Castraveti babo!

 Un politician de top a fost pozat fara masca intr-un restaurant. Nu conteza culoarea politica pentru ca in situatii similare si ceilalti politicieni de top au reactionat la fel. Eu de altceva ma leg, de comentariul omului, care a fost in cel mai romanesc stil cu putinta “doar 5 minute am stat fara masca…”  Apoi cei din restaurant au despartit apele, mesele, au adus mastile, etc… De fapt problema nu e ca nu am respectat o regula, ci ca au venit nenorocitii astia sa ne amendeze, sa ne haituiasca politic. Am vazut aceesi reactie si la altii inaintea lui, la cei din partidul advers carora el le cerea capul cu alta ocazie pentru o greseala similara. Deci... toti la fel.

Ca sa nu imi pierd ideea, enervant e ca nu a incercat nici macar o secunda sa recunoasca vreo greseala, sau sa incerce sa se scuze pentru actul in sine. Pentru mintea lui ce mare scofala ca a calcat o regula si a fost prins? Ca doar merge si asa… Iar cand i s-au cerut explicatii am descoperit ca de fapt supararea ii venea din faptul ca cineva l-a vanat ca sa fie prins si l-a penalizat. Nu a pus problema ca daca nu gresea nu putea fi prins.

Nu am nimic cu el personal si nici cu concurentii lui, eu am o problema de principiu, pentru ca este vorba de un formator de opinie, un leader de grup, care daca se poarta asa, daca vine cu atitudinea asta macho atunci automat ii incurajeaza si pe altii. Si cine mai sta dupa vorba aia … ca sa faci ce zice popa nu ce face el… acum toti imita popa.

Sa ma mai mire ca avem noi bancul ala cu babele surde “-Buna ziua babo! - Castraveti drago!”

Ma uit pe retelele de socializare si regasesc dialogul cam peste tot.

Vine cate un medic si spune, trebuie sa purtati masca – brusc o suta de comentarii – virusul nu exista, ne mint, e dictatura, ne pierdem drepturile civice, vor sa ne impuna vaccin, am platit cotizatia de sanatate… a naibii botnita imi strica rujul...

Mesajul era ca masca te protejeaza de virus, e demonstrat, au scazut la modul general toate infectiile de natura respiratorie nu doar cele legate de covid, iar anul asta cei ce au alergii au facut forme mult mai usoare.

Medicul insista – trebuie sa va spalati pe maini ca sa va protejati de virus – iar se umple de comentarii care urla – nu vrem vaccin, nu mai impuneti controlul populatiei, ne fura medicii, mint ca nu mai e loc in spital…

Ba nebunilor, v-a zis sa va spalati pe maini! Cu apa si sapun! Igiena elementara… chiar va place sa va puta mainile?

 

Daca medicul are proasta inspiratie sa insiste si cu distantarea fizica, ca deh… merge virusul ala prin aer… sa te tii! Brusc expertiza sociala reactioneaza – medicii sunt spagari, sistemul este corupt, spitalul e gol! 

Si daca ar fi spitalul gol de ce e musai sa va inghesuiti? Vreti sa verificati pe pielea voastra daca e gol sau nu? 

Ati putea sa respectati o distanta minima elementara si fara virus, pe bune acum, e vorba de spatiul personal al fiecaruia dintre noi.

Cum adica nu avem voie in birt si pe intuneric? De unde stie virusul sa ne caute acolo. De fapt, medicii incearca sa spuna - ca in spatii inchise, neaerisite exista riscul cresterii concentratiei de virusi - automat risc de infectie crescut, ca la zgomot puternic avem tendinta sa ridicam vocea, deci sa aruncam si mai departe cu ce avem prin gura, daca avem, iar ca in lipsa razelor UV care apar doar ziua, virusul ramane intr-o concentratie mai mare in aer chiar si pe afara.

 

Dar toti stiu ca astea sunt baliverne, si ca e o mare smecherie, ca medicii primesc banii cu nemiluita ca sa declare covid peste tot (de unde o avea Bill Gates atatia bani? o fi imprumutat de la Soros?). In timpul asta medicii care sunt in prima linie sunt coplesiti. Nu mai fac fata. Da, nici DSP nu face fata, nu a fost gandit, nu a fost pregatit sa poata sa faca fata unei ample actiuni de anchete epidemiologice, nu are uneltele necesare, bazele de date, nu are ajutorul celorlalte structuri, care se misca dupa cum le sunt sefii. Care mai pregatiti si mai organizati, care doar orgoliosi, care total incompetenti pentru functia ocupata. 

