Schengen

 Nu stiu cum s-a ajuns de la welcome refugees la no more imigrants... dar acum Europa pare satula de cei veniti din afara. Oare pentru ca asteptarile nu au fost corect formulate? Imigrantii au primit asistenta sociala pe banii europenilor si in loc sa isi vada de treaba s-au apuca de magarii? Sau, daca s-au tinut de treaba au scazut salariile europenilor pentru ca au muncit mult pe nimic? Sau i-au lasat pur si simplu pe unii fara joburi?

Cert este ca la ora asta imigrantii, implicit refugiatii nu mai sunt doriti iar cineva foloseste cartea imigrantilor ca sa ne blocheze admiterea in Shchengen.

Noi am reactionat rapid si emotional. Reactiile in general au fost mai ales de tipul ne fura... si noi acceptam. Dar sa vedem ce fura...

In primul rand padurile... nu chiar le-au furat, pentru ca le-au cumparat. Probabil le-au cumparat ieftin pentru ca le-au vandut niste baieti destepti. Nu i-a acuzat nimeni pe baietii destepti ca au semnat vanzari de milioane, in schimb toata lumea a fost asmutita pe business-ul de prelucrarea lemnului austriac... Ca si victime colaterale la trenurile de lemne  au fost niste amarati care au furat cu carca si pe care ne-am apucat sa ii luam la omor cand au fost prinsi cu cate o caruta de lemne..  Sa ne intelegem, trenurile pline cu lemne aveau toate hartiile si avizele, in timp ce caruta era total ilegala.

Apoi a fost petrolul de la Marea Neagra. Aceeasi poveste, ne fura unii. Aici mai apar si poze cu niste platforme ruginite de prospectari de pe vremuri de mult apuse (sa ne intelegem, cine are azi 33 de ani nu era nascut la revolutie, pe cand platformele incepusera sa rugineasca). Deci.. ne fura unii. Nu au fost unii de la noi care au vandut? Care au semnat documente pe baza unor intelegeri... oricum ar fi ele? Ne-au furat strainii sau au cumparat ce am vandut noi?

Au urmat bancile lor care ne fura profitul. Aha... iar o smecherie in care cei mai multi bani facuti de ei la noi sunt din afaceri cu statul... deci prea putin ii deranjeaza opinia publica. Iar reprezentantii statului dupa ce isi termina discursurile bombastice se duc la aceleasi banci sa isi ia banii.

In concluzie, toate discursurile alor nostri sunt cam degeaba. Mai degraba acoperire fundului pentru cei ce au semnat si au dat acces la resursele noastre chiar celor pe care sunt suparati azi. Pentru ca sa fim cinstiti, ai nostri puteau semna la fel de bine si cu altii. In egala masura, asa cum au semnat cu ei, se poate semna si cu altii. Si nu cumpar prostia aia cu contracte vesnice si penalizari. Am vazut la americani si britanici cum se face. Baietii lor gasesc mai mereu cate un oficial suficient de labil ca sa poata fi bagat in vreun scandal de coruptie sau extraconjugal. Pentru asta sunt anumite servicii la dispozitia oricarui guvern. Iar din scandalul de coruptie sau de alta natura se poate renegocia cam orice. Dar asta se poate doar daca politicienii nostri nu sunt deja pe statul de plata al lor, sau al celor cu care fac ei afaceri.

Si ai nostri fac asta, doar ca intre ei de fiecare data inainte de alegeri la noi, cand se balacaresc unii pe altii, cand se denunta la anticoruptie sau umbla pe la ziarele de scandal cu povesti sordide despre concurenta.

Dar ia hai sa vedem ce putere de negociere au ei si ce putere de negociere avem noi...

-          In primul rand logistica. Noi trebuie sa le traversam tara ca sa ajungem in vest. Varianta fara ei ar fi ocolitoare si automat mai scumpa... sa zicem ca putem supravietui. Cum am putea rezolva asta fara conflict deschis?

