BLM

 Cu toate astea, sunt incitat sa spun si ca daca e sa fim corecti, BLM ar trebui sa insemne si blonde lives matter. Nu de alta, dar am vazut recent cum o blondina atractiva era desfiintata pentru ca ocupa un job de PR in echipa unui politician influent. Nu zicea nimic de pregatirea ei sau de rezultatele pe care le avea pe job ci doar se facea o referire la faptul ca arata bine si de aici insinuarea ca e tuta dar ca… poate presteaza pe langa sau altceva decat zice fisa postului. Asadar, daca e femeie, e blonda si arata bine trebuie trimisa la plimbare ca altfel ies vorbe. Interesant ca miscarea #metoo s-a plans o gramada de faptul ca femeile sunt hartuite de sefi dar nu parea deranjata de faptul ca femeile care arata bine sunt supuse unei alte forme de discriminare colectiva din partea altor surate sau a unor vulpoi ce nu ajung la struguri. 
Am vazut in cadrul aceleiasi miscari colective de simpatie pentru cei defavorizati cum agentii de paza dintr-un magazin sunt desfiintati pentru ca si-au facut jobul. Nu zicea nimeni ca persoana prinsa la furat a facut ca toti dracii cand a fost prinsa. Fiind din categoria celor de alb mai inchis a beneficiat automat de acest curent de sustinere. 
Ce ma nedumereste pe mine la acest curent de sustinere, peste lege si peste etica e altceva. In sustinerea pentru acea persoana defavorizata, cei doi agenti care si-au facut treaba sunt acum pusi la zid. Isi vor pierde probabil joburile. Foarte probabil doua familii, inclusiv copiii lor vor fi afectati si vor suferi din cauza simpatiei pentru un hot (hoata in acest caz).
Pentru mine problema este de etica. 
Oare ce se va intampla cand cei afectati de lipsa de etica se vor considera si ei indreptatiti sa treaca peste sistem si legi, pentru ca daca ii accepti unuia, trebuie sa le accepti la toti. 
Cam asta vedem azi in sistemul american. Acolo unde daca ii dai dreptate in proces unuia va trebui apoi pe baza precedentului creat sa le dai dreptate la toti cei care gresesc in acel mod.
La noi, la romani mai apare o parere colectiva cum ca daca cineva are avere e clar ca a furat. Sunt cumva iertati mostenitorii ca deh, a furat tac’su, nu pedepsim copilu’ pentru pacatele parintilor. Asta la pachet si cu speranta sincera ca urmasul e nevolnic si sparge averea pe manele. Mi se pare cel putin ciudat cum masele se scandalizeaza cand afla de cate unul ca are bani. Nu vad sa se scandalizeze nimeni de cati ani de scoala trebuie sa parcurga, cate examene tot da de-a lungul vietii. Nu vede nimeni ce inseamna sa risti ca antreprenor ca deh, multi iau calea dar putini au noroc.Pare de neiertat si unui profesor sa aibe bani.
La fel si in cazul unor oameni cu functii de diferite calibre. Musai sa fie saraci si sa ramana asa! Nu conteaza ce job au, cat e salariul sau ce alte forme de castig financiar mai inseamna jobul, omul trebuie sa ramana sarac! 
Inevitabil prezumtia de vinovatie este atat de larg raspandita incat oamenii care au ceva de spus prefera sa nu se bage. Daca tot au din ce trai de ce sa se lupte pentru o comunitate partinitoare care ii va transforma automat in corupti? Ca la asta a dus inflatia de coruptie.
Devine interesant si sistemul de raportare al acestor averi. Unul e bogat ca are trei case altul e inca sarac la cinci castele si doua yachturi. Pentru ca in cele din urma totul tine de circ mediatic si de nevoia cuiva de a sensibiliza opinia publica intr-o directie sau alta.
Asa am ajuns eu crestinul “ereditar” - ca sunt crestin pentru ca m-au botezat asa cand m-am nascut si nu pentru cat de mult merg la biserica - sa citez Biblia. Da, Biblia e plina de invataminte ce s-ar putea aplica si in corporatii si in viata de toata ziua. Una din ele e pilda cu piatra. Asa zicea Isus, bai nebunilor, nu aruncati cu piatra daca nu aveti acel gen de pacate pentru care altii vor arunca maine cu piatra in voi. Ca sa citez intelepciunea populara cine seamana vant culege furtuna.
Cum sa explic mai plastic de atat ca daca azi inventezi un anume motiv pentru care sa arunci cu piatra, sa ai grija maine sa nu fii si tu subiectul celor care arunca cu piatra, pentru ca asa i-ai invatat tu. Cand te vei trezi cu capul spart pe degeaba si nevinovat de ce ti se imputa, degeaba te plangi, pietrele vor cade in continuare pentru ca odata ce turma a prins gustul nu se va mai opri usor din aruncat. 
Asa ca daca din ratiuni politice treci peste etica si indemni opinia publica ca poate sa treaca peste reguli, peste ratiune si bun simt, ei bine, valul public nu se va opri la granita pe care ti-o doresti. Asa zisul principiu al dominoului va indemna poporul sa continue oricat ai vrea sa ii opresti mai tarziu.
In Imperiul Roman cei ce practicau justitia spuneau ca “dura lex, sed lex”. Iar cand au uitat asta si au gasit scuze celor care au gresit… Imperiul s-a prabusit…

