O stiti pe aia cu as face orice ca sa nu fac nimic?
Cumva
principiul de baza pe care se ghideaza cei mai multi din ai nostri. Care este
evident combinat cu acea asteptare … care spune ca pica para malaiata in gura
lui Natafleata. Imi spunea un amic ca asta e diferenta majora intre biserici –
la ortodocsi se roaga toti in genul “da-mi Doamne… si apoi vine lista – sanatate,
bani, dragoste…” in timp ce la catolici spun ceva de genul “da-mi Doamne
puterea sa…”. La unii speranta e sa pice ceva din cer, la ceilalti e nevoia de
a putea crea acel ceva.
Nu stiu cat
e legenda, dar daca ma dau un pas in spate si ma uit la cum merg lucrurile, as
zice ca are mult adevar povestea asta.
De ce m-a
apucat acuma chestia asta? Pai… sunt obligat prin lege sa negociez cu
sindicatul sau in lipsa lui cu ceva similar (pe care culmea sunt obligat sa il
organizez). Si sindicatul cere doar salariu sau vacanta sau tichete sau … Al
naibii daca ar cere training, scoala, orice i-ar face pe oamenii aia sa
performeze mai bine.
Foarte
ortodox acest sindicat “da-ne!” Ca daca era mai spre catolici ar fi spus poate “invata-ne!”.
Tot din
trecut o stiu pe aia cu "ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim". Sau..
cum vad eu din scaun de manager, ei se fac ca muncesc, noi ne facem ca ii platim. Cumva, nici una
din parti nu investeste in cealalta. Angajatii traiesc frica de a fi “exploatati” iar cei care ii conduc se mira sincer ca nu ies cifrele financiare si nu isi pot explica de ce.
Plecand de
la ideea initiala, cu nu iti fac pe gratis … mi-am amintit de Rockefeller,
despre care legenda spune ca a dat felinare gratis ca sa isi poata vinde
petrolul! Adica a facut mai intai o investitie.
Trainingul,
scoala… niste investitii. Aici imi amintesc de discutia aia vehiculata pe la
traininguri – “ce ne facem cu ei daca platim pentru scoala lor si apoi pleaca”
la care raspunsul cel mai sarcastic posibil zice “ce facem cu ei daca raman
prosti si nu pleaca”.
Ei bine,
aici e problema. Faptul ca ii trimiti la training, ca bagi bani in ei nu
garanteaza ca angajatii se vor destepta. Din contra, ca trainer am experimentat
de multe ori complexul atoatestiutorului! Orice incerci sa spui e macar unul acolo
care le stia dinainte, mai bine, mai oricum… si face tot ce poate sa arate ca
firma a aruncat banii pe geam cu trainingul. Oamenii nu vin la training ca sa invete, ei vin pentru ca au fost trimisi si ori se plictisesc de moarte ori se iau la tranta cu cel ce incearca sa ii invete ceva.
Sa ne
intelegem, meseria se fura nu se invata, ori daca ai din astia care stiu dinainte, nu vor fura
nimic, vor fi bani aruncati pe fereastra,. Ei nu inteleg ca investind in ei pot
sa plece la alt job mai bun daca nu le convine, ca pot sa se vanda pe bani mai multi daca se
satura sa mimeze ca muncesc. Dar daca sunt perceputi ca mimi putin probabil ca
vor primi oferte.
Intrebarea
pentru manager este cum sa rezolve problema asta. Si rezolvarea exista, e chiar
simpla, un sistem de bonus aliniat la performante!
Si apoi,
surpriza, toti incearca sa fenteze, sa ajusteze, sa faca performantele alea sa
arate mult mai bine decat in realitate!
Exemplul cel mai fain e dat de britanici atunci cand au incercat sa ajute populatia locala
si au incercat sa elimine cobrele din India. Ca sa scada numarul de incidente
de oameni ucisi de interactiunea cu cobrele au oferit un premiu pentru fiecare
cobra ucisa si predata autoritatilor. Doar ca sa descopere ca in timp s-au
inmultit cobrele. Indienii au facut crescatorii de cobre ca sa le poata
valorifica.
La fel si
sistemul de bonusare, trebuie urmarit si ajustat! Mai am o poveste, cu un tip
care taia lemne si se chinuia cu un bricegut. Vine un amic de-al lui si il
intreaba “bai nebunule ce te chinui cu briceagul cand ti-au dat astia drujba?”
la care raspunsul a fost “fraiere, sunt platit la ora”.
Viata e
ciclica. Azi e usor de negociat cu sindicatul pentru ca angajatii fug de
sindicat. Azi nu mai vrea nimeni in sindicat pentru ca fiecare individ crede ca
munceste mai mult decat restul si ca poate obtine individual mai mult decat cu
turma. Fiecare vrea sa negocieze individual. Mai negociem cu sindicatul doar
pentru ca o cere legea.
In final,
fiecare incearca sa traga spuza pe turta lui. Sindicatul cere aberatii care ar
falimenta firma. Nu isi pune nimeni problema ca dupa ce firma dispare, dispare
cam tot… incepand cu salariile si terminand cu sindicatul in sine. Pentru ca sindicatul e pus la zid de membrii
sau de aspirantii la a fi membri doar in ceea ce inseamna salariu.
Pe de alta
parte e greu sa ceara mai mult decat au dat deja politicienii, care au pus deja salariu minim pe economie care sa fie cat de mare, de transparenta salariala,
etc… sunt mai tari ca sindicatele. Doar ca salariile minime fara performanta
operationala genereaza inflatie. Ca individ primesti mai multi bani si cumperi mai putin decat
atunci cand luai mai putin. Se da vina pe afacerisitii lacomi, pe antreprenorii
nesimtiti. Din pacate politicienii cam prea socialisti din ziua de azi nu inteleg relatia cu angajatii si cu performanta.
Asa ca in
goana dupa voturi, politicienii respecta invatamintele lui Stalin – daca iei
500 de lei de la unul harnic si imparti cate 100 de lei la 5 lenesi pierzi un
vot dar cumperi 5! Restul este irelevant, ca dupa ce cumperi destule voturi
poti face dictatura si nu mai conteaza ce se prefac ei ca fac si cum se prefac
altii ca ii platesti. Ca mare sef sigur traiesti bine. Si ai mai fost si ales
democratic…
Asa ca … sa
ne prefacem…