-          Tot pe logistica ei nu au iesire directa la mare. Daca ne uitam putin, au varianta mediteraneana – Italia, Slovenia, Croatia. Mai au varianta germana la marea nordului si chiar cea olandeza la super porturi de tranzit. Deci nu ii doare prea tare Marea Neagra

-          Mai au turism. Aici sa zicem ca am avea unde haladui pe munte si in alte parti. Plus ca au devenit cam scumpi

-          Mai au scoli la care merg ai nostri. Si cu asta am putea sa o rezolvam, ca mai sunt scoli bune si pe la altii.

-          Economia lor care a deschis afaceri la noi. Ei bine aici putem discuta.

La o analiza sumara, vazuta din punctul de vedere al unuia care nu are foarte multe informatii din spatele perdelelor diplomatice as spune ca la ora asta conteaza foarte mult aliatii pe care ii avem noi si cei pe care ii au austriecii.  Aliatii nostri principali sunt cei ce decid in NATO si care au nevoie de pozitia noastra. Doar ca nici US si nici UK nu sunt in Schengen. Olandezii se plang de multi ani de granitele noastre (cam acelasi discurs cu austriecii) mascand faptul ca ii deranjeaza controlul pe portul de la Constanta. Altii par neutri, adica nu o sa se bage pentru noi, dar macar nu ne incurca. Doar ca Schengen ar insemna pe langa libera circulatie a marfurilor si libera circulatie a persoanelor.

Ei... aici deja ne pierdem aliatii. Franta s-a declarat in repetate randuri deranjata de o anume categorie de romani. La fel si Germania, la fel si Olanda, la fel si Italia. Parca nu i-ar vrea. Nici nu mai conteaza ca toti acei romani cu iz de India sunt deja acolo. 

In plus, toti cei ce ne-ar putea fi aliati au afaceri in Romania. Afaceri in zona de forta de munca mai ieftina. Ori daca deschizi granitele si facilitezi angajabilitatea romanilor, forta de munca pleaca de nebuna in Europa, ori asta parca nu ar vrea nimeni sa se intample. Nu de alta dar ar fi o imigratie scolita si care ar deranja din doua parti. Una ar fi ca scade forta de munca acolo unde au dus afacerile, cealalta ar fi ca forta de munca din est ar concura direct alegatorii vestici. Ba chiar ar si putea alege. Asa ca puterea de negociere a noastra mai scade un nivel. Pentru ca politicul care decide este de multe ori finantat de economicul care influenteaza deciziile.

Aliatii pe care nu ii prea avem mai sunt si iritati de aliatii pe care i-am puta avea. Deja razboiul in vecini ii deranjeaza ecoomic, nivelul de trai se deterioreaza, inflatia creste,populatia la ei incepe sa se cam sature. In timpul asta rusii umbla la greu la ajustarea parerii vestului apropiat. Cancelaria austriaca face declaratii pe fata in favoarea lor, ca sa nu vorbim de vecinii maghiari. As zice ca in timp ce noi nu pare sa facem ceva, altii nu stau degeaba pe fata.

As spune ca pe de alta parte, nici sa fii politician in Romania nu e mereu sanatos sa fi curios de atata Schengen. Ca daca mai pleaca multi din tara pe care ii inlocuim cu te miri ce imigratie din Asia, avem toate sansele sa patim ca Serbia cu Kosovo. La un referendum in viitor sa ne trezim minoritari pe anume zone si sa trebuiasca sa acceptam tot felul de autonomii.

Asa ca daca ne uitam la informatiile pe care le avem la indemana si daca judecam la rece avem o putere de negociere ce tinde spre zero. Am mai vazut asta in certurile de copii. Cei care nu au nici muschi sa dea un pumn si nici cine sa o faca pentru ei, cand au ceva de impartit cu ceilalti pun destula distanta ca sa fie la adapost in caz ca se nasoleste si mai rau situatia apoi urla amenintari de acolo. Amenintari pe care nu le baga nimeni in seama pentru ca stiu toti ca cei care plang si urla nu au putere. Daca ar avea putere nu ar fi in situatia aia, din contra ar pune in practica ce ameninta si ar fi altii care sa planga de pe partea cealalta a strazii.

 

 

Baronii...

