Amestec stoechiometric

Amestec stoechiometric - exista un raport ideal (stoechiometric) intre un combustibil  si oxidant (aer care contine 21% oxigen) pentru a obtine o ardere completa si o explozie maxima. Pentru gaz metan CH4 acesta este de 9.5% de metan in aer.

A sarit un bloc in aer din cauza acumularilor de gaz. Si mi-am amintit de bancul cu teroristul.

"Salam Aleikum, salutam cu rezbect la jefu'! 

Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns bine, totul bine, dar dupa ce trecut in tara furat valiza de la mine. Pastrat dolar american blestemat, pentru construit aigea bomba noua; dat jumadate la daxi, jumatate furat tigan din buzunar. 

Indalnit frate Ahmed, patron magazin, ajudat la mine ingergat plan bomba cu bum-bum! ... 

Mutat apartament frate Ahmed, urmarit emiziuni explozie camion azotat, facut frica la mine. 

Astia romani are tupeu nu gluma! Trebuie recrutati, jefu, si facut teroristi! 

Inderesat pilotat avion pentru lovit gladire la roman; vazut delevizor aparat zbor MIG prabusit singur in ogorul taranului, plus altu roman stricat singur gladire, adormit beat, tigara aprinsa, murit zoagra, facut chef mare la ei.... 

Draga jefu', gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gand eu iesit cumparat baglava, exblodat budelie la parter si apartamentu frate Ahmed s-a ales brafu' si bulberea de el. 

Jefu, ma indorg agaza, daca mai scap viu! 

Astia romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba noastra!!!

Bancul e vechi si de actualitate… parca l-a scris Caragiale.  Am dat o cautare pe internet si am descoperit ca afara de cel din Bucuresti, care este ultra mediatizat din cauza pozitiei si amploarei exploziei, mai sunt o gramada de alte apartamente care au sarit in aer in ultima vreme. Cam prea multe…

Doar ca apartamentele care sar in aer prin tara o fac asa mai pe sestache. Nu au parte de mediatizarea celui de pe Rahova. 

Bine, in foarte multe cazuri nici nu se moare in halul ala. Oamenii se aleg cu arsuri, cu vanatai, mai niste fracturi, dar supravietuiesc. Poate si din cauza ca in provincie exploziile sunt mai mici, acolo se acumuleaza gaz prin bucatarie  si cand face boom cantitatea de amestec exploziv e mai mica. 

O fi si faptul ca gazul din provincie e mai tafnos. Sare repede in aer, nu are rabdare sa se acumuleze pe trei zile, sa vina distrigazul, sa vina firma particulara, sa vina Dorel sa se joace la robineti, la sigilii…

Dar trecand peste diferentele evidente de reactie dintre gazul de capitala si cel de provincie, ramane totusi ca ambele au un punct comun, in amestec cu oxigenul se 'nerveaza si la prima scanteie explodeaza. Apoi, dupa caz, se limiteaza doar la niste geamuri sparte sau la suparare mare distrug si structura de rezistenta a blocului.

Si acum se naste intrebarea, de ce oare lasam noi gazul sa se amestece cu oxigenul?  Ca doar stim ca face poc, nu? Stim nu? nu trebuie sa iei bacul ca sa stii asta, nu?

Unii mai de demult chiar i-au pus miros, ca sa nu fie dubii ca e gaz in aer mai mult decat e nevoie. Deci poate fi mirosit. Afara doar daca ai Covid, caz in care nu ai miros, nu ai nici gust… probabil nici gusturi si atunci o explozie mica te face celebru, sau te rezolva de Covid. Definitiv.

Deci ramane ca miroase. Pute chiar. Adica ar trebui sa ne prindem ca a scapat CH4 din cusca. Ma rog, din teava...  Daca ma iau dupa emisiunile de stiri as spune ca oamenii s-au si prins, au reclamat, au cerut autoritatilor sa intervina in multe randuri, chiar inainte de explozii. Uite si cazul din Bucuresti, reclamatiile curgeau de vreo trei zile.

Si totusi, din atat de multi care puteau face ceva, singurul care a facut ceva a fost gazul. S-a inflamat si a facut BOOM!!!

