PR

Initialele vin de la Public Relations. Adica niste oameni a caror preocupare, de obicei contra cost, este sa ne faca sa parem altfel decat suntem. Sau sa ii faca pe ceilalti sa ne accepte orice prostie facem ca fiind ceva bun si interesant, demn de stima. In egala masura, treaba lor e sa ii faca pe inamici sa dea rau in poza.

Cum as putea sa explic faza asta… Uite in politica, daca presedintele etnic german care se pricepea la fizica si-ar fi permis sa nu se duca la inundatii ar fi fost linsat in presa. In egala masura domnul cu matematica nu doar ca a fost iertat, ba din contra, a fost chiar laudat.

Asadar, cei din PR au menirea de a schimba perceptia asupra unei persoane sau unei actiuni. Functie de cine a cerut si initiat exercitiul de PR perceptia va fi pozitiva sau negativa pentru cei vizati. Dupa mine PR poate fi tradus si ca “perception is reality” pentru ca deformeaza realitatea, manipuleaza din greu perceptia publicului larg asupra modului in care evalueaza persoanele sau actiunile supuse PR-ului.

Hai sa ne amintim de ursul Arthur. O excelenta campanie de manipulare in presa si in social media. Bietul urs Arthur a fost impuscat de un print occidental. Circul a durat pana cand presiunea sociala a impins spre niste decizii politice. Efectul colateral… se vede pe sosele sau pe orasele de la munte. Mostenitorii efectului Arthur s-au inmultit si incep sa faca tampenii. Bine, ei nici macar nu realizeaza ce fac. Probabil ca la un moment dat va apare un exercitiu de PR in favoarea unei legi prin care sa se reduca urmasii lui Arthur.

Pentru mine, prima intalnire cu PR-ul a fost in scoala generala. Aveam parte de reclama buna, note bune, stateam cuminte, ce sa mai, eram elev model. Pana in ziua in care am iesit putin in decor intr-o pauza si am spart o tabla. A fost urgie. Chemati parintii, scandal, mustruluiala, nebunie pe campie. In timpul asta, bad boys, faceau cate tampenii aveau chef si nu mai chema nimeni parinti la scoala si nici circ nu se facea, ca na… ce poti sa le faci. In schimb daca le mai iesea sa raspunda bine la cate o materie erau laudati din greu. Chestie de asteptari. 

Asa ca … am aranjat de fumigena sub catedra profei de engleza, o reactie cu scurgere de hidrogen urmata de o explozie in laboratorul de chimie, o pocnitoare in buzunarul unuia care imi tot dadea pumni in cap gratuit, etc. Am devenit si antreprenor, inchiriam Playboy cu 5 lei pe pauza, Nu a luat mult sa fiu etichetat branza buna in burduf de maidanez. Asa ca s-a saturat si mama sa vina la scoala si sa ma ia la poceala, S-au saturat si profii sa o tot cheme. A meritat, am avut mult mai multa liniste dupa aia si ma mai si distram.

Dar sa ne intoarcem la zilele noastre. Azi masinile de PR functioneaza din greu si probabil pe bani buni. Daca ai banii si ai gasit firma care se pricepe, poti sa faci ce vrei. Daca furi te fac sa pari un Pintea sau Robin Hood modern, devine chiar misto. Daca esti pampalau cu putin PR devine la moda sa fii pampalau. Pampalaii sunt chiar niste tipi sexy de la o vreme (incep sa ma bucur ca seman pe Mr Bean deja).

Acuma drept e ca si oamenii astia din PR se pricep sau nu. De exemplu, daca alegi sa faci PR cu unii angajati de pe Temu din ostas in slujba tarii ajungi maxim postas si cel mult in drujba tarii. Daca nu iti iei PR deloc si te bazezi pe capacitatile personale de comunicare vei afla ca esti un nasol daca te duci la schi sau la golf si ca nevasta-ta e o toapa care se crede sexy. Dar daca ai ales firma priceputa ti-ai scos banii. Poti sa te duci cu concubina, progeniturile, probabil si alte neamuri pe la chefurile astora de prin uniune. Iti scoti banii garantat, platesti PR pentru tine si ai haleala si pileala pentru tot clanul.

Tot cei de la PR decid daca ai scoala sau nu. Cu PR pe naspa esti cel mult un plagiator, dar daca ai PR bun vor descoperi toti ca daca nu ai scoala si nici diploma nu are cum sa te acuze cineva de plagiat, deci e mai bine fara. Cam ca in bancul cu Alinuta, de i-a dat unul niste bani sa urce pe un stalp si a certat-o ma-sa ca i s-au vazut chilotii, doar Alinuta desteapta ii daduse jos preventiv, ca sa nu ii vada toata lumea. Si evident ca toti s-au bucurat mai mult de initiativa ei, PR nene, nu gluma.

Asa ca nu va mai prostiti cu mersul la scoala. Nu mai incercati sa faceti lucrurile corecte. Aranjati de buget de PR si totul se aranjeaza. Cu PR potrivit este ca si cum ai lua aspirina perfecta. Orice defect se vindeca de la sine sau devine o calitate. Iar daca vreun fraier nu inghite ce i se baga pe gat dinspre masina de fabricat iluzii si perceptii e doar problema lui, pentru ca armata de zombie il va manca de viu la micul dejun.

Este o forma puternica de negociere acest PR. Creeaza perceptii care induc putere de negociere, o putere care vine din implicarea celor care au pus botul la masina de vandut gogosi. Pe acestia nu ii ajuta nici scoala si nici IQ-ul. Emotional nu vor fi in stare sau dispusi sa recunoasca pacaleala pentru ca ei sunt prea destepti ca sa fie pacaliti. Si daca tot au investit emotii intr-o prosteala, trebuie sa isi scoata parleala pe investitie.

Abia acum am inceput sa inteleg speakerii motivationali care ne spun ca putem fi oricine vrem. E ca si cum ai livra o aspirina universala, cu putina imaginatie, cu buget de PR bordelul devine templu inchinat maicii Tereza, elefantul zboara cum vrea muschii lui, chiar si in marsarier, hotii devin cei mai cinstiti, curajosii o sa moara, desteptii vor innebuni iar lumea va fi plina de prosti fericiti care traiesc intr-o realitate paralela in care viata lor face sens.

La ora la care scriu pe blog sunt bantuit de sentimentul dreptatii si lehamite impotriva prostiei, semne distinctive ale starii de ebrietate. De fapt eu ma tratez, incerc sa ajung la starea in care sa nu mai conteze argumentele, in sensul ca daca cineva imi spune ca 2+2 = 7 sa pot sa ii replic ca este absolut corect si sa il incurajez sa spuna si la altii.

Perceptie a realitatii placuta va doresc.