 Era pe vremea comunistilor un banc despre cum se imbogateau unii de prin sefimea partidului. Invitat la Moscova la o conferinta, Bula a ramas foarte mirat de bogatia lui Aliosa, care desi parea un tip umil avea o ditai casa si statea extrem de bine la capitolul lux. L-a intrebat pe rus cum face. Aliosa i-a arata un pod in departare. “Vezi tu podul ala mai Bula? Ei bine, trebuie sa duc acolo doua basculante de ciment. Una o duc acolo, una o vand eu pe usa din dos.”

Peste un an se repeta conferinta in Romania si Bula ii intoarce favoarea lui Aliosa si il invita la el la gratare. Cand ajunge Aliosa la Bula, ramane traznit. Luxul in care traia Bula depasea orice asteptare. La privirea mirata a lui Aliosa, Bula a raspuns. “Mai Aliosa, am invatat de la tine, vezi tu podul ala de pe rau in jos?” “Nu e mai nici un pod” “Tocmai, asa ca mi-au ramas doua basculante de ciment”

 

Am calatorit recent in Scotia si am auzit povestea unui pod intre doua insule. Initial treceau de pe o insula pe alta cu bacul. Apoi un lord de-al lor, un baron local cum ar veni a facut un pod. A obtinut avize, ceva finantare, a mai pus si el, ce sa mai, a facut pod. Apoi a cerut taxa de pod la cei care care il traversau. Nu am intrebat cat era taxa de pod si cat diferea fata de taxa de bac, cert este ca podul era mai comod si se putea trece la orice ora spre deosebire de bac.

Oamenilor le-a placut comfortul dar li s-a parut cam prea mare taxa de comfort si au inceput o mica batalie cu baronul local care facuse podul. Localnicii doreau sa treaca gratis oricand vrea muschii lor, baronul avea in cap sa isi recupereze investitia si chiar sa faca profit. Asa ca totul s-a terminat intr-un arbitraj al autoritatilor. Acestea au cumparat de la baronul local dreptul de folosire al podului si au lasat pe toti sa treaca pe gratis. In felul asta toata lumea a fost fericita. Omul cu investitia si cu bataia de cap a primit ceva inapoi pe investitia lui, comunitatea a primit podul, autoritatile au dormit linistite pentru ca solutia lor a adus liniste. In cele din urma comunitatea a platit din taxe dreptul de trecere dar cum oricum plateau taxele au fost fericiti sa vada ca taxele lor sunt folosite pentru comfortul lor. Probabil s-o fi deranjat si la ei cineva la stomac pentru ca baronul cela a facut niste bani, dar fara un interes cat de mic de ce sa se deranjeze? Si apoi, toata comunitatea a beneficiat din povestea asta. Poate mai putin cel cu bacul care s-a trezit fara clienti.

 

La noi, baronul nu a pus nimic de la el, a cerut tot de la autoritati. Cand a primit banii de pod baronul  i-a impartit in doua – o parte sa faca podul iar de o parte a luat motor nou la bac ca sa ii treaca pe unii la urgenta pana e gata podul, vorba aia, sa mai stoarca ce se mai putea stoarce.

In cele din urma, cand bacul devenise de nefolosit a dat si podul in folosinta. A fost ales si momentul in care sa taie panglica si sa vada lumea locului ce mare chestie s-a facut pe banii lor. Nu de alta, dar baronul care s-a ocupat avea nevoie sa fie ales pentru proiecte viitoare. Pentru ca era preplatit, au putut toti trece pe pod pe gratis, dar pentru ca podul era facut in fusereala si cu bani putini (cat mai ramasese din ce pusese baronul de-o parte) baronul a inceput sa incaseze bani pentru reparatii si modernizari imperios necesare.

 

Ideea e ca noi suntem educati de ani de zile in spiritul asta. Si la noi se revolta lumea impotriva baronului, dar un pic altfel. La noi revolta vine din faptul ca numai unul fura si ceilalti nu sunt partasi la furt. De ce sa se imbogateasca doar el? Iar daca reuseste vreunul sa il dea jos pe baron, apare alte probleme, cel care a dat jos pe baron ori e alt baron care face la fel ca cel dat jos ori nu stie sa faca poduri... are frustrarea furtului dar nu are competenta solutiei. Daca schimbi un baron cu altul ramane deranjul furtului. Daca schimbi baronul cu frustratul nepriceput se rezolva problema furtului dar nu si a comfortului comunitatii. Iar comunitatea ajunge din nou sa angajeze pe ala de ii fura pentru ca intre cinste si comfortul podului...

