duminică, 27 septembrie 2026

principii si ipocrizie

Ce mi se pare misto in vremurile bune este ca principiile sunt flexibile. Ne enerveaza un adversar politic, punem pe masa principii solide. Omul ala a fost finantat de unii ca sa ajunga pe job, sa castige alegerile, dar principial ar fi sa serveasca pe toti si nu sa isi plateasca datoriile catre finantatori. Sa nu ajute pe cei ce l-au sustinut in campanie. Sa nu aibe interese de nici un fel. Sa fie echidistant si sa ajute pe toti, mai ales pe adversarii politici.

Pe bune? Pai pe cine sa ajute daca nu pe cei care l-au promovat? Cum sa nu ajute pe cei care l-au ajutat sa castige? Adica sa ajute pe cei care i-au fost contra?

Principial vorbind, omul e de aceeasi baricada cu cei ce l-au finantat, de ce sa ii tradeze? Cum sa ii ceri asa ceva?

Dar sa zicem ca in numele prostiei, ar putea fi altfel.

Bun, deci a castigat si este candidatul tuturor, deci sa fie echidistant si sa nu ajute pe cei cei care l-au sustinut. Pe chestia asta dam si lege, ca sa nu fie loc de tocmeala. Sa terminam cu mafia!

Doar ca … oups, au castigat in alegeri si cei care luptau impotriva celor care isi rasplateau sustinatorii. Acuma ca au ajuns in varf, ce sa faca si ei. Continua lupta cu mafiotii naibii care isi plateau datoriile fata de sustinatori. Si… oups, au si ei datorii fata de cei care i-au sustinut. Asa ca incep sa dea hotarari in favoarea sustinatorilor, incep sa bage bani in ONG-uri obscure, chestii care salveaza pisica neagra de tramvaiul 13. Sau care lupta pentru salvarea planetei si interzic paiele de plastic in Romania ca sa salveze o borasca testoasa care a luat un pai in nas in Galapagos.

Dar nu asta era subiectul. Pentru ca in timp ce ma zgarie pe nas dopul legat de sticla si ma enervez pe paiul de hartie care se blegeste si se infunda chiar cand mi-era sete mai tare, observ o schimbare in relatia cu principiile. Cum adica omul care a luptat pentru principii le-a calcat? Si a ajutat pe unul care l-a “sponsorizat”?  Stati bai asa, ca sponsorizarea era inainte sa se dea legea impotriva ajutorului pentru sponsor.  Si lupta asta e mare, pentru ca cei ce i-au sustinut pe principiali ar vrea niste felii mari de tort, doar ca principial vorbind… trebuie sa imparta tortul echidistant. Asa ca nu prea mai ajung la frisca, maxim la blatul ars.

Intr-un alt caz, in dorinta de a ajuta, persoana in cauza reuseste un cumul de functii care intra in conflict cu o alta lege, promovata tot de cei din propriul partid, chiar semnata de un ministru de-al lor. Prin legea asta, daca esti din alt partid si cumulezi functii, esti mafiot. Dar daca esti din partidul care a dat legea esti o persoana care ajuta, plina de intentii bune, pe care incearca sa o infunde mafia celor pentru care s-a dat legea. Nu prea mai e clar daca legea se aplica la toti sau nu.

Curat murdar coane Fanica.

 

Ca sa citez un expert in comunicare, am urmarit cu atentie si un pic de ingijorare toata zapaceala asta. Acuma, daca e sa ma iau dupa stramosii romani, astia aveau o vorba - Dura lex, Sed lex. Asta inseamna disciplina si respect pentru autoritate. Daca e sa ma iau dupa vremurile noastre… legea seamana pe un anume organ genital, poate fi tare si erect din cand in cand, dar nu ramane asa timp prea lung…

Mai nou candidatul sau cel pus pe functie trebuie sa fie sarac, sau suficient de abil incat sa nu se vada ca are bani. Ca cinstit este pana nu e prins. Culmea, cei ce promoveaza ideea de politician sarac sunt in genere frustrati care nu au reusit prin multinationale dar care au gasit fraieri sa ii voteze in politica. Pe care i-au votat altii tot din multinationale, frustrati pe cei care au promovat (pe care ii injura si ii considera niste alti mafioti si lingai), dar care nu fac pentru viata lor mai mult decat sa plateasca abonament la netflix ca sa se drogheze cu iluzii telenovelistice.

In nerozia asta, astept cu infrigurare momentul in care o sa aflam despre exploatarea omului de catre om. Mai nou exploatarea omului de catre multinationale sau corporatii. Nici nu realizeaza ei cat de fericiti vor fi dacii liberi sa ia atitudinea corespunzatoare, ca astia abia asteapta sa scape de corporatii. Spre deosebire de dacii ailalti, care sunt insurati si nu prea se pot exprima.

 La o simpla criza de tuse in automotive si deja multi au facut temperatura, cand si-au pierdut joburile alea nasoale dar sigure. Altii au facut gripa instant, pentru ca au disparut cei carora le vindeau servicii. Fara sa inteleaga cum functioneaza de fapt economia si unii si altii isi bat joc de un ecosistem economic si asa subred. Abia cand principiul dominoului ii va lovi pe toti, vor intelege ca fara joburi nu exista consum, fara consum nu circula banii, iar daca nu circula banii economia se blocheaza, dispar si joburi si consum. Este o regula de mintea cocosului ca toti vor fi afectati. Sau poate ca e mintea cocoselului… ala care face diferenta de porumbel (daca nu stiati, porumbelul e pasarica pacii in timp ce cocoselul e pacea pasaricii).

Ramane ca traim vremuri bune in care ne putem bate joc de etica si de principii, ca putem sa ne jucam cu interpretarea legii dupa cum le convine la unii. Ca oamenii vor sa fie egali, asa cum credeau ca sunt in comunism. Acum am vrea un marxism capitalist. Oricat isi doresc unii egalitate, nu toti sunt la fel de inteligenti, la fel de educati, la fel de muncitori sau la fel de norocosi. Ne nastem egali, apoi viata ne diferentiaza.

Iar lipsa eticii si a principiilor vor aduce vremuri nasoale.  Iar vremurile nasoale vor fi o problema a copiilor si a nepotilor. Eu as incepe sa ma uit la aspectul asta. Sa ma intereseze care vor fi copiii care sa rezolve problemele pe care le lasam in urma noastra…

Sau… la fel de bine, sa ma gandesc cum dracu mai traiesc urmatorii zece ani. Pentru ca nu mai am nici chef si nici rabdare sa le explic tampitilor ca vor plati prostiile de acuma. Si ma opresc aici, pentru ca la o varsta e important sa petreci o viata de calitate, atat ca ti-a ramas.