Economia si efectul pijamalei

Pe langa perioada de carantina a aparut nevoia de home office. In toata lumea oamenii care lucreaza preponderent la birouri incep sa lucreze de acasa. In mare parte sunt oamenii care din punct de vedere financiar isi permit ceva mai mult si care tine la aspectul lor. Si vorbim de gen neutru, egal ca sunt barbati sau femei, sunt cumparatori de haine din branduri premium. Dar ca sa lucrezi de acasa ai nevoie de maxim o pijama indiferent ca e low cost sau premium. Hai o camasa sau o bluza mai rasarita. De pantofi nici nu se mai pune problema, ca daca tot nu ai unde sa ii porti sau sa ii etalezi nici nu mai ai nevoie de ei.

Asa ca desi nu s-a vazut unul din cele mai dure efecte negative a aparut in industria de imbracaminte. Vanzarile s-au prabusit chiar daca toata industria incearca solutii alternative de genul vanzare online de exemplu. Si aici e varful la iceberg. Din industria asta am vazut foarte putina “galagie”. Doar retailerii nemultumiti de chiriile platite pentru magazine in care nu mai putea intra nimeni au ridicat putin vocea. Cert este ca prea putini s-au gandit la apetitul de shopping al oamenilor, care a scazut considerabil. Adica, la ce sa dai o caruta de bani pe haine si pantofi pe care nu le poti arata la nimeni, ca doar lucrezi de acasa. Cu alte cuvinte, lucratul in pijama scade apetitul pentru cumparaturi desi toti au dat vina pe magazinele inchise pentru scaderea vanzarilor.

Si ma repet, asta e doar varful de la iceberg, pentru ca industria asta are in spate o intreaga armata de angajati – de la designeri, la fabrici pline de croitorese si cusatorese, logistica, retail, etc. Asta inseamna ca o suma destul de mare de oameni angajati in toata povestea asta risca sa isi reduca semnificativ veniturile. Consecinta imediata sau mai indepartata va fi o scadere a consumului generat de acesti angajati. O da, multi vor spune ca sunt angajati ieftini si prost platiti de prin locuri obscure si problematice ale lumii. Posibil, ca asa sunt o mare parte din ei, dar la fel de bine sunt si angajatii din zona de design, marketing si vanzari, care sunt destul de bine platiti si aflati in zonele cu putere financiara. Mai sunt si chiriile la magazinele goale, pe care chiriasii nu si le vor mai permite. Piesa dupa piesa ca intr-un imens domino.

Desi foarte alarmanta, scaderea vanzarilor de autoturisme e mai putin lovita in prima faza, pentru ca toti s-au gandit doar la faptul ca oamenii nu mai ajung la magazine. Dar, dupa ce unii din cei ce nu mai au clienti nu isi vor mai permite re-innoirea flotei, vor incepe sa simta si in automotive ce inseamna sa scada business-ul in general. Nu pe o panta la fel de abrupta ca cei din industria hainelor, dar vor avea si ei partea lor de scadere.

O mare parte din oamenii astia preferau sa manance in oras. Isi permiteau si era confortabil. Cei din hoteluri si restaurante, de altfel cei mai vocali in ceea ce priveste efectul izolarii asupra afacerilor lor nici macar nu realizeaza ce ii asteapta. Pentru ca degeaba vor putea tine deschise tarabele daca nu le mai intra nimeni pe usa. Daca nu au inteles ca trebuie sa se reinventeze in primul moment, vor intelege cand numarul clientilor va scadea. Si nu din cauza ca nu pot ei tine usa deschisa, cat din cauza ca cei ce le-ar calca pragul nu vor mai putea sa consume la acelasi nivel. Deja cei ce traiesc din turism o simt zdravan, mai ales ca din afacerea lor sezoniera trebuie sa supravietuiasca si in restul anului.

Dar lasand la o parte turismul sezonier sa ne intoarcem la home office care inseamna less travel. Iar business travel e partea care aduce probabil cei mai multi bani industriei de profil. As spune ca mai multi decat turismul de sezon care cunoaste varfurile de vacanta si in rest someaza. Turismul de business asigura un flux constant de clienti, care acum dispar. Prefera sa se vada online. As spune ca nici macar nu se mai vad. De ceva vreme majoritatea sedintelor online se intampla cu video inchis, doar audio. Asa ca un motiv in plus pentru toti sa ramana in pijama.

Oamenii astia de business mai aveau un obicei bun, se grabeau. Preferau sa zboare. Atat ca acum o fac cel mult in jocuri video. Blocati in fata calculatorului, de multe ori in bucataria casei, langa masina de cafea, pot doar sa le fie dor sa se plimbe cu avionul. Asa ca se zboara mai putin. Si vorbesc iar de acel flux regulat de oameni de business care umpleau probabil peste 50% din capacitatea de transport aerian. Asta inseamna joburi de aeroport care dispar, joburi in industria producatoare in aviatie care dispar… joburi bine platite care dispar… adica alti oameni care isi vor schimba preferintele de consum. Si nici macar nu am pomenit pe dezvoltatorii de real estate de birouri. Multe din ele pustii la ora asta

Asistam cumva la o noua revolutie. Dupa revolutia industriala vine revolutia digitala. Atunci cand a lovit revolutia industriala au venit masinile si au bagat in somaj pe toti artizanii. Acum vine revolutia digitala si baga in somaj pe cei ce folosesc masinile.

Pandemia va trece, la fel si o suma din consecintele ei. Asa cum zicea Darwin, acum este momentul adaptarii. Intrebarea este cine se va reinventa si se va adapta mai repede la noua stare de echilibru. Ce va insemna asta pentru afacerile care sunt puse azi sub semnul intrebarii. Recesiunea va veni si va trece, atat ca nu toti cei ce intra in recesiune ies din ea.

Suntem niste fiinte sociale, o sa ne intoarcem pe strazi, in restaurante, in cluburi, etc. Casetele video nu au ucis cinematograful tocmai pentru ca avem nevoie de socializare. Vom incepe iar sa cumparam haine si sa le etalam. Vom sarbatori sfarsitul pandemiei pe strazi intr-o mare sarbatoare. Atat ca nu stiu cati dintre noi nu vor iesi la petrecere in pijamale sau cu castile pe urechi, aflandu-se in mijlocul vreunei sedinte online.

Cert este ca recesiunea este abia la inceput, iar cei din industiile lovite de digitalizare ar face bine sa se reinventeze repede.

Pe Gratis

Am un prieten care spunea “nu-ti dau pe gratis oricat mi-ai da”… Suna cam aiurea dar daca te gandesti putin, ce e cu adevarat gratis pe lumea asta? Cred ca cea mai mare iluzie pe care o poate induce societatea de astazi este ca sa dea ceva gratis.

Sa luam gratuitatile. Ofertele promotionale si mostrele. Le primim gratis. Dar in momentul in care cineva cumpara produsul incepe sa plateasca pentru ele. Asta daca nu au platit deja toata campania de marketing cei care au cumparat alte produse de la cei ce dau pe gratis. Asadar ce pare gratis este sau va fi platit de cineva. Se intampla o chestie ciudata cu aceste lucruri primite gratis, afara de faptul ca ele nu sunt picate gratis din cer, descoperim ca o proportie foarte mare din ele se regasesc apoi in cosul de gunoi. Pe de-o parte pentru ca sunt spam – adica cei ce le primesc ori le cunosc si nu le vor, ori nu sunt pur si simplu curiosi de ele. Foarte putini le apreciaza, dar pentru ca pentru cei le primesc nu realizeaza ca platesc de fapt pentru pentru ele ajung peste tot.

Ca sa ma explic cum e aprecierea unui lucru. Am un exemplu in familie, cand junioara familiei a primit un ipad, cred ca pe la patru ani. Isi dorise mult jucaria si a primit-o facand ce stia ea mai bine – a spus bunicilor ce vrea de ziua ei si bunicii s-au executat. Peste doua zile ipadul era scapat pe scari si monitorul facut praf… Plansete, bocete si evident “vreau un ipad nou”. Sorry baby, nu se poate, nu avem bani, abia anul viitor de ziua ta. Daca vrei mai repede poti din banii tai. Si cum sa castig banii? Ei bine, deja pot fi acuzat de exploatarea bietului minor. A muncit tanara din greu la fabricat martisoare, din anul ala am dat la greu martisoare facute de ea, la fel cu felicitarile de Paste, a inceput sa ajute cu muncile prin casa, etc… si-a deschis si un mic magazin, oricine venea in casa era invitat sa cumpere ceva din artizanatul facut de ea. Banii se adunau greu, foarte greu… In fine, in cele din urma s-a strans suma si a avut un nou Ipad. Nu cred ca trebuie sa povestesc cat de diferita era atentia pentru aceasta noua jucarie. Care nu mai pica din cer ci era muncita!

As merge mai departe la o comparatie cu trainingurile de corporatie. Sunt platite de firma si angajatii le primesc “gratis” sub o forma de dezvoltare personala. Firma palteste pentru ele, din buget, din banii tuturor, dar asta nu inseamna ca angajatul percepe acel cost cumva. Am o diploma de trainer si prestez din cand in cand. Cand am facut cursul de trainer se punea mare accent pe stimularea atentiei elevilor. Mi-am dat seama repede de ce. Cand vin la training ii vezi imediat. Unii ar fi oriunde in alta parte si nu inteleg de ce li se pierde o zi din viata cu prostia de training/scoala, pentru ca ei oricum stiu deja. Altii profita de “ziua libera” garnisita cu fursecuri, cafea, haleala pe gratis, etc. Mai sunt si cei care tin mortis sa impresioneze pe trainer cu abilitatile si cunostintele lor, ca deh… trainerul ala sigur da feedback la seful care i-a trimis la training si ar fi bine sa spuna ceva de bine. As zice ca maxim unul sau doi pleaca cu ceva lectii invatate de la training. Sunt cei ce vor sa investeasca in ei. Atat! Restul trateaza ziua de training asa cum sunt invatati, e ceva gratis, iar gratis nu are valoare. Acum ma intreb daca i-ar pune cineva sa aleaga intre costul trainingului si ziua aia de scoala daca s-ar mai tine vreun training. Ca parca vad ca cei mai multi ar alege banii.

Din pacate cam asta se intampla astazi cu tot sistemul de invatamant. E gratis, studentii au perceptia ca daca e gratis ar fi bine sa fie si usor. Daca profesorii aia mai vor sa aibe catedra, atunci sa fie draguti cu studentii, sa le dea note si diplome, pentru ca altfel raman fara obiectul jobului.

Am ajuns o societate care vrea sa dea egalitate de sanse dar nu face altceva decat sa ii adoarma pe toti, asta pentru ca a devenit greu sa faci diferenta intre cei ce invata si cei care doar se prezinta la scoala. Atat de departe s-a ajuns cu “egalitatea” incat in fiecare zi o asa zisa minoritate se simte ofensata daca nu primeste nota mare, loc in fata la tribuna, etc.

In toata povestea asta cu egalitatea de sanse nu mai trebuie sa inveti si sa rezolvi problemele ca sa poti avansa sau ca sa poti fi recunoscut. Acum trebuie ca individul sa aibe grija sa se incadreze intr-un grup care merita egalitate. Sa fie mai egal decat ceilalti. Daca nu este suficient de inteligent sau de harnic la studii incepe sa faca valuri pentru ca cei din comunitatea la care a aderat sunt sau se simt nedreptatiti. Cel care este destul de ambitios si de galagios va ajunge sa ii conduca pe ceilalti. Pentru ca ii lipsesc anumite cunostinte ii va fi greu sa evalueze performantele celor pe care ii conduce si foarte probabil ii evalua pe aceleasi criterii pe care si el ca individ s-a catarat pe craca de sus.

Practic, costurile din sistem s-au redistribuit de asa fel incat toti sa poata beneficia de ceva, dar nu se cere nimanui ceva la schimb. Toti au drepturi dar nu are nimeni responsabilitati. Asa am ajuns sa nu mai conteze cat de multa scoala si cat de mult a muncit un medic diploma care ii da dreptul sa practice. Nu mai vorbim despre inginerii care fac cercetare avansata in domeniul comunicatiilor. Vorbesc aici de cele doua tagme de conspirationisti care au pus 5G in Covid de ne-au lasat masca. Pe de-o parte e cam greu pentru masa mare a celor ce au trecut prin scoala ca trenul prin gara sa accepte ca printre ei au fost si din cei care au invatat, care au ajuns sa merite diplomele si care chiar practica ceea ce au invatat la scoala . Ei vad ca sistemul de diplome e praf, ca doar si ei au diploma, mai vad si ca e plin de titluri obtinute prin frauda (copiat, plagiat, mita, etc). Si atunci cum ii deosebesti pe unii de altii? Cum deosebesti pe cel ce face cercetare avansata pe bune, care pierde ore intregi in laboratoare de cel care vinde gogosi pe internet si ne explica cum ii piuie covidu’n cap de la emitatorul de G-uri aflat in masca, prin antena de metal de pe nas. Pai nu e mai la indemana sa legi un fir rosu de deochi la masca si sa alungi microsoftu’ din tine?