 

Daca vorbim despre negocieri e simplu. Oameni vor reactiona la ce ii doare mai tare, sa aibe podul si comfortul sau sa nu se imbogateasca baronul cu banii aia. Pana cand au podul, o sa fie de acord cu oricine il face (a furat dar a si facut). Apoi, cand podul va fi gata, vor fi foarte deranjati pentru ca cineva a facut avere pe spinarea lor construind un pod. Si il vor dori pe respectivul terminat. Si uite asa  se repeta ciclul electoral la romani... cu perioade in care sangereaza bani si perioade in care nu stiu in ce directie sa o ia...

Porunca lipsa

 Am cateva chestii care nu imi dau pace de ceva vreme. Una tine de management, am remarcat ca sub presiune se spun povesti si se fac presiuni gramada. Cei din vanzari au toate povestile posibile din lume ca sa agate clientul. Apoi... ce-o fi o fi. Cand zic cei din vanzari, incep cu cei ce fac hunting si continui cu toti cei angrenati in activitatea de account management si comunicare cu clientul. Cele mai nesimtite povesti pescaresti palesc in fata celor care au in sarcina sa inventeze si sa spuna povestile de adormit clientul.

Poate ca nu ar fi nevoie de atata abureala, daca pe lantul de aprovizionare nu ar fi altii care sa vanda la randul lor gogosi la gramada. Mai asteptati putin si produsul sau serviciul e gata. Stai asa ca acum intra pe poarta camionul cu materii prime care de fapt nici nu a plecat de la furnizor, care la randul lui ne-a zapacit de cap cu alte povesti care sa ii justifice intarzierea sau promisiunile neonorate.

Daca asta se intampa in business, stati sa vedeti ce e in politica. Cand e sa se bata pentru un post nu e rost de rusine. Cel care are minim de rusine si de bun simt a pierdut din start. Cum sa te aleaga cineva daca iesi in fata si spui “vedeti bai ca tre sa va marim taxele” sau daca recunosti ca “e prima oara cand ma bag in asa ceva, habar nu am ce am de facut”. Nooo... daca vrei in politica trebuie sa promiti ca maresti salariile. Ca habar nu ai de unde o sa iei banii, sau ca nu stii daca exista acei bani nu mai conteaza. Cum adica trebuie sa cresti taxele si implicit inflatia ca sa cresti salarii? Nu se poate asa ceva! Vrei sa castigi, ei bine promiti ca iei de la bogati! Vrei voturi promiti. Le faci autostrazi in loc de strazi. O stiti pe blonda fericita ca si-a luat termos? Aflase ca tine chestiile calde tot calde iar pe cele reci le tine reci. Asa ca si-a pus in termos o cafea fierbinte si o inghetata. Asta promiti, concerte la tineri si liniste la batrani. In acelasi loc si in acelasi timp. Ai castigat ... super, trebuie sa ai deja pregatite scuzele si tapii ispasitori. Nu stii ce ai de facut? E de vina America. Sau Rusia. Au scumpit petrolul.  Nu ai cum sa strangi banii de care ai nevoie la buget? Mutinationalele care ne jecmanesc. Le-ai promis autostrazi si nu le-ai facut? Global warming e de vina, a plouat si a nins, cum sa faci autostrazi pe vremea asta. Si a mai fost si ursul care nu s-a dat la o parte din drum. Nu le-a luat nimeni gunoiul? Pai daca nu l-au selectat ca lumea. Plastic si silicon pe plaja sau la piscina, polistirenul nu ca e periculos, probabil explodeaza, iarba probabil se fumeaza, ia uite ce goala e pubela, la ce s-o mai ridice...

Ce naiba, cum sa fie asa o lume de pacatosi mincinosi?