 

Dar sa nu uit de ideea initiala. Imi amintesc despre un training de comunicare in care un profesor brazilian ne spunea ca cea mai mare parte din populatie nu asculta ca sa inteleaga ci ca sa replice. Daca nu are ce sa spuna inapoi, atunci se baga in seama schimband subiectul. In contextul asta sunt foarte multi care vor sa iasa in evidenta, pentru ca da, de ce sa taca din gura si sa riste sa fie luat de prosti, mai bine se exprima si inlatura orice dubiu.

 

Unele televiziuni au incercat sa arate comparativ ce masuri se iau prin alte tari. Brusc corul atotstiutor de pe retelele de socializare reactionaza, parca stau cu textul pregatit ca sa-l plaseze. Daca zice la stiri ca in Franta sau Spania s-au introdus restrictii, ei stiu deja ca nici nu se pune problema, starea de urgenta din tarile alea nu inseamna nimic si oamenii fac in continuare ce vor ei. Si nu se dau amenzi. Stiu ei sigur. Ma rog, unii nu ar putea arata pe harta pe unde sunt tarile astea, poate ca nu le nimeresc nici cu GPS-ul pornit, dar ei stiu deja de dinainte ce se intampla acolo.

 

Cum sa dea politia amenzi? Pentru ca nu am purtat masca? Pai bine boss, o aveam la mine, ce daca nu era pe fata si nu acoperea nasul. Ah, cred ca te recunosc, esti tipul ala mirat ca a ramas fata gravida, chiar daca tu aveai prezervativ, da, drept ii ca il tineai in buzunar ca nu iti place cu el, dar il aveai la tine!

Si ai si tu dreptatea ta, oare cat valoareaza din punct de vedere al protectiei una din cele 5 masti agitate la oglinda masinii? Ca oricum stau la gramada si daca e una infectata… parca mai conteaza pe care o pui pe nas. Incep sa ma intreb daca periodic nu le intoarce pe dos. Oare la fel face si cu chilotii? 

 

Am ajuns asadar sa traim un santaj al covidului. Cu cat situatia e mai nasoala cu atat sunt mai multi care insista sa o faca si mai urata. S-au saturat, pare ca nu se termina niciodata, habar nu au cum sa trateze situatia si stresul. 

Sunt Tzu spunea sa nu duci niciodata un inamic in pozitia in care nu mai are nimic de pierdut pentru ca atunci va reactiona total imprevizibil. Asa reactioneaza si victima unui santaj, se satura, vrea sa scape de povara, nu mai raspunde la stimuli. Asa reactioneaza cam toti cei ce se exprima pe retelele sociale. Hai sa luam o data covidul ala, cine are noroc scapa, cine nu… ghinion, dar hai sa mergem mai departe. 

Si toate astea pentru ca lipseste ceea ce in project management se numeste “due date”. Nu exista acea data limita la care se termina proiectul, nu le poate spune nimeni - dragilor, rabdati pana in data de ... si gata. Uite, astea sunt fazele proiectului, asta urmeaza sa facem de acum inainte pas cu pas.

Uite astea sunt regulile de respectat. Din pacate nu doar o data clara lipseste ci si expertiza in comunicare, lipseste acel comunicat clar care sa explice ce si dar mai ales de ce. Care comunicat ar putea sa propuna si niste termene aproximative. 

In lipsa, noi mergem mai departe.

reguli, regulament? Boss, cum adica e interzis, doar ce am ajuns, cinci minute stau! Imediat plec!

Ma amendeaza astia pentru masca… ai mai rpd n plm, sunt an fata pe avari!

Inteligenta sintetica

Traim intr-o societate moderna in care ne umplem de roboti. Ne-am obisnuit deja sa ii vedem pe liniile de asamblare in fabrici. Chiar au aparut si bancuri, ca mai nou firmele aflate in criza nu mai dau oamenii afara ci scot robotii din priza. 

Dar cei mai interesanti roboti, cele mai interesante masinarii sunt aplicatiile de inteligenta artificiala. Pe de-o parte avem celebrul Google translate. Pe langa problema cu fineturile de gramatica (eu cred ca intentionat lasate acolo ca sa ne prindem cine stie limba si cine foloseste translatorul) chestia asta este extrem de utila. Reuseste sa citeasca dintr-o limba si sa traduca destul de bine un text. 

Asa ca domnii programatori au gandit ca daca robotii pot citi documente si apoi sa le traduca, de ce nu sa le citeasca si sa le interpreteze. 