Cronicile Dariei Ukrainova

Daria era o fata frumusica, din familie oarecum instarita de tarani cu pamant mult si roditor. Familia ei traia undeva la marginea satului care se invecina cu oraselul de langa sat. Cum era frumusica si nu chiar saraca, desi cam tarancuta, ca deh, ai ei se ocupau mai mult cu agricultura, era curtata. Unul din cei ce o doreau era Vladut, un verisor indepartat. Asta era golanasul satului, frumusel si el, dar cam avea obiceiul sa toarne votca multa in el. Si cam zurbagiu, era recunoscut ca nu rata bataile din sat si ca se pornea repede pe scandal, avea el niste scheme de judo pe care le incerca pe toti. In plus nu prea era nici baiat de casa, ca daca ii placea de vreo fata din astea mai sarace si mai fara aparare, nu ii trebuia mult sa o ia pe sus si sa o inghesuie prin vreo gradina sau magazie mai nepazita.

De Daria ii placea si unuia venit prin sat de la oras, unul Johny cu aere de filfizon cu scoala si bani, din familie de bogati, cu masina scumpa si haine de firma. Cam grasut el si cam luat de fraier de baietii de la sat, care il scuturau de bani de cate ori il prindeau. Nici asta nu era usa de biserica, se aflase prin sat ca pe unde umbla si ii placea vreuna, platea pe localnici pentru gagici si nu prea rata ocaziile.
Acuma, Daria, tanara fiind, cand sa aleaga a fost mai repede aleasa. Ca daca a pus verisorul ochii pe ea, a cam luat-o. Cumva s-au inteles familiile si au dat-o dupa asta blondut din neamul lor. Lucrurile au mers cum au mers, doar ca verisorul nu prea s-a tinut de familie, a dat-o in betii, s-a amestecat prin familiile altora, a ajuns la batai cu toata lumea. Nu s-a lasat nici de gagicile pe care le mai avea pana cand au inceput in sat sa se revolte, iar cand l-au prins ca nu prea mai are trecere au inceput sa se scape de el. Atunci a prins si Daria curaj si a divortat. Apoi, singura fiind a inceput sa faca ochi dulci la Johny. Asta isi crescuse averea si desi se stia ca e mare crai se mai stia si ca are cumva grija de cele cu care avusese relatii mai bune. Mai scapa niste maruntis, mai facea cate un cadou, nu era nesimtit sa le tina doar in palme. 
Cand a prins Vladut de veste ca Johny incepe sa faca ochi dulci Dariei a inceput sa fie putin mai atent. Vladut era patit de cand si-a luat-o in freza pentru niste ogari afghani, pe care Johny a dat cat nu face doar ca sa ii faca in ciuda. 

