Drumul spre Iad...

 In ultima vreme am tot povestit despre negociere. Mai ales despre puterea de negociere. Cine are putere nu prea sta la povesti cu ceilalti, de cele mai multe ori se impune si gata. Cine nu are putere trebuie sa si-o creeze sau macar sa lase impresia ca are aceasta putere. De obicei aceia care au nevoie sa se impuna nu sunt aceasi cu cei care nu mai trebuie sa demonstreze ceva. Asa se face ca de cele mai multe ori, cei care nu au putere  vor incerca sa creeze aceasta perceptie a puterii. 

Asta duce de cele mai multe ori la o negociere emotionala, total lipsa de ratiune, cu argumente care pot fi usor de demontat din punct de vedere rational. Cu toate astea argumentele rationale sunt  ignorate pentru ca cele emotionale sunt repetate, urlate, preluate de atat de multi care au nevoie sa se faca bagati in seama, incat au toate sansele sa bata partea rationala. In discutii se vad repede, sunt cei care isi urla argumentele pentru a acoperi lipsa de rational prin galagie.

Sa ne intoarcem la conflictul din Estul mijlociu. Vedem mereu cum liderii Hamas deplang soarta concetatenilor lor, pe care vecinul asupritor ii tine in saracie. Un argument cu puternic impact emotional. Interesant ar fi sa spuna si cu ce bani au cumparat rachetele. Nu vorbesc de celelalte arme, dar stiu ca rachetele nu sunt ieftine. Si mai vedem cum lanseaza din greu de cateva saptamani deja. Mii de rachete... Oare cum ar fi fost ca banii de pe rachete sa fi fost folositi in alte scopuri? De exemplu in educatie, care i-ar fi scos din saracie.

Curios este ca arunca acele rachete si peste sate care sunt populate de unii care fac parte din acelasi neam si religie cu ei. Colateral damage care este acceptabil din punctul lor de vedere. Cum spuneam, din punct de vedere emotional cei care gasesc justificare ca sa arunce bombe peste zonele locuite de civili se plang de faptul ca proprii lor civili pusi ca scut pentru lansatoarele de bombe sunt la randul lor loviti. Practic ei au justificare pentru durerea pe care o induc in ambele parti, si in mintea lor e in regula sa fie asa, pentru ca doar ei au dreptate atata timp cat striga cel mai tare.

In acelasi spirit vedem mereu la stiri copiii care plang la tv… si in mintea mea proasta m-am gandit la parintii lor. De ce parintii aia nu au putut sa plece, sa ii ascunda, sa incerce sa ii apere? Ce sa caute copiii acolo? Vecinii cu care se bat isi pun copiii la adapost, incearca sa ii protejeze. Ratiunea spune ca ar trebui sa ii aperi pe cei neputinciosi. Din punct de vedere emotional insa vedem niste soldati fiorosi care isi tin copiii la adapost si care ataca bietii copilasi din partea cealalta.

Ma intreb si care este motivatia parintilor care isi expun copiii? De ce sunt solidari cu niste nebuni care o cauta cu lumanarea? De ce sa iti expui copilul? Ce crezi ca o sa castigi daca moare ala mic? Ce poate sa obtina? Celebritate? La cati mor acum ce sanse are al tau sa ramana in istorie ca martir? Pentru ca dupa cele cinci minute de celebritate la TV va fi uitat in favoarea altuia sau altei stiri care are nevoie de audienta si celebritate..

Ii vad pe tineri cum se arunca intr-un razboi pierdut deja. Nu este al lor chiar daca pare. Este razboiul liderilor lor. Emotional si motivational probabil ca spera la zecile de virgine. Ar insemna sa mearga in rai si ca de fiecare data cand unul din ei ajunge acolo, raiul sa mai primeasca si acele virgine. Daca ar fi facut un minim de aritmetica si un minim de statistica ar fi descoperit ca este imposibil sa moara in acelasi timp pe pamant atat de multe virgine. In primul rand ca raportul de femei si barbati existent pe pamant este departe de aceasta ratie de 1 la 72, apoi 72 ar trebui sa indeplineasca o conditie esentiala, sa fie virgine cand trec vama spre lumea cealalta. Ca sa nu vorbim de faptul ca desi se inmulteste numarul de martiri populatia pamantului continua sa creasca. In nemernicia mea, ma mai macina o intrebare, ce primesc fetele?

Oh... stai... fetele se martirizeaza ca sa scape de pedeapsa. Pentru ca ele ispasesc o pedeapsa, poate de cele mai multe ori este pedeapsa pentru ca nu ajung pe lumea cealalta virgine. Dezechilibrat punct de vedere. Am cautat un punct de vedere stiintific si uite ce am gasit pe net. 

Se pare ca la Universitatea de chimie din Liverpool, cineva a incercat sa raspunda indirect acestei intrebari, legate de argumentul religios al celor ce ajung in Iad sau Rai. Este Iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)?

Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi studenti au folosit legea lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat, sau ceva similar. Unul dintre studenti a scris urmatoarele:

In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa Iadului in timp.

Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele ce intra in Iad comparativ cu rata celor care pleaca din Iad.

Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ce un suflet ajunge in Iad, nu mai iese niciodata.

Prin urmare, nici un suflet nu iese din Iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti un membru al lor, vei ajunge in Iad.

Dat fiind ca existe mai mult de o singura asemenea religie si cum oamenii nu sunt membrii mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in Iad.

Date fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din Iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul Iadului. Din cauza ca legea lui Boyle spune ca, pentru ca temperatura in Iad sa ramana constanta, volumul Iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.

Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati:

1. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in Iad vor creste atat de mult incat pana la urma se va declansa tot Iadul pe pamant.

2. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete Iadul.

Asadar, care din ele este dea adevarata?

Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, „o sa inghete Iadul inainte sa ma culc cu tine”, si tinand cont de faptul ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca Iadul este endoterm si ca a inghetat deja.

Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce Iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta nici un suflet si a disparut… ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei fiinte divine – ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga „Dumnezeule!”.”

Daca luam acest argument stiintific, rezulta ca nu trebuie sa te martirizezi ca sa ajungi in Rai, dar cum spuneam, argumentele sunt in cea mai mare proportie emotionale. Ratiunea spune ca trebuie doar sa ai suficienta rabdare. Si credinta ca exista o fiinta divina care sa se ocupe de aranjamente.

Trecand peste cinismul situatiei, pe mine ma sperie ceea ce nu se vede intr-o astfel de „negociere” emotionala, adica efectul pe termen lung.  Cei care nu au parte de suficienta educatie ca sa inteleaga ca statistic vorbind e putin probabil sa aibe o sansa la virgine pe lumea ailalta daca nu au avut parte de dezvirginare pe lumea nu vor accepta argumente logice. Asa ca degeaba le-ar explica cineva ca nu e posibil sa se intample ce le predica popii lor, din pacate, din lipsa educatiei, ei nu au nici suficiente cunostinte de chimie sau fizica, astfel incat sa inteleaga ca nu conteaza ce tampenii fac pe lumea asta, ce se intampla pe lumea cealalta tine de stiinta pentru ca este demonstrat ca Iadul este endoterm.

Din cauza acestei acute lipse de educatie ei vor considera ca nu mai au nimic de pierdut, ori un chinez batran si destept spunea ca astia sunt cei mai periculosi pentru ca in loc sa aibe rabdare si sa incerce totusi sa isi gaseasca pe una care sa ii dezvirgineze pe pamant, se vor lacomi la cele 72 care ii asteapta pe lumea ailalta. Orice roman ar putea sa le explice ca nu se da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Din pacate nu au nici acces la aceasta intelepciune seculara si nici nu pot intelege filozofia romaneasca, pentru ca nu pot vedea vrabia din cauza ca e impachetata in cearsafuri negre din cap pana in picioare. Vrabia lor arata deja destul de funebru si pe pamant. Inca o forma de manipulare emotionala din partea celor care ii conduc.

