Negociere pandemica

Printre alte preocupari ale mele se intampla sa tin un curs de tehnici de negociere cu care mai bat lumea la cap din cand in cand.
Ei bine, motto-ul acestui curs este “nimeni nu negociaza daca nu este afectat”. Nu mai stiu de unde am luat chestia asta, dar cred cu tarie in ea mai ales ca mi s-a tot demonstrat in timp.

De pilda, stiu pe cineva care a mers la medic pentru un control legat de ceva probleme de presiune pe instalatie si functionare defecta la pompa de injectie (a se traduce prin probleme de tensiune si inima). Dupa ce l-a verificat, doamna doctor a scris o reteta si a pus niste conditii (cele pe care le stim toti, nu fumat, nu cafea, nu alcool, etc).
Tipul cu pricina a inceput sa negocieze cantitatea maxima de alcool din recomandare – cum adica maxim 50 ml de tuica pe zi… hai doamna ca nu se poate trai doar cu atat. Doamna doctor parca imi citise cursul, “sefu’ eu nu negociez cu tine, nu e viata mea, ti-am zis ce se recomanda si ce nu, ce ai de gand sa faci e problema ta in functie de cat vrei sa traiesti si cum.”
Asa ca omul a plecat cu reteta, iar dupa ce s-a simtit ceva mai bine de la medicatie a inceput sa ignore recomandarile. Previzibil de altfel, a ajuns la o operatie destul de complicata – eu ca inginer am inteles ca i-au pus o supapa noua pe pompa de injectie (valva mitrala daca va spune ceva), ceva mansoane pe la tubulatura (cica li se mai spune si aorte), destul de complicata treaba.

Ce s-o mai lungim, dupa toate belele prin care a trecut, acum cand este afectat, cand ii este foarte clar ca daca vrea sa mai traiasca trebuie sa respecte recomandarile, credeti ca mai are nevoie de cineva sa ii explice ce are voie si ce nu? Ei bine, a ajuns la faza in care respecta tot! Pentru ca asta ii poate prelungi viata. Cam asta e negocierea lui.

Cam asa si cu virusul asta. Cei ce locuiesc in comunitati foarte afectate de problema traiesc cu frica aia ca le poate veni randul, ca poate spitalul nu face fata. Atunci cand cei loviti sunt din familie sau din cercul de prieteni, cand vad sicrie toata ziua, sunt afectati si nu au nevoie de prea multe recomandari ca sa se pazeasca.

In schimb, cei care vad azi ca doar 0.05% din total populatie a luat covid si ca doar 0.003% din acelasi total au murit (aproximativ cazul Romaniei de azi) nu sunt chiar asa de afectati. Stim toti ca speranta moare ultima, asa ca fiecare din noi, care nu e direct afectat si nu are pe cineva drag sau apropiat afectat spera sa nu se incadreze in procentul ala de populatie. Chiar ajung sa creada ca virusul nici nu exista. Este foarte greu sa ne convinga cineva ca procentul ala nu e batut in cuie si ca daca nu ne tinem de niste reguli, posibil sa explodeze.

Daca e sa compar cu mica mea poveste, restrictiile sunt echivalente cu faza de medicatie care a ameliorat problema. Cat de grav sa fie daca mai gresim cu o tuiculita in plus, o fripurica, o cafeluta? Ca inca speram sa nu ajungem la operatie, speram ca se va rezolva cumva de la sine si vom scapa toti basma curata.

Ce ne poate convinge pe noi sa ne tinem de medicatie? Ce anume ne-ar putea afecta atat de tare incat sa respectam in continuare medicatia?  Pardon, restrictiile?

Hai sa luam amenzile pe care guvernul le tot da de cand cu starea de urgenta. O forma de negociere a guvernului care spune – bai, fiti atenti, trebuie sa va tinem in casa ca sa nu faceti schimb de virusi intre voi, mai ales daca sunteti in risc de infectare veniti de aiurea, musai izolare, carantina, etc. Ca sa fim convingatori ii amendam pe aia de nu respecta regula. O forma de negociere care tine pentru cei mai multi dintre noi, cei ce se intampla sa mai si platim taxe si chiar si amenzi. Ne-am conformat, ca doar nu suntem nebuni sa aruncam pe geam o caruta de bani. Amenda afecteaza financiar, doare si ca urmare acest tip de negociere functioneaza. Chiar daca inca mai gresim putin pe langa, in limita unui risc minim, respectam cerintele.

Dar ce te faci cu cei care nu sunt afectati de acest tip de negociere?
Cum care?

Pai sa luam pe cei mai presus de lege - cum ar fi domnul militian care s-a intors din Israel (probabil ca multi au uitat deja de ce a fost in stare, e cel care a pus pe butuci un spital si a bagat in alte spitale pe multa alta lume). La fel ca el mai sunt o suma de oameni “importanti”. Cei ce se cred de neatins, pe care nu ii sperie nici virusul, darmite amenda.
Nu este o caracteristica a noastra, am vazut ca ideea de superioritate si invincibilitate functioneaza pe toate meridianele. Sa revenim la negociere, cum negociem cu oamenii astia pe care legea sau amenda nu ii afecteaza? Cum ii convingem pe ei sa nu ne puna pe noi in pericol?