Cele mai des intalnite aplicatii de gen se intalnesc prin HR, unde niste programe din astea pline de inteligenta arestau mailuri cu limbaj inadecvat si il aduceau pe impricinat in fata colegilor de la HR ca sa explice purtarea si modul de exprimare.

Am descoperit repede ca firma la care lucram a instalat un astfel de spion. Cineva din echipa a trimis cu “forward” un lant de mailuri in care ne certam intre noi pe romaneste spre un coleg britanic. Undeva in textul romanesc aparea foarte inofensiv in expresia “cum se face” …  robotelul a considerat traducerea britanica a infamului “cum” si a intervenit rapid. Colegul britanic a fost chemat sa se explice. Dupa circul de rigoare si explicatiile de traducere… ghiciti care a fost urmarea.

Te enerva vreunul prin firma, nici o problema, faceai un mic artificiu, de exemplu “electronic pen is paired” pierdea spatiul dintre pen si is… Cineva trebuia sa dea explicatii. Sau, din eroare de redactare aparea un spatiu in mijlocul lui Essex. O greseala inofensiva, din cauza vitezei, mai ales ca eram si grabiti sa anuntam pe cei din depozitul aflat in Essex county de problemele aparute la camion pe traseu. 

Good lick! ca doar pe tastatura i si u sunt unul langa celelalte…

Si ma opresc aici cu exemplele pentru ca sunt o gramada. 

Dar ce m-a fascinat in permanenta legat de masini, mai ales cele inteligente a fost unul din principiile lui Murphy, cam dur ce e drept - GIGO - garbage in, garbage out…

Hai sa luam de pilda aplicatiile de citit CV-uri. Ca sa nu mai ai atat de multi angajati care sa rasfoiasca tonele de CV-uri au aparut o suma de aplicatii care fac asta pentru noi. Vrei sa ai o sansa la angajare, nici o problema, verifici ce aplicatie au instalat cei la care aplici, apoi cauti pe internet un vanzator al aplicatiei si il intrebi detalii despre cum functioneaza chestia aia. O sa te abureasca cu tot felul de termeni, gen artificial intelligence, heuristic methodology, etc, dar ce te intereseaza este doar “cauta anumite cuvinte cheie” si “frecventa cu care apar in text”.

Bun, apoi citesti ce anume au pus in anuntul de recrutare - vor six sigma, umpli cu texte de gen. Pentru experienta operationala clar stii ce ai de facut. Si tot asa, lista de cuvinte cheie este chiar in anuntul de angajare. Daca folosesti cuvintele care trebuie, suficient de des, robotul va citi si iti va da un scor peste al celorlalti candidati care nu nu stiu cum functioneaza inteligenta artificiala. De exemplu se cere experienta in sales si tu esti bata dar vrei sa fii chemat la interviu, spui pe acolo la fiecare paragraf ca ai colaborat cu echipa de sales.

Nu ai pregatire in vreun domeniu dar se cere, pui la Education ca ai inceput cursurile de “lean manufacturing”. Daca redactezi cum trebuie, robotelul va intelege ca ai facut si scoala aia.

Cam ca robotul programat sa zica nu. Vine primul si intreaba “am voie sa fumez in incinta?” Robotul raspunde “nu”, vine al doilea si intreaba “am voie sa beau in incinta?”, robotul insista cu “nu” la care al treilea intreaba lejer “te superi daca fumez, beau si fac cam orice imi trece prin cap?”.

Acum, important e ca daca stii niste tips & tricks ai un avantaj. La fel de important este si cat cred cei care angajeaza in jucaria ce le-a fost pusa la dispozitie. 

Cam asta cu inteligenta artificiala. Are limitele ei, ale algoritmilor dupa care gandeste, facuti de mintea celor ce au programat-o. 

Asa cum marii maestrii de sah inca bat computerele, cel putin pentru moment vom fi in stare sa fentam inteligenta artificiala. 

Dar nu pentru mult timp. Pentru ca asa cum spunea tot Murphy, numarul desteptilor pe pamant creste in timp ce cantitatea de inteligenta ramane constanta. 

Reguli dereglate

 S-a dat regula noua la noi in sat, cum ca sa purtam masca si pe afara. Am avut de mers pana la supermarketul din apropiere, atat de aproape ca merg pe jos. Pe un drum de doua - trei sute de metri pe care il fac in cateva minute am purtat masca. Ca sa respect regulile in primul rand, pentru ca pe cea mai mare parte din drum nu prea ai cu cine sa te intalnesti. Am aflat de la niste pustani care au trecut pe langa mine cu masina ca am lipsa oxigen la cap. M-am consolat ca macar am cap.  In parcarea de la supermarket erau cam jumate/jumate cu masca respectiv fara. E clar ca mesajul nu a ajuns la toata lumea. Unii, in usa magazinului fumau. Mda, n-ar fi putut sa o faca cu masca, deci regula are scapari, trebuie sa ii lasi pe oameni sa fumeze daca tot lasi sa se vanda tigari.