Ca sa revin la subiect, acesti tampiti vor considera ca este de datoria lor sa ramana in istorie ca si mari dezvirginatori, asadar vor incepe sa sara in aer pe unde ne asteptam mai putin, ori asta va duce la un disconfort maxim in ceea ce priveste viata noastra, a celor ne multumim cu ce ne-a dat divinitatea pe pamant. 

Ca sa inchei cu o concluzie personala, as zice ca filozofia romaneasca are radacini pe vremea in care spatiul mioritic era frecvent calcat de doctoranzii in Coran. 

Asa se explica de ce ne invata ca o vrabiuta poznasa e de preferat unei ciori care sta teapana si croncane aiurea pe gard Acuma fiecare cu imaginatia lui, dar cioara si corbul au reprezentat din vechi timpuri Iadul... 

Un loc spre care lumea de azi se indreapta cu acceleratia la podea.

 

cine a scuturat borcanul?

 Era o stire la un moment dat, cu un golanas care a avut o altercatie cu altii din cartier. Cei cu care se luase la scandal au crezut initial ca il pot invinge si au sarit la bataie, doar ca omul nostru a fost mai puternic si i-a luat la poceala pe batausi. La riposta lui, ceilalti au chemat politia in ajutor. Asa ca omul a ajuns sa dea explicatii si asa a ajuns celebru cu o fraza la stiri “bai nene, ati sarit la bataie si cand v-ati luat-o ati chemat politia, pai ori suntem golani ori nu mai suntem”. Vorbeam de negocieri si de putere de negociere. Cei care l-au atacat au descoperit ca nu au puterea de negociere pe care se bazau asa ca au apelat la autoritati ca sa scape.

Spuneam intr-o alta postare ca si razboiul este o forma de negociere. Una dusa la extrem. Bataia golanilor din cartier multiplicata si cu victime.

Ei bine, cand se ajunge la razboi negocierea a depasit deja limitele rationale, rivalii nu mai sunt rivali de opinii ci e vorba de o negociere intre doi rivali viscerali. Acolo nu mai este loc de ratiune, pentru ca negocierea este dusa la un extrem emotional, iar acum avem un exemplu in desfasurare.

Am vazut la televizor cum hamas ne arata ce bine ii trateaza pe bebelusii rapiti sau pe ostatici. Nu stiu cine le face planul de comunicare, dar prima intrebare intr-o lume rationala este “ce ce bebelusi rapiti si de ce civili ostatici?”. Ce incearca oamenii aia sa imi spuna, ca i-au rapit din saracie si i-au dus in palate ca sa traiasca in puf si bogatie pana la adanci batranete? Eu in prostia mea eram convins ca i-au rapit ca sa ii foloseasca moneda de schimb pentru niste criminali de drept comun condamnati pentru crimele lor. Oh... eu am gandit rational, ori o negociere emotionala nu se bazeaza pe ratiune ci pe argumente emotionale. Cei ce sunt implicati sunt convinsi de argumentele lor si sunt incapabili sa asculte si alte argumente. Cei care folosesc argumente emtionale nu ii considera criminali ci eroi, eroi pentru ca au omorat dusmani.

De ce paranteza cu golanul de la televizor? Pai simplu, daca ne uitam azi la ce se intampla in lume, cei care au pornit nebunia se dau cu fundul de pamant in toata lumea si cer ajutor de la toti ca sa ii sprijine. Au dat o palma unuia mult mai puternic decat ei si acum, cand sunt pe punctul de a o incasa cer sprijin.

Strategia lor nu se opreste aici, ci e mai larga, se bazeaza tot pe tactici emotionale, dar ceva mai perverse. La ora asta ploua cu atentate in lumea vestica. Ei spun ceva de genul „ori ne ajutati ori va umplem de teroare. Noi stim ca nu prea aveti ce ne face, copiii nostri s-au nascut cetateni in tarile voastre. Noi am invatat sa folosim legile voastre cand ne convine si sa le ignoram cand nu ne mai convine. Vedem cum guvernele incearca sa trateze problema cu manusi pentru ca au nevoie de voturile noastre.” Si cam asa este, guvernele de azi sunt in mare masura pline de politicieni social democrati, care si-au bazat voturile intr-o la fel de mare masura pe populatia imigranta. Atunci au negociat voturi contra asistenta sociala. Dar ce vor putea negocia cand populatia care nu iesea la vot se va satura de atentate si va vota extrema dreapta, politicieni care sa le promita disparitia scandalagiilor.

Pe ce ma bazez cand spun asta? Pai ia sa vedem, criza refugiatilor i-a scos deja pe vestici din zona de comfort. Le-a adus batai de cap si deteriorarea stilului de viata. Deja partidele de dreapta au castigat procente bune si vedem din ce in ce mai mult schimbarea de atitudine, de la welcome refugees la no more refugees. Atentatele vor duce discomfortul la un nivel superior. Cat vor mai rabda sa plateasca asistenta sociala celor care le produc discomfort? Asa ca promisiunea comfortului pierdut va creste numarul de politicieni cu vederi radicale ajunsi la putere. Este o negociere lenta, dar care se intampla. Daca ne uitam in istorie s-a mai intamplat deja de multe ori.

La ora asta totul se negociaza.

In timpul asta israelienii isi urasc politicienii. Pentru ca au fost slabi, pentru ca au lasat sa se intample grozavia, pentru ca isi vad copiii tarati in razboi, iar in razboi se moare. Acolo avem o mixtura de sentimente. Ei cer pedeapsa pentru cei ce au atacat si pedepasa pentru cei care nu au fost in stare sa previna atacul. Le este clar ca nu se pot opri din drum, dar ii supara ideea ca trebuie sa faca drumul, pentru ca asta inseamna sa piarda din cei dragi lor.

Hamas isi negociaza supravietuirea cu armata israeliana dar si cu propriul popor, pe care nu il lasa sa scape de razboi. Tot ei negociaza cu toate guvernele tarilor dezvoltate pe care le pune la incercare prin atentatele care se intampla peste tot pentru sustinerea lor. Ce mi s-a parut interesanta e dubla masura cu care trateaza toata situatia, in timp ce se plang ca sunt ucisi ai lor li se pare firesc sa fie ucisi ai celorlalti. Nici macar nu incearca sa o impacheteze frumos.

Politicienii evrei negociaza in egala masura cu cei din Hamas intr-o confruntare de forte dar si una emotionala legata de statutul femeilor si copiilor prinsi in conflict. In acelasi timp negociaza si cu propriul popor care nu poate intelege cum de sistemul lor de securitate a fost depasit. Nici nu trebuie sa fii dintre ai lor ca sa nu gandesti ca ori au devenit incompetenti, ori au fost extrem de cinici.

La ora asta se mai duce o negociere mult mai ampla, pe care putina lume o sesizeaza. Occidentul si-a pierdut linistea si este afectat. Asa ca desi nu se vede implicarea directa in conflicte, la ora asta se duce o negociere a unor rivali de opinii care se transforma in rivalitate viscerala. Oameni care nu s-au exprimat vizibil ca sa nu fie acuzati de rasism sau sovinism vor vota sau vor iesi in strada. Vor dori sa inteleaga de ce sunt afectati de problemele unora pentru care au acordat ajutoare sociale din taxele platite de ei. Si vor dori sa schimbe asta. Pana cand nu au fost afectati nu le-a pasat, dar acum ii doare.

Am mai citat in trecut pe Mark Twain, care spunea ca daca tii furnici rosii si negre intr-un borcan se vor ignora, dar daca scuturi borcanul se vor lua la omor. Ei bine, cineva a scuturat rau borcanul numit Gaza. Acel cineva negociaza in bakground si negociaza dur. Si nici nu ne e clar cine este.