Asa am ajuns ca societatea de azi sa accepte mai repede sa fie prostita decat sa caute adevarul, la fel cum am ajuns sa ne complacem toti intr-o ciorba imensa numita mediocratie. Cei care incearca sa iasa din rand si sa faca ceva vor sfarsi prin a ofensa pe cineva din marea masa de legume si vor plati pentru asta. Pentru a contrabalansa pe cei care se trezesc sa fie deasupra mediei vor fi ridicati prostii, pentru ca da, merita si ei egalitate, asa ca ajungem sa ii punem pe piedestal si sa ne inchinam lor, in final vom obtine media perfecta. Referitor la mediile calculate in statistica, Grigore Moisil a remarcat: “Daca pui o fesa pe o plita incinsa si o fesa pe un bloc de gheatza, media e buna, dar, in realitate, e vai de fundul tau!”

Din nefericire pentru mediocratie, totul se termina atunci cand se termina atunci cand prostii ridicati la rang de destepti incep sa decida si o data cu asta se termina si banii pentru bunastarea generala. Iar cand se termina banii… o sa decoperim cam cat costa pe gratis. Oricat am da...

Scrabble

Un joc fain si foarte interesant, tragi niste piese cu litere si formezi cuvinte pe o tabla. Apoi socotesti puncte, pentru ca fiecare litera e asociata unui punctaj iar pe tabla ai niste patratele colorate care multiplica punctajul pentru litere, respectiv pentru cuvinte. Are o regula jocula asta, cuvantul pe care il pui pe tabla trebuie sa fie in DEX (dictionarul explicativ al limbii pe care o folosesti la joc). Ei bine, cu ani in urma prostia aia de veioza nu era in dictionar. Cu V si Z de punctaj mare, prinsesem si ceva triplare pe cuvant, eram campion, pana cand s-a gasit o alta jucatoare sa comenteze ca DEX. Asa am aflat ca nu e. Intre timp au bagat-o.

Asa ca daca jucati astazi scrabble aveti mare grija. E posibil sa nu gasiti termo scanare. Sau thermoscanare. Sau termometrizare. Nu am verificat ca sunt prea lungi cuvintele ca sa fie usor de pus pe tabla. In schimb m-ar fi interesat izoleta. Incepe cu i, deci sanse mari sa ai un cuvant care se termina in i pe o latura de tabla, prinzi usor o dublare de cuvant si z ala e de vreo 10 puncte. Cred ca o sa le ia ceva la lingvisti pana sa bage izoleta in dictionar. Vorbesc de Dex ala pe bune, acceptat si revizuit de Academie nu de site-urile de pe online.

Asa ca daca va bucurati ca v-ati putea pozitiva scorul cu izoleta am o veste trista, trebuie sa il negativati la loc. Asta ca sa nu va carantineze ceilalti jucatori care nu folosesc barbarisme din astea.

Acum mai am niste dubii legate de cipare sau microcipare. Trecand peste faptul ca nu mi-e clar daca ciparea asta e legata de vaccinare sau are alt rol. Vaccinarea insa ne aduce cuvinte noi castigatoare. Indirect as spune - ca cei ce se opun vaccinarii au primit denumirea de antivaxxers. Nu stiu inca daca sunt doi de x in joc dar va dati seama ce scor! Asta daca reusesc sa supravietuiasca marcarii izotopice. Izotopul este in dictionar si are puncte multe. Desi e cam ignorat zilele astea a facut furori pe vremea cand a condus rascoala de la Cernobal.

Dar ca sa poti face scorul, ma repet, trebuie ca cineva sa bage cuvintele astea in dictionarul ala. Ori asta implica o alta problema. Ganditi-va putin ce chin e acum la Bac sa vorbesti de madam Lipan sau vreun cetatean turmentat al lui Caragiale. Pai daca vin cuvintele astea peste bietii copilasi care urmeaza sa dea examen in anii ce vin ce se fac saracii? Acum abia reusesc sa treaca dar daca vor trebui sa scrie un eseu despre Covid19 si efectele adverse asupra limbii romane?

Asa ca m-am razgandit! Scrabble este o prostie de joc cu efecte adverse asupra celor din jur. Acum ma gandesc serios sa recomand distantarea sociala fata de aceasta belea cu efecte lingvistice negative.

Deja ma uit cu groaza si cu soc cum expertii care nu au luat inca Bacul ne ajuta sa scapam de efectele nocive ale miroundelor generate de teoria 5G. Ei au descoperit si ca tulpinile de Covid devin mutante in combinatia cu undele electromagnetice, astfel incat incep sa tulpinizeze in forme diferite. Care cum are noroc poate sa acceseze o forma mai usoara, sa zicem o tulpinita de virus si ramane asimptomatic sau la ghinion un tulpinoi mai zdravan care sa il trimita la pompe. La pompele funebre.

Din fericire avem sanse sa scapam. Sunt la fel de multi din cei care rezolva problema folosind Teorema lui BauBau. Pentru cei care au uitat-o, s-a invatat cam pe vremea gradinitei. Cand te trezeai noaptea speriat de vreun zmeu din vreo carte de povesti era destul sa tragi plapuma peste cap si monstruletul disparea. Teoria functioneaza si azi foarte bine. Nu ai chef de Covid e simplu, tragi plapuma peste cap si le spui la toti ca nu exista. Cu cat crezi mai tare in chestia asta cu atat mai repede dispare virusul. Dar teorema are efect doar pentru agnosticii ce sprijina materialismul dialectic. Asa cum spunea filozoful tigan, ce e E ce nu e, nu E. Adica daca nu se vede nu E. Nu prea imi explic antagonismul din credinta lor, ca nici undele electromagnetice nu se vad, dar pe alea le cred. Probabil ca au combinat asta cu teoria fizicianului beat care explica simplu ca dupa cum vedeti nu se vede nimic, dar de ce nu se vede o sa vedeti voi. In fine, ramane ca stiinta moderna are niste principii solide si foarte flexibile. Daca nu iei Bacul poti sa candidezi pentru o diploma de Doctoratea sans bacalaurea in teorii alternative. Ce iti convine ramane si se promoveaza, pentru ce nu iti convine folosesti Teorema lui BauBau si gata. Problema se rezolva.

Si sa nu uit, feriti-va de scrabble. E periculos, ca daca te pune Michiduta sa citesti Dex-ul e posibil sa ti se retraga diploma de sans bacalaurea… si e grav. Incepi sa nu mai crezi nici toate prostiile care apar pe internet si vei trai o viata terna si plictisita, lipsita de tot acest suspans al zilelor noastre.

Vreau sa fiu sef

Hai sa fim sinceri, o forma de evaluare a reusitei in viata e data de pozitia pe care o ocupi in societate, cati bani si faima iti aduce acea pozitie.

Unii intra in antreprenoriat, isi risca banii, chiar sanatatea punand pe picioare afaceri mai mici sau mai mari, care mai apoi le aduc satisfactie sau falimente, dupa caz. Cert este ca sunt cei mai castigati cand le iese dar si cei mai loviti cand au ghinion.

Altii se angajeaza la cei curajosi din antreprenoriat sau in corporatii, si vaneaza pozitii in management. Ca sa ajungi manager trebuie sa parcurgi o forma de scoala – ori faci o scoala de management ori parcurgi o serie de traininguri si te califici cumva la locul de munca, dar cert este ca un manager trebuie sa aibe un minim de calificari, de cunostinte si de experienta acumulata. Cum vad ei lucrurile – vine omul, baga scoala in el, munceste niste ani ca sa acumuleze experienta, invata pe la diferite cursuri sau de la cei mai vechi prin firma si apoi ajunge sau nu manager. O data ajunsa in management persoana aia are si mai multa bataie de cap, trebuie sa presteze, sa ii organizeze pe cei din subordine, sa le dea de lucru, sa ii supravegheze, sa le masoare performanta. Si nu e de ajuns, mai trebuie apoi raportat altor manageri de mai deasupra, care decid cat de bine reusesc sau nu sa faca fata functiei.

In toata povestea asta corporatiile au mai inventat o smecherie – trimit oamenii la cursuri de dezvoltare personala si ii prostesc la greu cu un concept numit leadership. Cica daca managerul ala are viziune, stabileste foarte clar obiectivele le si comunica celor din jurul lui are stofa de leader. Leaderul ala are calitatea de a prosti pe toti ceilalti sa se inhame la aceasta mirifica misiune si sa creada ca muncesc de placere, mai mult decat sunt platiti, totul pentru profitabilitatea firmei, binele societatii, satisfactia muncii si alte blah blah-uri. Daca ii auzi cum o dau pe altruism, get the extra mile, empower the people incepe sa semene a secta. Cica mai sunt si fericiti si impliniti pe chestia asta.

Ei bine, ca sa n-o mai lungesc, toti nerozii astia se chinuie sa mearga la scoli, sa obtina diplome, sa invete cum se face (dau si bani pentru asta). Ajung sa dea in ulcer sau in infarct pentru un amarat de job si un titlu de manager. Asta pentru ca ambitiile lor sunt marunte!

Pe langa toate neplacerile create pandemia asta a avut si o latura faina, a scos la iveala ce e mai bun in noi. De exemplu, eu am descoperit ca exista functia de SEF! Cea mai vizibila a fost pozitia de Sef de directie de sanatate publica. Au facut spectacol pe la televiziuni. Fara nici o pregatire in domeniu, fara scoli de management sau de alta natura. Sefi si atat! Nu stiu cati sunteti la curent cu conceptul de inteligenta emotionala – a scris unul Goleman un tratat care spune printre altele ca ai mare nevoie de conexiuni care sa te promoveze daca vrei sa te ridici pe scara sociala si/sau profesionala. Ei bine, la noi aceste conexiuni se numesc grad de rudenie, rasplata de partid sau de ce nu cearsaf la drum de seara. Cearsafurile mai ales sunt foarte folositoare in evolutia pe scara sociala. Pe vremuri o doamna cu aspiratii la curtea Frantei a devenit un brand atat de cunoscut ca inca mai folosim numele de Recamier pentru canapea. Nu stiu cat e de relevant ce facea ea cu printul Prusiei pe acea canapea, dar uite ca a ramas in istorie.

Asadar cine e manat de ambitii inalte si are acea inteligenta plina de emotii isi face relatiile necesare (am scris relatii si nu cunostinte ca sa evit orice confuzie) si ajunge SEF! Sefii nu au nevoie de cursuri de management, nici de exceluri si power pointuri sau alte nazbatii de pentru care trebuie folosit capul si uneori calculatorul. Sefii au pe cineva care sa faca asta pentru ei. De asemenea sefii nu gresesc niciodata, intotdeauna se gaseste cate un amarat din echipa lui care chiar munceste si care va deveni vinovat de ce a facut sau daca ceva merge prost. Subordonatii de sef stiu ca nu muncesc destul, ca orice ar face nu sunt destul de buni si pentru asta se straduie din greu sa ii faca pe plac (asta in timp ce il sapa ca sa ii ia locul). Sefii nu spun prostii, pur si simplu verifica daca subordonatii sunt atenti. Sefii au secretara care citeste corespondenta in locul lor, asta dupa ce le-a facut si adus cafeaua. Unii au si sofer, mai ales cei care se plictisesc de nevasta. Sefii au tot ce va puteti imagina. Asta pentru cine are destula ambitie, pentru ca si sefii astia sunt de mai multe feluri. O ambitie marunta risca sa ramana un umil sefut mic in subordinea unui sef mare. Sau Doamne fereste, mai merge pe la vreun training,  vreo scoala si invata sa conduca, ajunge manager si incepe sa munceasca. Pentru ca seful nu munceste, el doar da ordine! Desi unii spun ca si sefii au nevoie de scoala, Scoala vietii.

Analizand putin subiectul as indrazni sa le dau dreptate. E scoala unde inveti ce fund trebuie sa pupi ca sa te ridici in ierarhia de sefi (unii chiar se hranesc din acel loc), tot acolo inveti cum sa injunghii pe la spate pe alti pretendenti care te concureaza la functia de sef, si chiar pe sef ca sa ii iei locul. Iar daca faci masteratul te prinzi cui trebuie sa rupi gatul inainte sa ti-l rupa ei tie si sa iti ia locul. Povestea ramane valabila si in cazurile tratate in budoar. Nu imi permit sa las aceste cazuri pe dinafara si sa fiu acuzat de misoginism. Mai ales ca in administratia publica se regasesc destule urmase ale acelei doamne cu nume de canapea. Sau ale mult mai celebrei de Pompadur. Sau Nuti… Chiar daca nu primesti diploma, tot scoala se cheama si asta.

