Cifre...

Mi-am dat cu parerea despre statistica si am ajuns la concluzia ca am devenit un neinteles. Am avut un sentiment ciudat. 

Mi-au zburat gandurile in urma, la generatia bunicilor mei, care nu a avut parte de foarte multa scoala. Pentru generatia lor liceul era deja o performanta iar facultatea era doar pentru savanti. Ei bine, chiar si asa era greu sa ii bati la aritmetica simpla. Chiar si analfabetii din sat stiau sa numere si sa socoteasca. 

Si in felul lor stiau sa calculeze niste procente fara greseala. Hai sa vad vreun bombardier din ziua de azi, cu bac luat la limita cum incearca sa fenteze pe unul din batrani. 

Sa luam de pilda cazanul de tuica de zece vedre. Incearca sa convingi pe unul din generatia bunicilor ca sunt de ajuns prunele dintr-o putina de opt!  Aveau o putere de estimare incredibila care bate orice senzor, astfel incat doar daca aruncau o privire cazanului si deja puteau sa spuna cam cat trebuie sa pui in el.

 

La fel faceau si cu porumbul, cartofii, merele si cam orice produceau sau aveau ei trebuinta in gospodarie. Pentru ei aritmetica simpla se invata la fara frecventa si nu ii putea prosti nimeni nici la socoteli, nici cand era vorba sa estimeze ceva. Chiar si prostul satului era in stare sa numere cate vaci are in ciurda si o facea de zeci de ori pe zi. Iar in regula de trei simpla erau cu masteratul la zi.

Comparand cu generatiile de astazi cand mai toata lumea a trecut printr-un bacalaureat e ciudat ca dupa ce fac oamenii atata scoala, invata matematica mult mai complicata decat cea din batatura batraneasca dar nu le ajuta cu nimic atunci cand ar trebui sa se dea un pas in spate si sa faca niste socoteli simple.

Am vazut pe facebook o cearta intre doi indivizi, unul cu freza misto, ceva masina sport in poza de profil si un caine agresiv. Celalalt avea o poza cu muschi dar fara sa isi arate fata, posibil vreun tocilar care se ascunde in spatele vreunui avatar. Cei doi se certau pe cifrele pandemiei. Frezatul avea o problema cu teoria conspirationista, tocilarul ii explica matematic cum se poate la un R0 (numar de reproducere) de 1.1 sa ajungi de la 15 la 1100 in 45 de zile. Am refacut calculul si da, raspunsul precis este 1093. 

Ei bine, in toata discutia, frezatul, cel care credea in emotii, il acuza pe cel care socotea practic si pragmatic ca este postac si ca ia bani ca sa sperie lumea. 

Nu stiu ce scoala au cei doi ca nu m-am apucat sa fac chiar in halul ala pe detectivul, am fost curios doar de partea principiala a fenomenului. 

O chestie interesanta pe care am desprins-o citind pe Dan Goleman, este ca daca vrei sa te imbogatesti sau sa urci pe scara sociala nu trebuie sa te chinui sa faci ordine in emotiile oamenilor sau sa le explici ca realitatea sta putin altfel pentru ca ai toate sansele sa iei si bataie. Calea corecta este cea a inteligentei emotionale sau sociale. Iei trendul turmei si te faci pastor. La primele semne ca ceva nu e in regula turma trece mai intai prin negare - le va fi greu sa accepte ca s-au fraierit iarasi, apoi prin speranta - las ca poate totusi nu e chiar, ei spera ca lucrurile se vor indrepta. In felul asta, ciobanul are timp sa gaseasca un alt fraier pe care sa il faca vinovat si pe care sa il arate cu degetul atunci cand se va ajunge la dezamagire si frustrare. Daca e destul de bun in manipulare. Altfel, va fi schimbat cu altul.

Descopar ca se naste o noua religie, cea a manipularii maselor, care se foloseste tot de crede si nu cerceta.

Cine incearca sa puna logica si practicalitate in lucruri va fi maturat de hoarda celor convinsi de vreo idee. In general hoarda va prefera scurtatura. E destul sa creada ca se va imbogati sau ca va trai mult daca isi cumpara loc in biserica. Pai e mult mai simplu decat sa muncesti sau sa faci sport si sa te stradui sa traiesti sanatos, nu?