In fine, nu am un punct de vedere despre cat de buna sau de rea e regula purtarii mastii. Am umblat prin lume si am vazut ca la altii, mai loviti de virusi si de epidemii se poarta masca in mod curent, o purtau si inainte de pandemie. Eu am o problema cu faptul ca s-a dat o regula si ca aplicarea ei este cumva facultativa. 

Asa cum spuneam parcarea de la supermarket era plin de oameni fara masca. Adica, total pe langa regula cea noua care spune sa purtam masca peste tot. Sa ne intelegem, nici mie nu imi place masca. Si clar nu cred ca daca merg singur pe drum ma ajuta masca aia la ceva. Dar aici vorbim despre reguli. Ca nu ne convin. Ca nu le vedem logica. Ca nu suntem de acord cu ele. Ca au nevoie sa fie imbunatatite. Tot ce este posibil, dar pana le schimbam ideea e sa le respectam. Toti! Indiferent de functie sau pozitie sociala. 

E plin internetul de oameni informati care stiu tot ce se intampla in Germania pe care o tot dau exemplu si ca acolo nu sunt restrictii. Doar ca au omis sa observe ca nemtii au pus restrictie la cei veniti din Romania. S-a mai comentat si ca spre deosebire de noi unde amenzile sunt mari nemtii platesc amenzi modice pentru nerespectarea regulilor instituite pentru pandemie. Ma rog, daca 25 000 de euro pare putin, asa e. Apoi ca nu trebuie sa poarte masca. Am fost surprins sa ii vad pe toti cu masca indiferent pe unde am intrat. Am aflat ca si la ei daca se impute treaba se inaspresc regulile, se inchid scolile, restaurantele si alte afaceri considerate ca fiind expuse riscului. Dar am mai vazut ca pentru a tine afacerile deschise se straduiesc sa respecte regulile. Chiar daca si la ei sunt destui care sa se opuna regulilor si sa manifeste impotriva lor. Diferenta o face opinia publica. Opinia publica a inteles ca regulile ii ajuta sa se protejeze pe ei insisi si sa isi protejeze afacerile, pentru ca daca regulile de bun simt nu se respecta atunci apar reguli mai aspre.

Daca apare vreunul care nu respecta regula i se atrage atentia. Daca insista sa nu respecte regula e chemata politia si cetatenii iau atitudine impotriva celui care se crede mai smecher decat restul lumii.

La noi, opinia publica fraternizeaza cu cel ce nu respecta regula. Apoi se deranjeaza de rezultatul dezastruos al lipsei regulilor sau neaplicarii lor.

In fine, ca sa revin la povestea mea, mi-am facut cumparaturile si am plecat spre casa. Asa am descoperit ca la biserica din apropiere se tinea slujba. Eu mare crestin, am realizat pe aceasta cale ca e duminica, cand cei cu frica lui Dumnezeu merg la biserica. Si aici jumate aveau masca, jumate nu. Semn ca frica de virus e mai mica decat frica sa nu lipseasca la slujba. Au protectie divina, ii apara sfantul duh ca sa nu ia virus din vazduh. 

Probabil ca nu au auzit povestea lui Vasile, un mare credincios de altfel, mergea saptamanal la biserica, se ruga, respecta toate cele. S-a intamplat ca intr-o zi a venit o mare ploaie in satul lui Vasile si a inundat toate cele. Pentru inceput au venit pompierii cu camioane si au evacuat tot ce se putea din sat, inainte sa vina viitura. L-au chemat si pe Vasile sa vina cu ei cu camionul. Vasile insa, a refuzat. Le-a zis clar, ca pe el il va apara Dumnezeu. A venit apa, si a inundat casele, au venit si pompierii cu barcile ca sa mai salveze ce se mai putea salva. Vasile a refuzat si barca, ca na, pe el urma sa il apere Dumnezeu. A crescut apa pana la acoperisul caselor, ultimii ramasi s-au refugiat pe acoperis. Au venit pompierii cu elicopterul ca sa ia pe acesti ultimi ramasi. Vasile a refuzat si elicopterul, el avea pile mai sus de cat putea sa zboare sfarleaza cu fofeaza.  Si a urcat apa atat de sus ca l-a luat si pe el, pe bietul Vasile.

