game of drones

 La intrebare “ce face el si daca parintii lui stie”, raspunsul este el a lucrat pe vremuri in industria de aparare si a fost implicat intr-un program de fabricare a unor echipamente militare anti-aeriene. Adica … niste tunuri. Pe care daca le aveam azi, puteam dobora drona. Doar ca trebuia sa avem acele tunuri. Si sa avem multe, sute de ele, nu cateva. Si sa fie toate pe zona aia de lume. Chiar si asa nu aveam garantia ca servantii nu dorm, sau ca drona e mai smechera decat Ronaldo si dribleaza anti aeriana.

Azi, acel el,  se uita la stiri si se minuneaza.

A venit drona, a cazut pe bloc si toti desteptii pamantului isi dau cu parerea.

Pai hai sa vedem, Israel are IronDome si nu poate opri decat 70%-80% din rachetele si dronele venite peste ei. Bun, la noi au venit doar cateva, cele mai multe au cazut aiurea, dar a cazut una pe casa liftului. Cu tot respectul, imi pare rau de oamenii aia care au avut ghinion sa fie loviti, dar daca ma uit la declaratiile politicienilor imi amintesc de o vorba din copilarie, cand murea cate unul in sat la bunici “nasol moment, misto coliva”.

Politicienii chiar asta fac, sunt toti gramada la coliva, pardon la declaratii!

A venit drona, nu avem cu ce sa o doboram, ne trebuie contracte de inarmare, le semnam fara sa le citim pentru ca avem o urgenta. Va amintiti de prostanacii care au cumparat masti la Covid la preturi exorbitante, justificand plimbarile cu izoleta? Imi canta Banica in cap aia cu Veta, mi-ai distrus izoleta, pardon ai infundat ghiuveta!

A venit drona, vezi daca nu suntem prieteni cu Putin? Vai… daca eram prieteni cu Putin nu venea drona, pentru ca o certa Medvedev, asa o certa ca se rosea drona de rusinea lui Serghei Lavrov! Ii strica politica externa la asa o prietenie cu Romania... ajungeu unii sa scrie pe parapetii de pe sosele "Romania, stravechi pamant Basarabean!"

A venit si capo di tutti capi si a expulzat consulul. Imi amintesc si de chestia aia cu “bag doar varful”. Pentru ca atata poate. Daca era destept, muta consulatul ala in Galati, langa casa liftului. Sa vedem daca mai venea drona peste consulul care o reprezinta. Bine, si aici e discutabil, pentru ca daca ii cadea rusului drona in cap urlau toti ca e din Ucraina.

Pentru ca da, a venit drona si nu ne este clar ce pasaport are. E ruseasca sau ucraineana? Cum a intrat ea in spatiul Schengen?  Politia de frontiera ce ma-sa facea? Vamesii astia corupti au luat spaga si au lasat drona sa intre cu tot cu combustil si explozibil! Trafic la greu fara taxe si incalca si legile armamentului si munitiei! Suspectez si ca era putin beata sau drogata si nu i-a facut nimeni test.

Din fericire avem inteligenta artificiala. Fiecare cu artificiul lui, pentru ca dupa unii, drona s-a dat peste Balta Neagra si a ajuns la Galati, dupa altii, venea de peste Dunare si cauta Braila, dar nu era destul de oarba ca sa nemereasca. Depinde ce ai cerut inteligentei artificiale sa simuleze. Inteligenta fiind artificiala, a simulat… orgasm in functie de cerere.

Singurul lucru lipsa este bunul simt sau simtul ratiunii. Poate ca viitorul ar arata mai bine daca s-ar inventa si bun simt artificial. Desi incep sa ma intreb daca asta nu este un oxymoron…

Pai daca musamaua bunicii a ajuns sa se numeasca piele artificiala, daca potentiala criza a petrolului se numeste global warming, daca tot ce tine de fals sau plagiat pe internet se numeste inteligenta artificiala, deja ma sperie cum ar arata bunul simt artificial…

In cele din urma, ramane ca doi oameni sufera din cauza unui razboi care si-a pierdut de mult noima si tine mai mult de orgolii. Iar pe suferinta lor, incearca toti sa manance o paine. Fie ca sunt politicieni, televiziuni, influenceri sau ce naiba or mai fi ei.

Rational vorbind, avem o problema pentru ca orice greseala sau rea vointa in razboiul vecin ne va afecta. Trebuie sa devenim constienti de asta. Emotional vorbind, vom face infarct sau ciroza, functie de cum abordam situatia. 

Cum noi oamenii preferam sa ignoram ratiunea in favoarea emotiilor. Eu incerc sa imi temperez emotiile alea, asa ca mi-am pus baut deja primul pahar de scotch. Asa ca imi permit sa tratez problema rational (rational, nu sarcastic, da?)

sa ne prefacem

 O stiti pe aia cu as face orice ca sa nu fac nimic?

Cumva principiul de baza pe care se ghideaza cei mai multi din ai nostri. Care este evident combinat cu acea asteptare … care spune ca pica para malaiata in gura lui Natafleata. Imi spunea un amic ca asta e diferenta majora intre biserici – la ortodocsi se roaga toti in genul “da-mi Doamne… si apoi vine lista – sanatate, bani, dragoste…” in timp ce la catolici spun ceva de genul “da-mi Doamne puterea sa…”. La unii speranta e sa pice ceva din cer, la ceilalti e nevoia de a putea crea acel ceva.

