manciurian candidate...

Cu ceva vreme in urma am urmat ceva cursuri de marketing. Am doua hartii care spun ca ar trebui sa nu fiu strain de povestea asta… Un certificat la o prestigioasa scoala britanica cu invatamant la distanta si o diploma la o alta.

Cred ca aici e problema… ambele hartii vorbesc despre chestii care descriu o alta tara, nu Romania.

Fandositii aia m-au pus sa invat tot felul de prostii despre ce inseamna studiul pietei, despre concurenta, produsul pe care il pun pe piata si mai ales despre planul de comunicare care apoi se transforma in campania de promovare, cu reclame si toate cele. Adicatelea, cum afla lumea ce produs misto am eu si cat e de diferit si de destept e fata de al altora.

Si m-am trezit in plina campanie electorala intr-un moment in care schimbarea de generatii dar si legislatia a dat cu cei mai multi de toti peretii.

Ne dam un pas inapoi si descoperim ca si functiile politice sunt “o piata”. O piata pe care produsul este candidatul si ideile lui. Partidele din spatele candidatilor sunt un fel de firme care isi vand produsele. Iar planul de comunicare este chiar campania.

Ziceam ca suntem la un moment de schimbare de generatii. Tot ce stiau bunicii si parintii crescuti si educati pe vechiul stil nu mai merge. Ba s-au pus legi care impiedica in campania electorala ceea ce se intampla la orice campanie de promovare clasica pentru produsele din magazine, adica nu mai e voie cu cadou, cu surpriza in punga, cu "pixe, basti si plasi" cum imi placea mie sa spun. Bun si asa, reglementarea a redus din bugete si a impulsionat imaginatia.
Sau nu! 

Pentru ca sistemul a lasat in pace afisele electorale - adica sa vedem si noi moaca celui pe care il votam si eventual sa citim ceva despre el. Un lucru bun este ca a limitat spatiul de promovare la cateva aviziere clar definite. Zic bun pentru ca dupa campanie nici dracu nu mai dezlipea mutrele candidatilor de pe toate gardurile si zidurile. Cumva etic pentru ca ii obliga si pe cei cu bani si pe cei fara sa se limiteze la un anumit buget. Asa ca degeaba ai bani daca nu poti sa iti pui mutra pe toti stalpii.

Si au lasat fluturasii in pace. Ei bine, cu fluturasii astia am eu o problema. Cumva cei care se ocupa de campanie au o idee fixa cum ca trebuie ca tot neamul sa primeasca un fluturas din ala ca sa voteze candidatul. Cumva, toti sefii de campanie sunt convinsi ca daca mi-au dat un fluturas o sa votez candidatul lor.

Atat ca… unii mi-au pus fluturasul la stergatorul de la masina parcata in fata casei. Am avut ghinion. Si eu si candidatul. Eu, pentru ca spalasem masina, parbrizul era inca ud, asa ca fluturasul pacii s-a udat iar peste noapte s-a uscat si s-a lipit de parbriz mai rau ca o amenda de parcare. Dimineata cand sa duc mostenitoarea familiei la scoala a trebuit mai intai sa razuiesc mutra candidatului de pe parbriz. Nu reproduc aici ce anume i-am urat lui si celor din trupa lui de campanie. Mai ales ca a trebuit sa mai investesc si niste servetele cu alcool ca sa il dau jos de tot de pe geamul masinii. Oare ce o fi fost in capul lor cand au instruit voluntarii sa faca asa ceva? Sau in capul voluntarilor? Ca poate si daca imi placea omul, dupa faza cu parbrizul m-am enervat suficient cat sa ma intreb cat o fi de destept ca sa imi conduca satul.

In paralel, un amic era infuriat pe alta echipa de voluntari. Omul e un pedant si un meticulos si mare gradinar. Gazonul lui e tuns cu forfecuta, gradina lui poate fi exemplu pentru orice parc botanic din lume. Ei bine, cineva i-a aruncat niste fluturasi peste gard, care apoi au fost udati de sistemul de irigatii si s-au transformat intr-o mazga pe gazonul lui impecabil. Nu l-am intrebat cu cine voteaza, dar stiu ce cuvinte alese a avut la adresa celor care i-au atacat gazonul.