Greu de zis, dar ar trebui sa gasim ceva care sa ii sensibilizeze iar daca platitul unei amarate de amenzi nu ii convinge ce naiba putem sa le facem? Le luam caii de la bicicleta? Le dezumflam lantul? Admit ca nu am nici o idee ce anume ar putea motiva pe un astfel de invincibil, nu am fost de-al lor… dar daca statul vrea sa fie credibil pentru noi toti ceilalti atunci trebuie sa gaseasca o solutie pentru “invincibilitatea” asta. In nici un caz ceea ce se intampla azi, adica sa ii duca peste rand cu avionul sau elicopterul la tratament. Nu face decat sa le creasca convingerea de “invincibilitate” si sa ne irite pe ceilalti ca suntem luati de prosti.

Apoi mai sunt si cei care nu au platit in viata lor o amenda. Multi dintre ei s-au intors recent din strainatate, oameni harnici de altfel, cum au ajuns acasa au pus mana pe furci si topoare. Din pacate nu ca sa faca ceva util ci ca sa isi dea in cap cu ele. Nu sunt proprietari pe nimic, nu platesc taxe si cam nimic. Au doar drepturi si nici o responsabilitate.

Altii pentru care nu functioneaza amenda ca si factor de negociere, pentru ca li se rupe de ea. Oricate amenzi le dai, in final te trezesti doar cu credite neperformante. Asa sunt de curios sa vad cum se duce ANAF-ul si scoate bani de la ei, as lua bilet in primul rand. Ei au doar drepturi pentru ca nu ai ce altceva sa le faci, nu doar ca nu sunt afectati de sistemul legal, dar ii stiu toate scaparile si profita din plin de ele.

Si ei toti au dreptul la viata. Au dreptul sa se infecteze si sa infecteze pe altii. Au dreptul sa ocupe un pat in spital si poate in detrimentul unuia care si-a platit taxele (implicit acel pat la spital), care respecta legea sau care plateste amenda atunci cand e prins pe langa lege. Oare daca in loc de amenda ar primi un document prin care sa renunte la dreptul la pat in spital? Sa renunte la dreptul de a fi tratati? Sau sa nu primeasca acest pat pana cand nu isi platesc amenzile si taxele si tot ce mai au ei de platit?

Ar fi ca si cum si-ar paria dreptul la viata. Ca in gluma cu cercetatorii ardeleni, care au descoperit ca la covid s-a dovedit ca cine are noroc scapa.
Inteleg ca nu se poate din punct de vedere legal, toti au dreptul inalienabil la viata! Asta pana in situatia in care trebuie sa alegem cine are mai mult dreptul asta. Asta incerc sa spun, ca azi ne negociem nu doar speranta de viata sau riscul de imbolnavire.

Pentru ca virusul asta, daca ajunge sa ne puna sa negociem vieti e posibil sa ne schimbe ideile de democratie si de drepturi ale oamenilor.
Asta e … o negociere pe care nici macar nu o percepem ca si negociere.

Evolutie

Darwin spunea ca suntem in varful evolutiei speciilor. Ca suntem cea mai complexa forma de viata, pentru ca avem inteligenta, putem comunica, inova, etc.
Si vine o porcarie de virus, o nimicnicie masurata in nanometri, ca abia se vede la microscop si da cu teoria evoultionista de pamant in doi timpi si trei miscari.

Pai sa vedem, in primul rand noi spunem ca am evoluat ca specie, ca avem inteligenta, educatie si discernamant. Un fel de a spune. Daca te duci la supermarket zilele astea se vede ca nu e mare diferenta intre homo sapiens si o ciurda de vite scapate in lucerna necosita. Chiar daca la usa e un paznic care limiteaza accesul in magazin, faptul ca lucerna e mai verde la anumite rafturi face ciurda sa se inghesuie acolo, chiar daca livada e destul de mare si are lucerna pentru tot septelul.
De asemenea, mai putem observa specimenele care trebuie sa isi arate vitejia in potentialul dans al imperecherii. Nu stiu daca si cei pe care i-am vazut in supermarket erau in calduri, dar sigur aveau ceva de demonstrat. Imediat de observat, in primul rand ca nu purtau masca de protectie (desi acum ar trebui sa fie clar la toata lumea cat de mult poate ajuta), apoi ca nu au nici o treaba cu distanta de siguranta. Cu o aroganta sfidatoare arata ce ei nu se supun regulilor, ei fac regulile. Arata cumva convingerea lor ca vor conduce turma sau ca vor arata ei fraierilor care cred in pandemie ca totul e o smecherie. In fine, la cum reactioneaza poate chiar au noroc si mai apuca sa arate ceva. Mai stiu cativa care nu au avut noroc, unul din ei ne explica pe facebook cat sunt de prosti doctorii si cei ce se sperie de virus. Din pacate pentru el a murit de curand la Paris, ucis de virusul in care nu credea. Ramane ca nu ne-am indepartat prea mult de regnul din care zicem ca ne tragem, cand e de apucaturi ne comportam la fel. Ideea e simpla, daca ne omoara virusul macar sa fim cu burta plina.

