Drumul spre Iad...

 In ultima vreme am tot povestit despre negociere. Mai ales despre puterea de negociere. Cine are putere nu prea sta la povesti cu ceilalti, de cele mai multe ori se impune si gata. Cine nu are putere trebuie sa si-o creeze sau macar sa lase impresia ca are aceasta putere. De obicei aceia care au nevoie sa se impuna nu sunt aceasi cu cei care nu mai trebuie sa demonstreze ceva. Asa se face ca de cele mai multe ori, cei care nu au putere  vor incerca sa creeze aceasta perceptie a puterii. 

Asta duce de cele mai multe ori la o negociere emotionala, total lipsa de ratiune, cu argumente care pot fi usor de demontat din punct de vedere rational. Cu toate astea argumentele rationale sunt  ignorate pentru ca cele emotionale sunt repetate, urlate, preluate de atat de multi care au nevoie sa se faca bagati in seama, incat au toate sansele sa bata partea rationala. In discutii se vad repede, sunt cei care isi urla argumentele pentru a acoperi lipsa de rational prin galagie.

Sa ne intoarcem la conflictul din Estul mijlociu. Vedem mereu cum liderii Hamas deplang soarta concetatenilor lor, pe care vecinul asupritor ii tine in saracie. Un argument cu puternic impact emotional. Interesant ar fi sa spuna si cu ce bani au cumparat rachetele. Nu vorbesc de celelalte arme, dar stiu ca rachetele nu sunt ieftine. Si mai vedem cum lanseaza din greu de cateva saptamani deja. Mii de rachete... Oare cum ar fi fost ca banii de pe rachete sa fi fost folositi in alte scopuri? De exemplu in educatie, care i-ar fi scos din saracie.

Curios este ca arunca acele rachete si peste sate care sunt populate de unii care fac parte din acelasi neam si religie cu ei. Colateral damage care este acceptabil din punctul lor de vedere. Cum spuneam, din punct de vedere emotional cei care gasesc justificare ca sa arunce bombe peste zonele locuite de civili se plang de faptul ca proprii lor civili pusi ca scut pentru lansatoarele de bombe sunt la randul lor loviti. Practic ei au justificare pentru durerea pe care o induc in ambele parti, si in mintea lor e in regula sa fie asa, pentru ca doar ei au dreptate atata timp cat striga cel mai tare.

In acelasi spirit vedem mereu la stiri copiii care plang la tv… si in mintea mea proasta m-am gandit la parintii lor. De ce parintii aia nu au putut sa plece, sa ii ascunda, sa incerce sa ii apere? Ce sa caute copiii acolo? Vecinii cu care se bat isi pun copiii la adapost, incearca sa ii protejeze. Ratiunea spune ca ar trebui sa ii aperi pe cei neputinciosi. Din punct de vedere emotional insa vedem niste soldati fiorosi care isi tin copiii la adapost si care ataca bietii copilasi din partea cealalta.

Ma intreb si care este motivatia parintilor care isi expun copiii? De ce sunt solidari cu niste nebuni care o cauta cu lumanarea? De ce sa iti expui copilul? Ce crezi ca o sa castigi daca moare ala mic? Ce poate sa obtina? Celebritate? La cati mor acum ce sanse are al tau sa ramana in istorie ca martir? Pentru ca dupa cele cinci minute de celebritate la TV va fi uitat in favoarea altuia sau altei stiri care are nevoie de audienta si celebritate..

Ii vad pe tineri cum se arunca intr-un razboi pierdut deja. Nu este al lor chiar daca pare. Este razboiul liderilor lor. Emotional si motivational probabil ca spera la zecile de virgine. Ar insemna sa mearga in rai si ca de fiecare data cand unul din ei ajunge acolo, raiul sa mai primeasca si acele virgine. Daca ar fi facut un minim de aritmetica si un minim de statistica ar fi descoperit ca este imposibil sa moara in acelasi timp pe pamant atat de multe virgine. In primul rand ca raportul de femei si barbati existent pe pamant este departe de aceasta ratie de 1 la 72, apoi 72 ar trebui sa indeplineasca o conditie esentiala, sa fie virgine cand trec vama spre lumea cealalta. Ca sa nu vorbim de faptul ca desi se inmulteste numarul de martiri populatia pamantului continua sa creasca. In nemernicia mea, ma mai macina o intrebare, ce primesc fetele?

