Scurtaturile Pandorei

Nici nu stiu daca sa ma distreze sau sa ma sperie ultimele zile de campanie electorala. In cele din urma confirma ceea ce le spun cursantilor de tehnici de negociere - cele mai multe compromisuri si intelegeri se fac atunci cand timpul s-a scurs, cand deja termele limita sunt pe final sau depasite. Atunci cand nu mai ai timp si trebuie sa faci o alegere, o faci si gata. Atunci cand nu mai ai timp sa influentezi o alegere si esti intr-o forma de disperare pentru atingerea unui obiectiv ajungi sa promiti si luna de pe cer ca sa obtii ceva.

Ce mi se pare oarecum curios este ca oameni cu inteligenta ridicata, trecuti prin viata si prin experiente de tot felul continua sa creada in vanzatorii de iluzii si promisiunile lor. Continua sa spere chiar si dupa ce devine evident ca au cumparat un produs defect.

Admit ca am cazut si eu de multe ori in pacatul asta. De prea multe ori. E greu de descris efectul asta de cutie a Pandorei, cand toti incepem sa speram la minuni. Sau tot ce ne ramane este sa credem in ceva ce nu controlam cum trebuie si sa ne rugam pentru o minune.

Daca in scop electoral fenomenul apare tot la patru ani devine interesant efectul asta in business. 

Atunci cand lucrurile incep sa mearga prost sau cand presiunea de la stapanire devine prea mare apare acelasi fenomen. Atat ca daca in zona electorala un candidat si cei din jurul lui se lupta sa convinga un numar de alegatori sa creada in el, in business e putin diferit, sefii isi aleg subalternii. Si au o suma de criterii de alegere, toti spunand ca sunt interesati de performanta.

Ei bine, aici apare iar partea de discurs si de promisiuni. Candidatul cu cele mai mari sanse de a fi ales este cel ce lasa cea mai buna impresie. Iar impresia pe care o face tine de performante din trecut, de modul lui de a se vinde si a promite rezolvare si solutii la toate problemele pe care le are cel ce angajeaza.

Apoi, exact ca in politica. Cand alegerea e ok, apare si performanta. Daca nu, incep scuzele si acuzele, tapii ispasitori care habar nu aveau ca sunt vinovati de ceva, o intreaga nebunie.

Exista insa o diferenta. 

In politica, exista un candidat pe job care isi pazeste scaunul. Acest candidat arata ce a facut pana acum si promite ce o sa faca. Ei bine, oamenii au foarte clar imaginea a ceea ce a facut si cum a interactionat cu ei. Ceilalti candidati doar promit! Ei pot sa spuna ce altceva au mai facut in viata, dar nu au inca un istoric.

Generic vorbind, cel ce a avut conducerea are prima sansa daca a facut lucruri bune. Dar este puternic penalizat in caz contrar.

Contracandidatii insa au de partea lor greselile pe care detinatorul pozitiei le-a facut. Pentru ca este imposibil sa nu faci greseli. Mai au si avantajul ca pot promite orice, nu poti spune ca nu se poate pana nu ii lasi sa incerce. Si mai au un avantaj in cazul in care castiga, cel putin jumate de an dupa instalare se pot plange de “greaua mostenire”, de problemele lasata de cel de dinainte.

Chiar si cand challengerul spune “uite ce greseli a facut, uite ce solutii am la greselile lui, pentru ca stiu tot despre subiectul xxx”, imediat ce a castigat incepe sa se vaite “vai ce mostenire grea”, este aproape imposibil sa reparam dupa el.

Bine mai, pai nu te-am votat pentru ca ne spuneai ca ai solutii? Acuma vii si spui ca trebuie sa cercetezi, sa faci studii ca sa te lamuresti ce ai de facut?

Spuneam ca aici e diferenta in business. 