Intr-un fel sau altul as denumi asta fenomenul Cassandra. Pentru cine nu stie, Cassandra era fiica regelui Priam din Troia. Avea darul profetiei, dar din ceva conflict cu zeii era blestemata sa nu fie crezuta. Asa ca desi Cassandra i-a avertizat pe cei din cetate, pentru ca dadea vesti proaste nu doar ca au ignorat-o dar erau pregatiti sa ii ia si gatul! Le strica zenul si wellbeing-ul cu prostiile ei.

La fel si azi, cum incearca vreunul sa zica “aveti bai grija ca e groasa” se trezeste luat la injuraturi si cu capul spart pentru ca da vesti proaste. Drept e ca la capitolul comunicare suntem tot cam prin aceeasi vreme cu Razboiul Troiei.

Revenind la cifre imi dau seama cat de greu sunt de perceput pentru publicul larg. Adica ce e aia mah 10 infectati la mie? Mai nimic!  Si mai fac si forme usoare. 

Asa e, atat ca 10 la mie inseamna 100 la 10000, un catun mic intr-o comuna foarte mare.

Sa incerc altfel, daca doar 1 la mie ajunge la terapie intensiva, inseamna ca la 10000 de locuitori ai nevoie de 10 paturi. 

Aici este de fapt problema.  Pentru ca nimeni nu a explicat hoardei - dragilor, saloanele de terapie intensiva au fost dimensionate in functie de necesarul si de numarul de cazuri cu care ne-am confruntat in trecut. Apoi am dublat cifra asta. O doamna doctor spunea la televizor ceva de genul avem 16 paturi si rar am ajuns sa folosim 8 din ele in ultimii 5-10 ani. Adica erau destule pana sa dea covidu.

Toti urla ca de ce nu sunt mai multe. Pai si care ar fi fost justificarea in fata DNA daca ar fi dublat cineva numarul de paturi de terapie intensiva in noiembrie 2019 cand mai mult de jumatate din ele stateau goale?

Ca dupa februarie 2020 a inceput toata lumea sa ceara asa ceva, nu se mai gasesc, s-au scumpit pentru ca au devenit marfa ceruta, etc… e deja alta poveste. 

Intre timp sunt mai multe dar poporul din cetate si-a pierdut rabdarea. Cum ziceau romanii da-le paine si circ. Ei bine incepe sa se cam termine painea si acum se exagereaza cu circul.

Daca ma gandesc la povestea despre Cutia Pandorei, care spune ca speranta a ramas in cutie, ma gandesc sa le dau dreptate celor care cred sincer si naiv ca Romania este pamantul ales de zei. Atat ca as zice ca Romania este de fapt cutia aia din poveste. Pentru ca nimeni nu traieste cu mai multa speranta ca romanii.

Daca le spui ca doar 1 la mie face forme grave, toti vor spera ca ala cu ghinion, amaratul sa nu fie el. Daca trece suficient timp de la anunt, vor renunta la reguli si la protectie pentru ca e clar ca ala 1 a fost identificat si gata, nu va mai fi si al doilea. E de neconceput sa fie 3 din mia noastra si alte trei mii sa nu aibe probleme. La fel cum e de neconceput ca dupa o vreme sa fie 2 la mie. Ce naiba, ne bazam pe acel 1 la mie, dar na… nici 2 nu este chiar asa de mare, nu?

Noi facem asa la orice. Ai nostri nu calca regulile cu speranta ca nu vor fi prinsi, pentru aia se rezolva cu un telefon, o suma, ceva acolo. Ai nostri cand calca regulie au o convingere ciudata ca nimic rau nu se poate intampla. Pentru bombardierii nostri sa tragi o remorca de zece tone cu un cablu dimensionat pentru doua e ceva normal. Stiu ei ca merge. Daca se rupe cablul vor fi socati! Prima reactie e ca i-a mintit ala de a vandut cablu, ca doar era cablu din Germania, de ala bun. Ce daca scrie pe el doua tone? Pai si cat poate sa aibe remorca?