Probabil ca cineva ne-a auzit pe mine si pe amic plangandu-ne, asa ca urmatorul fluturas mi-a fost lasat pe pragul de la usa. De doua zile ma distrez calcand pe mutrele candidatilor. Ca la nebunia asta cu covidul sigur nu o sa iau hartia de pe stergatorul de picioare ca sa o duc in casa si sa o pun pe masa. Iar de pe pragul usii nu o citesc, dar o calc in picioare. Cu mutre cu tot!  

Altii, ceva mai disciplinati mi-au lasat textele in posta. Frumos, decent, chiar i-am admirat. Au o singura problema, sunt candidatii din localitatea vecina. Eu locuiesc pe o strada care e si granita dintre cele doua localitati. Asa ca dintr-o problema de geografie locala, s-au straduit degeaba… Oricum, am apreciat ca au folosit cutia de posta spre deosebire de ceilalti. Decent, chiar daca nu ma interesa, macar nu m-au enervat.

Eu am ignorat fituica primita in posta, dar junioara familiei s-a pus sa o citeasca. Si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii - de ex - cum se poate ca principalul candidat a urmat cursurile la vreo trei universitati intr-un interval de timp foarte scurt, foarte scurt! Cum ea stia ca facultatea dureaza cam cinci ani, intrebarea fireasca a fost “l-au dat afara de peste tot?”. Asta ca sa nu intru in alte detalii mai picante, despre alte texte care trebuiau sa il ridice pe om in slavi dar ieseau tot pe invers. Ma intrebam, oare cei care au compus mesajul chiar au ales publicul tinta doar dintre cei ce inteleg diferenta intre diploma de baza si alte cursuri (ca sa ma dau exemplu, diploma de marketing a fost obtinuta intr-un an de curs, incomparabil mai repede fata de cea de inginer care mi-a omorat ficatul pe vreo cinci ani de studentie). Pentru ca cei ce nu si-au batut capul cu ceea ce se intampla dupa bacalaureat s-ar putea sa nu prea inteleaga niste chestii.

In fine, ca sa ajung la o concluzie, cumva, cineva a instruit pe cei cu reclama sa ne bombardeze cu mutrele candidatilor. Nu stiu pe ce s-a bazat acea indicatie, dar pot sa spun ca nu ma incanta cu nimic faptul ca atunci cand ma uit pe youtube la "ceva" se opreste acel "ceva" ca sa imi bage o reclama. Da, stiu ca reclama imi plateste dreptul de a vedea acel "ceva" gratis, dar de aia tot ma enerveaza si cu atat mai putin ma convinge sa cumpar. Poate sunt eu defect …

Ofensiva ofensatilor

Nu cred ca exista manager care sa nu fi fost sau sa fie afectat sau influentat de noile reguli sociale. Astazi mai mult ca niciodata societatea incearca sa dea o sansa si celor mai slabi, celor care au nevoie mai mare de protectie. Auzim mereu de abuzuri si abuzati, de bullying, de tot felul de presiuni pe care cei puternici le aplica celor mai putin puternici decat ei. 

Exista aici si acea buturuga mica, atunci cand cei afectati se ridica si lupta si reusesc sa schimbe lucrurile.

Din pacate insa povestea nu se opreste aici. Pentru ca de la un moment dat incepi sa nu mai stii cine e victima si cine e agresorul. Societatea de astazi este dominata de politica mai mult ca oricand in istorie. Cand cineva vrea sa scape de altcineva din vreo organizatie apare imediat o ofensa pe undeva iar cel de care organizatia vrea sa scape nici nu stie ce l-a lovit. Degeaba are fundul acoperit de proceduri, degeaba are rezultate bune, nici nu mai conteaza pentru ca nu il mai intreaba nimeni o data ce eticheta s-a pus si perceptia asupra persoanei incepe sa mearga intr-o directie sau alta.