A inceput sa o lase mai moale cu scandalurile, a inceput sa mearga la sala sa puna ceva muschi pe el, sa aibe grija de batatura si sa inceapa sa vanda la oras ce scotea de pe pamanturile lui. Asa a inceput sa se imprieteneasca cu unii din amicii lui Johny, ba chiar cu unele din prietenele astuia de la oras. Una din ele, Heidi, desteapta dar cam uratica a inceput sa ii faca ochi dulci la Vladut si chiar l-a ajutat mult la afaceri, i-a deschis poarta catre oras. Asta nashpeta era si bogata, ca vindea la toti in oras masini misto si scumpe. Bine, ea il prostea si pe Vladut cu masinile ei smechere, chiar si celor din familia Dariei le-a vandut din ele. Heidi asta era din cercul lui Johny de apropiati cu familii cu bani, era si un pic geloasa ca nu prea o baga ala in seama, doar cand avea nevoie de ea sau de familia ei. Pare ca astia ai lui Heidi ii sunt cam datori la ai lui Johny. Acuma, colac peste pupaza incepuse Johny sa faca ochi dulci Dariei, si asa a inceput Heidi grasuta sa ajute si mai mult pe Vladut, unde mai pui ca ii convenea si ei sa cumpere ieftin de la asta ce avea ea nevoie prin batatura, mai ales petrol de bagat in masinile ei.
Doar ca Vladut era tot cu gandul la fosta nevasta si dupa o betie crunta si-a lasat cireada sa intre pe pamanturile Dariei. Ce nu a prevazut el e ca Johny si prietenii lui au anticipat miscarea si i-au facut cadou Dariei niste ciobanesti de rasa, dresati sa pazeasca si sa tina sub control turmele. In plus, vecinii care si-o luasera in trecut de la Vladut au cam inceput si ei sa o ajute pe Daria de frica sa nu se trezeasca iar cu Vladut peste ei. Prietenii lui Johny din familia lui Heidi au luat si ei atitudine si i-au luat puterea surorii care ii facea ochi dulci la Vladut, au pus cap de familie pe unul mic si chel care facea multa galagie dar nu prea iesea din vorbele lui Johny. Pe Heidi au incuiat-o in camera din spate ca prea se spargea in figuri cu Vladut si le strica invartelile.
Si uite asa tot satul e pe punctul de a se incaiera cu cei de la oras. In timpul asta Daria nici nu mai stie pe unde sa ceara ajutor si nici bani nu prea mai are. Incearca sa vanda si ea de prin ograda cam tot ce poate ca sa se mai ajute. Aia pe care ii trata de sus cand era maritata cu Vladut mai o ajuta mai se feresc de ea. Unii profita si si cumpara ieftin de la ea, altii o injura ca e curvet si se da dupa cum are nevoie. Johny are si el problemele lui, ca au inceput sa se planga fostele amante care isi vad relatia in pericol din cauza Dariei. Mai sunt si printre amicii lui din cei care au baut si pe banii lui Vladut si care nu s-ar certa cu asta ca poate le mai pica de o cinzeaca. Plus ca aia de au cumparat masini de la Heidi nu prea mai au cu ce sa le mute din loc. Ce sa mai la deal, la vale... e scandalul cat China in sat… 

Oh China… asa ii denumim pe familia aia mare de locuiesc mai departe pe camp, toti seamana intre ei de nu ii deosebesti, vand ieftinituri in piata si baga mult la pacanele. Intr-o vreme erau certati cu Vladut dar pare ca se impaca bine acum. Sunt cam suparati pe Johny, ca s-a cam prins grasutul ca il fura piticii si le-a facut tot felul de mizerii.
Astia asteapta sa vada cum se termina povestea, ca sa stie si ei in ce parte s-o ia. Aparent nu ii intereseaza Daria dar daca isi vor cara Vladut pumni cu Johny, tare le-ar mai place sa bage la pariuri.
Chiar sunt curios ce o sa se intampla. Ca noi astia mici si neinsemnati spargem seminte si ne bem berea in timp ce ne dam cu parerea de scandalul astora cu bani… drept ca din cand in cand mai ciupim de un ciubuc cand sarim sa le aprindem tigara sau cand le mai facem cate un chilipir... dar tot rupti in fund ramanem, chibitzam de pe gard... 

era ma-sa mah!