Dar cine se mai incurca astazi cu niste cifre? Pai ce suntem telefoniste? Alea lucrau cu cifre, dadeau telefoane…

Astea sunt de vina! Telefoanele! Au toate calculatoare. Batranii se chinuiau sa socoteasca, asa intelegeau cifrele. Generatia de astazi scoate repede telefonul, face socotelile pe calculatorul din telefon si gata. Nu reusesc sa calculeze nici TVA-ul, sau din cei ce o fac nici macar nu inteleg de ce asa si nu invers. 

Le dau naibii de cifre, imi caut repede o poveste si ma apuc sa intind mana… poate ma lipesc de vreo turma…

Statistica

Am vazut de curand o postare a unui medic cu expertiza in epidemiologie. Omul a prezentat niste date statistice si corelarea dintre ele. Mi s-a parut o poveste usor de digerat pe intelesul tuturor. Apoi am vazut comentariile pe Facebook la explicatie.

Am dedus ca cei mai multi nu citisera mai mult de titlu. 

Si la ce pareri emiteau mai mult ca sigur ca nu au priceput mare lucru din explicatie.

Apoi am realizat ca eu sunt problema. Si doctorul. Si mai vreo cativa care au inteles. Foarte putini din pacate.

Pentru ca am fost la scoala si am invatat cu niste ani in urma. Si inca mai pot citi ceva despre matematica si acel ceva sa faca sens.

Si apoi m-a mai lovit o revelatie. Oamenii astia nu au cum sa inteleaga statistica. Probabil ca au probleme si cu aritmetica simpla. 

A fost la un moment dat prezentat un dialog pe mai multe canale de stiri, pe care il reproduc mai jos:

Mama 4: Exercitiul de de la lucrare cum vi se pare? 2+2×2-2×2=?

Mama 5: E banal.

Mama 4: Mie mi se pare ambigu pentru un copil.

Mama 1: 12 e raspunsul.

Mama 4: Ce v-am spus? Gresit. Asa mi-a dat si mie.

Mama 1: Cum sa fie gresit doamna? Am caculator la telefon 2+2=4 apoi inmumtesti cu 2=8 minus 2=6 ori 2 egal 12.

Tata 2 (sotul Mamei 1): Chear acuma e la calculator si fave.

Mama 4: Raspunsul la scoala corectar cu rosu e 2.

Mama 1: Poate a mancat doamna un 1.

Tata 5: Raspunsul e 2. Este vorba de ordinea operatiilor.

Tata 2: Alo domnu doctor ce operati? Nu auziti ca nevasta mea e cu calculatorul de pe telefon in fata!

Tata 5: Am facut muulta Matematica, sunt inginer.

Mama 1: Ce inginer va cred ca sinteti inginer dar asa inginer? face-ti cu calculatorul.

Mama 4: Eu v-am zis ca ambigiu. So daca e ambiguu e normal sa se depunctezeee?

Mama 1: Nu e normal cat ia depuntat?

Mama 4: 0,5 puncte.

Mama 1: Nu e normal ar trebui sa vorbim cu ea.

Tata 5: Doamnelor, raspunsul e 12 si pe calculator. Nu mai dati egal dupa fiecare operatie! Scrieti ca acolo.

Tata 2: Iar operatii nene? Nu auzi ca nevastamea e cu calculatoru de la telefon in mana dreapta?

Tata 5: Sa schimbe mana…

Mama 1: Mie nu mi sar parea normal sa scada la gemeni mei 0,5 punte pentru ceva ce calculatoru zice ca nu e asa. O sa iau si eu luxrarea la ai mei sa vad.

Peste o ora:

Mama 1: Amandoi a avut rezultat 2 si a zis ca e corect. E bine si ca ei ca mia explicat cum se face.

Mama 4: E 2???

Mama 1: E si 2 dar e si 4 cum zice calculatorul. Eu mas duce la scoala in locul dvs. sai spun doamnei. Cred ca e bun raspuns si 12 nu e nornal sa depunteze.

Mama 4: Eu v-am zis ca e ambiguu.