Am remarcat ca in ceea ce priveste foamea dispar si diferentele intre estici si vestici. Nemtii si americanii au golit in egala masura magazinele si au avut acelasi comportament de hoarda, asa ca cel putin din punctul asta de vedere caprele sunt toate la fel, ba chiar putem sa ne laudam ca cel putin la chestia asta, capra lor moare mai repede. Unde mai pui ca au nevoie de romani ca sa le culeaga mancarea de pe camp si sa le-o livreze in staul.

Bun, sa mergem apoi spre latura emotionala, spre religie. Era un banc cu o tipa de calcase putin stramb si cand era cat pe ce sa fie prinsa s-a rugat la Dumnezeu sa o salveze. O voce din cer i-a spus atunci - te scap, dar sa stii ca vei muri inecata. Nici o problema a zis femeia si de atunci s-a ferit de mers la mare, lac, rau, orice. Doar ca intr-o zi a primit un super cadou de la sot, o croaziera pe mare pe care chiar nu o putea refuza. Ca sa vezi belea, cum era vaporul mai in mijlocul oceanului, zbang! o explozie si incepe barcazul sa se scufunde. Asta amintindu-si de pacatul ei incepe sa se roage “Doamne, inteleg ca am gresit si ca mi-a venit randul sa mor inecata, dar din cauza mea chiar trebuie sa moara cateva mii de oameni?” Si atunci vocea din cer s-a auzit din nou… “Daca ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toti!”

Cred ca sunt defect dar parca seamana cu chemarea bisericii la adunare in timp de pandemie. Ma gandesc ca si de pe vapor or fi scapat unii cu barci, veste de salvare, nu s-or fi inecat chiar toti. Cam asa si cu disperarea asta sa aduca lumea la altar.

Zicea un preot intrebat ce parere are “O sa respectam regulile”, asta dupa ce le-a negociat la greu. Oare cat ar fi fost de greu sa spuna “traim o mare incercare si acum e momentul sa ne pazim ca sa putem sa sarbatorim la anul cat si pentru anul asta”.

La ora asta par ca niste vanzatori de loterie - hai sa vedem ce pariu aveti cu divinitatea, pe care va alege sa ramana pe aici si pe care sa urcati la cer.

Si am ajuns la un subiect care ne marcheaza ca si homo sapiens. Din cele mai vechi timpuri incercam sa mituim cumva divinitatea, sa ii cumparam bunavointa. Pe vremea antichitatii fiecare baga pile la cate un zeu care sa il protejeze. Ba cu ofrande, ba cu sacrificii (chiar si umane) fiecare incerca sa cumpere bunavointa si sa spere apoi ca a mers. Apoi, unii am ales sa credem in Fiul Domnului. Am citit Biblia si nu prea am priceput nimic. Asa ca in loc iubirea aproapelui, de pace si intors si celalalt obraz inaintasii nostri au scos sabia. Apoi au construit biserici ca sa li se ierte pacatele. De peste doua mii de ani, in varii culte crestine, inevitabil ajungem la constructii impresionante ca sa ne vada Cel de sus. Asa am ajuns sa investim sume mai mari sau mai mici in temple si in ornarea lor. Si daca tot le avem cum sa nu le vizitam? Stiu ca mama o sa se supere pe mine pentru ce spun acum, deja a facut-o, dar oare asta e menirea mizeriei asteia de virus? Sa aleaga din cei ce se cred credinciosi doar prin relatia cu templul si nu prin relatia lor sufleteasca?

Pe de alta parte, ma gandesc eu asa in pandemie, cum sa scapam de coruptie cand mita e in religia noastra. Care e diferenta intre noi si Iuda cand mergem cu cativa arginti la templu pentru a ne fi iertate pacatele? Pai nu e tot un comert si asta?

Si daca suntem convinsi ca il putem cumpara pe Hristos ce ne opreste sa credem ca putem sa ii cumparam pe toti ceilalti?

Winter is coming...

Zice un proverb romanesc ca omul destept isi face iarna car si vara sanie. Noi toti interpretam proverbul asta in ideea in care omul acela se apuca de car undeva in iarna urmand sa fie gata in primavara si sa se poata folosi de el. O fi, dar ce se intampla daca omul ala e bagat in politica? Ar respecta proverbul, doar ca ar avea o mica intarziere.