Oh... stai... fetele se martirizeaza ca sa scape de pedeapsa. Pentru ca ele ispasesc o pedeapsa, poate de cele mai multe ori este pedeapsa pentru ca nu ajung pe lumea cealalta virgine. Dezechilibrat punct de vedere. Am cautat un punct de vedere stiintific si uite ce am gasit pe net. 

Se pare ca la Universitatea de chimie din Liverpool, cineva a incercat sa raspunda indirect acestei intrebari, legate de argumentul religios al celor ce ajung in Iad sau Rai. Este Iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)?

Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi studenti au folosit legea lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat, sau ceva similar. Unul dintre studenti a scris urmatoarele:

In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa Iadului in timp.

Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele ce intra in Iad comparativ cu rata celor care pleaca din Iad.

Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ce un suflet ajunge in Iad, nu mai iese niciodata.

Prin urmare, nici un suflet nu iese din Iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti un membru al lor, vei ajunge in Iad.

Dat fiind ca existe mai mult de o singura asemenea religie si cum oamenii nu sunt membrii mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in Iad.

Date fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din Iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul Iadului. Din cauza ca legea lui Boyle spune ca, pentru ca temperatura in Iad sa ramana constanta, volumul Iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.

Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati:

1. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in Iad vor creste atat de mult incat pana la urma se va declansa tot Iadul pe pamant.

2. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete Iadul.

Asadar, care din ele este dea adevarata?

Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, „o sa inghete Iadul inainte sa ma culc cu tine”, si tinand cont de faptul ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca Iadul este endoterm si ca a inghetat deja.

Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce Iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta nici un suflet si a disparut… ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei fiinte divine – ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga „Dumnezeule!”.”

Daca luam acest argument stiintific, rezulta ca nu trebuie sa te martirizezi ca sa ajungi in Rai, dar cum spuneam, argumentele sunt in cea mai mare proportie emotionale. Ratiunea spune ca trebuie doar sa ai suficienta rabdare. Si credinta ca exista o fiinta divina care sa se ocupe de aranjamente.

Trecand peste cinismul situatiei, pe mine ma sperie ceea ce nu se vede intr-o astfel de „negociere” emotionala, adica efectul pe termen lung.  Cei care nu au parte de suficienta educatie ca sa inteleaga ca statistic vorbind e putin probabil sa aibe o sansa la virgine pe lumea ailalta daca nu au avut parte de dezvirginare pe lumea nu vor accepta argumente logice. Asa ca degeaba le-ar explica cineva ca nu e posibil sa se intample ce le predica popii lor, din pacate, din lipsa educatiei, ei nu au nici suficiente cunostinte de chimie sau fizica, astfel incat sa inteleaga ca nu conteaza ce tampenii fac pe lumea asta, ce se intampla pe lumea cealalta tine de stiinta pentru ca este demonstrat ca Iadul este endoterm.

Din cauza acestei acute lipse de educatie ei vor considera ca nu mai au nimic de pierdut, ori un chinez batran si destept spunea ca astia sunt cei mai periculosi pentru ca in loc sa aibe rabdare si sa incerce totusi sa isi gaseasca pe una care sa ii dezvirgineze pe pamant, se vor lacomi la cele 72 care ii asteapta pe lumea ailalta. Orice roman ar putea sa le explice ca nu se da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Din pacate nu au nici acces la aceasta intelepciune seculara si nici nu pot intelege filozofia romaneasca, pentru ca nu pot vedea vrabia din cauza ca e impachetata in cearsafuri negre din cap pana in picioare. Vrabia lor arata deja destul de funebru si pe pamant. Inca o forma de manipulare emotionala din partea celor care ii conduc.

Ca sa revin la subiect, acesti tampiti vor considera ca este de datoria lor sa ramana in istorie ca si mari dezvirginatori, asadar vor incepe sa sara in aer pe unde ne asteptam mai putin, ori asta va duce la un disconfort maxim in ceea ce priveste viata noastra, a celor ne multumim cu ce ne-a dat divinitatea pe pamant. 

Ca sa inchei cu o concluzie personala, as zice ca filozofia romaneasca are radacini pe vremea in care spatiul mioritic era frecvent calcat de doctoranzii in Coran. 

Asa se explica de ce ne invata ca o vrabiuta poznasa e de preferat unei ciori care sta teapana si croncane aiurea pe gard Acuma fiecare cu imaginatia lui, dar cioara si corbul au reprezentat din vechi timpuri Iadul... 

Un loc spre care lumea de azi se indreapta cu acceleratia la podea.