Dar am citit decalogul, cele 10 porunci biblice. Interesant... sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu ravnesti la femeia altuia (asta e misto, pare ca femeile sunt scutite, ele au voie sa ravneasca, la fel si cei pe invers, ca nu zice nimic de ravnit la barbati)... dar nu gasesc pe niciunde “sa nu minti”. Nu zice explicit sa nu minti. E o chestie cu “sa nu marturisesti stramb” dar dupa definitie zice ca sa nu il bagi pe ala in rahat nevinovat daca ajungi la judecator, in nici un caz ca nu ai voie sa il prostesti de sa ingheti apele. M-am uitat ca sunt mai multe variante ale decalogului... iudaica, ortodoxa, catolica, luterana... Toti sunt speriati sa nu poftesti femeia aproapelui... aha deci daca nu ti-e apropiat e in regula. Iar daca e barbatul nici nu se numara... sa nu il omori ca poate ravneste vreuna la el... sa nu il furi, sa il faci sa iti dea singur ce are...

Ca atare... pacaleala e permisa. Crestineste vorbind, minciunica face lumea sa mearga mai departe. Nu stiu ce zice la religiile celelalte, la musulmani sau budisti, dar aparent nu prea e pedepsit nimeni pentru tromboane.

Nici pe legile laice nu am vazut prea multa agitatie in cazul vrajelilor. Pentru ca daca ar lua cineva povestile din campaniile electorale si ar verifica ce s-a realizat si ce nu, fara sa mai tina cont de scuze si acuze... ar fi al naibii de interesant. Si la cei care au castigat si la cei care au pierdut, pentru ca practic au avut aceleasi povesti in ei, doar ca unii au fost mai convingatori decat ceilalti. Asa ca desi au promis de cele mai multe ori acelasi lucru, pana la urma tot interesul individual primeaza, iar interesul e sa il dai jos de pe craca pe ala de s-a cocotat mai sus, sa ii iei locul si daca se poate si banii.

In management e si mai rau. Daca vine vreunul si spune adevarul, iar intamplarea face ca adevarul sa fie o veste proasta, ei bine... omul se poate trezi cu probleme mari. Cum adica la training a fost invatat si incurajat sa dea feedback? Pai sa dea feedback pozitiv!  Asadar cel ce da vesti proaste invata sa impacheteze vestile intr-o poveste frumoasa cu scuze pentru nerealizari si promisiuni pentru rezultate mai bune si totul merge mai departe asa pana cand nu mai are fundita de impachetat povesti. Atunci ori tace si lasa pe altul viteaza sa spuna prostii in locul lui ori gaseste pe altul mai fraier pe care sa dea vina. Pentru ca de ani de zile, mesagerul de vesti proaste este omorat.

Asadar, aveti grija cum va negociati pozitia in societate. Pe termen lung ar fi bine sa tineti cont de porunca lipsa, pentru ca mai devreme sau mai tarziu povestile nemuritoare vor deveni greu credibile si vor apare altii cu povesti mai bune. Aici functioneaza “ cover your ass”. Cand nu mai ai povesti, sa ai fundul acoperit de povestile deja spuse.

Cum zicea si Darwin, nu cel mai inteligent si nici cel mai puternic supravietuieste, ci cel cu povestea si promisiunea cea mai buna, pentru ca povestea cea mai buna creaza perceptia ce duce la noua realitate.

Iar oamenii... au preferat mereu doza de comfort. De ani de zile au preferat promisiunea de mai bine in locul realitatii. De ce sa mergi la sala cand poti sa iei o pastila ca sa slabesti. De ce sa muncesti cand poti castiga mai mult daca votezi pe cine ti-a promis salariu. De ce sa ratezi premiul pentru ca nenorocitii premiaza doar pe primii trei cand poti merge pe mana unora care premiaza pe toti cei ce respira...

Nu a iesit asa cum zicea promisiunea sau povestea? Imbata-te si injura-i! Apoi minte-te singur ca totul e bine si mergi din nou pe mana lor, ca uite ce povesti noi si frumoase au nascocit...

Atat de frumoase ca incepem sa credem pe bune ca asta e realitatea... cum zic unii mai la vest Fake it, fake it till u make it

Si e in regula, porunca asta lipseste...