Ca sa nu mai bat apa in piua, chestiunea e simpla, ca sa ajungi sef trebuie sa existe o entitate superioara care sa te numeasca. Ca altfel pe cine sa pupi in dos? Desi cel mai des intalniti sunt sefii de administratie publica, asta nu inseamna ca nu exista sefi in corporatii, in antreprenoriat sau alte forme de guvernare a unor entitati juridice.

Sefii sunt usor de detectat. Se deosebesc imediat de manageri, cam tot ce ating se darama mai devreme sau mai tarziu. Cu toate astea ei vor gasi alta pozitie de sef in alta entitate, unde vor continua sa darame ceea ce au creat altii. Asta ii deosebeste si de antreprenori (care platesc destul de scump daca gresesc). Cert este ca daca vrei sa demonstrezi ca ai ajuns cineva in viata e musai sa fii SEF! Nu manager, nu patron, nici macar ministru, ci pur si simplu SEF! Asta pentru cei ce au ambitii si stiu ce vor de la viata. Si pentru ca Seful este cea mai evoluata forma de evolutie, permiteti sa inchei cu cateva versuri din Alexandru Andries:

Nimeni nu-i aşa perfect

Ca şefu'

Şi simpatic, şi deştept...

Ce om !

Nimeni nu-i aşa perfect

Ca şefu'

Nici un fir de păr pe piept...

Zona de comfort

Am primit o chestie corporate de la un amic – cum ca dupa doua luni in care nu a putut participa la traininguri de dezvoltare personala, un corporatist a ramas blocat in zona de comfort. Cred ca lucra la o banca. Cei din banci par sa fie predispusi pentru zona aia de comfort. Avand mult timp la dispozitie si mult comfort au si idei multe. Recent am intalnit o inventie misto – filiala fara cash. Adica banca fara bani, fara numerar. Nu prea am inteles cum functioneaza – adica te duci la banca pentru ca ai probleme de rezolvat cu banii – ii depui sau ii retragi. Cam singura chestie pe care nu poti rezolva online sau la telefon. Asa ca ce poti sa faci intr-o banca fara bani? In fine, eu eram nemultumit de lipsa cardului de credit pentru care aveam contract cu ei si pe care au ratat sa il livreze, pare ca erau pe cale sa inventeze si o chestie cu card fara card. Ca sa ma exprim corporate, cardless. Asta ca sa nu mai vorbesc de cea mai mare inventie a lor, creditul pe banii tai. Adica, daca am vrut card de credit, am depus o suma de bani si ei ma creditau din banii aia. Apoi trebuia sa achit creditul intr-o perioada de gratie ca sa nu platesc dobanda. Pentru ca m-am folosit de banii aia depusi de mine. Bine, banca i-a denumit garantie dar ce mai conteaza.

Chiar si asa am acceptat. Cardul ala avea niste ciucurei, niste inflorituri din oferta initiala care imi placeau. Atat ca la un moment dat a expirat vechiul contract si trebuia prelungit. Undeva a aparut in sistemul lor un mesaj, “vedeti bah ca expira contractul lu’ ala, ia puneti-l sa semneze niste clauze noi”. Asa ca toata filiala s-a dat peste cap sa il gaseasca pe client ca sa semneze o prelungire de contract, au apelat si la colegii din alte orase, a fost un efort sustinut si extraordinar. Clientul, adica io, s-a dus, a luat contractul si l-a citit. Conditii naspa, timp sa mai discuti ceva nu, ca “maine musai sa avem toate hartiile semnate”. In fine, de dragul ciucureilor din trecut, clientul, adica io, semneaza pe criteriul “hai, lasa de la mine”. Asadar clientul a semnat si apoi… nimic. Toti s-au intors in zona de comfort. Banca taxa servicii bancare in fiecare luna, dar serviciile erau imposibile, pentru ca banca a ratat complet sa trimita card clientului. Desi prin noile conditii ar fi fost in interesul lor sa ia mai multi bani de pe urma operatiunilor bancare. 

Asa ca la un moment dat, clientul a decis ca ce e prea mult e prea mult. Adica platesti taxa lunara ca sa fii creditat pe banii tai dar nu ai acces la ei pentru ca functionarii bancii au o zona de comfort exagerata – ceva de genul – pai daca tot ai acceptat toate prostiile noastre, ce mai conteaza un pic de efort ca sa obtii si cardul ala. Verifica pe unde e, fa turul filialelor, hai ca poti! Nu fi lenes, iesi din zona ta de comfort si gaseste cardul. Uite ce joc fain avem noi pentru tine.

Undeva in adancul sufletului lor corporatist au fost convinsi ca imi fac un bine. Pentru o taxa modica ma puneau la adapost de a cheltui bani. Fara card era imposibil. Asta da serviciu de economisire. Pentru ca in cazul altora, cei pentru care se dadeau peste cap ca sa ii convinga sa se mute de la alte banci la ei aveau alte oferte. Nu doar oferte ci si conditii bune, asistenta, cineva sa se intereseze periodic daca mai traiesc, daca vor sa mute banii, nebunie. Si asta pentru mai putini bani in cont. Ei bine, ca orice roman neserios, m-a luat asa o frustrare si intr-o zi m-am dus la ei si am zis gata. Foarte relaxati mi-au pus in fata o suma de hartii pe care sa le completez. Parea ca sa rezolva repede, dar cred ca au descoperit probabil undeva o bifa prin sistem care zicea ca am istoric de baiat bun. Fraier de-a dreptul. Si atunci au inceput sa ma intrebe de ce vreau sa renunt, sa ma convinga sa raman cu ei, etc. sa imi caute cardul sau chiar sa ii faca altul pentru ca habar nu au pe unde e cel pe care au ratat sa mi-l dea.

Prea tarziu. Latura mea feminina era activata. Ca sa ma enervez si mai tare era destul sa mi se spuna sa ma calmez. Si atunci au aparut micile inconveniente. Pai nu se poate sa inchidem conturile, ca nu va putem da banii, noi suntem filiala fara cash. Dar pentru un comision acolo ii puteti muta in alta parte. Etc… Au fost si momente pline de emotie, ca doar nu erau ei de vina ci altii pentru neplacerile mele. Am varsat o lacrima pentru toate problemele pe care le cream bietilor functionari, dar am tinut-o pe-a mea. M-am tinut tare ca un lord in mizerie. Am scris de mana cat pentru trei ani. Am semnat, am lasat spatii goale. Dupa ce am completat la formulare peste formulare, a ramas ca ma rezolva si ca ma sterg ei de acolo, din sistemul lor si ca totul o sa fie bine. Am verificat la aprox 3 saptamani de la eveniment si sunt in continuare client al lor. Probabil ca ma vor cauta sa imi ceara sa platesc servicii bancare, pentru ca bani in cont nu mai sunt. Incep sa inteleg de ce mai nou bancherii te asteapta cu masca pe fata, pandemia e doar o scuza.

In concluzie, o experienta interesanta in care se combina excelenta operationala, grija fata de client, cultura serviciilor superioare, cam tot ce te astepti sa primesti. Asta si pentru ca multi nu isi citesc conditiile contractuale, asa ca nu inteleg cat sunt de pacaliti sau ca altii sunt prea comozi ca sa faca ce am facut eu (ca si eu am lungit-o tot din comoditate). Dar daca tot m-am scos din zona de comfort, primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific ce alte contracte cu taxa lunara mai am in functiune. Am de gand ca atunci cand se termina serviciul pentru care platesc o chirie sau ceva de gen sa nu il mai prelungesc automat. Mai intai pot verifica ce are concurenta de oferit, ce oferte mai sunt pe piata, cine e mai curios sa ma aibe de client pentru ca s-ar putea sa ies mai bine. Sigur se va gasi pe lumea asta un vanzator care sa ma vrea client.

Pentru ca singurul lucru care functioneaza in toate firmele care ofera servicii este departamentul de vanzari. Ei sunt cei care se duc si obtin pentru noi tot felul de oferte, de inlesniri, cadouri si alte cele. Ei spun mereu managerilor ca pretul e prea mare si de aia nu pot sa vanda si ca au nevoie de discount pentu client. Ei vin si te cauta, se bat pentru tine. Oh, si cei de la Marketing, care gandesc produse noi, scheme, promotii. Dar vanzatorii sunt cei mai importanti. Ei sunt singurii care nu au zona de comfort, de aia majoritatea antreprenorilor au profil de vanzator. Vanzatorii traiesc pentru bonus, asa ca mereu sunt in actiune in goana lor dupa clienti.

Dar ai grija, toata aceasta iubire neconditionata pentru tine dispare in momentul in care ai semnat. Apoi, ajungi pe mana celor din operatiuni, frustrati si obositi ca trebuie sa munceasca si sa iti ofere ce a promis vanzatorul. Si cum asta inseamna orice dar nu comfort, fac tot ce depinde de ei ca sa scape de clienti. Clientii astia sunt asa o pacoste, tot timpul pe capul celor din operatiuni. Cu tot felul de probleme, ba ca sa scoata bani, ba ca sa ii puna, ba sa ii transfere. Ba ca de ce nu au primit card, ba ca s-a blocat nejustificat, ba ca nu le convin conditiie schimbate de banca peste noapte. Bai ce de ifose! Oricum cele mai enervante sunt textele de tipul “pai mi-a zis x de la banca voastra ca pe cardul asta am si …”. Cum sa nu fie cei din operatiuni suparati pe vanzatori. Ai naibii vanzatori, stau toata ziua la cafele cu clientii, freaca menta, au program flexibil si mai iau si bonus dupa ce promit luna si soarele pe care apoi trebuie sa le livreze bietii funtionari din filiale.

Deh, fiecare cu zona lui de comfort…

Desi nu e mare lucru ca din cand in cand sa iesi ca si client din zona de comfort si sa le mai tragi cate un sut in fund si sa le arati ca esti seful. Cel mai mare sef, care poate da pe toti afara dintr-o firma, de la manageri pana la portari prin simpla optiune de a cheltui banii in alta parte. Asa a zis unul Sam Walton, ceva sef in retail.

lost in conspiration

Spunea cineva ca daca nu poti sa-i convingi incurca-i. Era o tehnica de negociere si de protectie personala in fata celor cu convingeri de neclintit. Nu credeam ca o sa vad vreodata chestia asta la scara mare. Dar sa vad ca toata planeta asta a luat-o razna imi era si mai greu sa cred.

Acum insa incep sa am dubii daca pamantul e rotund sau e plat. M-am inscris in “flat earth society” ca sa ma pun la curent cu ultimele descoperiri stiintifice. Nu stiti ce inseamna asta? Ei bine unii ar putea traduce din flat tyre = cauciuc plat = pana de cauciuc in societatea celor care cred ca pamantul e in pana. Dar ar fi pierduti la traducere, pentru ca de fapt inseamna Societatea celor care nu se lasa aburiti si cred ca pamantul e de fapt plat. Se pare ca suntem multi interesati de teoria asta. Suntem imprastiati pe tot globul. Chiar am fost stresati de prostia asta cu distantarea sociala. Ce naiba, am ajuns la peste 7 miliarde de oameni, va dati seama ca aia de pe margine au risc sa cada de pe pamant!

Deja suntem convinsi ca multi au cazut si din cauza ca nu au mai iesit la numaratoare i-au bagat ca fiind victime ale Covid-ului. O alta constipatie, pardon conspiratie mondiala. Nu iti convine de cineva, il bagi pozitiv pe Covid si gata, il omori, fara autopsie, fara urme sau il duci la marginea pamantului si ii faci vant. Cel mult te faci ca il testezi pe om, dar il izotopezi ca sa poti apoi sa il cari cu izoleta si sa ii faci felul. Astia, fortele oculte mondiale, ca sa isi acopere urmele au mai facut pe unii scapati. Dar ne-am prins ca nu prea le ies testele dupa ce au fost scosi din spital. Ba ca au virus, ba ca nu au. Au mai aparut si aia cu antidopii. Unii le zic anticorpi, dar noi ne-am prins ca sunt antidopi, ca vin de la efectul izotopilor. Cred ca si cei care vor sa manance verde sunt urmariti. Sunt dovezi clare ca medicatia impotriva Covid contine izotopi proaspeti de gradina. Cu mult fier. Daca avem mult fier in noi atunci venele prin care circula sangele se vor transforma intr-un fel de cusca Faraday si inima va fi protejata de radiatii electromagnetice. Adica exact de problema generata de 5G.