 Zilele trecute mi-am amintit de o poza celebra din timpul revolutiei romanesti “Le Gavroche de Bucharest”. Un pusti dintr-o comuna de langa Bucuresti in mijlocul nebuniei, cu un steag gaurit, simbolul celor iesiti in strada sa lupte impotriva comunismului. Ce a lipsit a fost povestea din spatele imaginii, micutul avea opt frati iar tatal lor murise. Simbolul avea in spate o drama, era in strada pentru ca pe strada crescuse.

De ce mi-am amintit de Gavroche? Am vazut o poveste despre un pustiulica refugiat din Ucraina. Micutul avea un ghiozdanel in spate si un numar de telefon scris cu pixul pe mana, numarul de telefon al celor care il asteptau. Aici drama este mai profunda. Mama micutului ucrainean a trebuit sa aleaga intre sa il insoteasca sau sa aibe grija de propria ei mama care avea nevoie de atentia ei. A ales sa isi trimita viitorul la loc ferit de razboi, la o sansa de viata si sa ramana alaturi de batrana bunica, care avea nevoie de ea, cu riscul de a lasa pe micut orfan. Pentru ca e razboi si in razboi se moare.

Cred ca cei care se ocupa de propaganda pro Ucraina au ratat complet drama adevarata. Drama mamei! Pentru ca drama acestei mame se amplifica in drama altor mame, a celor ce isi pierd fiii in razboi. Si aici as include si mamele soldatilor rusi. Nu stiu cat de mult le ajuta pe mamele de ambele parti ale frontului sa afle ca si-au pierdut fiul sau fiica intr-un razboi in care marii conducatori ai lumii fac concurs de care face pipi mai departe.

Cat sa fie de incantata mama cand primeste un anunt sec si niste bani pentru fiul pe care l-a nascut si crescut ca sa moara pe la naiba in Ucraina incercand sa omoare fiii altor mame?

Atunci cand noi faceam revolutie si ne omoram intre noi, niste mame si-au pierdut fiii si fiicele. Atunci s-a iesit in strada pentru un ideal, s-a iesit in strada si s-a murit pentru dorinta de libertate, pentru ca simteam ca nu se mai poate. Si atunci cele care au platit pretul greu au fost tot mamele necajite cu multe probleme. Si atunci au fost mame care si-au tinut copiii la adapost, au avut grija de ei sa supravietuiasca si sa prinda joburi si functii dupa ce totul s-a terminat, sa traiasca bine in noua oranduire. Si atunci au fost multi care nu au inteles ce cauta ceilalti in strada, de ce isi risca libertatea sau chiar viata.

Aceeasi poveste se intampla la vecinii nostri astazi, in timp ce unele mame isi vad fiii si fiicele platind pentru dorinta de libertate si de viata mai buna, altele, alte mame, cu posibilitati mai mari isi pun la adapost urmasii pentru timpurile ce vor veni.

Aceeasi poveste se intampla si putin mai la est. Acolo mamele care isi permit, isi scapa fiii si fiicele de armata si de front in timp ce mamele necajite, fara prea multe posibilitati si relatii, isi vad copiii trimisi pe front si murind intr-un razboi care nu este al lor, din care nu au nimic de castigat si fara de care ar fi trait toti mai bine.  Toti mai putin cei care isi vad orgoliile pansate si buzunarele umplute de acest razboi. Mamele lor probabil ca sunt fericite si dovedesc ca zeii razboiului sunt mamifere. Desi multi le spun monstri ei s-au nascut din pui vii si nu reptilieni clociti din oua. Desi la cum put... bah, dar tu il stii p-ala mic si blond?