Ma intreb, bisericile crestine nu vor folosi oportunitatea pentru a aduce pe calea cea dreapta o gramada de atei? Pentru ca o fraza atribuita lui Malraux spune ca „Secolul 21 va fi religios sau nu va mai fi”. Si atunci imi amintesc ca desi nu am mai dat de mult pe la biserica sunt totusi crestin. Si ma intreb cat timp va trece pana cand faptul ca sunt crestin va conta in aceasta negociere generalizata... si cum ma va afecta asta emotional...

In contextul asta, ma gandesc ca ma intereseaza mai putin cine are dreptate, dar ma intereseaza ca tabara din care fac parte sau in care sunt clasificat, sa aibe mai multa putere de negociere.

Acum 75 de ani cei din tabara in care m-am nascut nu au negociat prea bine, asa ca m-am nascut si am trait suficient de mult in comunism ca sa stiu ca nu imi place. Sper ca la urmatoarea negociere sa fie mai atenti...

de ce vorbesc armele

Nu, nu este despre cine are dreptate sau nu, ci despre cine are putere de negociere si o foloseste ca atare...

Putina lume realizeaza, dar razboiul este o negociere. Nu pare nu?

Dar ce este o negociere? M-am luat si eu dupa altii mai destepti, asa ca as spune ca negocierea este arta sau stiinta de a folosi corect informatiile si timpul pentru a crea puterea de a convinge partile concurente pentru atingerea unei tinte propuse...

Ei bine, ce se intampla in Ucraina sau in Israel sunt formele cele mai dure de negociere. Sa ne intelegem, nici unul din cele doua razboaie nu au inceput intr-o dimineata doar pentru ca un general nervos si-a varsat cafeaua  pe cravata. Inainte de a se lua la bataie au fost discutii, amenintari, cereri acceptate sau mai degraba neacceptate.Negocieri cum s-ar spune. In ambele cazuri, in timp ce in public aveau loc discutii, in background au fost pregatiri. In ambele cazuri participantii la negociere aveau si au niste tinte de atins.

Negocierea inseamna putere, informatii despre putere si timp ca sa obtii informatiile.

Intr-un caz toata lumea a vazut putere, a vazut cum rusii se pregatesc, cum aduna trupe, cum fac exercitii. Mai mult sau mai putin declarat tinta lor a fost pozitia mondiala de mare putere. Au tinut sa arate ca au putere si ca daca nu reusesc sa fie convingatori in discutii vor fi convingatori in lupta. Doar ca pregatirea si dezvoltarea de trupe pe fata a dat timp celorlalti sa se pregateasca. Ceilalti s-au pregatit si i-au asteptat, au stiut ce idei au, ce strategii, ce tactici. Ceilalti, adica ucrainenii au avut si aliati suficient de puternici si de motivati care sa ii sprijine. In timp ce rusii faceau parada de puterea lor militara, ceilalti si aliatii lor au pregatit „antidot” la puterea aia. Au pregatit arme antitanc, au pregatit mod de lupta de ambuscada, au pregatit ... In toata povestea asta foarte importante au fost informatiile, mai ales faptul ca prin aliatii lor, ucrainenii au vazut din cer ceea ce pregatesc rusii. Importante au fost si relatiile care au structura strategii. Au fost importante relatiile care le-au dat informatiile si armele necesare ca sa se apere. Rusii au fost lasati sa creada ca au puterea absoluta si ca vor reusi un blitz krieg, dar in fapt desi aveau perceptia puterii de partea lor, puterea ascunsa din spatele aliatilor ucrainenilor a facut diferenta. Negocierea aia se poarta inca. La alt nivel. Un razboi de uzura, pe aliniament de front. Si in cancelariile aliatilor sau dusmanilor celor doi protagonisti. Pentru ca o negociere nu se termina niciodata, poate doar cand unul din cei implicati dispare. Iar daca in timpul negocierii armele vor fi reduse la tacere, asta nu inseamna ca vor disparea. Pentru ca asa cum spunea Sun Tzu, daca vrei pace, trebuie sa fii pregatit de razboi.

In celalalt caz, in Israel, pregatirile au fost facute mult mai discret de catre cei care au atacat. Acolo, cei care cred in teorii conspirationiste, ii pot suspecta pe atacati ca au lasat deliberat sa se intample asta. Oricum din punct de vedere al informatiilor, pregatirile au fost mult mai discrete. Si in cazul asta discutiile au avut loc, au loc de ani de zile...

Asadar avem doua conflicte armate. In ambele cazuri negocierea a fost inceputa in forta pe o directie de win-lose clara. Cei ce au inceput au mizat pe win.

In conflictul din Ucraina, cei ce au inceput si s-au bazat pe win au fost repede trasi intr-un lose-lose destul de deranjant pentru ei. Unde au gresit rusii? In primul rand au avut informatii proaste despre puterea de negociere a celorlalti. Desi pare ciudat rusii au fost surprinsi de puterea aliantelor ucrainene. Asta in timp ce ei s-au bazat pe aliati slabi, care nu ii pot sustine prea mult si care depind economic de suporterii principali ai inamicilor. Acum negocierea s-a transformat intr-un razboi de uzura in care ambii protagonisti stau intr-un lose-lose acceptat. In timp vor obosi si protagonistii si suporterii/aliatii lor. Probabil la un moment dat se vor intalni sa discute si vor face armele sa taca, posibil ca se vor intelege la un armistitiu pana cand una dintre parti se va considera suficient de puternica sa sara iar la bataie. Sau pana cand un alt participant la negocierea globala ii va uni, astfel incat sa se bata impreuna impotriva unui al treilea.

Ce se intampla in Israel... e faza pe lose-lose cu scantei. Israel a pierdut in prima faza, a folosit foarte bine puterea emotionala in negocieri. Nu va dura mult, pentru ca si cei ce au starnit circul vor incepe sa se vaite, vor scoate poze cu copiii si femeile care sufera din cauza razboiului. Chiar daca esti primul vinovat ca ti-ai dat cu ciocanul peste degete, oamenii te vor compatimi cand vor vedea ce rana ai. Puterea creata de emotii e greu de gestionat...

Si in cazul asta, la un moment dat protagonistii vor decide ca e cazul sa lase armele si sa se intoarca la masa de discutii. Diferenta fata de celalalt conflict este ca aici negocierea dureaza inca din secolul VII, momentul in care arabii au emigrat cu puterea in fostul imperiu bizantin.

As spune ca si aceasta negociere va dura la infinit. Va avea probabil momente de intensitate mai mica, dar nu se va opri vreodata.

In ambele cazuri win-win va insemna doar un armistitiu pentru ca participantii sa se poata pregati din nou pentru o alta incercare de win -lose.

In ambele cazuri, negocierea nu se termina atunci cand vor ajunge la un armistitiu.  Puterea de negociere se muta emotional de la unii la altii. Puterea fizica este dificil de definit, avem mai degraba o perceptie a puterii. Nimic din ce vedem azi nu va mai fi la fel maine.

Asa cum spuneam, totul se negociaza. Puterea, perceptia puterii, aliantele, efectul actiunilor de azi, legimitatea lor fata de impactul emotional al indeplinirii lor.

Asa ca judecand la rece...oricare din conflicte e doar o negociere...

Schengen

 Nu stiu cum s-a ajuns de la welcome refugees la no more imigrants... dar acum Europa pare satula de cei veniti din afara. Oare pentru ca asteptarile nu au fost corect formulate? Imigrantii au primit asistenta sociala pe banii europenilor si in loc sa isi vada de treaba s-au apuca de magarii? Sau, daca s-au tinut de treaba au scazut salariile europenilor pentru ca au muncit mult pe nimic? Sau i-au lasat pur si simplu pe unii fara joburi?