Exista si aici o explicatie. Ca sa ascunda conspiratia Fortele oculte au denumit tehnologia asta 5G. Daca sunteti putin atenti 5 poate fi citit S. Iar G era o chestie legata de orgasm si procreere. Hai sa analizam putin. Toti iluminatii astia au o problema legata de inmultirea oamenilor. Pentru ca asa cum spuneam mai devreme, daca suntem prea multi o sa incepem sa cadem de pe pamant, ca nu mai avem loc (amintiti-va ca e plat). Daca incep sa cada multi o sa se vada ca avem dreptate si nu ne mai pot minti. Deci SansGasm – adica fara Gasm. Asta ar putea fi tradus in punct G asimptomatic sexului mic. Nu intru in detalii. Cine stie se prinde.

Pentru ca ei sunt totusi putini, au prostit o suma de oameni de buna credinta ca sa ii marcheze pe ceilalti. Sub pretextul ca li se ia temperatura au inarmat o gramada de paznici cu sufletul vandut necuratului sa ne termoscaneze. Fraierii cred ca li se masoara temperatura, dar nu e asa. Au fost descoperiti deja cum populatia se marcheaza izotopic. Cand pune pistolul ala pe tampla omului automat pistolul marcheaza un prototiptil pe frunte.

Si aici vine smecheria, odata prototiptilul instalat, se produce o reactie cucubilozaurica la mintea capului astfel incat organismul sa acepte un cip. Un cip cirip. Cu tehnologia noua este chiar microcip.

O data ce ai microcipul instalat deja poti fi manipulat cum vor ei. De exemplu am vazut ca in Timisoara au aruncat niste vaccin roz-bonbon-rubiguminizat din avion sub pretextul ca dau de tantari. Noi care stiam ca am fost termonscanati la supermarket am fugit repede in casa ca sa nu fim marcati. Chiar am simtit atunci cum s-a declansat in prototiptil o extorsiune a unui degajament (citez un expert in burlane).

Zilele tecute am vazut la televizor ca au dat voie la terasele take away sa functioneze. Evident doar lor, ca restul cu afaceri respectabile nu au voie sa deschida pana cand nu suntem toti marcati covidian. Vad ca deja nici nu se mai ascund. Daca traduci take away ce iese? Pentru cine nu stie ii spun eu Take inseamna ia si away departe. Asa ii marcheaza pe cei pe care o sa ii ia departe. Multi s-au fraierit, au crezut ca merg la bere si suc, dar nu e asa, ca sub pretextul ca sa nu se infecteze li s-a cerut sa plateasca cu cardul, ca sa li se citeasca si cipul ala.

In tot timpul asta, o gramada de oameni naivi poarta masca si se dezoxigeneaza. O sa fie urmatorii zombie care de frica sa nu ia virus aleg sa se sinucida cu propriul dioxid de carbon autoemanat. Cum sa facem asa ceva? Sa ne respiram propriul dioxid defecat pe gura? Deja ma ingrozesc la ideea ca medicii tin chestia aia pe fata in timp ce opereaza! Dar nu e de mirare! Doar putini dintre ei au spus adevarul despre Covid! Cei mai multi ne-au lasat sa credem ca molima exista si se raspandeste. Chiar ne-au luat de prosti dar noi ne-am prins ca de fapt ei ne-o dadeau cand mergeam la spital. Bine nu toti, ca la noi doar vreo patru spitale au fost dovedite.

Ca sa vedeti cat de mare e constipatia, mamele din toata lumea isi termoscaneaza copiii. Ele cred ca le masoara temperatura cu termometrul digital. De fapt ele le iau temperatura si apoi o stocheaza in memoria termoscanerului cu microunde laser. De aia nu ati vazut nici un deget la termometrele alea. Sunt niste pistoale de fapt dar le zice ca sunt chestii digitale. Sunt prestidigitationale. Pe vremuri aveam si noi pe unul Iosefini care facea din astea. Uite temperatura, nu mai e temperatura. Ca ti-o lua frate si nu o mai vedeai!

Altii care se dau oameni de stiinta ne prostesc ca 5G e legat de telefoanele mobile. S-au folosit de naivii de ecologisti ca sa mascheze antenele lor sub forma unor copaci. Asa atrag si niste drone mici care imita pasarile si care ne urmaresc. Ca sa ma pazesc mi-am cumparat un papagal care poate recunoaste gugulii zburatori si pricupacele cuantice care ma urmaresc de cateva saptamani. Papagalul este o alarma naturala pe care o recomand tuturor. Ciripeste cand vede o amenintare. Si cand ii e foame. Dar si aia e amenintare.

Acum va las ca am treaba, am descoperit semnificatia cifrei PI si relatia intrinseca intre numere si toaleta. PI patrat inseamna deshidratare imediata cu pierdere de saruri esentiale din organism. Asa m-am prins ca si berea este de fapt o unealta oculta care induce PI patrat. In plus cu PieRpatrat poti calcula aria pamantului. De fapt asa ne lasa ei sa credem pentru ca ne-am prins ca si asta e o alta minciuna, in realitate pamantul e plat si patrat.

Acum va las ca am facut rost pe sub mana de niste dezinfectant albastru cu nanoparticule de alcool metilic mascat in etilic. Il amestec intr-un clapacioc cu pedale si o sa il testez cu un minicohlender de kriptnonita. Pe chestia asta sper sa intru in Matrix sa le sparg serverele ca sa eliberez toti prototiptilii. Stiu ca sunt riscuri asociate – nanoparticulele astea au efecte secundare malefice prin care daca ai noroc ramai un fel de leguma pe care gugulii o numesc euglena. Alternativa este Albastru Sub Voronet. Asa mai spre vinetiu si cam la doi metri dedesubt.

Hai liberare!

buricul pamantului

Cand eram mic am avut onoarea sa fac parte dintr-o gasca de alti mici netrebnici a caror distractie era sa terorizeze cartierul. Tintele favorite erau administratorii de bloc, cei ce ne incurcau cel mai mult in ideile noastre de joaca. Asa ca atunci cand unul din ei, care locuia la parter, a venit putin troscanit acasa am brusc o idee de pedeapsa. I-am legat clanta usii cu sfoara. Apoi cu aceeasi sfoara am legat clanta usii celui care locuia vis-à-vis. Am batut apoi cu pumnii in usile celor doi. A deschis primul cel vizat de noi si a descoperit ca nu poate deschide usa de tot. Cand a deschis celalalt, i-a inchis usa primului. A urmat un set de inchis-deschis de usi, fiecare tragand de usa lui inchidea usa celuilalt. Dupa cateva trantiri de usa l-am auzit pe tovarasul administrator de scara urland din spatele usii – DACA NU SPUI CINE ESTI, NU DESCHID!

Pe bune? Parca ai putea sa deschizi ceva. Poate daca reusesti sa rupi clanta sau sfoara.

Cam asa suntem si noi acum prinsi in pandemia asta. O mare parte a lumii este in carantina – mai ales statele dezvoltate sau economiile emergente. Chiar daca noi am avea liber sa mergem nu prea ne primeste nimeni, sau daca ne primeste ne baga urgent in carantina. Apoi, sunt unele zone rosii unde n stiu de ce ne-am dori sa mergem. Nu putem deschide usa nici macar cu Uniunea Europeana, granitele sunt pazite, avioanele nu zboara in continuare. Ne plangem de deciziile guvernului nostru si ii dam exemplu pe guvernantii altor tari fara sa vedem ca si ceilalti sunt blocati in aceleasi reguli.

Acum vedem diferenta de opinie intre cei care vad lumea global si cei care vad doar cativa metri in jurul lor. Multinationalele au reactionat chiar inaintea guvernelor, au interzis calatoriile, au cerut angajatilor sa respecte izolarea si carantina astfel incat sa nu ii expuna pe ceilalti, au distribuit in permanenta comunicari interne ca sa tina oamenii informati, astfel incat acestia sa inteleaga ce se intampla la nivel global mai ales ca partenerii lor, in egala masura furnizori si clienti se afla locati cam pe tot globul. Asa se face ca cei din multinationale au inteles ce inseamna sa vezi tari intregi blocate, productia sau logistica afectate la scara mondiala, au putut sa vada mai mult decat curtea proprie.

In comparatie cu ei ii avem pe patriotii locali, cei care stiu cel mai bine ce se intampla in alte tari desi rar ajung sa iasa din satul lor. La ora asta tin bine de usa pe care nu o pot deschide si ragusesc urland ca ei nu deschid. Ca nu vor 5G e ok, nu o sa vina prea curand ca e scump si inca nu s-au amortizat costurile de 4G iar daca totii eroii astia mai darama multe antene de telefonie celulara vor descoperi ca le intra pe factura sau ca isi inchid singuri sansa ca cineva sa ii mai auda.

Ii avem apoi pe cei speriati de vaccin. Si de Bill Gates cel care vrea sa ne vaccineze pe toti ca sa ne omoare. Oare microsoft man, cand isi bea cafeaua la micul dejun are cea mai vaga idee la ce speriata e tanti Florica din Cotofenii de munte ca o sa fie atacata cu vaccin?

Ca ea saraca e convinsa ca pandemia de Covid e creata cu unicul scop de a ne prosti pe toti sa acceptam vaccin si microcip. Inca nu e clar care e diferenta intre ele dar nici nu mai conteaza. Hai sa luam vaccinul. Fara a avea minim de cunostiinte in domeniu, bunul simt spune ca cercetatorii sunt la concurs acum ca sa puna pe piata o chestie functionala. Atat ca acea chestie trebuie sa demonstreze ca e functionala. Daca luam perioada de incubatie a Covidutului, doar ca sa testeze chestia aia in laborator, pe animale, pe voluntari sau involuntari, sa convinga agentiile guvernamentale ca e e buna si functioneaza, ca … cel putin un an nu vedem vaccin. Cand toata povestea cu creatia, testarea si aprobarea va fi gata, vom avea un vaccin al naibii de scump. Va fi apoi problema productiei si a distributiei toate asociate cu costurile aferente. Asa ca doar o mana de alesi care isi permit vor putea beneficia de vaccin intr-o prima faza. Ma tare indoiesc ca tanti Florica (personajul meu imaginar) ar fi in pericol pe chestia asta. Saraca de ea, e ca in povestea cu seful de scara care nu poate deschide usa. Impinge tare de usa din interior, a pus toate lacatele si urla cat poate ca nu deschide, fara sa stie saracuta ca la pensia ei e printre ultimii care sa poata plati pentru vaccin,

Ironia face ca tanti din povestea mea a dat bani pe licenta de Windows sau a instalat-o ilegal (ma tare indoiesc ca se pricepe la Linux), cu alte cuvinte a contribuit la averea lui Bill Gates. Tanti respectiva le baga bani in buzunar la alti cativa care i-au lasat perceptia ca ii dau ceva pe gratis.

Era un banc pe vremea razbooiului rece, cu Ion si Gheo la un pahar. Ion, intr-o retorica absoluta zice la Gheo “ai auzit bai ce scumpa e boamba aia atomica”, la care astalalt “da bai, daca am avea si noi noroc sa ne cada una in curte!”.

In cele din urma e vorba de tehnici de negociere. Daca cineva ar vrea sa o vaccineze pe tanti Florica ar face-o sa creada ca primeste moca un vaccin de milioane. Si ar fi cea mai mandra tzatza in sat ca ea e vaccinata. Si toate babele din sat ar urla la liturghie ca vor si ele si ca sunt discriminate pentru ca nu primesc. Si ar suna la copchilu’ ajuns domn la oras sau slujbas de multinationala ca sa le ajute sa se vaccineze. Nu am insistat pe microcip. La ei in sat au doua linii pe 2G, abia au semnal la telefon, nu cred ca are rost sa le explic cat de invizibil e microcipul ala fara un cititor de carduri bun cand ei nu au nici semnal pe GSM. Si oricum sunt pazite de GDPR, chit ca nu au auzit de asta.

Clar suntem urmasii lui Decebal, cel care facea infrangerile sa para victorii. Asadar, hai sa tinem bine de usa aia care nu se deschide sa o incuiem si sa o proptim cu tot ce avem in casa si sa ne simtim importanti. Le aratam noi astora care nu au inteles inca ce buricul pamantului suntem.