Sa ma explic prin prisma asistentei sociale. Atunci cand tara e in iarna, adica o duce prost economic, somajul e crescut, e firesc sa ai sau sa gandesti un program de asistenta sociala pentru cei mai putin ajutati de soarta, ca sa poata si ei supravietui. Asadar, pentru anumite categorii sociale gandesti subventii sau plati care sa ii ajute.

Asadar, total pe dos fata de proverb e iarna si ne apucam sa ne facem sanie, pentru ca evident ca nu o avem. Bun, se aduna cei din politica, se cearta pe orgolii, pe voturi, pe ce vreti voi, in cele din tuma reusesc sa faca planurile (legile) dupa care sa se construiasca sania aia. Pardon, sa puna la punct un program de asistenta sociala.

Suprinzator, in timp ce ei se apuca sa faca sania, se intampla sa vina vara. Cu alte cuvinte, mediul economic se imbunatateste, somajul va scadea, cei asistati social ar putea sa gaseasca joburi. Parca nu s-ar mai justifica programul de asistenta sociala. Hmmm… dar cum sa ii lasi pe cei ce voteaza fara un astfel de cadou? Si sa te risti sa nu te mai voteze? Cu atat mai mult ca economia duduie, se incaseaza banii din taxe, ai de unde sa ii platesti. Ce mai, sania merge bine si vara. Ar fi momentul sa pui niste ciucurei si niste zurgalai la sania aia. Adica, de ce sa nu imparti banii aia si prin administatie, sa platesti mai bine vizitiul, poate ii angajezi si niste ajutoare.

Vorba aia, le-a luat ceva in preistoric pana sa inventeze roata, iar pana atunci au tarat dupa ei o forma primitiva de sanie. Si era tot tribul in jurul ei.

Bun, dar ce te faci, ca vara nu e vesnica. Vine iarasi iarna. Mai o recesiune economica, mai o criza financiara. Si daca pe timpul verii a fost si campanie electorala, a fost tarata sania aia toata vara peste tot de i s-au uzat talpicii dar cum trebuie sa arate bine sania a tot primit zurgalai noi. Cu astia, cu zurgalaii, zicem ca suntem pregatiti de iarna. Asistenta sociala e acolo, oamenii fara posibilitati pot dormi linistiti ca vor primi de toate. Hmmm… cum adica zurgalaii au costat cam scump si nu mai avem bani in visterie, nu ne mai putem permite sa ii mai zornaim? Aha, talpicii la sanie sunt terminati? Trebuiesc facute altii si inlocuiti? Cum dracu mai, in plina iarna, cu ditai zapezile nu ne merge sania? Apropos, sa nu uitam sa platim si vizitiul. Se pare ca omul e important si mai are niste neamuri de hranit bine pe langa el, toate cu foame mare. Si sa nu uitam ca e scos la pensie prematur. Cu pensie speciala.

Asa ca aia de au castigat alegerile in contratimp cu anotimpul trebuie sa dea la zapada. Sa impinga sania stricata, sa aibe grija cum se poarta cu vizitiul, cu neamurile lui, cu aia de i-au votat, cu aia de nu i-au votat. Evident, se aduna, se cearta daca mai are rost sa tina sania, se cearta cu aia de au facut sania si tin la inventia lor, ce mai la deal la vale belea mare. Se pun oamenii pe inventat roata ca sa poata sa faca sania sa mearga fara talpici. Asa ca incep sa taie din ajutoarele sociale taman cand au unii nevoie de ele. Si cand se chinuie ei sa puna spite la roate mai descopera ceva. Pare ca nu au avut cuie si lipici la sanie asa ca neamurile vizitiului sunt cele care sa tina lemnele alea la sanie impreuna. Un efort semnificativ de altfel asa ca neamurile alea sunt bine platite.

Si voteaza. Si vizitii si neamurile si partidul din care fac parte. Voturi importante.

In operatiunea de constructie a viitorului car, nu se poate fara ei, dar nici nu avem bani pentru toata structura saniei, asa ca decizia cea mai lesne a fost sa le mai taie din venituri. Au ramas acolo, tot atati cati si inainte, dar mai prost platiti si mai frustrati.

Asa ca la ora la care a venit iar vara, au inceput sa bage bete in “roatele” alea ale carului, transformat dintr-o sanie beteaga la care au incropit niste roti in colturi cu care mai mult se hurduca bietul car.

In tot timpul asta, cei din business privat - ca sunt multinationale sau patroni au reactionat altfel. Iarna, indiferent ca ii prinde cu talpicii buni sau distrusi, au obiceiul sa mai lase din incarcatura, ca sa poata sa alunece sania. Asa ca desi dureros, atunci cand nu au mai fost bani au renuntat la cei ce nu erau neaparat utili. Poate nu au facut sania din timpul verii, dar cand au simtit ca toamna se transforma in iarna, au luat masuri ca sa salveze ce era de slavat. Pentru cat au contribuit la buget, din punctul lor de vedere ar fi trebuit sa fie destui bani ca statul sa aibe grija de cei disponibilizati prin programe sociale.