Cert este ca la ora asta imigrantii, implicit refugiatii nu mai sunt doriti iar cineva foloseste cartea imigrantilor ca sa ne blocheze admiterea in Shchengen.

Noi am reactionat rapid si emotional. Reactiile in general au fost mai ales de tipul ne fura... si noi acceptam. Dar sa vedem ce fura...

In primul rand padurile... nu chiar le-au furat, pentru ca le-au cumparat. Probabil le-au cumparat ieftin pentru ca le-au vandut niste baieti destepti. Nu i-a acuzat nimeni pe baietii destepti ca au semnat vanzari de milioane, in schimb toata lumea a fost asmutita pe business-ul de prelucrarea lemnului austriac... Ca si victime colaterale la trenurile de lemne  au fost niste amarati care au furat cu carca si pe care ne-am apucat sa ii luam la omor cand au fost prinsi cu cate o caruta de lemne..  Sa ne intelegem, trenurile pline cu lemne aveau toate hartiile si avizele, in timp ce caruta era total ilegala.

Apoi a fost petrolul de la Marea Neagra. Aceeasi poveste, ne fura unii. Aici mai apar si poze cu niste platforme ruginite de prospectari de pe vremuri de mult apuse (sa ne intelegem, cine are azi 33 de ani nu era nascut la revolutie, pe cand platformele incepusera sa rugineasca). Deci.. ne fura unii. Nu au fost unii de la noi care au vandut? Care au semnat documente pe baza unor intelegeri... oricum ar fi ele? Ne-au furat strainii sau au cumparat ce am vandut noi?

Au urmat bancile lor care ne fura profitul. Aha... iar o smecherie in care cei mai multi bani facuti de ei la noi sunt din afaceri cu statul... deci prea putin ii deranjeaza opinia publica. Iar reprezentantii statului dupa ce isi termina discursurile bombastice se duc la aceleasi banci sa isi ia banii.

In concluzie, toate discursurile alor nostri sunt cam degeaba. Mai degraba acoperire fundului pentru cei ce au semnat si au dat acces la resursele noastre chiar celor pe care sunt suparati azi. Pentru ca sa fim cinstiti, ai nostri puteau semna la fel de bine si cu altii. In egala masura, asa cum au semnat cu ei, se poate semna si cu altii. Si nu cumpar prostia aia cu contracte vesnice si penalizari. Am vazut la americani si britanici cum se face. Baietii lor gasesc mai mereu cate un oficial suficient de labil ca sa poata fi bagat in vreun scandal de coruptie sau extraconjugal. Pentru asta sunt anumite servicii la dispozitia oricarui guvern. Iar din scandalul de coruptie sau de alta natura se poate renegocia cam orice. Dar asta se poate doar daca politicienii nostri nu sunt deja pe statul de plata al lor, sau al celor cu care fac ei afaceri.

Si ai nostri fac asta, doar ca intre ei de fiecare data inainte de alegeri la noi, cand se balacaresc unii pe altii, cand se denunta la anticoruptie sau umbla pe la ziarele de scandal cu povesti sordide despre concurenta.

Dar ia hai sa vedem ce putere de negociere au ei si ce putere de negociere avem noi...

-          In primul rand logistica. Noi trebuie sa le traversam tara ca sa ajungem in vest. Varianta fara ei ar fi ocolitoare si automat mai scumpa... sa zicem ca putem supravietui. Cum am putea rezolva asta fara conflict deschis?

-          Tot pe logistica ei nu au iesire directa la mare. Daca ne uitam putin, au varianta mediteraneana – Italia, Slovenia, Croatia. Mai au varianta germana la marea nordului si chiar cea olandeza la super porturi de tranzit. Deci nu ii doare prea tare Marea Neagra

-          Mai au turism. Aici sa zicem ca am avea unde haladui pe munte si in alte parti. Plus ca au devenit cam scumpi

-          Mai au scoli la care merg ai nostri. Si cu asta am putea sa o rezolvam, ca mai sunt scoli bune si pe la altii.

-          Economia lor care a deschis afaceri la noi. Ei bine aici putem discuta.

La o analiza sumara, vazuta din punctul de vedere al unuia care nu are foarte multe informatii din spatele perdelelor diplomatice as spune ca la ora asta conteaza foarte mult aliatii pe care ii avem noi si cei pe care ii au austriecii.  Aliatii nostri principali sunt cei ce decid in NATO si care au nevoie de pozitia noastra. Doar ca nici US si nici UK nu sunt in Schengen. Olandezii se plang de multi ani de granitele noastre (cam acelasi discurs cu austriecii) mascand faptul ca ii deranjeaza controlul pe portul de la Constanta. Altii par neutri, adica nu o sa se bage pentru noi, dar macar nu ne incurca. Doar ca Schengen ar insemna pe langa libera circulatie a marfurilor si libera circulatie a persoanelor.

Ei... aici deja ne pierdem aliatii. Franta s-a declarat in repetate randuri deranjata de o anume categorie de romani. La fel si Germania, la fel si Olanda, la fel si Italia. Parca nu i-ar vrea. Nici nu mai conteaza ca toti acei romani cu iz de India sunt deja acolo. 

In plus, toti cei ce ne-ar putea fi aliati au afaceri in Romania. Afaceri in zona de forta de munca mai ieftina. Ori daca deschizi granitele si facilitezi angajabilitatea romanilor, forta de munca pleaca de nebuna in Europa, ori asta parca nu ar vrea nimeni sa se intample. Nu de alta dar ar fi o imigratie scolita si care ar deranja din doua parti. Una ar fi ca scade forta de munca acolo unde au dus afacerile, cealalta ar fi ca forta de munca din est ar concura direct alegatorii vestici. Ba chiar ar si putea alege. Asa ca puterea de negociere a noastra mai scade un nivel. Pentru ca politicul care decide este de multe ori finantat de economicul care influenteaza deciziile.

Aliatii pe care nu ii prea avem mai sunt si iritati de aliatii pe care i-am puta avea. Deja razboiul in vecini ii deranjeaza ecoomic, nivelul de trai se deterioreaza, inflatia creste,populatia la ei incepe sa se cam sature. In timpul asta rusii umbla la greu la ajustarea parerii vestului apropiat. Cancelaria austriaca face declaratii pe fata in favoarea lor, ca sa nu vorbim de vecinii maghiari. As zice ca in timp ce noi nu pare sa facem ceva, altii nu stau degeaba pe fata.

As spune ca pe de alta parte, nici sa fii politician in Romania nu e mereu sanatos sa fi curios de atata Schengen. Ca daca mai pleaca multi din tara pe care ii inlocuim cu te miri ce imigratie din Asia, avem toate sansele sa patim ca Serbia cu Kosovo. La un referendum in viitor sa ne trezim minoritari pe anume zone si sa trebuiasca sa acceptam tot felul de autonomii.

Asa ca daca ne uitam la informatiile pe care le avem la indemana si daca judecam la rece avem o putere de negociere ce tinde spre zero. Am mai vazut asta in certurile de copii. Cei care nu au nici muschi sa dea un pumn si nici cine sa o faca pentru ei, cand au ceva de impartit cu ceilalti pun destula distanta ca sa fie la adapost in caz ca se nasoleste si mai rau situatia apoi urla amenintari de acolo. Amenintari pe care nu le baga nimeni in seama pentru ca stiu toti ca cei care plang si urla nu au putere. Daca ar avea putere nu ar fi in situatia aia, din contra ar pune in practica ce ameninta si ar fi altii care sa planga de pe partea cealalta a strazii.

 

 

Baronii...