Am uitat insa sa va spun ceva. Ce distractie era pe capul nostru de copii tampiti, ce hohote de ras cand il auzeam pe ala cum urla ca nu deschide usa. Acum, cand ma uit la ce am scris, asa de rau imi pare ca am crescut si nu mai sunt la varsta aia…

exceptia la normalitate

Spuneam ca mi-e greu sa inteleg ce spera sa obtina statul roman amendand pe cei ce nu platesc in viata lor ceva, ca sa realizez o chestie misto. Taxele la primarie sunt conditionate de plata amenzii de circulatie, asa ca am ajuns la doi ani dupa ce am fost amendat pe motiv de radar si am si platit ca mi se cere dovada platii amenzii ca sa pot plati impozitele la primarie.

Ca daca nu am platit amenda nu imi pot plati nici taxele. Faina logica, daca nu ai platit inainte nu mai vrem banii tai nici acum. Bun, eu ca un cetatean responsabil ma duc sa platesc, dar ei nu le accepta. Pe aceeasi logica, daca nu platesc taxele anul asta, nu o sa mi le accepte nici anul urmator, pentru ca am si o amenda neplatita si mai sunt si taxele de anul precedent neplatite… si tot asa.

Parca ma indeamna sa nu platesc!

Nu mi-e clar daca plata taxelor e un drept sau o obligatie, pare mai degraba ca o fac din mandrie, ca sa ma laud. Cred ca sunt cam prost!

Asta cu atat mai mult cu cat Curtea constitutionala doar ce a decis ca amenzile sunt neconstitutionale (bine, bine, ei au formulat altfel, legat de cuantum, de valoare, de starea de urgenta, etc… dar cine se mai uita la detalii?)

Asa ca incurajat de aceeasi institutie m-am pus si am citit Constitutia. Vreo 26 de pagini de toata, din care doar primele 9 sunt interesante, apoi bat apa in piua cu presedintele, parlamentul… prostii neinteresante de cum se conduce tara si alte baliverne cu care nu are rost sa ne batem capul.

Pe scurt, am descoperit in Art 44, Dreptul la proprietate ca “(8) Averea dobandită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobandirii se prezumă”

Deci ideea e ca din punct de vedere constitutional nu iti poate lua nimeni averea daca nu poate dovedi ca i-ai dobandit ilicit. Doar eventual vreunul care fura de la tine. Dar aia este ilicit la el. Si chiar daca la Art 56. zice ca trebuie sa platesc impozite nu e musai sa trec de Art 44. Semantic vorbind au stres doar aia cu iphone. Licit/ilicit. Phone/Iphone.

Mai mult de atat se presupune ca sunt nevinovat pana imi demonstreaza nevinovatia, corect? Pai e treaba lor sa demonstreze ca sunt vinovat de neplata. Zice clar la Art 20 ca toata smecheria e “in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului”.

Sa-mi fut una! Daca merg cu martor care spune ca am vrut sa platesc dar nu au vrut sa imi ia banii, nu sunt eu vinovat! Ei sunt vinovati ca mi-au ingradit dreptul. Imi mai trebuie doar un avocat cu care sa imi cer drepturile si sa ma plang ca sunt tracasat, poate mai si primesc ceva in loc sa dau.

Stai nene ca l-am gasit, la Art 58 zice ca Avocatul poporului este numit pe 5 ani si se ocupa de “apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice”.

Combinat cu Art 146 despre Curtea constitutionala care “hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicată si direct de Avocatul Poporului;

E o varza totala! Exceptia de la neconstitutionalitate bate abaterea de la normalitate.

Dar sa recapitulam – Avocatul poporului poate sa reclame principiile pe baza carora s-au stabilit amenzile si nu sumele. Dar s-au jucat ei putin in Curte acolo si au ajuns la concluzia ca Avocata are dreptate daca trece de o anumita valoare, doar daca e ieftin nu mai are dreptate. Cel putin asta am inteles eu din ultima lor decizie. Asta inseamna sa ai valoare!

In cele din urma tot ce poate sa priceapa un tip simplu de la tara (asa ca mine) din traducerea in Curte a Constitutiei, este ca amenzile mari sunt neconstitutionale. Pe acelasi criteriu, daca imi impoziteaza masina sport mai mult decat aia familiala devine neconstitutional. In egala masura daca nu platesc nu pot sa imi ia nici caii de la bicicleta, pentru ca i-am dobandit licit si daca se atinge cineva de ei e neconstitutional. Trebuie sa mai studiez daca au voie sa imi dezumfle lantul.

In plus, am dreptul la ocrotirea sanatatii (Art 34). Inseamna ca nu e obligatoriu, nu mi se poate impune. Guvernul nu are dreptul sa imi interzica sa iau Covid daca asa vrea muschii mei (Art 26 spune ca “Persoana fizică are dreptul să dispună de ea insăsi”). Iar daca ma ghidez pe principiul “muschii mei minte nu are” e constitutional sa imi plimb Covidu’ pe unde are muschii aia chef. Acestea fiind zise, ma doare la pandemie, vorba filmului, daca vreau sa fluier, ma plimb. As putea asa in scarba sa fac declaratie pe propria raspundere ca imi plimb animalul de companie. Ca cine ma poate opri sa imi iau Covidu’ drept animal de companie? N-au decat sa umble cu microscopul dupa ei daca vor sa il vada. Daca urla vreunul ca l-am infectat cred ca ii cer despagubiri, ca a furat din colonia mea de Covid, ca asta ce il plimb e al meu de acasa.

Ironia situatiei e ca atunci cand eram mic, ma punea profa sa mai scriu inca de o suta de ori propozitia daca greseam la dictare. Bai nu stiu cu ce le-au gresit militienii la astia de ne conduc, dar cu presedintele profesor imi pute a blat cu baietii din Curte – nu stiau cum sa ii faca pe baietii de la circulatie sa scrie de sute de ori amenzile alea si s-au jucat de-a ordonanta. Eu sa fiu militian, dupa faza asta, nu m-as risca sa fac “epicondilita laterala” de la atata scris nici beat ca oricum e degeaba. Cum sa rada ma ala micu’ de tac’su ca a facut bataturi de la pix de la scris procese verbale in timp ce mucea se da pe tableta face scoala online.

Dragilor, in cele din urma, nu stiu daca ati remarcat, dar in timp ce toata omenirea se batea pe hartie igienica, la noi nici un stres. Asta inseamna sa te poti baza pe Constitutie! Are 26 de pagini si daca esti econom le poti rupe pe din doua, iti ajunge pana dupa pandemie.

PS 

Poate stiti un psihiatru bun. Am nevoie de tratament pentru tulburare obsesiv compulsiva. Platesc ca un idiot taxe, amenzi, respect bunul simt. Cu ce poate sa imi treaca asta?

La o cafea cu SunTzu si Maslow

Ca tot am urmat trendul asta de criza pandemica, nu am putut sa nu remarc cum au sucit chinezii principiul fundamental in marketing enuntat de Phil Kotler – sa satisfaci nevoia clientului. Asa ca au imprastiat gratis virusul si acum cu totii avem nevoie de masca. Pe bani. De manusi, de teste, aparatura medicala, si alte cele. Tot pe bani. Intr-o mare masura de la ei, de la chinezi.

Desi e posibil sa ma insel. Chinezii astia copiaza tot, e posibil sa fi furat ideea de la Rockfeller, parca ala a dat oamenilor felinare gratis si apoi le-a vandut petrolul.

Nici nu mai conteaza, de fapt eu ma gandeam la un anume chinez, SunTzu, un mare strateg militar care a scris acum 2500 de ani un tratat militar valabil si azi – “Arta razboiului”.
Ei bine, printre o gramada de lucruri destepte in acest tratat, SunTzu spune cum sa abordezi un adversar care e pe punctul de a pierde lupta. Zice el ca niciodata sa nu aduci un adversar cu spatele la zid sau la o mlastina ci sa ii lasi o cale de scapare, sa ii lasi o portita pe unde sa poata sa fuga. Pentru ca daca nu are unde sa fuga, atunci va lupta pana la ultima suflare, mai intens si mai aprig.

Avenit momentul sa mai bag un nume sonor – pe Maslow ala cu piramida. Psihologul nu Keops. Vorbim de principii nu de morminte. Omul a incercat sa ne descrie nevoile si a inventat o schema piramidala in care a pus la baza respiratul, mancatul si daca nu ma insel activitatile sexuale, cam tot ce nu ne diferentiaza prea mult de animale. Apoi pe treapta urmatoare nevoia de siguranta. Ei bine, de remarcat ca acolo, la siguranta a pus semn egal intre sanatate si locul de munca (cel ce plateste pentru nevoile de la baza, sex printre alte nevoi). Apoi, pe etajele superioare a bagat dume de gen nevoie de iubire, de incredere in sine apoi a continuat spre varf cu chestii de ratiune superioara, gen auto depasire, moralitate inalta si alte bazaconii care nu ne intereseaza pe noi romanii.

Bun, am facut o introducere complicata doar ca sa ajung iarasi la negociere si acel principiu care spune ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat. 

Aici ma intorc la Sun Tzu care spune ca cine ajunge cu spatele la zid nu mai are cum sa fie afectat. Nu mai vede alternativa de iesire din impas si nu mai tine cont de nimic. Nu ai cum sa negociezi cu o astfel de persoana pentru ca nu are nimic de pierdut, a pierdut deja cam tot ce putea sa piarda. 

Cam asa suntem noi acum cu negocierea starii de urgenta. Cei care isi vad afacerile facute praf, fara alternative de castig doar cu chirii si dobanzi de platit sunt in acel punct in care nu mai au ce sa piarda. La fel si cei care traiesc din salariul de pe o luna pe alta, trimisi in somaj. Nici macar nu au cum sa se mai angajeze pentru ca joburile alea multe de acum doua luni au disparut. Daca stai acum la o cafea cu Maslow si SunTzu o sa spuna ca ei se simt intr-o situatie fara scapare, fortati sa aleaga intre sanatate si capacitatea de a-si asigura nevoile de baza. Daca ajung sa nu mai aiba bani de mancare cat o sa le mai pese ca ii amendeaza cineva? Sau cat o sa le mai pese cum mor de foame, sanatosi sau bolnavi. Au ajuns adversari fara voie ai propriului guvern intr-un razboi pe care nu il inteleg.

Ce mama dracu zicea Sun Tzu la chestia asta?

Victoria este obiectivul principal al războiului.Dacă ea întârzie, armele se tocesc şi moralul se macină. Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.

Din cauza acestei uzuri a forţelor şi bogăţiilor, gospodăriile câmpiilor principale vor sărăci de tot, resursele lor fiind reduse cu şapte zecimi.

Bai da-l incolo, ia te uita la batranul chinez, se pricepea si la economie. Pacat ca nu ne-a lasat si un tratat de cum se abordeaza pandemia.

Cei care au plecat la cules de sparanghel sau salata au facut o alegere. Au evaluat riscurile (chiar daca nu constient poate), au ajuns la concluzia ca statistic sansele de imbolnavire sunt mici, sistemul medical din tarile in care se duc e ok, in final nu e cea mai proasta idee.  Chiar daca poate nu la toti le convine acum alegerea facuta. Intrebarea care se pune este ce facem cu cei care nu pot merge sa faca agricultura prin alte tari? 

Cert este ca azi suntem intr-un razboi de uzura. Am ajuns sa vorbim de supravietuire, am ajuns sa ducem un razboi de uzura cu un inamic invizibil care alege dintre noi dupa bunul lui plac. 

Generalii planetei habar nu au ce sa faca si cum sa mearga mai departe (ca sa nu spun ca cei mai curajosi par bufonii).  Lumea saraceste si innebuneste in timp ce s-a auto-arestat la domiciliu.

Avem noi pe aia cu buturuga mica si carul mare… a dracu' buturuga microscopica a daramat ditai planeta. Asadar, daca vrem sa castigam acest razboi nu are sens sa ne certam cu generalii, razboiul e intre specia umana si prostia aia de Covid.

Si cred ca stiu si cum castigam! Solutia e sa respectam parerea specialistilor! SunTzu zice ca cel mai bun raport este de cinci la unu iar Maslow zice ca sexul e nevoie de baza.

Ca atare, solutia e simpla. As zice ca si placuta. Daca vrem sa ne salvam specia … pare ca e musai sa ne inmultim.

Negociere pandemica

Printre alte preocupari ale mele se intampla sa tin un curs de tehnici de negociere cu care mai bat lumea la cap din cand in cand.
Ei bine, motto-ul acestui curs este “nimeni nu negociaza daca nu este afectat”. Nu mai stiu de unde am luat chestia asta, dar cred cu tarie in ea mai ales ca mi s-a tot demonstrat in timp.