Tata 5: Doamneeeee Feresteeee, mai fetelor, de cate ori sa va spun ca…

Tata 5 typing.

Mama 1 removed Tata 5.

Mama 1: Am zis ca nu mai scot parinti dar asta era prea prost.

Mama 4: Inginer…

Bietul inginer cred ca s-a simtit cam ca mine in grupul de docti in ale medicinei, epidemiologiei si matematica de pe Facebook. Orice le-as fi zis eu sau altul ca mine ar fi fost doar un afront pentru ei. 

Am mai facut o constatare legata de statistica. Nu prea mai conteaza in lumea de azi cum anume este influentata statistic majoritatea, conteaza mult mai mult cine are un punct de vedere de scos in evidenta si pentru asta este de ajuns un singur incident din care sa faci un punct de vedere care sa ii influenteze pe toti.

Stiti povestea cu blonda mancata de canibali?

Se face ca vreo cinci canibali se angajeaza pe functiuni de suport intr-o multinationala. Toate bune si frumoase, oamenii munceau din greu, rezultate bune pe partea lor de activitate. Asa ca intr-o zi directorul ii aduna si le tine o cuvantare:

- Sunt foarte multumit de voi, lucrati mult si eficient, o sa va maresc salariile si o sa va propun si la bonusuri.

Toti fericiti, se lasa cu poze, aplaude, ce sa mai lungim vorba, lumea era incantata. 

Printre altele directorul ii intreaba pe astia: “mai, nu ati vazut-o cumva pe blonda din secretariat? Ca de vreo doua, trei zile nu a mai trecut pe la mine prin birou. 

Astia cinci neaga vehement orice contact sau legatura cu femeia. Pleaca domn director si seful grupului ii aduna si urla pe ei:

- Bai tampitilor, care idiot a mancat blonda? 

O mana se ridica sovaielnic din grup.

- Cretinule! De doua luni mancam sefi de echipe, ingineri, project manageri si nu s-a sesizat nimeni. De ce naiba te-ai trezit tu sa mananci blonda?

Sa zicem ca au mancat vreo 50 de toti, blonda ar fi 2%...

Am trait asta intr-unul din joburi. Am castigat un client care avea multe probleme. Stiam ca seful lor e bun prieten cu seful concurentei de la care am castigat contractul, dar ne bazam pe faptul ca  oferim excelenta operationala.

Am muncit mult si am redus problemele lor de la 10 reclamatii pe zi la 11 reclamatii in 6 luni. In contract aveam agreat un nivel al serviciilor de minim de 95% acuratete iar noi eram la peste 99.9%.  Ei bine, una din cele 11 reclamatii a fost folosita pentru un mega circ pentru ca cineva avea ceva de demonstrat. Domn director al clientului a folosit acea reclamatie ca sa faca un scandal monstru. Ne cruceam pentru ca acea scapare a noastra nu afecta cine stie ce relatiile lor curente cu partenerii lor. Dar, pentru ca acel contract era dedicat si prestatia buna a incurcat niste socoteli era nevoie de un argument solid impotriva noastra. Am inteles ca nu suntem doriti si ne-am retras. S-au intors inapoi la cele 10 reclamatii pe zi (adica 90% acuratete), s-au obisnuit cu noua stare de fapt si gata. Au devenit iar fericiti.

Statistic vorbind, au pierdut clienti, implicit bani si imagine. Dar cui ii mai pasa de statistica atata timp cat ei erau fericiti asa. 

De ce am ajuns sa vorbesc despre statistica? Pentru ca vad ca in lumea de astazi ne lovim din ce in ce mai mult de o dictatura a minoritatii. 

A facut un individ o prostie si a ajuns sa sufere, ei bine se va gasi cineva sa foloseasca asta pentru a crea o mare gogoasa mediatica. Apoi, toti ceilalti fraieri care s-au pazit si nu au facut prostii care sa ii faca sa sufere vor ajunge sa sufere din cauza schimbarii regulilor. Vor trebui sa indure reguli noi chiar daca asta nu ii va opri pe acei 1% sa mai putini sa faca alte tampenii.

In cele din urma, statistica e o chestie de bun simt. Si de etica, o etica a valorilor care incep sa se schimbe in defavoarea bunului simt.