Ajuns in poarta raiului, Vasile era negru de suparare. L-a luat sf Petru cu binisorul ca na, se califica pentru Rai asa ca l-a bagat la interviu unde il intreaba pe asta ce il supara asa de tare. Vasile atunci a rabufnit - bine bah Petre, am mers eu regulat la biserica, am respectat cele sfinte, am fost un model pe pamant, de ce a trebuit sa ma iei in halul asta, sa ma ineci ca sa ma aduci aici?

La care se enerveaza si sfantul Petru si ii zice la asta - bah Vasile, nu ma lua cu din astea! Ti-am trimis camion in poarta, ai refuzat, ti-am trimis barca, ai refuzat, ti-am trimis elicopter si iar ai refuzat. Apoi tot tu esti suparat? Am crezut ca asta vrei, sa vii mai repede incoace!

As zice ca cineva de acolo de sus ne-a aruncat masca aia la fel cum i-a aruncat si la Vasile un colac de salvare. Atat ca in multi dintre noi zace cate un Vasile care este prea orb ca sa vada salvarea. Singurul lucru prost aici e ca uneori, cate un Vasile din asta … mai ia si pe altii cu el la drum spre poarta raiului. Sau poate ca si in fiecare din ceilalti zace cate un alt Vasile. 

Cultura organizationala

 Asa ca o observatie personala - am inceput in forta toata campania asta anti covid si ne-am fasait ca o lumanare ieftina. Atunci cand lumea era la inceput de nebunie, China a intervenit in forta asa cum stie tara aia sa rezolve problemele. I-a incuiat pe toti inauntru ca sa evite raspandirea, i-a obligat la masca din acelasi motiv si lumea s-a conformat, pentru ca acolo dreptul tau de a infecta pe altii se premiaza cu pedeapsa capitala. Asa ca dupa o vreme China e curata, nu mai are cazuri noi. Nu lasa pe nimeni sa intre si sa iasa, toti respecta regulile pentru ca nu e loc de facut pe desteptul cu deciziile partidului. Cumva au descoperit ca e mai nociv la puscarie sau la executie decat portul unei masti, chiar si pe strada. Si uite asa, acum economia lor duduie si ne da la toti masti, ventilatoare, teste de Covid si orice mai avem nevoie ca sa supravietuim pandemiei.

La inceput a vrut si restul lumii sa ii copieze, au inceput cu celebrul “lockdown” care se dorea un fel de mare carantina, dar pe care nu prea a respectat-o nimeni. Cel putin la noi a fost un mare fiasco generat de “transhumanta diasporeana” care nemaiavand ce face pe afara a decis ca e vremea sa se intoarca acasa. Restul tarilor de prin Europa sau America au decis tot felul de strategii din care am dedus ca restul planetei se pregateste pentru urmatoare lupta cu China. Asadar, in timp ce ei nu mai au Covid, noi ceilalti vom dezvolta o oarecare imunitate de turma si chinezilor le va fi greu sa se fereasca de noi. Zic si eu, ca nu mi-e prea clar ce face restul lumii dar mi-e clar ca ceva nu functioneaza.

Daca ne uitam la americani, presedintele e in buda pana’n gat. Desi aparent nu are treaba cu Hollywood si industria de film cum avea Reagan, cumva de acolo i se trag toate belelele. Baietii astia au facut tot felul de filme in care presedintele se lupta cu teroristii, cu extraterestri, cu tot raul de pe lume. De fiecare data presedintele lor e in prima linie si triumfa, el singur scapa toata planeta. Pai cand le-ai creat consatenilor asemenea asteptari, sa fii seful al mare inseamna ca esti Big Boss si ii dai pe toti pe spate! Are solutii pentru orice si ii bate pe toti. Asa ca la varsta lui, un pic cam grasut si cu toate bolile de au alergie la covid, omul s-a dat erou si campion dar si mare sfatuitor. Ma rog, gargara cu solutia de curata buda ne-a aratat cam pe unde se simte el bine. Aparent si functioneaza mai ales ca a iesit repede din spital.

Evident ca americanii, mari amatori de filme cu eroi doar de atat au avut nevoie. Cum educatia lor se face mai ales “online” pe Netflx sau HBO nici nu au avut mare nevoie de multe indemnuri. Asa ca vrei nu vrei, natiunea lor s-a cam transformat intr-o turma care se va salva pe principiul lui Darwin - al de se adapteaza cel mai bine si castiga lupta va supravietui.