De pilda, stiu pe cineva care a mers la medic pentru un control legat de ceva probleme de presiune pe instalatie si functionare defecta la pompa de injectie (a se traduce prin probleme de tensiune si inima). Dupa ce l-a verificat, doamna doctor a scris o reteta si a pus niste conditii (cele pe care le stim toti, nu fumat, nu cafea, nu alcool, etc).
Tipul cu pricina a inceput sa negocieze cantitatea maxima de alcool din recomandare – cum adica maxim 50 ml de tuica pe zi… hai doamna ca nu se poate trai doar cu atat. Doamna doctor parca imi citise cursul, “sefu’ eu nu negociez cu tine, nu e viata mea, ti-am zis ce se recomanda si ce nu, ce ai de gand sa faci e problema ta in functie de cat vrei sa traiesti si cum.”
Asa ca omul a plecat cu reteta, iar dupa ce s-a simtit ceva mai bine de la medicatie a inceput sa ignore recomandarile. Previzibil de altfel, a ajuns la o operatie destul de complicata – eu ca inginer am inteles ca i-au pus o supapa noua pe pompa de injectie (valva mitrala daca va spune ceva), ceva mansoane pe la tubulatura (cica li se mai spune si aorte), destul de complicata treaba.

Ce s-o mai lungim, dupa toate belele prin care a trecut, acum cand este afectat, cand ii este foarte clar ca daca vrea sa mai traiasca trebuie sa respecte recomandarile, credeti ca mai are nevoie de cineva sa ii explice ce are voie si ce nu? Ei bine, a ajuns la faza in care respecta tot! Pentru ca asta ii poate prelungi viata. Cam asta e negocierea lui.

Cam asa si cu virusul asta. Cei ce locuiesc in comunitati foarte afectate de problema traiesc cu frica aia ca le poate veni randul, ca poate spitalul nu face fata. Atunci cand cei loviti sunt din familie sau din cercul de prieteni, cand vad sicrie toata ziua, sunt afectati si nu au nevoie de prea multe recomandari ca sa se pazeasca.

In schimb, cei care vad azi ca doar 0.05% din total populatie a luat covid si ca doar 0.003% din acelasi total au murit (aproximativ cazul Romaniei de azi) nu sunt chiar asa de afectati. Stim toti ca speranta moare ultima, asa ca fiecare din noi, care nu e direct afectat si nu are pe cineva drag sau apropiat afectat spera sa nu se incadreze in procentul ala de populatie. Chiar ajung sa creada ca virusul nici nu exista. Este foarte greu sa ne convinga cineva ca procentul ala nu e batut in cuie si ca daca nu ne tinem de niste reguli, posibil sa explodeze.

Daca e sa compar cu mica mea poveste, restrictiile sunt echivalente cu faza de medicatie care a ameliorat problema. Cat de grav sa fie daca mai gresim cu o tuiculita in plus, o fripurica, o cafeluta? Ca inca speram sa nu ajungem la operatie, speram ca se va rezolva cumva de la sine si vom scapa toti basma curata.

Ce ne poate convinge pe noi sa ne tinem de medicatie? Ce anume ne-ar putea afecta atat de tare incat sa respectam in continuare medicatia?  Pardon, restrictiile?

Hai sa luam amenzile pe care guvernul le tot da de cand cu starea de urgenta. O forma de negociere a guvernului care spune – bai, fiti atenti, trebuie sa va tinem in casa ca sa nu faceti schimb de virusi intre voi, mai ales daca sunteti in risc de infectare veniti de aiurea, musai izolare, carantina, etc. Ca sa fim convingatori ii amendam pe aia de nu respecta regula. O forma de negociere care tine pentru cei mai multi dintre noi, cei ce se intampla sa mai si platim taxe si chiar si amenzi. Ne-am conformat, ca doar nu suntem nebuni sa aruncam pe geam o caruta de bani. Amenda afecteaza financiar, doare si ca urmare acest tip de negociere functioneaza. Chiar daca inca mai gresim putin pe langa, in limita unui risc minim, respectam cerintele.

Dar ce te faci cu cei care nu sunt afectati de acest tip de negociere?
Cum care?

Pai sa luam pe cei mai presus de lege - cum ar fi domnul militian care s-a intors din Israel (probabil ca multi au uitat deja de ce a fost in stare, e cel care a pus pe butuci un spital si a bagat in alte spitale pe multa alta lume). La fel ca el mai sunt o suma de oameni “importanti”. Cei ce se cred de neatins, pe care nu ii sperie nici virusul, darmite amenda.
Nu este o caracteristica a noastra, am vazut ca ideea de superioritate si invincibilitate functioneaza pe toate meridianele. Sa revenim la negociere, cum negociem cu oamenii astia pe care legea sau amenda nu ii afecteaza? Cum ii convingem pe ei sa nu ne puna pe noi in pericol?

Greu de zis, dar ar trebui sa gasim ceva care sa ii sensibilizeze iar daca platitul unei amarate de amenzi nu ii convinge ce naiba putem sa le facem? Le luam caii de la bicicleta? Le dezumflam lantul? Admit ca nu am nici o idee ce anume ar putea motiva pe un astfel de invincibil, nu am fost de-al lor… dar daca statul vrea sa fie credibil pentru noi toti ceilalti atunci trebuie sa gaseasca o solutie pentru “invincibilitatea” asta. In nici un caz ceea ce se intampla azi, adica sa ii duca peste rand cu avionul sau elicopterul la tratament. Nu face decat sa le creasca convingerea de “invincibilitate” si sa ne irite pe ceilalti ca suntem luati de prosti.

Apoi mai sunt si cei care nu au platit in viata lor o amenda. Multi dintre ei s-au intors recent din strainatate, oameni harnici de altfel, cum au ajuns acasa au pus mana pe furci si topoare. Din pacate nu ca sa faca ceva util ci ca sa isi dea in cap cu ele. Nu sunt proprietari pe nimic, nu platesc taxe si cam nimic. Au doar drepturi si nici o responsabilitate.

Altii pentru care nu functioneaza amenda ca si factor de negociere, pentru ca li se rupe de ea. Oricate amenzi le dai, in final te trezesti doar cu credite neperformante. Asa sunt de curios sa vad cum se duce ANAF-ul si scoate bani de la ei, as lua bilet in primul rand. Ei au doar drepturi pentru ca nu ai ce altceva sa le faci, nu doar ca nu sunt afectati de sistemul legal, dar ii stiu toate scaparile si profita din plin de ele.

Si ei toti au dreptul la viata. Au dreptul sa se infecteze si sa infecteze pe altii. Au dreptul sa ocupe un pat in spital si poate in detrimentul unuia care si-a platit taxele (implicit acel pat la spital), care respecta legea sau care plateste amenda atunci cand e prins pe langa lege. Oare daca in loc de amenda ar primi un document prin care sa renunte la dreptul la pat in spital? Sa renunte la dreptul de a fi tratati? Sau sa nu primeasca acest pat pana cand nu isi platesc amenzile si taxele si tot ce mai au ei de platit?

Ar fi ca si cum si-ar paria dreptul la viata. Ca in gluma cu cercetatorii ardeleni, care au descoperit ca la covid s-a dovedit ca cine are noroc scapa.
Inteleg ca nu se poate din punct de vedere legal, toti au dreptul inalienabil la viata! Asta pana in situatia in care trebuie sa alegem cine are mai mult dreptul asta. Asta incerc sa spun, ca azi ne negociem nu doar speranta de viata sau riscul de imbolnavire.

Pentru ca virusul asta, daca ajunge sa ne puna sa negociem vieti e posibil sa ne schimbe ideile de democratie si de drepturi ale oamenilor.
Asta e … o negociere pe care nici macar nu o percepem ca si negociere.

Evolutie

Darwin spunea ca suntem in varful evolutiei speciilor. Ca suntem cea mai complexa forma de viata, pentru ca avem inteligenta, putem comunica, inova, etc.
Si vine o porcarie de virus, o nimicnicie masurata in nanometri, ca abia se vede la microscop si da cu teoria evoultionista de pamant in doi timpi si trei miscari.

Pai sa vedem, in primul rand noi spunem ca am evoluat ca specie, ca avem inteligenta, educatie si discernamant. Un fel de a spune. Daca te duci la supermarket zilele astea se vede ca nu e mare diferenta intre homo sapiens si o ciurda de vite scapate in lucerna necosita. Chiar daca la usa e un paznic care limiteaza accesul in magazin, faptul ca lucerna e mai verde la anumite rafturi face ciurda sa se inghesuie acolo, chiar daca livada e destul de mare si are lucerna pentru tot septelul.
De asemenea, mai putem observa specimenele care trebuie sa isi arate vitejia in potentialul dans al imperecherii. Nu stiu daca si cei pe care i-am vazut in supermarket erau in calduri, dar sigur aveau ceva de demonstrat. Imediat de observat, in primul rand ca nu purtau masca de protectie (desi acum ar trebui sa fie clar la toata lumea cat de mult poate ajuta), apoi ca nu au nici o treaba cu distanta de siguranta. Cu o aroganta sfidatoare arata ce ei nu se supun regulilor, ei fac regulile. Arata cumva convingerea lor ca vor conduce turma sau ca vor arata ei fraierilor care cred in pandemie ca totul e o smecherie. In fine, la cum reactioneaza poate chiar au noroc si mai apuca sa arate ceva. Mai stiu cativa care nu au avut noroc, unul din ei ne explica pe facebook cat sunt de prosti doctorii si cei ce se sperie de virus. Din pacate pentru el a murit de curand la Paris, ucis de virusul in care nu credea. Ramane ca nu ne-am indepartat prea mult de regnul din care zicem ca ne tragem, cand e de apucaturi ne comportam la fel. Ideea e simpla, daca ne omoara virusul macar sa fim cu burta plina.

Am remarcat ca in ceea ce priveste foamea dispar si diferentele intre estici si vestici. Nemtii si americanii au golit in egala masura magazinele si au avut acelasi comportament de hoarda, asa ca cel putin din punctul asta de vedere caprele sunt toate la fel, ba chiar putem sa ne laudam ca cel putin la chestia asta, capra lor moare mai repede. Unde mai pui ca au nevoie de romani ca sa le culeaga mancarea de pe camp si sa le-o livreze in staul.

Bun, sa mergem apoi spre latura emotionala, spre religie. Era un banc cu o tipa de calcase putin stramb si cand era cat pe ce sa fie prinsa s-a rugat la Dumnezeu sa o salveze. O voce din cer i-a spus atunci - te scap, dar sa stii ca vei muri inecata. Nici o problema a zis femeia si de atunci s-a ferit de mers la mare, lac, rau, orice. Doar ca intr-o zi a primit un super cadou de la sot, o croaziera pe mare pe care chiar nu o putea refuza. Ca sa vezi belea, cum era vaporul mai in mijlocul oceanului, zbang! o explozie si incepe barcazul sa se scufunde. Asta amintindu-si de pacatul ei incepe sa se roage “Doamne, inteleg ca am gresit si ca mi-a venit randul sa mor inecata, dar din cauza mea chiar trebuie sa moara cateva mii de oameni?” Si atunci vocea din cer s-a auzit din nou… “Daca ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toti!”

Cred ca sunt defect dar parca seamana cu chemarea bisericii la adunare in timp de pandemie. Ma gandesc ca si de pe vapor or fi scapat unii cu barci, veste de salvare, nu s-or fi inecat chiar toti. Cam asa si cu disperarea asta sa aduca lumea la altar.

Zicea un preot intrebat ce parere are “O sa respectam regulile”, asta dupa ce le-a negociat la greu. Oare cat ar fi fost de greu sa spuna “traim o mare incercare si acum e momentul sa ne pazim ca sa putem sa sarbatorim la anul cat si pentru anul asta”.

La ora asta par ca niste vanzatori de loterie - hai sa vedem ce pariu aveti cu divinitatea, pe care va alege sa ramana pe aici si pe care sa urcati la cer.

Si am ajuns la un subiect care ne marcheaza ca si homo sapiens. Din cele mai vechi timpuri incercam sa mituim cumva divinitatea, sa ii cumparam bunavointa. Pe vremea antichitatii fiecare baga pile la cate un zeu care sa il protejeze. Ba cu ofrande, ba cu sacrificii (chiar si umane) fiecare incerca sa cumpere bunavointa si sa spere apoi ca a mers. Apoi, unii am ales sa credem in Fiul Domnului. Am citit Biblia si nu prea am priceput nimic. Asa ca in loc iubirea aproapelui, de pace si intors si celalalt obraz inaintasii nostri au scos sabia. Apoi au construit biserici ca sa li se ierte pacatele. De peste doua mii de ani, in varii culte crestine, inevitabil ajungem la constructii impresionante ca sa ne vada Cel de sus. Asa am ajuns sa investim sume mai mari sau mai mici in temple si in ornarea lor. Si daca tot le avem cum sa nu le vizitam? Stiu ca mama o sa se supere pe mine pentru ce spun acum, deja a facut-o, dar oare asta e menirea mizeriei asteia de virus? Sa aleaga din cei ce se cred credinciosi doar prin relatia cu templul si nu prin relatia lor sufleteasca?