M-am resemnat intre timp. Sunt curios insa cat timp va lua societatii de astazi sa schimbe ordinea operatiilor aritmetice. Nu de alta, dar asa ar fi frumos, sa dea si statistic aceleasi rezultate cu cele de care au nevoie unii ca sa isi argumenteze driblingul de la etica.

banii sau viata...

Imi incep de fiecare data cursurile de negociere cu ceea ce consider eu ca este principiul de baza al negocierii - nimeni nu negociaza daca nu este afectat. 

Si prin afectat inteleg ca poate sa piarda ceva sau sa castige ceva. Cumva, de cele mai multe ori oamenii sunt mult mai receptivi la pierderi, la riscul de a pierde lucruri sau bani, de a pierde o pozitie in societate si sa nu uitam riscul de a pierde pe cineva drag sau chiar propria viata. Asa ca asta le spun la toti, ca sa ajungeti sa negociati ceva trebuie sa descoperiti ce anume il afecteaza pe celalalt. Altfel nu va sta cu voi la discutii.

Pe bune acum, cine isi pierde vremea cu ceva total lipsit de interes, poate unii asa mai politicosi sa te asculte, o vreme, caz in care as spune ca negociaza doar timp pierdut. 

Hai sa ne uitam ce se intampla pe afara. Lumea e divizata in functie de modul in care e afectata de pandemie. Sunt cei care pana acum au scapat sau poate au facut forme atat de usoare ca nici nu le-a dat prin cap vreo secunda ca ar fi putut avea virusul. Sunt cei mai vocali negociatori pentru joburile lor, pentru afacerile lor! E normal, pe ei restrictiile datorate pandemiei le afecteaza sursa de venit. Si ca atare ei asta negociaza acum, banii - prezenti sau viitori. Mai sunt si cei ce se opun mastii. Sunt cei ce negociaza puterea autoritatii. Sau lipsa ei, pentru ca nu imi imaginez cineva traind in vreo dictatura de vreun fel sa faca pe nebunul impotriva regulilor.

Daca ar fi sa luam ipotetic un esantion de oamenii sanatosi cu conditie fizica buna, cu joburi liberale afectate de pandemie si carantina si sa testam ce aud din tot ce se spune despre infectia cu Sars-Cov-2 ce credeti ca am obtine? Hmm eu zic ca vor auzi doar ceva de genul  bzzzz- covid - bzzzzz - seamana cu o raceala/gripa usoara - bzzzz - masca - bzzzzzz - carantina - amenzi! Nu se vad in postura de a ajunge pe un pat la terapie intensiva si cum nu sunt afectati nici nu vor sa auda de asa ceva. Asa ca in urechea lor este un imens bazait deranjant despre covid, din care mai scapa cate ceva despre carantina sau amenda - ceva ce ii poate afecta financiar sau social. Asta ii doare! In rest, e o forma de comunicare searbada, care le bazaie ceva pe la ureche si care in mod cert o sa le creasca doar iritarea. Vor auzi doar ca amenzi in valoare de xxx mii lei, afaceri inchise care duc la pierderi de xxx mii de mii de lei. Pentru ca nu li se spune ca zzz indivizi prinsi ca nu au respectat legea au generat un potential de zzz imbolnaviri si asta duce la un scenariu de restrictii mai mari care sa le afecteze afacerile. Nici macar nu sunt in stare sa spuna ce costuri genereaza acest numar de bolnavi pentru care se consuma resurse mult mai mari decat media pe ultimii treizeci de ani. Poate asa ar intelege ca din banii de amenzi pentru nerespectarea regulilor autoritatile ar putea acoperi din costurile cu salvarea celor in necaz. Mda… din pacate lipsa unor specialisti in comunicare negocierea se poarta intr-o zona cinica, a acelor experti care dupa ce au studiat pandemia au ajuns la concluzia ca daca ai noroc scapi. 