Surpriza lor a fost cand a venit iar vara si s-au trezit ca nu ii pot lua inapoi. Pentru ca cei cu asistenta sociala grasa nu erau dispusi sa piarda ditai banet venit din cer pentru un pic mai mult la un salariu pentru care trebuie sa se speteasca. Cei din sistemul administrativ, neamurile vizitiului pe de alta parte nu au timp de mediul privat, fiiind de altfel ocupati sa isi reprimeasca inapoi venitul ciuntit pe timpul iernii. Asa ca privatii sa se descurce cum pot si sa faca bine sa cotizeze, pentru ca altfel punem de un control si luam si mai mult de la ei. Statul are nevoie de bani pentru chestia aia de nu e clar de e car sau sanie, dar care are zurgalai, ciucurei, vizitiu si birjar ca nu e clar cum poate fi condus, oh … si multe alte chestii care costa.

Ma uit ca vine iarasi iarna. Pare sa fie o iarna urata si sania e praf. Are niste roti patrate de pe vremea cand se credea car. Bani de talpici nu mai sunt, s-au cheltuit pe zurgalai. Mai avem si niste ciucurei colorati care sa ascunda gaurile din coviltir.

Iarna asta mai are o particularitate, desi nu foarte friguroasa a adus cu ea o gripa urata. Cei ce cotizeaza in mod normal pentru intretinerea saniei stau carantinati acasa cu temperatura. Spera sa primeasca si ei ceva ajutor medical de la stat, desi ca de obicei, cei mai multi vor primi tot aspirina saracului, sub forma guvernamentala.

Iar cei ce ar trebui sa se preocupe de constructia carului, ca sa ne putem misca bine la vara sunt prea ocupati sa carpeasca in continuare ceva la sanie. Mai poleiesc un clopotel, mai atarna un ciucurel… Ca ne-a prins iarna in an electoral si suntem la mana vizitiilor. Unul din ei a facut-o de oaie, a imbolnavit un intreg spital cu minciunelele lui. O sa fie mustrat probabil. Si recompensat ulterior. Ca trebuie sa mearga sania la vara.

Ce-o zice Nostradamus?

Imi place sa spun ca istoria se repeta, dar acum chiar nu stiu cu ce anume din istorie sa compar pandemia asta. Da, au mai fost epidemii, pandemii, molime si alte cele. Omenirea a numarat pe cei pierduti si a mers mai departe. Efectele economice de atunci au fost oarecum suportate local. Globalizarea insa, ne duce la alt nivel.

Avem un organism mondial care trebuia sa controleze si sa comunice coerent ce si cum cu pandemia, dar daca ne uitam la balbele pe care le-au dat avem dubii serioase in ceea ce priveste competenta sau echidistanta Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Ba ca nu trebuie masca, ba ca e bine sa o porti. Ba ca e raceala usoara, ba ca e nasoala… au dat atat de multe sfaturi care s-au batut cap in cap ca e greu sa ii mai crezi. Si pe langa noi, cei de rand sunt cei ce ne conduc care nu ii mai cred, ba chiar au inceput sa ii acuze.

Si incepem sa avem niste certitudini. Intr-un fel sau altul, problema a aparut cu mult inainte ca cei din China sa recunoasca. Nu stiu daca autoritatile locale de acolo au gandit vreo secunda la efectul general pe care il vor declansa, dar cunoscand cum functioneaza regimurile de acest tip (sunt decretel si am trait in comunism) as zice ca le-a fost frica sa ii afle guvernul central ca au vreo problema, asa ca au incercat sa musamalizeze toate povestea convinsi fiind ca pot sa o rezolve local. Au crezut ca seamana pe SARS si ca se va rezolva cumva. Au bagat mizeria sub covor, atat ca mizeria dospea si s-a umflat pana le-a explodat in plina figura. Apoi, aceeasi schema s-a repetat la nivel central.

Apoi, au incercat toti sa dea o varianta de acoperire. Am vazut de atatea ori chestia asta, am trait de atatea ori in corporatii sau in politica acel “e in regula sefu’ o dregem” spusa doar ca cineva sa mai castige timp desi habar n-avea despre ce vorbeste. De prea multe ori am vazut orgoliosi care se asteptau o solutie de la cei ce ii pupau in fund dar care habar nu aveau de ce se intampla in jurul lor. Toti castigau timp in speranta ca problema se va rezolva cumva de la sine sau ca vor gasi vreun tap ispasitor pe care sa poata da vina si sa mearga mai departe. Cine a vazut serialul despre Cernobal isi poate face o idee despre ce s-a intamplat acolo. Un alt fel de Cernobal la o scara mult mai mare.