La colectiv au gasit vinovat primarul si prim ministrul. Erau tapii ispasitori perfecti. Desi nu i-a vazut nimeni cum umblau cu chibritele pe langa club si pe langa artificii… a iesit ca au platit cu functiile si cu oprobiul public. 

Acum se da vina pe vreun Dorel care a dat drumul la robinet, desi pare ca cineva competent l-ar fi inchis si sigilat. Nu incuiat, ci sigilat.

Si asta spune multe despre noi, despre respectul fata de reguli, despre respectul fata de viata personala sau a altora. In alte tari un sigiliu pus de autoritati e mai tare decat orice lacat, in timp ce la noi e o chestie in plus care poate fi ignorata. De ce oare se intampla asta?

La noi cele mai multe reguli se dau ilogic si lumea le incalca. Asa ca oamenii nu mai fac diferenta intre reguli pe care le pot incalca si reguli care ii pot afecta extrem de dur. Iar pana nu sunt afectati, oamenilor nu le pasa. Iar oamenii nu sunt afectati nici de nerespectarea legii, nici de consecintele acelei nerespectari. Adica rupi sigiliul, nu iti face nimeni nimic. Sari in aer pentru ca ai rupt sigiliul, ce poate sa iti mai faca cineva? 

Oamenii au ajuns la concluzia ca nu stau sa negocieze cu niste reguli tampite pe care nu le inteleg sau pe care nu le accepta. Cum adica sa stea Dorel in frig pentru ca celor de la interventii le-a fost lene sa intervina. Sau nu le-a rentat financiar interventia.

Mai sunt cei de la interventii. Ei nu se simt resposabili, pentru ca responsabilitatea lor este extrem de disipata. Ba ca distribuitorul, ba ca firma de interventie, ba tanti care matura scara... Nu e deloc clar cine trebuia sa faca si ce anume. Un vid de responsabilitate imens, in care fiecare din cei implicati au fundul acoperit de vreo regula. Si fiecare poate spune celebra expresie "nu e treaba mea".

Mai avem ceva. Dupa multe accidente si incidente, s-a observat ca vinovatii nu platesc, sau platesc prea putin in comparatie cu beleaua creata.

Avem accidente de masini cu victime si vieti pierdute in care cei vinovati nu au facut o zi de puscarie, ba mai mult, ne mai dau si lectii de morala. Avem inundatii pentru ca nimeni nu a verificat daca digul mai tine, avem o gramada de cladiri care stau sa pice si pare ca stau bine asa, avem poduri care stateau sa pice, sau chiar au picat… sa nu mai vorbesc de victimele celebrelor infectii nozocomiale care reduc semnificativ numarul de pacienti din spitale (prin disparitia lor), doar ca in cele din urma, de vina sunt mortii si dupa caz, vreun politician care trebuie sa dispara din peisaj.  Altfel… e bun si asa. Nu e treaba nimanui ca se moare. Poate ca daca dadeau si ei ture in genunchi la moaste scapau. Ii ierta Dumnezeu...

Deci nu exista raspundere si responsabilitate, nu exista minim de disciplina si respect fata de reguli si legi (mai ales ca nici nu le prea stie lumea, sau nu le percepe ca fiind utile). Legam cu sarma, improvizatiile raman definitive si la final nu prea e treaba nimanui.

Iar noi, supravietuim de mii de ani, asa. Asteptam sa mai explodeze vreo mamaliga ca sa ne prefacem ca luam masuri. Ne tine de la trei zile la trei saptamani, foarte rar trei luni… apoi obosim si ne intoarcem la obiceiurile initiale. Pentru ca atat s-a putut. Daca vine vreunul care vrea reguli si disciplina, va sfarsi vinovat pentru ca supara pe oameni.

Tot ce sper este sa fiu in stare sa aberez si dupa urmatorul eveniment iar cititorii aberatiilor mele sa ma citeasca in continuare.

Pana atunci, imi pun un pahar de ceva si dau drumul la cronometru. Pentru ca este o chestiune de timp pana cand alta mamaliga va exploda in vreo forma sau alta.