Bai nene… tare aia cu spaga e o forma diferita cultural de a multumi cuiva. Acum pe bune, dupa definitia asta, daca zici multumesc fara sa bagi ceva in plic acolo… esti cam de cacao asa… pai ce naiba recunostiinta e aia frate?
Si daca plicul e subtire si valuta botswaneza… e mai degraba injurie decat exprimarea recunostiintei, nu?
In contextul dat inteleg si eu de ce nu sunt bune multinationalele. In mintea lor disfunctionala, analfabetii naibii considera ca daca un angajat accepta recunostiinta si multumirea unuia din furnizorii lor e o chestiune de prejudiciu extrem de grava. Nasoii astia sunt in stare nu doar sa dea pe bietul angajat afara, dar in unele cazuri il mai dau si in judecata sau ii fac dosar penal pentru ca omul a indraznit sa arate putina recunostiinta. Sau sa o ceara. Ce nenorociti!
Mai mult, in mintea lor ingusta s-au gandit sa procedureze recunostiinta, uite de exemplu chiar si cadourile de Craciun se supun aceleiasi abordari – astia trimit angajatilor mailuri de tip “cadourile acceptabile sa se situeze sub limita a 10 eur”, adica limiteaza toata povestea la o agenda, un calendar si un pix... hai daca sunt ieftine mai intra un breloc sau un mutzunachi! Adica o punga de hartie cu niste prosteli In concluzie iei plasa frate!
Am incercat mai demult sa dau unuia o sticla de vin, sa fim cinstiti – o prostie ieftina ca nici eu nu aveam buget sa dau. S-a albit ala la fata, ca la ei scria clar in procedura ca nu au voie sa primeasca alcool. Nici la plasa nici la birt. De aia evita omul sa bem o bere impreuna…
Asa ca la ce naiba mai folosesc toate cursurile de vanzari unde te invata sa faci networking, sa te apropii de client, sa ii intelegi nevoile? Pai si daca ii intelegi nevoile dar nu ai voie sa iti exprimi recunostiinta, care mai e smecheria, ca omul poate isi doreste o masina sport sau o casa de vacanta. Cum naiba sa si le ia din 10 eur.
Asa ca nu pot decat sa fiu de acord cu sefa noastra de guvern. Pai ori iti exprimi recunostiinta, ori ce mama naibii faci acolo.
Ca sa revenim la idee, ca vorbeam de acea maniera diferita cultural de a multumi cuiva pentru un serviciu. Asadar, sa luam o persoana suficient de inteligenta ca sa multumeasca cuiva in avans, drept recunostiinta pentru un serviciu ce urmeaza a fi facut. Pentru multumirea aratata persoana respectiva primeste un job bun in administratie. Asta arata ca are si inteligenta si scoala (as sugera chiar masteratul in scoala vietii, pentru ca stie si cat si cui sa dea).
Deci asa o persoana scolita si inteligenta ajunge sef, si apoi la randul ei face mult bine celor care au nevoie de acest bine. In normalitatea curenta ar trebui sa primeasca multa recunostiinta si gratitudine din partea celor pe care ii ajuta. Conform geneticii multe din trasaturile noastre sunt ereditare – deci persoana in cauza are rude cel putin la fel de inteligente, poate mai putin norocoase sau scolite in acelasi mediu academic. Asta nu inseamna ca rudele nu se justifica a fii promovate, astfel incat vor primi si ele functii si joburi pe langa omul cel destept.
Ca urmare, intr-o perioada oarecare de timp, persoana ipotetica despre care vorbeam umple departamentul in care lucreaza de alte persoane meritorii, inteligente si bine scolite care prin aportul adus duc serviciul respectiv pe o noua treapta a afirmarii. Ar mai fi si altii sa se afirme dar nu mai e loc. E cazul ca omul nostru sa le multumeasca in avans celor de pe treptele superioare, iar ca urmare a acestei recunostiinte preventive sa urce pe scara ierarhica. Continuarea e usor de imaginat...
Ei bine, cei din multinationale sunt obtuzi si total refractari la un astfel de sistem simplu si usor de aplicat. In cazul lor se intampla ca imediat ce o persoana este descoperita ca isi arata recunostiinta sau ca primeste putina multumire din partea celor ajutati... isi ia un sut in fund. Se intampla ca nivelul de inteligenta sa fie ridicat si atunci formele diferite cultural de a exprima multumirea sunt bine mascate. E mai greu cu neamurile, dar mai scapa si astea, ca doar sunt dotate cu gene de inteligenta superioara. Aceasta inteligenta ce imbraca uneori forma pasiv agresiva a inteligentei emotionale – numita pupat in fund reuseste si sa supravietuiasca si sa prospere in firmele particulare, mai ales multinationale. Dar nu vesnic, pentru ca periodic vine cate un frustrat lipsit de inteligenta dar cunoscator de excel, care pune cifre pe masa (de cele mai multe ori pe minus) si distruge tot cu contabilitatea lui.
Astea sunt momente urate la multinationala, foarte urate. In loc sa isi arate recunostiinta si multumirea pentru abnegatia, inteligenta, etc... depuse de bietii oameni, mai marii se iau dupa ala de arata cifre pe minus si ii dau pe toti afara. Apoi ii inlocuiesc cu tot felul de fraieri care cred ca este normal ca oamenii sa presteze servicii de calitate doar pentru ca primesc un amarat de salariu. Pai ce sa faci dom’le doar cu salariu. Chiar crede cineva ca daca iei salariu e suficient sa spui “multumesc” sau “te rog” fara sa exprimi chestia asta si intr-o forma cuantificata la plic. Niste visatori autisti care denumesc recunostiinta coruptie si distrug vietile oamenilor inteligenti si binevoitori care stiu ce inseamna aia sa multumeasca intr-o maniera diferita cultural. Sau sa o ceara. Dupa caz. Si de obicei in avans.
Din acest minunat motiv dragilor, eu cred ca singura sansa a multinationalelor este sa isi arate multumirea fata de mai marii oameni politici. E dovedit faptul ca acolo unde au fost suficient de recunoscatoare, mai ales in avans, lucrurile au mers bine si pentru ele, profiturile au fost grase si nu s-a plans nimeni. Iar atunci cand sunt zgarciti si pomenesc de uratenia aia de cuvant numita coruptie... cu care gresit eticheteaza o forma de multumire au o problema. Mare, mare...