Toata povestea asta cu o sa fie bine, nu e asa de grav (spusa de altfel si de Organizatia aia a sanatatii) a dus la o raspandire mondiala. La ora asta US si UE sunt super afectate de virusul plecat din China. Atat ca la ora asta virusul se suprapune pe un mic razboi comercial intre China si restul lumii. China, s-a bucurat ca un imigrant care primeste de lucru de binefacerile comertului mondial. A muncit din greu, a invatat sa fie mai buna decat altii, dar … a uitat care ii este locul. Asa cum orice imigrant estic la prima generatie, va trebui sa fie al dracului de bun ca sa poata fi promovat in firma occidentala (oricat de politic corect e mediul de lucru) si China a crezut ca daca vinde ieftin si mult pe pietele occidentale poate sa emita pretentii. Ei bine, de ceva vreme, occidentalii au decis ca nu sunt dispusi sa ii asculte pretentiile si ca mai mult de atat, parca nu mai sunt curiosi nici de produsele chinezesti.

Si tocmai acum a venit si virusul. Din China. Economiile occidentale deja obosite si in prag de recesiune sunt acum la pamant. Recesiunea arata urat si mai mult de atat occidentalii au alegeri libere. Ca si in pilda lui Scorillo (pentru cine nu stie e vorba de doi caini care se bat pe un ciolan, apare un al treilea, primii doi se unesc sa il elimine pe asta nou venit, apoi se intorc la lupta initiala), orice politician din vest va trece peste meciul local si va arata cu degetul spre China. Va fi cel mai usor lucru de facut ca sa isi convinga alegatorii ca ala e raul cel mai mare. Emotional vorbind, oamenii asta si asteapta sa auda, asta vor, pe cineva spanzurat pentru toate problemele lor de acum. Pentru neliniste, nesiguranta, stres, pentru ca au pierdut toata fericirea de care se plangeau.

Toti vor spune - voi ne-ati dat virus, ne-ati ingropat, vrem sa platiti pentru asta. Si cum nimeni nu poate pune un cec pe masa, consecintele imediate vor fi “taxe pe produsele chinezesti” ca sa ne recuperam pierderile. Nu neaparat vor ajuta la recuperarea pierderilor din comert, dar cumva ar putea ajuta ca produsele locale sa devina competitive. Vor reloca business inapoi in occident sau in zona partenerilor ceva mai controlabili.

Aici, ramane de vazut cum va functiona lacomia. Globalizarea de azi vine din lacomie, din dorinta unora de a face mai multi bani decat ar fi in stare sa cheltuie vreodata.

La fel se va intampla si in criza asta. Va fi o lupta intre cei ce vor sa faca acesti bani si cei ce vor avea frica unui virus chinezesc la pachet cu toate marfurile ieftine de acolo. Daca ne uitam pe vechiul continent, cat de usor si repede s-au inchis granitele intre statele uniunii vom intelege cat de usor e sa se inchida si granitele pentru cei din afara. Chiar si noi, romanii plangem ca nu exista unitate europeana in timp ce blocam exporturile esentiale, inclusiv catre uniune. De ce ar face ceilalti altfel? Firmele transnationale cu reprezentare in China vor trebui sa faca fata unui curent nationalist care se va amplifica cu fiecare zi de carantina. Tarile care au o carantina mai usoara sufera in egala masura de lipsa unor produse de import care vin din tarile cu carantina mai dura, la fel cum nu mai au piete de desfacere acolo unde lucrurile sunt scapate din control. Orice decizie s-a luat local este impactata de efectul global.

Lumea nu va mai fi la fel… Politicienii vor distruge globalizarea pentru ca trebuie sa castige voturile din curtea lor si curtea lor e speriata de un virus care a circulat peste granite. China, oricat ar plange de ceea ce se va intampla este cumva cea care a initiat povestea asta. Pentru ca lipsa de transparenta, frica, prostia, toate la un loc au plecat de la ei. Asa ca va fi aratata cu degetul si va trebui sa plateasca cumva, desi ma indoiesc ca e dispusa

Pe de alta parte, vestul nu e pregatit sa renunte asa repede la ceea ce livra China, asa ca acum se pune intrebarea fireasca - cine ii va lua locul? Si cum?

Noi, ca stat, am putea profita de asta, la fel cum am profitat de razboiul din Ucraina, de lovitura de stat din Turcia. Oricat de prost am fost condusi politic, am fost considerati de treaba si rezonabili, asa ca am primit business care nu isi mai avea loc in alta parte. Vom fi oare in stare sa valorizam virusul chinez?

manifest anti-marxist

Aveam eu pe vremuri un prieten care spunea “nu-ti dau pe gratis oricat mi-ai da!” Si ce se mai potriveste la vremurile astea. Tineam pe vremuri discursuri studentilor si le povesteam de Marx care infiera specula. Azi vad ca e mai viu ca niciodata, urla ziarele, social media, cam tot ce tine de propaganda la adresa speculantilor care au ochit oportunitatea de business in pandemie. Au crescut preturile la cam tot ce tine de psihoza noastra cea de toate zilele – produse dezinfectante la care nu se uita nimeni au ajus sa coste greutatea lor in aur, hartia igienica a devenit valuta forte, de masti si alte echipamente medicale nu mai vorbim ca degeaba ai bani ca nu ai de unde sa le iei. Si sa nu uit mancarea care a devenit brusc mai scumpa, mai ales dupa ce s-au golit rafturile mai mult sau mai putin artificial. Si odata cu cresterea preturilor la orice au inceput iar ai nostri sa infiereze specula asta nenorocita.