Problema noastra insa e alta. Noi ne uitam cam mult la ce se intampla la americani. Chiar daca marii sefi ai nostri nu apar prin nici un film si nu salveaza nici macar o musca de la inec, noi am invatat repede ca in democratie poti sa fii prost. Evident aplicam si vechile noastre invataminte care spun ca nu esti prost destul daca nu iti arati si fudulia… sau fuduliile. Ma rog am o scapare semantica aici, nu mi-e clar daca se foloseste pluralul sau singularul.  De parca ar mai conta. Oamenii au convingeri clare! 

Una din convingeri tine de portul mastii. Chiar daca la chinezi a facut diferenta noi nu suntem de acord cu ea. Dintr-o mie de motive! Pai ce dracu, ne-am rasculat pe musulmance ca isi acopera fata si acum sa si-o acopere si europencele? La ce naiba sa arunce o caruta de bani pe cosmetice daca nu vede nimeni rezultatul. Zau asa! In plus, daca dispare coeficientul de mutra si ai mai pus si niste kilograme in carantina devine si mai complicat sa fii sexy. 

Apoi mai e chestia cu masuraratul temperaturii. As compara cu indicatoarele de pe bordul masinii. Nu zice unul, bai fraiere vezi de completeaza niste lichid de frana sau zeama de curatat parbrizul. Se aprind cand deja nu mai ai frane sau nu ai cu ce curata parbrizul. De aia se si numesc idiot indicators! Cand s-au aprins pe bord deja e tarziu - arata ca ceva s-a stricat nu ca urmeaza sa se strice. Asa e si cu temperatura. Cand e sus e clar, esti deja defect. In plus fiind democratie, regulile devin optionale, asa ca la magazine au pus niste jucarii unde cine are chef isi masoara temperatura, cine nu… nu. Democratic, ai voie sa nu stii ce temperatura ai. Chiar si cand ai febra. Sau mai ales daca ai febra! E febra ta de-acasa, nu ii lasi pe astia sa ti-o masoare, ca oricum e prea tarziu si nu mai au ce sa iti faca. Si parca nu le vine sa iti interzica sa intri in magazin ca le scad vanzarile.

Acuma, nu e musai ca febra sa fie de la covid, poate fi si din alte motive. Si daca inainte de covid aveai voie sa raspandesti gripa, acum de ce sa nu te mai lase?

Incepusera unii si cu chestia aia numita distantare sociala, reformulata in distantare fizica. Peste tot sunt desenate niste linii, puse buline, ca sa ne informeze unde e distanta de un metru sau de un metru jumate. Pai daca stai la coada, la un metru si ceva de ala sau aia din fata si mai are si masca, cum mama naibii sa iti dai seama daca e ceva de capul persoanei? Am un oarece stres cand simt un tip lipit de mine, dar cu femeile in carca incep usor sa ma obisnuiesc. Bine, femeile mai au o scuza, foarte multe au o problema in estimarea distantelor pentru ca sunt prostite de barbati in ceea ce inseamna douazeci de centrimetri.  Nu spun nimic de placerea de a simti niste sani in spate ca ma citeste si nevasta.

Nici nu mai are rost sa le atrag atentia ca misuna covid in aer, cei mai multi stiu deja ca e o farsa ca sa castige Putin alegerile din SUA. Si oricum de covid mor altii, oricare altii, dar nu noi. Sunt spitalele pline? Ha, stie tot romanul ca doctorii astia umbla dupa o spaga si oricum ce roman nu are pile? Ca toti stim pe cineva, care stie pe cineva care are un unchi ce lucreaza ca sora la spitalul de infectioase. E ca la circulatie, numai la fraieri le ia carnetul. Restul ne descurcam, dam spaga  o suta de euro ca sa nu luam amenda de o suta de lei.

Ce ziceam? Ca e democratie si libertate de exprimare. Ai dreptul sa nu crezi in covid, mai ales daca ai fost la liturghie si te-ai lepadat de satana.  Poti chiar sa refuzi testarea, pentru ca ce dracu te faci daca iesi pozitiv. Risti sa te bage aia pe tratament si scapi cu o forma usoara. Te faci de rasul cartierului, daca nu intri la ATI nici nu ai ce povesti nepotilor, e ca si cum ai ratat pandemia. 

In schimb daca ajungi sa fii in buda pana in gat, poti sa urli ca nu primesti ajutor de la guvern. Daca ai ghinion si mai si mori, poti sa devii un martir. Sau subiect de glume proaste. Dupa caz.