In vanzari exista acel concept de calificare a cumparatorului. Acum imaginati-va un cuplu tanar care locuieste intr-un orasel de munte si isi cauta garsoniera pe buget modest. Incercati sa le vindeti un yacht care costa triplu fata de bugetul lor de garsoniera. Nici macar nu vor mima interesul…

Cu totul diferit daca le oferiti joburi pe yachtul ala la salarii babane plus masa si cazare! Hmmm… adica dupa un an pe yacht ar putea lua un trei camere? Si mai au si un job fain, sa vada lumea de pe mare?

Si imaginati-va ca accepta jobul pe yacht, ca duc o viata faina, in cea mai mare parte a timpului proprietarul yachtului lipseste, asa ca au parte de plaja, cluburi, huzur si salarii faine. Doar ca intr-o zi li se cere sa mute yachtul in alt port si ii prinde furtuna pe mare. Si yachtul ajunge sa se scufunde iar cuplul nostru pluteste pe o barca de salvare si spera sa vina cineva dupa ei.

Deja e alta discutie. Deja incep sa planga dupa orasul lor de munte, cu micul parau unde nu poti sa scufunzi nici macar un lighean.

Da, asta se intampla atunci cand te loveste necazul. 

Imi amintesc ca pe vremurile de dinainte de democratie am mers cu masina cu un mare barosan din armata de la Constanta la Bucuresti. Nu stiu ce balarii de peste stricat i-or fi dat aia la masa de pranz, dar marele general a incercat toate tufele de pe marginea drumului. Va reamintesc, era inainte de revolutie, nu tu autostrada, nu benzinarii si nici parcari cu toalete. Nici hartie igienica nu aveam la noi, se stergea ala cu bucati din “Drapelul rosu” si “Scanteia”, vai de hemoroizii lui. Deja de pe la Fetesti, bietul om avea o mutra sfarsita, era tras la fata, din muntele de om ajunsese o stafie. El care daca dadea un ordin se lesinau trei regimente si cinci batalioane, ajunsese mai rau ca o sperietoare.

Cum ar spune americanii, from Hero to zero dintr-o diaree.

Oare daca as fi avut la mine niste furazolidon, saprosan ceva, cat ar fi fost dispus sa imi dea pe el? Cum arata negocierea aia?

Oare cuplul din povestea mea imaginara si-ar fi dat toti banii stransi ca sa se vada pe mal in siguranta?

As aminti si de Steve Jobs care apare in poza aia de final ca o umbra de om pentru care toti banii din lume nu au fost suficienti. Si cred ca avea destui dar de aia tot nu au ajutat ca sa isi mai cumpere niste zile.

Cam pe aici am vrut sa ajung cu discutia mea despre negociere, atunci cand omul realizeaza ca este afectat si este dispus sa se aseze la maza de negociere. Cat timp nu este afectat… nu ii pasa, nu ai cum sa il convingi. 

Cam asta se intampla cu cei care au avut ghinionul unor forme grave din acea “o raceala”. Cei ai caror plamani au cedat si pentru care aparatele de ventilatie nu fac fata iar aportul suplimentar de oxigen nu ajunge. Sunt cei ce ajung sa se uite in urma, sa incerce sa inteleaga ce anume au facut gresit, sunt cei ce ar face lucrurile altfel. Care ar regandi purtatul de masca, ar inchide afacerea pentru o perioada limitata de timp, ar da poate implementa poate reguli mai stricte decat autoritatile. Ar face multe ca sa mai poata sa traiasca.

Din pacate, e foarte greu sa ii explici cuiva care a facut o forma usoara sau nu a facut deloc cum e sa negociezi cu viata ta. Unii din cei care isi negociaza viata din zona de terapie intensiva sunt fosti eroi care faceau misto de pandemie si s-au expus mai mult decat organismul lor era capabil sa accepte. 

Cam in orice film american de actiune apare musai omul cel rau, personajul ala negativ de ii chinuia pe toti si care ajunge spre final in pozitia de a fi la randul lui victima. Si cam toate filmele merg pe acelasi tipar in care capcaunul se taraste pe jos, se milogeste in ultimul hal pentru viata lui. Asta dupa ce a schingiut si omorat pe toti cei intalniti in cale, cei mai multi nevinovati.