Pe vremea comunismului nu puteam intelege cat de nebuni au fost stramosii mei de au lasat teroarea aia sa acapareze Romania. Ca sa vad cat elan au cei din jurul meu acum in a aduce comunismul la loc.

Dar hai sa explicam niste mecanisme simple de piata. Afara de faptul ca pretul unui produs depinde direct proportional de dorinta cuiva de a-l avea, mai sunt si niste mecanisme de cost. Asadar, sa vedem cam care ar fi efectul pandemiei pe costuri. Trebuie sa platesti angajatii care se expun, chiar daca nu le dai bonusuri (desi le dai) si oricum ca sa respecte macar o parte din regulile noi impuse sunt neproductivi, deci mai platesti si ceva mai multe ore suplimentare. Toata lumea e de acord ca cei din logistica, cei din retail, din servicii care musai sa se intample, in genere toti cei expusi trebuie sa fie platiti mai bine. Bun, pai daca sunteti toti de acord cu asta, atunci trebuie sa fiti de acord si ca preturile vor reflecta aceste costuri. Sau puteti sa nu fiti de acord. Cei care vor plati costurile dar nu isi vor recupera banii vor inchide tarabele. Finalul apoteotic e ca vom avea preturi rezonabile dar nu vom avea nici marfa si nici cine sa ne-o vanda la preturile alea. Cam la fel cum era in comunism. Evident ca o vom gasi apoi totul la preturi de specula, pe retele paralele de distributie. La fel cum era in comunism.

Oh, dar va veni politia si ii va amenda sau ii va inchide pe toti astia care vand pe sub mana si pe retele paralele de distributie. Serios? Poate va inchide cativa fraieri, dar vor ramane cei protejati – cei care dau dreptul politiei sau cei care sunt extensia organelor. Poate sa ii spuna cine vrea orice, dar coruptia apare atunci cand are unde si de ce. In plus, retelele paralele de distributie vor fi scutite de plata taxelor. Adica statul nu va mai incasa nimic. Fara incasari nu va putea plati acesti bugetari – garzi financiare, politie, etc.. care sa ne apere de speculanti, ori asta creste si mai mult coruptia, pentru ca respectivii bugetari vor fi si mai tentati sa inchida ochii sub greutatea plicului din buzunar.

Ca asa se intampla nici macar nu trebuie sa te uiti prea departe in urma, pentru ca au dat unii destepti o reglementare in zona medicamentelor. De cativa ani incoace guvernul a vrut sa fie popular si a limitat pretul medicamentelor, a impus reguli stricte de pret si de control. Ca urmare s-au intamplat doua fenomene. In primul rand, acei producatori care nu au fost de acord cu ideea s-au retras de pe piata romaneasca, ca urmare o suma de medicamente scumpe – mai ales cele oncologice au inceput sa lipseasca. Dar si multe altele. Asa ca daca aveai nevoie, intrebai la farmacie, nu le gaseai si apoi plateai pretul cuiva, un pret de Germania ca sa iti aduca de afara.

Cel de-al doilea fenomen a fost specula cu medicamente, acolo unde producatorii au continuat sa aduca si sa vanda anumite medicamente in Romania, au aparut si oportunistii care sa le cumpere la pret de Romania si sa le exporte in tari in care se vindeau cu de 3-4 ori, chiar de 10 ori mai scump. Asa ca poporul nu a beneficiat cine stie ce de aceste medicamente – ca pana la urma dispareau tot pe pietele unde se vindeau scump. Firmele producatoare au redus vanzarile pe Romania ca sa nu isi canibalizeze vanzarile profitabile din alte tari, iar poporul a inceput sa plateasca si entru aceste medicamente pretul din Germania + tariful de livrare in Romania. Asta daca avea cine sa i le aduca pe direct. Altfel mai aparea taxa de intermediere.

Asa ca acum vedem internetul plin de strigate de ajutor al celor ramasi fara medicamente – unele par sa fie bune la vindecarea covidului (sunt deja pastrate bine in stocuri, si cei ce le pastreaza au si scuza ca trebuie sa ajute pandemia) altele pentru ca … la fel ca la hartia igienica, de frica lipsurilor au fost panicati care au cumparat tot stocul sau de ce nu, din cei care vizeaza o mica oportunitate de a-si ajusta veniturile. 

Si daca vine un ministru la televizor si ne arata 10 cutii de carton cu masti in ele si apoi se lauda ca a oprit exportul catre celelalte state din UE, afara de praful in ochii fraierilor mai reuseste si sa ii intoarca pe ceilalti impotriva noastra, ca urlau toti la stiri cum Romania nu are o atitudine corecta in plina pandemie. Acum au toti motiv sa ne refuze cand le-om cere ajutorul.