Pe de alta parte, ma gandesc eu asa in pandemie, cum sa scapam de coruptie cand mita e in religia noastra. Care e diferenta intre noi si Iuda cand mergem cu cativa arginti la templu pentru a ne fi iertate pacatele? Pai nu e tot un comert si asta?

Si daca suntem convinsi ca il putem cumpara pe Hristos ce ne opreste sa credem ca putem sa ii cumparam pe toti ceilalti?

Winter is coming...

Zice un proverb romanesc ca omul destept isi face iarna car si vara sanie. Noi toti interpretam proverbul asta in ideea in care omul acela se apuca de car undeva in iarna urmand sa fie gata in primavara si sa se poata folosi de el. O fi, dar ce se intampla daca omul ala e bagat in politica? Ar respecta proverbul, doar ca ar avea o mica intarziere.

Sa ma explic prin prisma asistentei sociale. Atunci cand tara e in iarna, adica o duce prost economic, somajul e crescut, e firesc sa ai sau sa gandesti un program de asistenta sociala pentru cei mai putin ajutati de soarta, ca sa poata si ei supravietui. Asadar, pentru anumite categorii sociale gandesti subventii sau plati care sa ii ajute.

Asadar, total pe dos fata de proverb e iarna si ne apucam sa ne facem sanie, pentru ca evident ca nu o avem. Bun, se aduna cei din politica, se cearta pe orgolii, pe voturi, pe ce vreti voi, in cele din tuma reusesc sa faca planurile (legile) dupa care sa se construiasca sania aia. Pardon, sa puna la punct un program de asistenta sociala.

Suprinzator, in timp ce ei se apuca sa faca sania, se intampla sa vina vara. Cu alte cuvinte, mediul economic se imbunatateste, somajul va scadea, cei asistati social ar putea sa gaseasca joburi. Parca nu s-ar mai justifica programul de asistenta sociala. Hmmm… dar cum sa ii lasi pe cei ce voteaza fara un astfel de cadou? Si sa te risti sa nu te mai voteze? Cu atat mai mult ca economia duduie, se incaseaza banii din taxe, ai de unde sa ii platesti. Ce mai, sania merge bine si vara. Ar fi momentul sa pui niste ciucurei si niste zurgalai la sania aia. Adica, de ce sa nu imparti banii aia si prin administatie, sa platesti mai bine vizitiul, poate ii angajezi si niste ajutoare.

Vorba aia, le-a luat ceva in preistoric pana sa inventeze roata, iar pana atunci au tarat dupa ei o forma primitiva de sanie. Si era tot tribul in jurul ei.

Bun, dar ce te faci, ca vara nu e vesnica. Vine iarasi iarna. Mai o recesiune economica, mai o criza financiara. Si daca pe timpul verii a fost si campanie electorala, a fost tarata sania aia toata vara peste tot de i s-au uzat talpicii dar cum trebuie sa arate bine sania a tot primit zurgalai noi. Cu astia, cu zurgalaii, zicem ca suntem pregatiti de iarna. Asistenta sociala e acolo, oamenii fara posibilitati pot dormi linistiti ca vor primi de toate. Hmmm… cum adica zurgalaii au costat cam scump si nu mai avem bani in visterie, nu ne mai putem permite sa ii mai zornaim? Aha, talpicii la sanie sunt terminati? Trebuiesc facute altii si inlocuiti? Cum dracu mai, in plina iarna, cu ditai zapezile nu ne merge sania? Apropos, sa nu uitam sa platim si vizitiul. Se pare ca omul e important si mai are niste neamuri de hranit bine pe langa el, toate cu foame mare. Si sa nu uitam ca e scos la pensie prematur. Cu pensie speciala.

Asa ca aia de au castigat alegerile in contratimp cu anotimpul trebuie sa dea la zapada. Sa impinga sania stricata, sa aibe grija cum se poarta cu vizitiul, cu neamurile lui, cu aia de i-au votat, cu aia de nu i-au votat. Evident, se aduna, se cearta daca mai are rost sa tina sania, se cearta cu aia de au facut sania si tin la inventia lor, ce mai la deal la vale belea mare. Se pun oamenii pe inventat roata ca sa poata sa faca sania sa mearga fara talpici. Asa ca incep sa taie din ajutoarele sociale taman cand au unii nevoie de ele. Si cand se chinuie ei sa puna spite la roate mai descopera ceva. Pare ca nu au avut cuie si lipici la sanie asa ca neamurile vizitiului sunt cele care sa tina lemnele alea la sanie impreuna. Un efort semnificativ de altfel asa ca neamurile alea sunt bine platite.

Si voteaza. Si vizitii si neamurile si partidul din care fac parte. Voturi importante.

In operatiunea de constructie a viitorului car, nu se poate fara ei, dar nici nu avem bani pentru toata structura saniei, asa ca decizia cea mai lesne a fost sa le mai taie din venituri. Au ramas acolo, tot atati cati si inainte, dar mai prost platiti si mai frustrati.

Asa ca la ora la care a venit iar vara, au inceput sa bage bete in “roatele” alea ale carului, transformat dintr-o sanie beteaga la care au incropit niste roti in colturi cu care mai mult se hurduca bietul car.

In tot timpul asta, cei din business privat - ca sunt multinationale sau patroni au reactionat altfel. Iarna, indiferent ca ii prinde cu talpicii buni sau distrusi, au obiceiul sa mai lase din incarcatura, ca sa poata sa alunece sania. Asa ca desi dureros, atunci cand nu au mai fost bani au renuntat la cei ce nu erau neaparat utili. Poate nu au facut sania din timpul verii, dar cand au simtit ca toamna se transforma in iarna, au luat masuri ca sa salveze ce era de slavat. Pentru cat au contribuit la buget, din punctul lor de vedere ar fi trebuit sa fie destui bani ca statul sa aibe grija de cei disponibilizati prin programe sociale.

Surpriza lor a fost cand a venit iar vara si s-au trezit ca nu ii pot lua inapoi. Pentru ca cei cu asistenta sociala grasa nu erau dispusi sa piarda ditai banet venit din cer pentru un pic mai mult la un salariu pentru care trebuie sa se speteasca. Cei din sistemul administrativ, neamurile vizitiului pe de alta parte nu au timp de mediul privat, fiiind de altfel ocupati sa isi reprimeasca inapoi venitul ciuntit pe timpul iernii. Asa ca privatii sa se descurce cum pot si sa faca bine sa cotizeze, pentru ca altfel punem de un control si luam si mai mult de la ei. Statul are nevoie de bani pentru chestia aia de nu e clar de e car sau sanie, dar care are zurgalai, ciucurei, vizitiu si birjar ca nu e clar cum poate fi condus, oh … si multe alte chestii care costa.

Ma uit ca vine iarasi iarna. Pare sa fie o iarna urata si sania e praf. Are niste roti patrate de pe vremea cand se credea car. Bani de talpici nu mai sunt, s-au cheltuit pe zurgalai. Mai avem si niste ciucurei colorati care sa ascunda gaurile din coviltir.

Iarna asta mai are o particularitate, desi nu foarte friguroasa a adus cu ea o gripa urata. Cei ce cotizeaza in mod normal pentru intretinerea saniei stau carantinati acasa cu temperatura. Spera sa primeasca si ei ceva ajutor medical de la stat, desi ca de obicei, cei mai multi vor primi tot aspirina saracului, sub forma guvernamentala.

Iar cei ce ar trebui sa se preocupe de constructia carului, ca sa ne putem misca bine la vara sunt prea ocupati sa carpeasca in continuare ceva la sanie. Mai poleiesc un clopotel, mai atarna un ciucurel… Ca ne-a prins iarna in an electoral si suntem la mana vizitiilor. Unul din ei a facut-o de oaie, a imbolnavit un intreg spital cu minciunelele lui. O sa fie mustrat probabil. Si recompensat ulterior. Ca trebuie sa mearga sania la vara.

Ce-o zice Nostradamus?

Imi place sa spun ca istoria se repeta, dar acum chiar nu stiu cu ce anume din istorie sa compar pandemia asta. Da, au mai fost epidemii, pandemii, molime si alte cele. Omenirea a numarat pe cei pierduti si a mers mai departe. Efectele economice de atunci au fost oarecum suportate local. Globalizarea insa, ne duce la alt nivel.

Avem un organism mondial care trebuia sa controleze si sa comunice coerent ce si cum cu pandemia, dar daca ne uitam la balbele pe care le-au dat avem dubii serioase in ceea ce priveste competenta sau echidistanta Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Ba ca nu trebuie masca, ba ca e bine sa o porti. Ba ca e raceala usoara, ba ca e nasoala… au dat atat de multe sfaturi care s-au batut cap in cap ca e greu sa ii mai crezi. Si pe langa noi, cei de rand sunt cei ce ne conduc care nu ii mai cred, ba chiar au inceput sa ii acuze.

Si incepem sa avem niste certitudini. Intr-un fel sau altul, problema a aparut cu mult inainte ca cei din China sa recunoasca. Nu stiu daca autoritatile locale de acolo au gandit vreo secunda la efectul general pe care il vor declansa, dar cunoscand cum functioneaza regimurile de acest tip (sunt decretel si am trait in comunism) as zice ca le-a fost frica sa ii afle guvernul central ca au vreo problema, asa ca au incercat sa musamalizeze toate povestea convinsi fiind ca pot sa o rezolve local. Au crezut ca seamana pe SARS si ca se va rezolva cumva. Au bagat mizeria sub covor, atat ca mizeria dospea si s-a umflat pana le-a explodat in plina figura. Apoi, aceeasi schema s-a repetat la nivel central.

Apoi, au incercat toti sa dea o varianta de acoperire. Am vazut de atatea ori chestia asta, am trait de atatea ori in corporatii sau in politica acel “e in regula sefu’ o dregem” spusa doar ca cineva sa mai castige timp desi habar n-avea despre ce vorbeste. De prea multe ori am vazut orgoliosi care se asteptau o solutie de la cei ce ii pupau in fund dar care habar nu aveau de ce se intampla in jurul lor. Toti castigau timp in speranta ca problema se va rezolva cumva de la sine sau ca vor gasi vreun tap ispasitor pe care sa poata da vina si sa mearga mai departe. Cine a vazut serialul despre Cernobal isi poate face o idee despre ce s-a intamplat acolo. Un alt fel de Cernobal la o scara mult mai mare.

Toata povestea asta cu o sa fie bine, nu e asa de grav (spusa de altfel si de Organizatia aia a sanatatii) a dus la o raspandire mondiala. La ora asta US si UE sunt super afectate de virusul plecat din China. Atat ca la ora asta virusul se suprapune pe un mic razboi comercial intre China si restul lumii. China, s-a bucurat ca un imigrant care primeste de lucru de binefacerile comertului mondial. A muncit din greu, a invatat sa fie mai buna decat altii, dar … a uitat care ii este locul. Asa cum orice imigrant estic la prima generatie, va trebui sa fie al dracului de bun ca sa poata fi promovat in firma occidentala (oricat de politic corect e mediul de lucru) si China a crezut ca daca vinde ieftin si mult pe pietele occidentale poate sa emita pretentii. Ei bine, de ceva vreme, occidentalii au decis ca nu sunt dispusi sa ii asculte pretentiile si ca mai mult de atat, parca nu mai sunt curiosi nici de produsele chinezesti.

Si tocmai acum a venit si virusul. Din China. Economiile occidentale deja obosite si in prag de recesiune sunt acum la pamant. Recesiunea arata urat si mai mult de atat occidentalii au alegeri libere. Ca si in pilda lui Scorillo (pentru cine nu stie e vorba de doi caini care se bat pe un ciolan, apare un al treilea, primii doi se unesc sa il elimine pe asta nou venit, apoi se intorc la lupta initiala), orice politician din vest va trece peste meciul local si va arata cu degetul spre China. Va fi cel mai usor lucru de facut ca sa isi convinga alegatorii ca ala e raul cel mai mare. Emotional vorbind, oamenii asta si asteapta sa auda, asta vor, pe cineva spanzurat pentru toate problemele lor de acum. Pentru neliniste, nesiguranta, stres, pentru ca au pierdut toata fericirea de care se plangeau.

Toti vor spune - voi ne-ati dat virus, ne-ati ingropat, vrem sa platiti pentru asta. Si cum nimeni nu poate pune un cec pe masa, consecintele imediate vor fi “taxe pe produsele chinezesti” ca sa ne recuperam pierderile. Nu neaparat vor ajuta la recuperarea pierderilor din comert, dar cumva ar putea ajuta ca produsele locale sa devina competitive. Vor reloca business inapoi in occident sau in zona partenerilor ceva mai controlabili.