Si exact ca in filmele alea pe langa eroii negativi, gasim la terapie intensiva si o suma de nevinovati care se lupta pentru viata lor, multi dintre ei avand doar nesansa sa se fi intalnit pe undeva cu vreunul care si-a bagat ceva in ele de reguli.

O alta forma de negociere, cu un virus malefic care habar nu are ce sunt banii si nu tine cont de pozitia sociala. A luat deja pe multi si nu pare sa se opreasca. Se va opri cand schemele de tratament si de vaccinare vor fi mai tari ca el.

As incerca sa le spun cate ceva si celor ce gandesc planurile de comunicare apropos de pandemie si care nu inteleg sau nu realizeaza ca acum isi negociaza viitorul politic. Putin probabil sa asculte de unul ca mine acum, pentru ca nici macar nu realizeaza cat sunt de afectati. 

Mai stiu un primar cu mare expertiza in comunicare care nu asculta de nimeni si care a fost trimis acasa. Probabil ca pandemia va mai trimite si pe altii la plimbare. 

Pentru ca intr-un fel sau altul oamenii vor fi afectati - unii financiar, altii social. Indiferent care din cele doua ii va impacta, ei vor reactiona, ca in orice negociere. Pentru ca nu li s-a explicat clar cum vor fi afectati de nerespectarea unor reguli, pentru ca nu au fost educati sa devina aliati, ajung sa fie afectati si sa negocieze opozitie din pozitii de forta din cauza pierderilor pe care le inregistreaza.

Pentru altii negocierea se termina la terapie intensiva. Si in cazul lor vor cauta vinovati si vor da vina preponderent pe cei ce nu au reusit sa ii salveze, sa impuna reguli, sa puna la punct un plan de sanatate cu suficiente paturi si medicamente. 

Sau cu miracole.

Iar fara miracole… cum spuneam from hero to zero…

Efectul de "perversa"

 Nu stiu cati au vazut si isi mai amintesc de un interviu ramas celebru dupa o cafteala intre golani pe strada Rahova in Bucuresti (apare pe youtube ca si perversa de la Tg Ocna), cert e ca tipul din interviu a avut un comentariu celebru “m-au atacat, m-au lovit cu bata, le-am luat bata si le-am dat si eu cateva inapoi… apoi au chemat politia … pai bine nene ori suntem golani ori nu mai suntem!” 

In cele din urma e o problema de etica, chiar si la golani.

As spune chiar ca golanul a dat dovada de un bun simt biblic. Undeva prin Biblie e o pilda in care Isus apare ca aparator al unei pacatoase ce urma sa fie lapidata cu pietre, moment in care Mesia ar fi spus ceva de genul “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”, in ideea ca cei care au pacate sa se astepte la un tratament similar atunci cand pacatele lor vor iesi la iveala. In povestea biblica nu da nimeni cu piatra, semn ca au inteles mesajul si si-au recunoscut pacatele.

Aceeasi pilda din doua lumi total diferite. Si m-as intoarce la punctul de vedere golanesc “erau doi, adica aveau avantaj, au sarit la bataie, au dat primii, m-au ranit, dar cand i-am cotonogit eu pe ei au chemat repede politia!”

E drept ca omul nostru ar fi trebuit sa cheme politia si nu sa isi faca singur dreptate, dar … in acelasi timp daca o luam cronologic si ne gandim si la impactul emotional de moment, nu l-as putea acuza prea tare ca i-a luat pe aia la poceala. Ca poate nu mai apuca sa cheme pe nimeni. Si ca in povestea biblica, daca nu dadeau aia cu bata nu si-o luau inapoi.

Si ma uit astazi la lumea politica. Vad o sumedenie de mesaje in care unii ii porcaie la greu pe ceilalti. Ca si in cazul golanului cei atacati incep sa dea inapoi. Cat adevar sunt in mesajele alea… e greu de spus. Cert este ca asa cum ne zice proverbul ala cu paiul din ochiul celuilalt si barna din ochiul propriu, de cele mai multe ori contra-atacul se foloseste de faptul ca cei care au dat primii cu piatra pot fi loviti cam de aceleasi pietre.