Imi amintesc de o intamplare, unul din clientii nostri ne-a anuntat ca trebuie sa trecem printr-un audit de CSR (corporate social responsibility). Au venit oamenii si au inceput sa puna intrebari care sa clarifice daca angajam preferential sau dam o sansa tuturor. Asa ca ne-au verificat daca angajam mame singure, fosti condamnati, persoane cu dizabilitati , etc… aveam de toate. Exista un clenci, tipa din fata mea tot intreba si eu nu pricepeam ce intreaba pana cand o colega a spus-o pe sleau - era o intrebare asa mai pe de parte apropos de comunitatea gay. I-am explicat ca din ce stim noi din barfe ar fi unii, dar ca nu putem sa ii contorizam efectiv pentru ca la romani nu e o chestie de mare mandrie sa te lauzi ca esti altfel. Si ca tot vorbim de CSR parca nu le-am face viata amara. Mi-a spus ca ma intelege. Si la ei in firma romanii nu s-au dispus sa se declare altfel asa ca au “importat” din Franta si au un departament cu angajati care sa corespunda criteriului.
Desi m-am abtinut imi venea sa o intreb - madam, e vorba sa nu fie discriminati, sa nu li se faca zile fripte pentru ca sunt altfel si nicidecum sa obligam oamenii sa fie altfel ca sa se poata angaja! Deja nu mai e vorba de protectie, e vorba de avantaje clare in fata celorlalti.

Asa ne-am trezit ca o sumedenie de miscari politice care au rol sa influenteze alegerile guvernelor si aici ma refer in egala masura la alegeri din punct de vedere electoral dar si la alegeri din punct de vedere al deciziilor guvernamentale incep sa fie adoptate si in firme sau in viata noastra de toata ziua.

Din pacate, ce nu poate o idee sau o fapta buna sa rezolve e partea etica, pentru ca odata cu politica de protectie sociala au aparut si oportunistii care au gasit ocazia sa castige din aceasta noua ordine sociala. Vorbeam mai devreme de manageri. Au in fata lor pe cineva care nu isi face treaba. Ca manager trebuie sa aibe grija, sa nu ridice vocea, sa nu dea cu pumnul in masa indiferent cate prostii au facut cei cu care lucreaza. Nu au voie sa foloseasca exprimari care ar putea ofensa pe cineva. Daca ei cred ca oamenii merita si a doua sansa dar nu sunt atenti cum se exprima pot avea ghinionul sa fie raportati de cineva care s-a simtit ofensat. Cineva care nu si-a facut treaba si a scos pe manager din sarite, stie ca nu e in cea mai buna postura din punct de vedere profesional si ca sa se apere pentru prostia facuta cea mai buna solutie e se grabeasca sa se planga de managerul respectiv. Apoi sistemul lucreaza de la sine si managerul care a mai dat o sansa celui ce nu si-a facut treaba bine … va plati. Mai devreme sau mai tarziu reclamatia sau reclamatiile vor fi suficiente pentru ca respectivul sa fie indepartat atunci cand din punct de vedere politic cineva se impiedica de el.

Ce invata omul din asta? Ei bine, ca nu poti sa mai dai o a doua sansa. Cand cineva nu si-a facut treaba, nu te enervezi, nu incerci sa il aduci pe drumul cel bun, ci te abtii, vorbesti frumos si aduni material ca sa il zbori. Ca sa nu te zboara el pe tine. Nu mai conteaza obiectivele firmei, nu mai conteaza cat costa inlocuirea unuia sau altuia, nu mai conteaza nimic din celebrele traininguri de team building si colaborare. Deja totul devine politica, e care pe care.

In timp, cel care are oameni in subordine uita de leadership, de investitia in ceilalti, devine paranoic si vede in jurul lui doar persoane care l-ar putea raporta ca sa isi salveze fundul din vreo problema pe care si-au creat-o singuri.

Si asa pentru distractia generala, a aparut covidul! Daca ne uitam la ce s-a intamplat in lume vedem doua tipuri de abordari - cele guvernamentale, total aiurite, cu politicieni care isi masoara rata de compromis pe care o pot face intre a lua o decizie buna si riscul de a se intoarce impotriva lui de cineva ofensat, adica riscul de a mai fi ales sau nu. Cealalta abordare e cea de corporatie. Corporatiile nu au riscat nimic pentru ca managementul este numit, nu ales democratic. De la bun inceput au interzis calatoriile, cu mult inainte ca guvernele sa ia vreo decizie in acest sens. Au introdus reguli de protectie a persoanelor din prima clipa. Toti vor spune ca pentru binele angajatilor. Si asta e drept. Dar inainte de orice de frica reclamatiilor.