Ei bine, in cazul asta nu exista candidatul care a ocupat pana acum postul. Daca firma a inceput sa caute candidati este clar ca cel de pe job a pierdut deja alegerile, sau a renuntat. Chiar daca poate e mai bun in comparatie cu pretendentii la scaunul lui.

Candidatii din acest caz pot avea niste informatii din interior, nu intotdeauna cele mai bune. Sau deloc. Acele informatii le pot da sansa sa promita mai bine decat altii. La interviu, adica un fel de campanie electorala de dimensiuni mai mici, candidatii arata ce au facut pe unde au mai lucrat si incearca sa prezinte o imagine cat mai buna care sta ca o promisiune pentru ce urmeaza sa faca. Vin cu referinte, au de partea lor pe unii gata sa jure ca sunt buni.  

Daca sunt doriti, firma le va prezenta o poza minunata asupra ceea ce ii asteapta daca vor primi postul. Te si intrebi, daca toate sunt bune si frumoase, daca nu au probleme, oare de ce au nevoie de cineva pe acolo care sa vina si sa nu aibe mare lucru de facut?

Ideea e ca in business, nu asteapta nimeni sa se termine un mandat. Daca diferenta intre ce se doreste si ce se primeste e prea mare, procesul electoral reincepe mult mai repede. Aici candidatul trebuie sa isi faca temele bine, pentru ca in cazul in care nu mai este dorit va fi debarcat fara prea multe fasoane. 

Si de fapt asta este diferenta principala intre administratia publica si business. Pentru ca in administratie, daca diferenta intre promisiuni si rezultate este mare cei ce au ales trebuie sa traiasca cu alegerea lor macar patru ani.  

Oh da, exista si in business capacitatea candidatului de a se flexa pe "greaua mostenire" si a gasi tapi ispasitori. Isi va prelungi perioada de timp pe scaunul in care a fost pus. Iar daca cei ce au ales prost candidatul nu se prind de alegerea lor, sau chiar ei sunt o alegere proasta a altora, rezultatul va fi destul de urat, poate duce chiar la disparitia business-ului. Asta e o diferenta dureroasa intre business si administratie. 

Dar cum spuneam, totul este o negociere. In ambele cazuri, candidatii si cei ce ii aleg negociaza. Unii promit rezultate iar ceilalti spera la ele. Cu cat nevoia unui acord este mai mare cu atat se fac mai multe compromisuri in ceea ce inseamna capacitatea candidatului de a isi respecta promisiunile dar si a celor ce fac alegeri in a atinge obiectivele propuse. 

Ei bine, in ambele cazuri este important ca atunci cand faci o alegere sa ai cele mai bune informatii. Candidatii care isi lustruiesc prea mult imaginea in ideea de a fi alesi vor descoperi ce repede se duce stralucirea acelei imagini o data ce trebuie sa faca ce au promis. Cei ce aleg vor descoperi la randul lor ce dureros este sa alegi fara sa ai toate informatiile de partea ta si cat de greu este sa convietuiesti cu cineva care se potriveste ca nuca in perete cu comunitatea respectiva, indiferent ca e de business sau administratie. Pentru o perioada de timp, toti incearca sa gaseasca scuze alegerilor proaste si sa traiasca cu ele. Dar asta nu dureaza.

Si cu toate astea, nimeni nu invata nimic din povestea vechilor greci cand Pandora a inchis in cutie speranta. Ei bine, eu cred ca Pandora stia foarte bine ce a facut, pentru ca speranta intr-o minune ne face sa alegem, sa negociem fara a avea toate informatiile necesare. 

Speranta unui castig rapid este aceeasi emotie care ii face pe unii sa isi piarda toti banii in jocuri de noroc. Si ii pierd in fata altora care stiu foarte bine cum sa faca jocurile si care evident castiga de fiecare data. 

Dar vezi, chiar daca Pandora a lasat-o incuiata in cutie noi stim o gramada de scurtaturi ca sa ajungem la ea. Si cum zice proverbul, speranta moare ultima. Afurist de emotionali mai suntem.