Am vazut cum e facut pilaf cate un politician pentru averea pe care o are din contracte cu statul. In maxim o saptamana vine piatra inapoi peste gard si descoperim ca si cel de a aruncat primul sufera cam de acelasi pacat. Ca incepe sa justifice cum contractele lui cu statul sunt transparente, de bun simt, etc… doar ale pacatosului celalalt sun oneroase… ne lasa reci pe noi astia care nu beneficiem de asa ceva. Daca nu suntem partinici si nu sustinem din vreo convingere una din parti avem un gust amar cand nu vedem care e diferenta fata de baiatul ala din Rahovei.

Undeva in trecutul meu m-a mancat in fund sa invat despre marketing si chiar am doua diplome in domeniu care atesta ca am luat si examenele. Am invatat printre altele si despre promovare sau “advertising” (pe corporateza). Si un capitol fain din partea de promovare a fost despre riscul de a compara produsul tau cu cel al concurentei. Legenda spuna ca “long time ago in the american galaxy” cei de la Pepsi au dat cu pietre in Coca-cola cu niste reclame destul de nasparlii care promovau ideea ca produsul challengerului (Pepsi) e mai bun decat al celor de pe primul loc (Coca). Ba se tinea unul de nas cand mirosea Coca-Cola in timp ce se parfuma cu Pepsi-Cola, ba au aparut mesaje subversive care faceau din Coca-Cola un foarte bun detergent de buda, etc.. Asa ca cei din Atlanta au reactionat. Dur! Acolo unde produsele erau foarte similare aparea un cumparator care nu mai gasea Coca-cola in magazin si folosea Pepsi ca sa curete buda si concluzia era ca nici macar pentru asta nu era la fel de bun. Sau cum parfumul de Pepsi atragea mustele… si stim toti pe ce se aseaza mustele… 

Ce mai la deal la vale… Pepsi a iesit sifonat rau de tot din aceasta perversa initiativa, iar marketerii au invatat ca trebuie sa promoveze ce are mai bun produsul lor si sa lase mai usor criticatul produselor concurente. Iar daca astazi mai apare vreunul care nu respecta regula… e doar o chestie de timp pana cand o incaseaza.

Ei bine, mai am o pasiune, se numeste Sun Tzu si in a lui “Arta Razboiului” printre alte chestii destepte omul zice ca sa duci doar un razboi la un moment dat, sa nu iti risipesti resursele pe mai multe fronturi pentru ca ti se vor uni inamicii impotriva ta. Unul din cei ce a ratat invatamintele lui Sun Tzu a fost der Fuhrer, care si-a luat-o zdravan pe final. A reusit o mare performanta, sa se bata si cu capitalismul si cu comunismul in acelasi timp. 

Dupa toate exemplele astea, surpriza… cum deschid facebook - ca acolo e terenul preferat de joaca al tuturor celor care se plictisesc, ce descopar - cei de arunca primii cu pietre dau in tot ce prind. Apoi tot ei se supara ca primesc cea mai mare parte din pietre peste gard inapoi.

Am remarcat ca multi dintre ei sunt aparent oameni instruiti si dusi la scoala, dar asta nu ii protejeaza impotriva cate unei lopeti de rahat aruncata inapoi de cate unul care nu are nici multa scoala, nici minte si nici scrupule, dar care are destul timp si mai ales argumente ca sa se apere. Si nici nu il poti condamna pe asta de se apara, ca doar nu o sa stea doar ca sa o incaseze. Plus ca are si argumente “biblice” sau golanesti - omul chiar nu poate accepta ca doar el sa pice de fraier cand si cel ce a pornit lupta e cam in aceeasi oala.

Pentru spectatori e ori un show grotesc ori distractie. Cert este ca de la un anume punct  ajungem sa ii dam dreptate lui Mark Twain care zice ca sa nu starnesti un prost si sa nu te certi cu el, te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta.

Daca tot l-am exemplificat, am fost “apostat” de baiatul la Tg Ocna, a zis sa nu uit ca cine seamana vant… culege furtuna.  

Eu tot sper ca cine ma citeste sa creada ca despre ceilalti e vorba, ar fi asa un disclaimer - persoanele care citesc prostiile scrise de mine sunt excluse.