Brad frumos

 Sa va povestesc ce cosmar am avut. Se facea ca impodobeam bradul. Un brad frumos, verde cu aroma de cetina si rasina, adus proaspat acasa. A trebuit sa cioplesc putin din el ca sa intre in suport si asta a crescut intensitatea aromelor de padure din casa.

In timp ce admiram falnicul brad, am auzit o voce care striga pe mine din televizorul LED cu diagonala de vreo 2 metri – HOW DARE YOU?  M-am intors si am vazut o faptura suav desfigurata, intens constipata care ma certa! Cum de ai indraznit ma nenorocitule sa tai asa frumusete de brad, sa strici padurea, sa ne lasi fara rezerva de oxygen! Omori planeta retardatul dracului. Baby Boomer idiot, pardon, Decretel tampit, ce mostenire lasi tu generatiilor Alpha si Z?

Un val de transpiratie si regrete au pus stapanire pe mine. In secunda urmatoare am vazut insa eticheta rosiatica de pe jos, eticheta care confirma ca bradul meu natural a fost crescut special ca brad de Craciun intr-o pepiniera din Normandia. Am avut un declic. M-am calicit si am luat brad verde de Normandia in loc sa fi luat un brad argintiu si scump de Norvegia. Stai, nu asta era declicul. Declicul era legat de pepiniera. Afacere care se ocupa cu cresterea de pomi. Nici nu mai conteaza in cati ani creste pomul pana a fi recoltat, cert este ca oamenii asta fac, dupa ce ii taie, impacheteaza si expediaza pun alti braduti in loc ca sa aibe ce sa taie anii urmatori.

Si atunci m-am intors la activista pacii si am urlat pe ea sa taca dracului si sa se opreasca din promovat brad fals din plastic cu aroma de spray. Un brad tanar crescut in pepiniera culege mai mult carbon din atmosfera si genereaza mai mult oxigen decat un brad batran din padure, ca deh... e in crestere. Si o pepiniera care sa creasca brazi pentru recoltat e cam la fel cu o plantatie de lalele. De preferat sa cumparam tot naturale si nu de plastic. In plus, e o afacere care genereaza pe langa scaderea amprentei de carbon si locuri de munca. Iar locurile astea de munca vor avea treaba in fiecare an ca sa acopere cererea. In loc sa promoveze prostiile de brazi de plastic, activistii de mediu ar trebui sa promoveze pepinierele de brazi naturali. Si florile naturale. Sincer, chestiile naturale fac mult mai bine planetei. Ar fi o exceptie, la sani merg si silicoanele.

In plus, odata adunati dupa trecerea sarbatorilor, brazii naturali pot fi tocati si folositi ca si compost sau pat decorativ pentru plantele din parcuri, ghivece, etc. Ar fi o comuniune cu natura mult mai rezonabila decat plasticul ala stocat in debara, pe care oricum trebuie sa il arunci dupa 2-3 ani de folosire cand incepe sa arate ca o curca beata plina de raie si naparlita.

Asa ca dragi regimente de Greta prefer sa raman un retardat conservator care prin preferintele lui este mult mai aproape de natura si de viitorul planetei decat ati putea fi voi vreodata.

Iar eu nu o sa urlu pe tine, o sa iti spun in schimb o poezie:

Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine
Haide, hai in casa mea
Unde-i cald si bine.

Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie
Cu beteala-am sa te-mbrac
Si stelute o mie.

Iar mesajul meu pentru fanii Gretei e simplu. Daca tot promovati economie circulara, ei bine get out of the box si sprijiniti initiativa corecta si rezonabila. Sprijiniti plantatul de pomi mai mult decat taiatul de pomi.

Iar daca ma mai intreaba cineva How dare you? O sa ii spun ca noi astia batrani stim ca Who Dares Wins!