 Era pe vremea comunistilor un banc despre cum se imbogateau unii de prin sefimea partidului. Invitat la Moscova la o conferinta, Bula a ramas foarte mirat de bogatia lui Aliosa, care desi parea un tip umil avea o ditai casa si statea extrem de bine la capitolul lux. L-a intrebat pe rus cum face. Aliosa i-a arata un pod in departare. “Vezi tu podul ala mai Bula? Ei bine, trebuie sa duc acolo doua basculante de ciment. Una o duc acolo, una o vand eu pe usa din dos.”

Peste un an se repeta conferinta in Romania si Bula ii intoarce favoarea lui Aliosa si il invita la el la gratare. Cand ajunge Aliosa la Bula, ramane traznit. Luxul in care traia Bula depasea orice asteptare. La privirea mirata a lui Aliosa, Bula a raspuns. “Mai Aliosa, am invatat de la tine, vezi tu podul ala de pe rau in jos?” “Nu e mai nici un pod” “Tocmai, asa ca mi-au ramas doua basculante de ciment”

 

Am calatorit recent in Scotia si am auzit povestea unui pod intre doua insule. Initial treceau de pe o insula pe alta cu bacul. Apoi un lord de-al lor, un baron local cum ar veni a facut un pod. A obtinut avize, ceva finantare, a mai pus si el, ce sa mai, a facut pod. Apoi a cerut taxa de pod la cei care care il traversau. Nu am intrebat cat era taxa de pod si cat diferea fata de taxa de bac, cert este ca podul era mai comod si se putea trece la orice ora spre deosebire de bac.

Oamenilor le-a placut comfortul dar li s-a parut cam prea mare taxa de comfort si au inceput o mica batalie cu baronul local care facuse podul. Localnicii doreau sa treaca gratis oricand vrea muschii lor, baronul avea in cap sa isi recupereze investitia si chiar sa faca profit. Asa ca totul s-a terminat intr-un arbitraj al autoritatilor. Acestea au cumparat de la baronul local dreptul de folosire al podului si au lasat pe toti sa treaca pe gratis. In felul asta toata lumea a fost fericita. Omul cu investitia si cu bataia de cap a primit ceva inapoi pe investitia lui, comunitatea a primit podul, autoritatile au dormit linistite pentru ca solutia lor a adus liniste. In cele din urma comunitatea a platit din taxe dreptul de trecere dar cum oricum plateau taxele au fost fericiti sa vada ca taxele lor sunt folosite pentru comfortul lor. Probabil s-o fi deranjat si la ei cineva la stomac pentru ca baronul cela a facut niste bani, dar fara un interes cat de mic de ce sa se deranjeze? Si apoi, toata comunitatea a beneficiat din povestea asta. Poate mai putin cel cu bacul care s-a trezit fara clienti.

 

La noi, baronul nu a pus nimic de la el, a cerut tot de la autoritati. Cand a primit banii de pod baronul  i-a impartit in doua – o parte sa faca podul iar de o parte a luat motor nou la bac ca sa ii treaca pe unii la urgenta pana e gata podul, vorba aia, sa mai stoarca ce se mai putea stoarce.

In cele din urma, cand bacul devenise de nefolosit a dat si podul in folosinta. A fost ales si momentul in care sa taie panglica si sa vada lumea locului ce mare chestie s-a facut pe banii lor. Nu de alta, dar baronul care s-a ocupat avea nevoie sa fie ales pentru proiecte viitoare. Pentru ca era preplatit, au putut toti trece pe pod pe gratis, dar pentru ca podul era facut in fusereala si cu bani putini (cat mai ramasese din ce pusese baronul de-o parte) baronul a inceput sa incaseze bani pentru reparatii si modernizari imperios necesare.

 

Ideea e ca noi suntem educati de ani de zile in spiritul asta. Si la noi se revolta lumea impotriva baronului, dar un pic altfel. La noi revolta vine din faptul ca numai unul fura si ceilalti nu sunt partasi la furt. De ce sa se imbogateasca doar el? Iar daca reuseste vreunul sa il dea jos pe baron, apare alte probleme, cel care a dat jos pe baron ori e alt baron care face la fel ca cel dat jos ori nu stie sa faca poduri... are frustrarea furtului dar nu are competenta solutiei. Daca schimbi un baron cu altul ramane deranjul furtului. Daca schimbi baronul cu frustratul nepriceput se rezolva problema furtului dar nu si a comfortului comunitatii. Iar comunitatea ajunge din nou sa angajeze pe ala de ii fura pentru ca intre cinste si comfortul podului...

 

Daca vorbim despre negocieri e simplu. Oameni vor reactiona la ce ii doare mai tare, sa aibe podul si comfortul sau sa nu se imbogateasca baronul cu banii aia. Pana cand au podul, o sa fie de acord cu oricine il face (a furat dar a si facut). Apoi, cand podul va fi gata, vor fi foarte deranjati pentru ca cineva a facut avere pe spinarea lor construind un pod. Si il vor dori pe respectivul terminat. Si uite asa  se repeta ciclul electoral la romani... cu perioade in care sangereaza bani si perioade in care nu stiu in ce directie sa o ia...

Porunca lipsa

 Am cateva chestii care nu imi dau pace de ceva vreme. Una tine de management, am remarcat ca sub presiune se spun povesti si se fac presiuni gramada. Cei din vanzari au toate povestile posibile din lume ca sa agate clientul. Apoi... ce-o fi o fi. Cand zic cei din vanzari, incep cu cei ce fac hunting si continui cu toti cei angrenati in activitatea de account management si comunicare cu clientul. Cele mai nesimtite povesti pescaresti palesc in fata celor care au in sarcina sa inventeze si sa spuna povestile de adormit clientul.

Poate ca nu ar fi nevoie de atata abureala, daca pe lantul de aprovizionare nu ar fi altii care sa vanda la randul lor gogosi la gramada. Mai asteptati putin si produsul sau serviciul e gata. Stai asa ca acum intra pe poarta camionul cu materii prime care de fapt nici nu a plecat de la furnizor, care la randul lui ne-a zapacit de cap cu alte povesti care sa ii justifice intarzierea sau promisiunile neonorate.

Daca asta se intampa in business, stati sa vedeti ce e in politica. Cand e sa se bata pentru un post nu e rost de rusine. Cel care are minim de rusine si de bun simt a pierdut din start. Cum sa te aleaga cineva daca iesi in fata si spui “vedeti bai ca tre sa va marim taxele” sau daca recunosti ca “e prima oara cand ma bag in asa ceva, habar nu am ce am de facut”. Nooo... daca vrei in politica trebuie sa promiti ca maresti salariile. Ca habar nu ai de unde o sa iei banii, sau ca nu stii daca exista acei bani nu mai conteaza. Cum adica trebuie sa cresti taxele si implicit inflatia ca sa cresti salarii? Nu se poate asa ceva! Vrei sa castigi, ei bine promiti ca iei de la bogati! Vrei voturi promiti. Le faci autostrazi in loc de strazi. O stiti pe blonda fericita ca si-a luat termos? Aflase ca tine chestiile calde tot calde iar pe cele reci le tine reci. Asa ca si-a pus in termos o cafea fierbinte si o inghetata. Asta promiti, concerte la tineri si liniste la batrani. In acelasi loc si in acelasi timp. Ai castigat ... super, trebuie sa ai deja pregatite scuzele si tapii ispasitori. Nu stii ce ai de facut? E de vina America. Sau Rusia. Au scumpit petrolul.  Nu ai cum sa strangi banii de care ai nevoie la buget? Mutinationalele care ne jecmanesc. Le-ai promis autostrazi si nu le-ai facut? Global warming e de vina, a plouat si a nins, cum sa faci autostrazi pe vremea asta. Si a mai fost si ursul care nu s-a dat la o parte din drum. Nu le-a luat nimeni gunoiul? Pai daca nu l-au selectat ca lumea. Plastic si silicon pe plaja sau la piscina, polistirenul nu ca e periculos, probabil explodeaza, iarba probabil se fumeaza, ia uite ce goala e pubela, la ce s-o mai ridice...

