Pai hai sa o luam pe departe. Pleci ca omul in vacanta. La aeroport e coada la verificarea de securitate. Te pui la coada si astepti sa iti vina randul. Apoi apare un cuplu imbracat bine, haine scumpe, ca te si intrebi de ce au dat atatia bani pe haine si nu si-au luat avion privat de banii aia. In fine, apare acel cuplu si se roaga de toti sa fie lasati in fata pentru ca pierd avionul. Noi toti le facem loc, ca deh… sa nu piarda avionul pe care nu l-au cumparat. Trec ei, trecem si noi, ajungem in zona de magazine si de mancare, unde surpriza, cuplul pe care nu ai cum sa il ratezi din cauza brandurilor scumpe de pe ei sta frumos la masa si baga un prosecco sau poate chiar o sampanie, pentru ca isi permit. Noi, fraierii de am stat la coada nu am mai prins loc la masa. Daca vrem un sandwich sau un pahar de vin, o cafea, orice am vrea… trebuie sa o savuram in picioare. Si ce gandim? Ei bine, data viitoare nu au decat sa piarda avionul, eu nu mai las pe nimeni in fata mea.
Ajungi la destinatie si iti iei masina de la inchirieri si mergi ca omul spre locatia de vis pe care ai vazut-o in poze si unde visezi sa ajungi si tu o data in viata. Acolo coada. Este o destinatie de vis si vor toti sa bifeze locatia. Asa ca stai la coada in masina ta ieftina luata de la inchirieri. Un politist numara cate masini pleaca pentru a sti cate masini lasa. La un moment dat se baga un Porsche in fata, politistul il opreste si toti traim cu convingerea ca se va face dreptate si omul cu bani va fi trimis la coada. Doar ca omul din Porsche scoate telefonul mobil si suna pe cineva. Apoi politistul primeste un apel. Si Porsche trece. Noi mai asteptam. Noi cei cu masini ieftine. O inghiti si pe asta. Nu doar ca suntem saraci dar nu avem nici relatii.
Ajungi la destinatie si iti iei masina de la inchirieri si mergi ca omul spre locatia de vis pe care ai vazut-o in poze si unde visezi sa ajungi si tu o data in viata. Acolo coada. Este o destinatie de vis si vor toti sa bifeze locatia. Asa ca stai la coada in masina ta ieftina luata de la inchirieri. Un politist numara cate masini pleaca pentru a sti cate masini lasa. La un moment dat se baga un Porsche in fata, politistul il opreste si toti traim cu convingerea ca se va face dreptate si omul cu bani va fi trimis la coada. Doar ca omul din Porsche scoate telefonul mobil si suna pe cineva. Apoi politistul primeste un apel. Si Porsche trece. Noi mai asteptam. Noi cei cu masini ieftine. O inghiti si pe asta. Nu doar ca suntem saraci dar nu avem nici relatii.
Pana cand ne vine randul ne gandim cum sa fentam sistemul data viitoare. Ne luam niste cazari fictive, ca pe aia cu cazare i-a lasat.
Ajungi in cele din urma la locul mult visat. Nu prea seamana cu pozele. Pozele sunt mult mai misto. Asta e, facem si noi niste poze si punem filtre ca sa nu picam de fraieri ca locul vizitat de noi e mai naspa decat cel vizitat de altii. Participam la mica minciunica de reclama. Cautam o masa ca sa bem o cafea. Doar ca un grup de vorbitori de limba cu accent slav si aparent cu multi bani au venit aproape in acelasi timp cu noi. Saracii refugiati bogati au fost tratati cu prioritate. Macar de atat sa aibe si ei parte ca urmare a suferintei indurate de cei saraci si bombardati acasa.
In timpul asta stai si gandesti ca ai dat ca fraierul bani pentru amaratii din tara aia. Ai dat tu, un alt amarat din alta tara. In timpul asta bogatii lor se baga in fata ta pentru ca … au bani? Pe care nu i-au dat amaratilor din tara lor, aveau nevoie de ei pentru destinatii misto.
Si daca tot esti roman si vorbesti engleza cu accent slav ... te bagi si tu pe langa ei.
Incerci sa te bucuri de vacanta si sa treci peste micile neplaceri. Iar cel mai bun remediu este un pic de shopping, asa ca hai sa vedem un outlet, genul ala de village outlet cu de toate. Ajungi in parcare si cauti un loc. Cum ar veni cauti acul in carul cu fan. In timpul asta un Mercedes vechi vine pe interzis, claxoneaza, face ca toti dracii pentru ca omul cela e nervos. La volan un timp din Middle east. Unul pe care fratii lui bogati din petrol nu l-au primit la ei in tara. Sau poate ca el nici nu s-a gandit vreo secunda sa stea in vreuna din acele tari si sa munceasca. E mai bine in Europa de vest, primeste si ceva ajutoare, oamenii ii acorda acea mila a celui napastuit si fugit din tara lui aflata in conflict. Un alt biet refugiat.
Dar stai si te gandesti, de ce mama naibii bietul refugiat are mai multe drepturi ca noi ceilalti? De ce sa intre pe contrasens, de ce sa nu plateasca taxe, de ce nu isi ia un job in fabrica, de ce… multi, foarte multi de ce. Si dupa ce intrebi destul de mult ‘de ce ?’ afli de ce usor, usor lumea vestului o ia spre iad. Pentru ca drumul spre iad a fost pavat cu bune intentii de care si-au batut toti joc. De aia incep sa voteze toti extremisti de dreapta, de aia incep sa gandeasca toti sa isi blocheze granitele.
Lumea din vest incepe sa se cam sature sa ajute pe unii care apoi le strica nivelul de trai si comfortul. Se cam satura sa ajute pe unii care coboara din masini scumpe doar pentru ca au lasat acasa pe altii care sufera pe bune si la care nu ajunge ajutorul. In toata lumea asta etica se cam duce pe apa sambetei, iar lipsa eticii e luata de smecherie si invarteala.
In teoriile despre cultura organizationala afli ca odata ce ai lasat pe unul sa fie lipsit de etica, sa mearga pe langa, vor fi din ce in ce mai multi care il vor copia, pana cand intreaga organizatie se va prabusi.
Daca extrapolam asta la lumea in care traim, e mai grav! Lipsa de etica a nascut niste monstri acum 100 de ani si e pe cale sa ii resusciteze...
Avem o vorba, cum ca drumul spre iad e pavat de intentii bune... dar cand lipseste un minim de bun simt si de etica se cam alege praful de intentiile alea