Aici, ramane de vazut cum va functiona lacomia. Globalizarea de azi vine din lacomie, din dorinta unora de a face mai multi bani decat ar fi in stare sa cheltuie vreodata.

La fel se va intampla si in criza asta. Va fi o lupta intre cei ce vor sa faca acesti bani si cei ce vor avea frica unui virus chinezesc la pachet cu toate marfurile ieftine de acolo. Daca ne uitam pe vechiul continent, cat de usor si repede s-au inchis granitele intre statele uniunii vom intelege cat de usor e sa se inchida si granitele pentru cei din afara. Chiar si noi, romanii plangem ca nu exista unitate europeana in timp ce blocam exporturile esentiale, inclusiv catre uniune. De ce ar face ceilalti altfel? Firmele transnationale cu reprezentare in China vor trebui sa faca fata unui curent nationalist care se va amplifica cu fiecare zi de carantina. Tarile care au o carantina mai usoara sufera in egala masura de lipsa unor produse de import care vin din tarile cu carantina mai dura, la fel cum nu mai au piete de desfacere acolo unde lucrurile sunt scapate din control. Orice decizie s-a luat local este impactata de efectul global.

Lumea nu va mai fi la fel… Politicienii vor distruge globalizarea pentru ca trebuie sa castige voturile din curtea lor si curtea lor e speriata de un virus care a circulat peste granite. China, oricat ar plange de ceea ce se va intampla este cumva cea care a initiat povestea asta. Pentru ca lipsa de transparenta, frica, prostia, toate la un loc au plecat de la ei. Asa ca va fi aratata cu degetul si va trebui sa plateasca cumva, desi ma indoiesc ca e dispusa

Pe de alta parte, vestul nu e pregatit sa renunte asa repede la ceea ce livra China, asa ca acum se pune intrebarea fireasca - cine ii va lua locul? Si cum?

Noi, ca stat, am putea profita de asta, la fel cum am profitat de razboiul din Ucraina, de lovitura de stat din Turcia. Oricat de prost am fost condusi politic, am fost considerati de treaba si rezonabili, asa ca am primit business care nu isi mai avea loc in alta parte. Vom fi oare in stare sa valorizam virusul chinez?

manifest anti-marxist

Aveam eu pe vremuri un prieten care spunea “nu-ti dau pe gratis oricat mi-ai da!” Si ce se mai potriveste la vremurile astea. Tineam pe vremuri discursuri studentilor si le povesteam de Marx care infiera specula. Azi vad ca e mai viu ca niciodata, urla ziarele, social media, cam tot ce tine de propaganda la adresa speculantilor care au ochit oportunitatea de business in pandemie. Au crescut preturile la cam tot ce tine de psihoza noastra cea de toate zilele – produse dezinfectante la care nu se uita nimeni au ajus sa coste greutatea lor in aur, hartia igienica a devenit valuta forte, de masti si alte echipamente medicale nu mai vorbim ca degeaba ai bani ca nu ai de unde sa le iei. Si sa nu uit mancarea care a devenit brusc mai scumpa, mai ales dupa ce s-au golit rafturile mai mult sau mai putin artificial. Si odata cu cresterea preturilor la orice au inceput iar ai nostri sa infiereze specula asta nenorocita.

Pe vremea comunismului nu puteam intelege cat de nebuni au fost stramosii mei de au lasat teroarea aia sa acapareze Romania. Ca sa vad cat elan au cei din jurul meu acum in a aduce comunismul la loc.

Dar hai sa explicam niste mecanisme simple de piata. Afara de faptul ca pretul unui produs depinde direct proportional de dorinta cuiva de a-l avea, mai sunt si niste mecanisme de cost. Asadar, sa vedem cam care ar fi efectul pandemiei pe costuri. Trebuie sa platesti angajatii care se expun, chiar daca nu le dai bonusuri (desi le dai) si oricum ca sa respecte macar o parte din regulile noi impuse sunt neproductivi, deci mai platesti si ceva mai multe ore suplimentare. Toata lumea e de acord ca cei din logistica, cei din retail, din servicii care musai sa se intample, in genere toti cei expusi trebuie sa fie platiti mai bine. Bun, pai daca sunteti toti de acord cu asta, atunci trebuie sa fiti de acord si ca preturile vor reflecta aceste costuri. Sau puteti sa nu fiti de acord. Cei care vor plati costurile dar nu isi vor recupera banii vor inchide tarabele. Finalul apoteotic e ca vom avea preturi rezonabile dar nu vom avea nici marfa si nici cine sa ne-o vanda la preturile alea. Cam la fel cum era in comunism. Evident ca o vom gasi apoi totul la preturi de specula, pe retele paralele de distributie. La fel cum era in comunism.

Oh, dar va veni politia si ii va amenda sau ii va inchide pe toti astia care vand pe sub mana si pe retele paralele de distributie. Serios? Poate va inchide cativa fraieri, dar vor ramane cei protejati – cei care dau dreptul politiei sau cei care sunt extensia organelor. Poate sa ii spuna cine vrea orice, dar coruptia apare atunci cand are unde si de ce. In plus, retelele paralele de distributie vor fi scutite de plata taxelor. Adica statul nu va mai incasa nimic. Fara incasari nu va putea plati acesti bugetari – garzi financiare, politie, etc.. care sa ne apere de speculanti, ori asta creste si mai mult coruptia, pentru ca respectivii bugetari vor fi si mai tentati sa inchida ochii sub greutatea plicului din buzunar.

Ca asa se intampla nici macar nu trebuie sa te uiti prea departe in urma, pentru ca au dat unii destepti o reglementare in zona medicamentelor. De cativa ani incoace guvernul a vrut sa fie popular si a limitat pretul medicamentelor, a impus reguli stricte de pret si de control. Ca urmare s-au intamplat doua fenomene. In primul rand, acei producatori care nu au fost de acord cu ideea s-au retras de pe piata romaneasca, ca urmare o suma de medicamente scumpe – mai ales cele oncologice au inceput sa lipseasca. Dar si multe altele. Asa ca daca aveai nevoie, intrebai la farmacie, nu le gaseai si apoi plateai pretul cuiva, un pret de Germania ca sa iti aduca de afara.

Cel de-al doilea fenomen a fost specula cu medicamente, acolo unde producatorii au continuat sa aduca si sa vanda anumite medicamente in Romania, au aparut si oportunistii care sa le cumpere la pret de Romania si sa le exporte in tari in care se vindeau cu de 3-4 ori, chiar de 10 ori mai scump. Asa ca poporul nu a beneficiat cine stie ce de aceste medicamente – ca pana la urma dispareau tot pe pietele unde se vindeau scump. Firmele producatoare au redus vanzarile pe Romania ca sa nu isi canibalizeze vanzarile profitabile din alte tari, iar poporul a inceput sa plateasca si entru aceste medicamente pretul din Germania + tariful de livrare in Romania. Asta daca avea cine sa i le aduca pe direct. Altfel mai aparea taxa de intermediere.

Asa ca acum vedem internetul plin de strigate de ajutor al celor ramasi fara medicamente – unele par sa fie bune la vindecarea covidului (sunt deja pastrate bine in stocuri, si cei ce le pastreaza au si scuza ca trebuie sa ajute pandemia) altele pentru ca … la fel ca la hartia igienica, de frica lipsurilor au fost panicati care au cumparat tot stocul sau de ce nu, din cei care vizeaza o mica oportunitate de a-si ajusta veniturile. 

Si daca vine un ministru la televizor si ne arata 10 cutii de carton cu masti in ele si apoi se lauda ca a oprit exportul catre celelalte state din UE, afara de praful in ochii fraierilor mai reuseste si sa ii intoarca pe ceilalti impotriva noastra, ca urlau toti la stiri cum Romania nu are o atitudine corecta in plina pandemie. Acum au toti motiv sa ne refuze cand le-om cere ajutorul.

Ar mai fi o chestie care reglementeaza si deregleaza tot acest sistem. Licentele si aprobarile. Ca sa produci anumite chestii ai nevoie de licente, aprobari, etc. E normal! Nu poti sa lasi pe orice traznit sa fabrice orice. Te trezesti ca mastile te apara de virusi dar te umplu de bacterii, ca dezinfectantii nu sunt buni nici de spalat toalete, etc. Problema e ca cei ce reglementeaza, cei ce dau licente si aprobari sunt lenti. Sau rauvoitori. Nu stiu daca au nevoie si ei de ceva in buzunare sau pur si simplu nu se pot misca mai repede, dar fara licenta, auditul, aprobarea lor… nu se face nimic.

Pentru ca acum, exista cerere pentru anumite produse. Asa ca daca lasam preturile in pace, vor apare repede investitii si acele produse vor umple piata. Nu, nu imediat dar vor apare si atunci cand vor fi suficient de multe vom putea alege pe care sa il luam iar functie de alegerea noastra, pretul lor va ajunge rezonabil. Nu ieftin neaparat, pentru ca investitorii trebuie sa isi recupereze investitiile, dar vor ajunge la preturi decente si permisive. Dupa ce va trece pandemia si nebunia, vor ramane doar acei care nu si-au batut joc de produsele lor si nici de clienti. Restul vor descoperi ca s-au aruncat cu capul in groapa. Dar asta se intampla cu piata libera, se regleaza. Daca blocam acum preturile, blocam initiativa iar cei ce produc azi vor beneficia de niste avantaje mult prea mari. Daca ii injura cineva, sa nu uitam ca au trebuit sa supravietuiasca intr-o piata in care nu dadea nimeni doi bani pe produsele lor.

Ideea e sa ii lasi pe toti sa se dezvolte, mai mult, sa ii ajuti sa se dezvolte, sau sa apara, sau sa isi reconverteasca productia in ceea ce avem nevoie acum. Asta va crea concurenta si abundenta de produsele care lipsesc acum. Concurenta va scadea preturile. Daca insa o facem la modul romanesc, la unii le dam licenta si la altii nu, ei bine atunci putem sa plangem cat vrem pentru mercurialul de preturi. La final piata se bazeaza pe cerere si oferta, pe oportunitati si alte cele. Si cum tot au ramas unii fara joburi, asa s-ar crea altele. Macar pentru o perioada de timp.

Si ca sa nu ma injure prea tare cei care nu sunt de acord cu mine am si pentru ei o propunere. In loc sa blocam cresterea de preturi sa obligam pe cei ce vand sa publice adaosul practicat. La fel ca in birt. O sa avem o idee asupra lacomiei si atunci o sa stim pe cine sa penalizam cand s-o intoarce roata.

Intr-un fel sau altul nebunia va trece. O sa ne alegem cu teste rapide de Covid19, o sa apara si o forma de tratament recomandata si o sa mergem mai departe. Probabil ca o sa vedem multa vreme de acum inainte oameni care sa poarte masti pe strada (in Asia sunt destul de populare inca de pe vremea SARS), o sa citim despre teorii conspirationiste care au dus la pandemia din ’20. O sa o uitam. O sa fie istorie chiar daca ne schimba modul de viata.

Cam asa cum au uitat cei ce au prins comunismul cum e sa iei lucrurile pe cartela. Cum e sa stai cu cartela in mana si sa nu prinzi marfa, ca nu e destula. In acelasi timp, unii privilegiati primeau aceeasi marfa pe usa din dos. Diferenta o faceau sumele de bani puse la bataie si pozitia sociala. De ce isi imagineaza cineva ca s-a schimbat ceva. Zicea Einstein ca e semn de nebunie sa pornesti de la aceleasi ipoteze, sa repeti acelasi experiment si sa te astepti la un rezultat diferit.
Cam asa ne-a reusit si lupta anticoruptie. Am blocat sistemul de tot dar coruptia e tot acolo. Iar efectele ei ne dor poate mai tare ca niciodata.

De cei mai tineri ce sa spun. Le e frica sa nu ramana pe dinafara cand se da ceva. Pentru ca ei au crescut intr-o societate care sa aibe grija de ei si cred ei ca daca o reglementeaza si o procedureaza ca la corporatie va fi totul bine. Apoi se vor plange de cei ce nu respecta procedurile, care stramba regulile dupa nevoile lor, vor descoperi ca si in corporatie ca unii se lipesc mai usor la bonusuri, vor realiza la un moment dat ce prostie au facut, dar va fi prea tarziu.

Acum nu ma mai mir daca toata povestea asta o sa degenereze in comunism. Macar stiu ce am de facut. Imi iau o portavoce ca sa infierez specula si ma asigur ca am stocuri suficiente sub masa si o usa in dosul casei... si niste plicuri pregatite...