Ar mai fi o chestie care reglementeaza si deregleaza tot acest sistem. Licentele si aprobarile. Ca sa produci anumite chestii ai nevoie de licente, aprobari, etc. E normal! Nu poti sa lasi pe orice traznit sa fabrice orice. Te trezesti ca mastile te apara de virusi dar te umplu de bacterii, ca dezinfectantii nu sunt buni nici de spalat toalete, etc. Problema e ca cei ce reglementeaza, cei ce dau licente si aprobari sunt lenti. Sau rauvoitori. Nu stiu daca au nevoie si ei de ceva in buzunare sau pur si simplu nu se pot misca mai repede, dar fara licenta, auditul, aprobarea lor… nu se face nimic.

Pentru ca acum, exista cerere pentru anumite produse. Asa ca daca lasam preturile in pace, vor apare repede investitii si acele produse vor umple piata. Nu, nu imediat dar vor apare si atunci cand vor fi suficient de multe vom putea alege pe care sa il luam iar functie de alegerea noastra, pretul lor va ajunge rezonabil. Nu ieftin neaparat, pentru ca investitorii trebuie sa isi recupereze investitiile, dar vor ajunge la preturi decente si permisive. Dupa ce va trece pandemia si nebunia, vor ramane doar acei care nu si-au batut joc de produsele lor si nici de clienti. Restul vor descoperi ca s-au aruncat cu capul in groapa. Dar asta se intampla cu piata libera, se regleaza. Daca blocam acum preturile, blocam initiativa iar cei ce produc azi vor beneficia de niste avantaje mult prea mari. Daca ii injura cineva, sa nu uitam ca au trebuit sa supravietuiasca intr-o piata in care nu dadea nimeni doi bani pe produsele lor.

Ideea e sa ii lasi pe toti sa se dezvolte, mai mult, sa ii ajuti sa se dezvolte, sau sa apara, sau sa isi reconverteasca productia in ceea ce avem nevoie acum. Asta va crea concurenta si abundenta de produsele care lipsesc acum. Concurenta va scadea preturile. Daca insa o facem la modul romanesc, la unii le dam licenta si la altii nu, ei bine atunci putem sa plangem cat vrem pentru mercurialul de preturi. La final piata se bazeaza pe cerere si oferta, pe oportunitati si alte cele. Si cum tot au ramas unii fara joburi, asa s-ar crea altele. Macar pentru o perioada de timp.

Si ca sa nu ma injure prea tare cei care nu sunt de acord cu mine am si pentru ei o propunere. In loc sa blocam cresterea de preturi sa obligam pe cei ce vand sa publice adaosul practicat. La fel ca in birt. O sa avem o idee asupra lacomiei si atunci o sa stim pe cine sa penalizam cand s-o intoarce roata.

Intr-un fel sau altul nebunia va trece. O sa ne alegem cu teste rapide de Covid19, o sa apara si o forma de tratament recomandata si o sa mergem mai departe. Probabil ca o sa vedem multa vreme de acum inainte oameni care sa poarte masti pe strada (in Asia sunt destul de populare inca de pe vremea SARS), o sa citim despre teorii conspirationiste care au dus la pandemia din ’20. O sa o uitam. O sa fie istorie chiar daca ne schimba modul de viata.

Cam asa cum au uitat cei ce au prins comunismul cum e sa iei lucrurile pe cartela. Cum e sa stai cu cartela in mana si sa nu prinzi marfa, ca nu e destula. In acelasi timp, unii privilegiati primeau aceeasi marfa pe usa din dos. Diferenta o faceau sumele de bani puse la bataie si pozitia sociala. De ce isi imagineaza cineva ca s-a schimbat ceva. Zicea Einstein ca e semn de nebunie sa pornesti de la aceleasi ipoteze, sa repeti acelasi experiment si sa te astepti la un rezultat diferit.
Cam asa ne-a reusit si lupta anticoruptie. Am blocat sistemul de tot dar coruptia e tot acolo. Iar efectele ei ne dor poate mai tare ca niciodata.

De cei mai tineri ce sa spun. Le e frica sa nu ramana pe dinafara cand se da ceva. Pentru ca ei au crescut intr-o societate care sa aibe grija de ei si cred ei ca daca o reglementeaza si o procedureaza ca la corporatie va fi totul bine. Apoi se vor plange de cei ce nu respecta procedurile, care stramba regulile dupa nevoile lor, vor descoperi ca si in corporatie ca unii se lipesc mai usor la bonusuri, vor realiza la un moment dat ce prostie au facut, dar va fi prea tarziu.

Acum nu ma mai mir daca toata povestea asta o sa degenereze in comunism. Macar stiu ce am de facut. Imi iau o portavoce ca sa infierez specula si ma asigur ca am stocuri suficiente sub masa si o usa in dosul casei... si niste plicuri pregatite...