Ce naiba, cum sa fie asa o lume de pacatosi mincinosi?

Dar am citit decalogul, cele 10 porunci biblice. Interesant... sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu ravnesti la femeia altuia (asta e misto, pare ca femeile sunt scutite, ele au voie sa ravneasca, la fel si cei pe invers, ca nu zice nimic de ravnit la barbati)... dar nu gasesc pe niciunde “sa nu minti”. Nu zice explicit sa nu minti. E o chestie cu “sa nu marturisesti stramb” dar dupa definitie zice ca sa nu il bagi pe ala in rahat nevinovat daca ajungi la judecator, in nici un caz ca nu ai voie sa il prostesti de sa ingheti apele. M-am uitat ca sunt mai multe variante ale decalogului... iudaica, ortodoxa, catolica, luterana... Toti sunt speriati sa nu poftesti femeia aproapelui... aha deci daca nu ti-e apropiat e in regula. Iar daca e barbatul nici nu se numara... sa nu il omori ca poate ravneste vreuna la el... sa nu il furi, sa il faci sa iti dea singur ce are...

Ca atare... pacaleala e permisa. Crestineste vorbind, minciunica face lumea sa mearga mai departe. Nu stiu ce zice la religiile celelalte, la musulmani sau budisti, dar aparent nu prea e pedepsit nimeni pentru tromboane.

Nici pe legile laice nu am vazut prea multa agitatie in cazul vrajelilor. Pentru ca daca ar lua cineva povestile din campaniile electorale si ar verifica ce s-a realizat si ce nu, fara sa mai tina cont de scuze si acuze... ar fi al naibii de interesant. Si la cei care au castigat si la cei care au pierdut, pentru ca practic au avut aceleasi povesti in ei, doar ca unii au fost mai convingatori decat ceilalti. Asa ca desi au promis de cele mai multe ori acelasi lucru, pana la urma tot interesul individual primeaza, iar interesul e sa il dai jos de pe craca pe ala de s-a cocotat mai sus, sa ii iei locul si daca se poate si banii.

In management e si mai rau. Daca vine vreunul si spune adevarul, iar intamplarea face ca adevarul sa fie o veste proasta, ei bine... omul se poate trezi cu probleme mari. Cum adica la training a fost invatat si incurajat sa dea feedback? Pai sa dea feedback pozitiv!  Asadar cel ce da vesti proaste invata sa impacheteze vestile intr-o poveste frumoasa cu scuze pentru nerealizari si promisiuni pentru rezultate mai bune si totul merge mai departe asa pana cand nu mai are fundita de impachetat povesti. Atunci ori tace si lasa pe altul viteaza sa spuna prostii in locul lui ori gaseste pe altul mai fraier pe care sa dea vina. Pentru ca de ani de zile, mesagerul de vesti proaste este omorat.

Asadar, aveti grija cum va negociati pozitia in societate. Pe termen lung ar fi bine sa tineti cont de porunca lipsa, pentru ca mai devreme sau mai tarziu povestile nemuritoare vor deveni greu credibile si vor apare altii cu povesti mai bune. Aici functioneaza “ cover your ass”. Cand nu mai ai povesti, sa ai fundul acoperit de povestile deja spuse.

Cum zicea si Darwin, nu cel mai inteligent si nici cel mai puternic supravietuieste, ci cel cu povestea si promisiunea cea mai buna, pentru ca povestea cea mai buna creaza perceptia ce duce la noua realitate.

Iar oamenii... au preferat mereu doza de comfort. De ani de zile au preferat promisiunea de mai bine in locul realitatii. De ce sa mergi la sala cand poti sa iei o pastila ca sa slabesti. De ce sa muncesti cand poti castiga mai mult daca votezi pe cine ti-a promis salariu. De ce sa ratezi premiul pentru ca nenorocitii premiaza doar pe primii trei cand poti merge pe mana unora care premiaza pe toti cei ce respira...

Nu a iesit asa cum zicea promisiunea sau povestea? Imbata-te si injura-i! Apoi minte-te singur ca totul e bine si mergi din nou pe mana lor, ca uite ce povesti noi si frumoase au nascocit...

Atat de frumoase ca incepem sa credem pe bune ca asta e realitatea... cum zic unii mai la vest Fake it, fake it till u make it

Si e in regula, porunca asta lipseste... 

Viva la revolucion... industrial

 Tanti Veta lucra ca femeie de serviciu la o multinationala. Treaba ei era sa dea cu mopul de doua ori pe zi in hala, un mop uscat cu care aduna scamele si unul ud. Tanti Veta muncea in ritmul ei si nu supara pe nimeni. Nici cu celelalte 5 colege ale ei nu prea socializa. Erau mai tinere si pline de planuri de viitor. Ea nu isi mai facea planuri, se obisnuise cu ideea ca o sa iasa la pensie din jobul de femeie de serviciu. Intr-o zi, pe cand facea curat in cantina i-a auzit pe doi baieti mai tineri discutand. Dialogul lor era despre cum sa mearga la sef si sa ceara niste scule mai performante ca sa nu se mai chinuie cu vechiturile cu care lucrau deja de ani buni. Vorbisera ei cu unii de la concurenta si aia aveau scule mai bune si pe chestia asta munca lor era mai usoara.

Tanti Veta si-a amintit ca a vazut si ea la supermarket cum o alta femeie de servici impinge o masina de curatat pe jos care facea totul luna. Iar femeia aia aproape nu atingea masina aia, asa de desteapta era. Asa ca mers si ea la sef faca o recomandare ca si baietii cei tineri, uite, are o munca grea sa dea cu mopul in toata fabrica, i-ar prinde bine o masina de spalat podeaua.

Seful a ascultat-o. I-a si spus ca era oricum pe planul de investitii doar ca nu a considerat asta o prioritate, pentru ca era multumit de munca lor, dar de ce nu?

Asa ca am cumparat masina de spalat podeaua. Masina respectiva a crescut enorm productivitatea, iar costul ei cu amortizarea si consumabilele erau echivalente cu costul unui angajat care castiga minimul pe economie.

Asadar, nu se mai justifica sa tina 6 femei de serviciu, ci maxim 2 ... asa ca 4 dintre femeile de servici si-au pierdut jobul.

Masina era desteapta, avea niste functiuni de programare, nu era la indemana oricarui angajat. Asa ca au fost pastrate 2 din fetele mai tinere care se pricepeau si la chestii din astea mai destepte.

Tanti Veta a primit 2 salarii si posibilitatea de a “pursue a new challenge in her career”.

Seara, cand a realizat ce i s-a intamplat, s-a dus in vizita pe la sora ei mai mica, sa o intrebe daca nu stie de vreun job necalificat si pentru ea. In timp ce discutau ele doua, a intrat nepotul ei, un tanar arogant, desteptul familiei ca se tinuse ma-sa cu bata de el sa mearga la scoala. 

Tanti Veta nu stia ca ii zice deja-vu dar stia cand a lovit-o unul.

Asta mic a inceput sa se laude. Bai sa vedeti ce chestie misto am facut la lucru. Am reusit sa ii conving pe sefi sa investeasca intr-un soft de inteligenta artificiala. Acuma cu AI asta, toata munca de facut o sa fie floare la ureche.

drumul spre iad...