In fine, cert este ca tot ce am priceput eu din ultimele zile de statistica e ca regulile au doar caracter informativ si ca pe noi nu ne sperie statisticile. Deja nu mai respecta nici naiba distantarea fizica sau numarul de  participanti la intalniri. Campania electorala a fost si mai faina, castigatorii s-au bucurat din plin de victorie. In piete luandu-se in brate de fericire. Cei mai multi fara masca. Asa cum a explodat numarul de cazuri dupa iesirea de Paste vom avea acum explozia de cazuri de dupa sarbatoritul victoriilor.

Pentru ca in cultura noastra nu exista respect pentru reguli. In orice stat de drept (vezi Germania pe care o tot dam exemplu) regula se respecta chiar si de catre cei carora nu le convine. Pana nu se schimba, se respecta. La noi oricine poate spune ca nu e de acord cu regula si asta ii da dreptul sa nu o respecte. 

Pentru ca in cultura noastra nu exista functiunea de control. Dam reguli dar nu verifica mai nimeni respectarea lor. Cei ce ar trebui sa fie exemple sunt primii care nu le respecta iar natiunea ii urmeaza. 

Asa cum copilul nu va face niciodata ce ii spun parintii dar va copia intocmai tot ce vede ca fac parintii lui.

La fel si in business. Daca marele sef pune reguli pe perete, dar nu vegheaza la respectarea lor si nu este un exemplu in respectarea lor… totul devine o problema de adaptare si supravietuire.  In concluzie suntem toti niste victime, victimele culturii organizationale! 

Sa avem o pandemie usoara! 

Scurtaturile Pandorei

Nici nu stiu daca sa ma distreze sau sa ma sperie ultimele zile de campanie electorala. In cele din urma confirma ceea ce le spun cursantilor de tehnici de negociere - cele mai multe compromisuri si intelegeri se fac atunci cand timpul s-a scurs, cand deja termele limita sunt pe final sau depasite. Atunci cand nu mai ai timp si trebuie sa faci o alegere, o faci si gata. Atunci cand nu mai ai timp sa influentezi o alegere si esti intr-o forma de disperare pentru atingerea unui obiectiv ajungi sa promiti si luna de pe cer ca sa obtii ceva.

Ce mi se pare oarecum curios este ca oameni cu inteligenta ridicata, trecuti prin viata si prin experiente de tot felul continua sa creada in vanzatorii de iluzii si promisiunile lor. Continua sa spere chiar si dupa ce devine evident ca au cumparat un produs defect.

Admit ca am cazut si eu de multe ori in pacatul asta. De prea multe ori. E greu de descris efectul asta de cutie a Pandorei, cand toti incepem sa speram la minuni. Sau tot ce ne ramane este sa credem in ceva ce nu controlam cum trebuie si sa ne rugam pentru o minune.

Daca in scop electoral fenomenul apare tot la patru ani devine interesant efectul asta in business. 

Atunci cand lucrurile incep sa mearga prost sau cand presiunea de la stapanire devine prea mare apare acelasi fenomen. Atat ca daca in zona electorala un candidat si cei din jurul lui se lupta sa convinga un numar de alegatori sa creada in el, in business e putin diferit, sefii isi aleg subalternii. Si au o suma de criterii de alegere, toti spunand ca sunt interesati de performanta.

Ei bine, aici apare iar partea de discurs si de promisiuni. Candidatul cu cele mai mari sanse de a fi ales este cel ce lasa cea mai buna impresie. Iar impresia pe care o face tine de performante din trecut, de modul lui de a se vinde si a promite rezolvare si solutii la toate problemele pe care le are cel ce angajeaza.

Apoi, exact ca in politica. Cand alegerea e ok, apare si performanta. Daca nu, incep scuzele si acuzele, tapii ispasitori care habar nu aveau ca sunt vinovati de ceva, o intreaga nebunie.

Exista insa o diferenta. 

In politica, exista un candidat pe job care isi pazeste scaunul. Acest candidat arata ce a facut pana acum si promite ce o sa faca. Ei bine, oamenii au foarte clar imaginea a ceea ce a facut si cum a interactionat cu ei. Ceilalti candidati doar promit! Ei pot sa spuna ce altceva au mai facut in viata, dar nu au inca un istoric.

Generic vorbind, cel ce a avut conducerea are prima sansa daca a facut lucruri bune. Dar este puternic penalizat in caz contrar.

Contracandidatii insa au de partea lor greselile pe care detinatorul pozitiei le-a facut. Pentru ca este imposibil sa nu faci greseli. Mai au si avantajul ca pot promite orice, nu poti spune ca nu se poate pana nu ii lasi sa incerce. Si mai au un avantaj in cazul in care castiga, cel putin jumate de an dupa instalare se pot plange de “greaua mostenire”, de problemele lasata de cel de dinainte.