Ce te faci daca trimiti pe cineva in delegatie intr-o tara care nu are risc de imbolnavire, dar riscul apare peste noapte? Daca acel cineva se va infecta - nici nu conteaza unde, poate din familie sau de la vreo petrecere, acel cineva poate cere daune firmei care l-a expus riscului de imbolnavire. Corporatiile nu se joaca cu asa ceva.

Asa ca toate marile corporatii au trecut la schema de protectie sociala maxima. Aici e diferenta intre moartea subita si cea lenta. Aceste scheme de protectie au avut ca efect imediat limitarea intalnirilor si a vizitelor. Vrei sa vezi cum produce furnizorul marfa pentru tine? Ei bine, nu mai poti sa mergi si sa vezi cu ochii tai, trebuie sa crezi filmarea pe care o face el. Daca pentru audit si vizita face furnizorul curat, mai aranzeaja lucrurile prin aria de productie, la film e mai simplu, filmeaza ce crede el ca vrea sa vezi si atat. Nici nu ii poti cere sa umble cu camera de nebun prin toata fabrica pentru ca vrei tu sa iti faci o imagine. Sedinta se transforma intr-un documentar pe Discovery sau ceva film romantic pe Netflix. Vei avea imaginea, viziunea regizorului si nu a ta. Si pentru ca nici sefii nu pot calatori daca tot au dat regula pentru toata lumea, vor avea parte de aceleasi filmari. Ajungem la un alt concept vechi romanesc aplicat in toata lumea “pe de-afara-i vopsit gardul…”

Daca au noroc ca cei care fac fimele sa prezinte realitatea vor avea un viitor. Dar daca in goana dupa rezultate si cifre pun presiuni pe cei ce regizeaza filmele vor avea parte de niste productii superbe cu butaforie de cea mai buna calitate. Arii de productie curate luna, fetele operatorilor vor fi fericite la poza, masinile functioneaza perfect, etc. Intre o vizita pe o zi pe linia de productie si o filmare de cateva minute totul poate fi foarte bine regizat si montat.

Pentru ca cei ce isi fura caciula au nevoie sa supravietuiasca acestui moment. Oricum nu poate sa verifice nimeni ce e in realitate acolo. Iar cei ce se uita la noile super productii facute cu camera video se bucura de noua realitate pentru ca le convine, o dau si ei mai departe ca sa le convina si la altii care ii controleaza pe ei. Oarecum pare ca nimeni nu se intreaba cum se face ca atunci cand mergeau in persoana vedeau destule anomalii si lucruri de reclamat iar acum toate acele neconformitati au disparut pur si simplu (la montaj).

Ma intorc la inceputul scurtei mele dizertatii. Din dorinta de a ajuta pe cei care nu au putere s-a ajuns la o tiranie a celor ce au nevoie de protectie. Acum nu mai sunt doar acei putini cu probleme reale nevoie de protectie ci incep sa apara intregi categorii de oameni care au nevoie de protectie. De ce sa te agiti cand toata politica generala ofera protectie. Sau de ce sa nu profiti putin de protectia aia pe care o au cei dezavantajati. Unde zice ca nu te califici? 

In cele din urma lumea se va reinventa. Fara doar si poate oamenii se vor adapta la noua ordine, pentru ca omenirea se adapteaza de cand a coborat din copac. Nu vom mai sti cine are nevoie reala de protectie si cine nu. Imi amintesc ca la un moment dat am fost abordat ca sa ajut o persoana nevoiasa. Am ajutat si m-am trezit peste cateva luni ca trebuie sa dau declaratii la politie. Cineva pusese la punct o schema de frauda, cerea bani in numele unei vedete care se implicase in a ajuta. Dupa faza aia am refuzat orice implicare in a ajuta pe cineva pe care nu cunosc direct. La fel si vedeta respectiva. 

Cred ca inainte de orice ar trebui sa vorbim de etica. Pentru ca fara etica vorbim doar de politica sordida care nu are nici o legatura cu scopurile declarate ci serveste doar agendelor ascunse ale oportunistilor implicati.