 Pai hai sa o luam pe departe. Pleci ca omul in vacanta. La aeroport e coada la verificarea de securitate. Te pui la coada si astepti sa iti vina randul. Apoi apare un cuplu imbracat bine, haine scumpe, ca te si intrebi de ce au dat atatia bani pe haine si nu si-au luat avion privat de banii aia. In fine, apare acel cuplu si se roaga de toti sa fie lasati in fata pentru ca pierd avionul. Noi toti le facem loc, ca deh… sa nu piarda avionul pe care nu l-au cumparat. Trec ei, trecem si noi, ajungem in zona de magazine si de mancare, unde surpriza, cuplul pe care nu ai cum sa il ratezi din cauza brandurilor scumpe de pe ei sta frumos la masa si baga un prosecco sau poate chiar o sampanie, pentru ca isi permit. Noi, fraierii de am stat la coada nu am mai prins loc la masa. Daca vrem un sandwich sau un pahar de vin, o cafea, orice am vrea… trebuie sa o savuram in picioare. Si ce gandim? Ei bine, data viitoare nu au decat sa piarda avionul, eu nu mai las pe nimeni in fata mea.
Ajungi la destinatie si iti iei masina de la inchirieri si mergi ca omul spre locatia de vis pe care ai vazut-o in poze si unde visezi sa ajungi si tu o data in viata. Acolo coada. Este o destinatie de vis si vor toti sa bifeze locatia. Asa ca stai la coada in masina ta ieftina luata de la inchirieri. Un politist numara cate masini pleaca pentru a sti cate masini lasa. La un moment dat se baga un Porsche in fata, politistul il opreste si toti traim cu convingerea ca se va face dreptate si omul cu bani va fi trimis la coada. Doar ca omul din Porsche scoate telefonul mobil si suna pe cineva. Apoi politistul primeste un apel. Si Porsche trece. Noi mai asteptam. Noi cei cu masini ieftine. O inghiti si pe asta. Nu doar ca suntem saraci dar nu avem nici relatii. 

Pana cand ne vine randul ne gandim cum sa fentam sistemul data viitoare. Ne luam niste cazari fictive, ca pe aia cu cazare i-a lasat.

Ajungi in cele din urma la locul mult visat. Nu prea seamana cu pozele. Pozele sunt mult mai misto. Asta e, facem si noi niste poze si punem filtre ca sa nu picam de fraieri ca locul vizitat de noi e mai naspa decat cel vizitat de altii. Participam la mica minciunica de reclama. Cautam o masa ca sa bem o cafea. Doar ca un grup de vorbitori de limba cu accent slav si aparent cu multi bani au venit aproape in acelasi timp cu noi. Saracii refugiati bogati au fost tratati cu prioritate. Macar de atat sa aibe si ei parte ca urmare a suferintei indurate de cei saraci si bombardati acasa. 
In timpul asta stai si gandesti ca ai dat ca fraierul bani pentru amaratii din tara aia. Ai dat tu, un alt amarat din alta tara. In timpul asta bogatii lor se baga in fata ta pentru ca … au bani? Pe care nu i-au dat amaratilor din tara lor, aveau nevoie de ei pentru destinatii misto.

Si daca tot esti roman si vorbesti engleza cu accent slav ... te bagi si tu pe langa ei. 

Mai incolo putin niste tipi a caror viata conteaza (asa se traduce live matter, nu?) vand chestii.  Fake-uri. Nume mari din fashion la pret de nimic. Probabil ca atata si rezista dar nu e treaba mea. Sunt niste oameni liberi, nu platesc taxe, nu platesc drepturi de autor, probabil doar o taxa de protectie. Poate chiar celui cu Porsche care s-a bagat in in fata. Ca doar viata lor conteaza si nu e treaba noastra cum traiesc ei in libertate si pe langa reguli. Si sincer, daca doar ar vinde fake-uri nu ar fi o problema, dar cand incep sa fie agresivi cu tine ca sa le cumperi prostiile, cand incep sa fie mai mult decat nesimtiti cu femeile deja incepi sa te intrebi daca nu s-a mers un pic cam prea departe, sa te intrebi de ce viata ta nu conteaza la fel de mult. Te abtii sa pleznesti pe vreunul, pt ca viata lui conteaza un pic mai mult decat a ta.

Incerci sa te bucuri de vacanta si sa treci peste micile neplaceri. Iar cel mai bun remediu este un pic de shopping, asa ca hai sa vedem un outlet, genul ala de village outlet cu de toate. Ajungi in parcare si cauti un loc. Cum ar veni cauti acul in carul cu fan. In timpul asta un Mercedes vechi vine pe interzis, claxoneaza, face ca toti dracii pentru ca omul cela e nervos. La volan un timp din Middle east. Unul pe care fratii lui bogati din petrol nu l-au primit la ei in tara. Sau poate ca el nici nu s-a gandit vreo secunda sa stea in vreuna din acele tari si sa munceasca. E mai bine in Europa de vest, primeste si ceva ajutoare, oamenii ii acorda acea mila a celui napastuit si fugit din tara lui aflata in conflict. Un alt biet refugiat. 
Dar stai si te gandesti, de ce mama naibii bietul refugiat are mai multe drepturi ca noi ceilalti?  De ce sa intre pe contrasens, de ce sa nu plateasca taxe, de ce nu isi ia un job in fabrica, de ce… multi, foarte multi de ce. Si dupa ce intrebi destul de mult ‘de ce ?’ afli de ce usor, usor lumea vestului o ia spre iad. Pentru ca drumul spre iad a fost pavat cu bune intentii de care si-au batut toti joc. De aia incep sa voteze toti extremisti de dreapta, de aia incep sa gandeasca toti sa isi blocheze granitele. 

Afli si de ce estul civilizat devine rasist si sovin. De ce va deveni extremist. Pentru ca in timp ce ei incearca sa se integreze si sa respecte regulile in timp ce altii fura startul. Iar mai apoi sunt pusi sa plateasca oale sparte de altii. 
Da stiu, nu e bine sa generalizez pentru ca am patit eu cateva chestii nasoale in vacanta. Daca e sa fiu cinstit nici nu am patit cine stie ce chestii nasoale in vacanta, nu am patit nimic care sa imi strice vacanta, doar am observat. Insa daca ne uitam la statistici descoperim ca din pacate imi cam dau dreptate.

Lumea din vest incepe sa se cam sature sa ajute pe unii care apoi le strica nivelul de trai si comfortul. Se cam satura sa ajute pe unii care coboara din masini scumpe doar pentru ca au lasat acasa pe altii care sufera pe bune si la care nu ajunge ajutorul. In toata lumea asta etica se cam duce pe apa sambetei, iar lipsa eticii e luata de smecherie si invarteala.
In teoriile despre cultura organizationala afli ca odata ce ai lasat pe unul sa fie lipsit de etica, sa mearga pe langa, vor fi din ce in ce mai multi care il vor copia, pana cand intreaga organizatie se va prabusi. 
Daca extrapolam asta la lumea in care traim, e mai grav! Lipsa de etica a nascut niste monstri acum 100 de ani si e pe cale sa ii resusciteze... 
Avem o vorba, cum ca drumul spre iad e pavat de intentii bune...  dar cand lipseste un minim de bun simt si de etica se cam alege praful de intentiile alea

dragoste si energie

Vine St Valentine. Unii se vor bucura si vor sarbatori, altii isi vor aminti ca sunt stramosi de daci si de romani si vor infiera sarbatoarea occidentala in favoarea Dragobetelui. 