Chiar si cand challengerul spune “uite ce greseli a facut, uite ce solutii am la greselile lui, pentru ca stiu tot despre subiectul xxx”, imediat ce a castigat incepe sa se vaite “vai ce mostenire grea”, este aproape imposibil sa reparam dupa el.

Bine mai, pai nu te-am votat pentru ca ne spuneai ca ai solutii? Acuma vii si spui ca trebuie sa cercetezi, sa faci studii ca sa te lamuresti ce ai de facut?

Spuneam ca aici e diferenta in business. 

Ei bine, in cazul asta nu exista candidatul care a ocupat pana acum postul. Daca firma a inceput sa caute candidati este clar ca cel de pe job a pierdut deja alegerile, sau a renuntat. Chiar daca poate e mai bun in comparatie cu pretendentii la scaunul lui.

Candidatii din acest caz pot avea niste informatii din interior, nu intotdeauna cele mai bune. Sau deloc. Acele informatii le pot da sansa sa promita mai bine decat altii. La interviu, adica un fel de campanie electorala de dimensiuni mai mici, candidatii arata ce au facut pe unde au mai lucrat si incearca sa prezinte o imagine cat mai buna care sta ca o promisiune pentru ce urmeaza sa faca. Vin cu referinte, au de partea lor pe unii gata sa jure ca sunt buni.  

Daca sunt doriti, firma le va prezenta o poza minunata asupra ceea ce ii asteapta daca vor primi postul. Te si intrebi, daca toate sunt bune si frumoase, daca nu au probleme, oare de ce au nevoie de cineva pe acolo care sa vina si sa nu aibe mare lucru de facut?

Ideea e ca in business, nu asteapta nimeni sa se termine un mandat. Daca diferenta intre ce se doreste si ce se primeste e prea mare, procesul electoral reincepe mult mai repede. Aici candidatul trebuie sa isi faca temele bine, pentru ca in cazul in care nu mai este dorit va fi debarcat fara prea multe fasoane. 

Si de fapt asta este diferenta principala intre administratia publica si business. Pentru ca in administratie, daca diferenta intre promisiuni si rezultate este mare cei ce au ales trebuie sa traiasca cu alegerea lor macar patru ani.  

Oh da, exista si in business capacitatea candidatului de a se flexa pe "greaua mostenire" si a gasi tapi ispasitori. Isi va prelungi perioada de timp pe scaunul in care a fost pus. Iar daca cei ce au ales prost candidatul nu se prind de alegerea lor, sau chiar ei sunt o alegere proasta a altora, rezultatul va fi destul de urat, poate duce chiar la disparitia business-ului. Asta e o diferenta dureroasa intre business si administratie. 

Dar cum spuneam, totul este o negociere. In ambele cazuri, candidatii si cei ce ii aleg negociaza. Unii promit rezultate iar ceilalti spera la ele. Cu cat nevoia unui acord este mai mare cu atat se fac mai multe compromisuri in ceea ce inseamna capacitatea candidatului de a isi respecta promisiunile dar si a celor ce fac alegeri in a atinge obiectivele propuse. 

Ei bine, in ambele cazuri este important ca atunci cand faci o alegere sa ai cele mai bune informatii. Candidatii care isi lustruiesc prea mult imaginea in ideea de a fi alesi vor descoperi ce repede se duce stralucirea acelei imagini o data ce trebuie sa faca ce au promis. Cei ce aleg vor descoperi la randul lor ce dureros este sa alegi fara sa ai toate informatiile de partea ta si cat de greu este sa convietuiesti cu cineva care se potriveste ca nuca in perete cu comunitatea respectiva, indiferent ca e de business sau administratie. Pentru o perioada de timp, toti incearca sa gaseasca scuze alegerilor proaste si sa traiasca cu ele. Dar asta nu dureaza.

Si cu toate astea, nimeni nu invata nimic din povestea vechilor greci cand Pandora a inchis in cutie speranta. Ei bine, eu cred ca Pandora stia foarte bine ce a facut, pentru ca speranta intr-o minune ne face sa alegem, sa negociem fara a avea toate informatiile necesare. 

Speranta unui castig rapid este aceeasi emotie care ii face pe unii sa isi piarda toti banii in jocuri de noroc. Si ii pierd in fata altora care stiu foarte bine cum sa faca jocurile si care evident castiga de fiecare data. 

Dar vezi, chiar daca Pandora a lasat-o incuiata in cutie noi stim o gramada de scurtaturi ca sa ajungem la ea. Si cum zice proverbul, speranta moare ultima. Afurist de emotionali mai suntem.