Nu stiu cat e legenda, dar daca ma dau un pas in spate si ma uit la cum merg lucrurile, as zice ca are mult adevar povestea asta.

De ce m-a apucat acuma chestia asta? Pai… sunt obligat prin lege sa negociez cu sindicatul sau in lipsa lui cu ceva similar (pe care culmea sunt obligat sa il organizez). Si sindicatul cere doar salariu sau vacanta sau tichete sau … Al naibii daca ar cere training, scoala, orice i-ar face pe oamenii aia sa performeze mai bine.

Foarte ortodox acest sindicat “da-ne!” Ca daca era mai spre catolici ar fi spus poate “invata-ne!”.

Tot din trecut o stiu pe aia cu "ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim". Sau.. cum vad eu din scaun de manager, ei se fac ca muncesc, noi ne facem ca ii platim. Cumva, nici una din parti nu investeste in cealalta. Angajatii traiesc frica de a fi “exploatati” iar cei care ii conduc se mira sincer ca nu ies cifrele financiare si nu isi pot explica de ce.

Plecand de la ideea initiala, cu nu iti fac pe gratis … mi-am amintit de Rockefeller, despre care legenda spune ca a dat felinare gratis ca sa isi poata vinde petrolul! Adica a facut mai intai o investitie.

Trainingul, scoala… niste investitii. Aici imi amintesc de discutia aia vehiculata pe la traininguri – “ce ne facem cu ei daca platim pentru scoala lor si apoi pleaca” la care raspunsul cel mai sarcastic posibil zice “ce facem cu ei daca raman prosti si nu pleaca”.

Ei bine, aici e problema. Faptul ca ii trimiti la training, ca bagi bani in ei nu garanteaza ca angajatii se vor destepta. Din contra, ca trainer am experimentat de multe ori complexul atoatestiutorului! Orice incerci sa spui e macar unul acolo care le stia dinainte, mai bine, mai oricum… si face tot ce poate sa arate ca firma a aruncat banii pe geam cu trainingul. Oamenii nu vin la training ca sa invete, ei vin pentru ca au fost trimisi si ori se plictisesc de moarte ori se iau la tranta cu cel ce incearca sa ii invete ceva.

Sa ne intelegem, meseria se fura nu se invata, ori daca ai din astia care stiu dinainte, nu vor fura nimic, vor fi bani aruncati pe fereastra,. Ei nu inteleg ca investind in ei pot sa plece la alt job mai bun daca nu le convine, ca pot sa se vanda pe bani mai multi daca se satura sa mimeze ca muncesc. Dar daca sunt perceputi ca mimi putin probabil ca vor primi oferte.

Intrebarea pentru manager este cum sa rezolve problema asta. Si rezolvarea exista, e chiar simpla, un sistem de bonus aliniat la performante!

Si apoi, surpriza, toti incearca sa fenteze, sa ajusteze, sa faca performantele alea sa arate mult mai bine decat in realitate!

Exemplul cel mai fain e dat de britanici atunci cand au incercat sa ajute populatia locala si au incercat sa elimine cobrele din India. Ca sa scada numarul de incidente de oameni ucisi de interactiunea cu cobrele au oferit un premiu pentru fiecare cobra ucisa si predata autoritatilor. Doar ca sa descopere ca in timp s-au inmultit cobrele. Indienii au facut crescatorii de cobre ca sa le poata valorifica.

La fel si sistemul de bonusare, trebuie urmarit si ajustat! Mai am o poveste, cu un tip care taia lemne si se chinuia cu un bricegut. Vine un amic de-al lui si il intreaba “bai nebunule ce te chinui cu briceagul cand ti-au dat astia drujba?” la care raspunsul a fost “fraiere, sunt platit la ora”.

Viata e ciclica. Azi e usor de negociat cu sindicatul pentru ca angajatii fug de sindicat. Azi nu mai vrea nimeni in sindicat pentru ca fiecare individ crede ca munceste mai mult decat restul si ca poate obtine individual mai mult decat cu turma. Fiecare vrea sa negocieze individual. Mai negociem cu sindicatul doar pentru ca o cere legea.

In final, fiecare incearca sa traga spuza pe turta lui. Sindicatul cere aberatii care ar falimenta firma. Nu isi pune nimeni problema ca dupa ce firma dispare, dispare cam tot… incepand cu salariile si terminand cu sindicatul in sine. Pentru ca sindicatul e pus la zid de membrii sau de aspirantii la a fi membri doar in ceea ce inseamna salariu.

Pe de alta parte e greu sa ceara mai mult decat au dat deja politicienii, care au pus deja salariu minim pe economie care sa fie cat de mare, de transparenta salariala, etc… sunt mai tari ca sindicatele. Doar ca salariile minime fara performanta operationala genereaza inflatie. Ca individ primesti mai multi bani si cumperi mai putin decat atunci cand luai mai putin. Se da vina pe afacerisitii lacomi, pe antreprenorii nesimtiti. Din pacate politicienii cam prea socialisti din ziua de azi nu inteleg relatia cu angajatii si cu performanta.

Asa ca in goana dupa voturi, politicienii respecta invatamintele lui Stalin – daca iei 500 de lei de la unul harnic si imparti cate 100 de lei la 5 lenesi pierzi un vot dar cumperi 5! Restul este irelevant, ca dupa ce cumperi destule voturi poti face dictatura si nu mai conteaza ce se prefac ei ca fac si cum se prefac altii ca ii platesti. Ca mare sef sigur traiesti bine. Si ai mai fost si ales democratic…

Asa ca … sa ne prefacem…