Daca ne uitam niste ani in urma, nu foarte multi, nu sarbatoream pe nici una. De St Valentine citisem intr-o carte de Walter Scott - Frumoasa din Perth, povestea de dragoste din carte fiind legata de sarbatoare. De sarbatorit pe vremea aia, a comunistilor, nici pomeneala. Am inceput sa tinem cont de ea abia dupa ce niste oameni de marketing s-au gandit ca ar fi o idee buna sa mai ajute vanzarile mizand pe faptul ca indragostitii vor dori sa se exprime si ceva mai practic.  De Dragobete am aflat abia dupa ce a aparut Valentinul. Pana atunci nu il bagase nimeni in seama, dar la concurs cu Valentine’s Day s-au trezit si patriotii ca avem si noi sarbatoarea noastra.
In fine, aici am vrut sa ajung, la vehementa cu care dragobetii isi sustin punctul de vedere, desi nu tin si sarbatoarea. Am remarcat ca pe retelele de socializare minoritatile extem de vocale dau foarte lejer cu pietre in cei pe care ii infiereaza si se ofenseaza la fel de lejer daca cineva nu e de acord cu ei. Asa ca unii din cei ce sarbatoresc cumva ziua de 14 februarie ajung sa o faca de multe ori pe furis. Din pacate…
Si ca sa ajung la un punct de vedere, as vrea sa introduc in scena pe Jim. Jim Bagnola pe numele lui este un tip super fain care ii invata pe oameni sa fie mai buni. L-am cunoscut pe Jim acum multi ani, cand firma la care lucram l-a angajat sa ne explice de ce e mai bine sa lucram in echipa, cat de mult ne ajuta sa colaboram in loc sa ne certam si nu in ultimul rand cat de mult ne poate ajuta o atmosfera pozitiva. 
De ani de zile ma fascineaza speach-ul lui despre puterea comunicarii. Ce mult ajuta o vorba buna si cat de mult rau face opusul. Energize/des-energize spune el. Adica energizeaza sau sleieste pe celalalt de puteri prin simplul mod in care te adresezi. Are si o demonstratie foarte faina prin care arata cum ajuti sau distrugi pe ceilalti doar prin modul in care comunici. Si culmea, desi omul vorbeste in engleza efectul se simte si in cazul celor ce nu vorbesc limba, pentru ca “it’s not the word you say, it’s the music you play”.
Ca sa ma intorc la ziua in care indragostitii sarbatoresc sau ar trebui sa sarbatoareasca. Ei bine avem partea de energize, pe cei ce vorbesc despre dragoste, despre sarbatoare… si pe cei care sunt impotriva, des-energizatorii sau haterii cum li se spune mai nou. Care vor sa amane sarbatoarea cu doua saptamani, cand … fie vorba intre noi nu se prea mai sarbatoreste nimic. Cam din acelasi motiv pentru care nu sarbatorim nici Craciunul pe rit vechi. Pentru ca este cu doua saptamani mai tarziu.

Nu vad de ce sa oprim o sarbatoare in loc sa o tinem de 2 ori. Si pe a lor si pe a noastra, asa cum se intampla de Paste in Banat si mare parte din Ardeal. Iar daca ar fi sa il citez pe Jim care predica o comunicare optimista, energizanta, de ce sa sarbatoriti doar pe 14 si pe 28? Ca nu ne opreste nimic sa sarbatorim mereu. Am trai intr-o lume mai buna…

NB - banatenii, oameni faini sarbatoresc si Craciunul de doua ori 

La Cigale et la Fourmi

 Nu stiu daca mai e la moda dar pe vremuri ne puneau la scoala sa citim fabulele unui francez un tip pe nume  Jean de La Fontaine, una din fabulele de top ale omului fiind Greierele si Furnica. 

In fabula se povesteste de furnica cea muncitoare care are grija de toate si de greierele boem care canta la chitara si nu face cam nimic, nu face casa, nu face provizii pentru iarna, ce mai vine iarna grea si pe greiere il cam ia naiba. Se duce asta sa ceara cu imprumut la furnica niste boabe de secara, dar aia probabil patita si mai bitchy asa din fire il refuza, moment in care greierele e cam pe duca. 

Acuma, morala e cat se poate de evidenta, cum ca trebuie sa muncim, sa ne gospodarim, sa ne pregatim pentru zile negre nu sa stam sa petrecem si sa frecam menta toata vara.

S-a intamplat insa odata cu trecerea anilor a aparut si reformularea romaneasca moderna a fabulei unde greiere apare ba cu o dacie, ba cu un bmw, ba ia avionul si pleaca la Paris in timp ce proasta aia de furnica tot munceste si strange. Asa ca atunci cand se intalneste furnica cu greierele pe strada si il vede cu bagajele de Paris urla pe asta - bah greiere, daca il vezi pe amaratul ala de La Fontaine transmite sa se duca dracului cu fabula lui ca n-a nimerit-o.

Ce nu a inteles La Fontaine pe vremea lui e ca intre timp a aparut socialismul. In socialism greierele canta bine merci la chitara in timp ce furnica se speteste. La final socialismul are grija de toti.

Hai sa luam viata intr-un oras oarecare. Furnica vede ca sunt probleme cu caldura, cu apa calda, etc. Asa ca pune bani de-o parte, anvelopeaza apartamentul (adica il izoleaza cu polistiren), isi cumpara centrala de apartament, se chiverniseste. Greierele in timpul asta canta pe facebook despre problemele lui, asa ca la un moment dat administratia care are nevoie de voturile greierilor da o hotarare de consiliu si aloca fonduri pentru anveloparea cladirilor. Furnica are deja apartamentul anvelopat, asta e s-a fraierit nu primeste nimic in timp ce pentru greieri plateste orasul. Oh, era sa uit, pentru faptul ca s-a scumpit giga caloria, administratia mai da o hotarare prin care subventioneaza costurile/facturile amaratilor de greieri. Furnica nu primeste nimic pentru ca are deja centrala - sa isi plateasca gazul daca tot are de unde. Si poate o sa punem sa dea si o taxa de poluare pentru gazul ars de centrala.

Greierii au scapat si aici. Taxa de poluare in cazul lor se plateste de primarie, adica o sa puna administratia taxe de la furnici si o sa plateasca primaria certificate verzi, amenzi, etc

Chestia e ca exemplul meu se repeta cam prin orice domeniu imaginabil, cam peste tot gasesti greierele cu mana intinsa la pomana, la servicii medicale, la ajutoare de mancare, ajutoare de vacanta, etc. Orice chestie care costa trebuie platita de furnica iar greierele primeste ajutor sau subventie ca sa poata si el sa beneficieze de o parte din comfortul furnicii. 

Acuma, si furnicile astea se impart in mai multe categorii. Unele continua sa munceasca si sa plateasca, altele se frustreaza si incep sa se dea drept greieri, doar ca nefiind pregatite psihologic pentru faza cu cantatul dupa subventii nu prea se lipesc la bani. Mai exista si un numar mai mic de furnici mai smechere care pricep cum vine faza si care gasesc niste tertipuri prin care sa ciupeasca din subventiile greierilor. Pe langa ca nu e nici foarte moral este total ilegal, asa ca periodic aflam ca o parte din furnicile care umbla cu greierele vopsit sunt prinse ca au fraudat si sunt puse sa dea inapoi semintele de secara sau puse sa numere semintele in spatele gratiilor. 

In fine, morala din fabula nu se mai prea aplica. E mult mai usor sa canti dupa subventii si ajutoare decat sa muncesti si sa platesti. Asa ca o mare parte din furnici se transforma in greieri. Pe greierii din ce in ce mai multi ii vezi usor pentru ca ei canta mult si agresiv. Canta cam peste tot pe unde se nimeresc, pe facebook, pe youtube, la televizor, adica peste tot pe unde se pot organiza. Nu stiu ce se va intampla cand se vor imputina furnicile atat de mult ca nu vor mai ajunge banii de subventii.  Intre timp, continui sa bag ca o furnica si ma uit frustrat cum trebuie sa platesc si pentru mine si pentru niste greieri care canta ce trebuie ca sa le pice, pardon voteaza pe cine trebuie.

Firar al naibii La Fontaine, nu putea sa bage un ochi prin scrierile lui Nostradamus si sa ne spune cand se potrivesc fabulele lui si cand nu?