Darwin spunea ca suntem in varful evolutiei speciilor. Ca suntem cea mai complexa forma de viata, pentru ca avem inteligenta, putem comunica, inova, etc.
Si vine o porcarie de virus, o nimicnicie masurata in nanometri, ca abia se vede la microscop si da cu teoria evoultionista de pamant in doi timpi si trei miscari.
Pai sa vedem, in primul rand noi spunem ca am evoluat ca specie, ca avem inteligenta, educatie si discernamant. Un fel de a spune. Daca te duci la supermarket zilele astea se vede ca nu e mare diferenta intre homo sapiens si o ciurda de vite scapate in lucerna necosita. Chiar daca la usa e un paznic care limiteaza accesul in magazin, faptul ca lucerna e mai verde la anumite rafturi face ciurda sa se inghesuie acolo, chiar daca livada e destul de mare si are lucerna pentru tot septelul.
De asemenea, mai putem observa specimenele care trebuie sa isi arate vitejia in potentialul dans al imperecherii. Nu stiu daca si cei pe care i-am vazut in supermarket erau in calduri, dar sigur aveau ceva de demonstrat. Imediat de observat, in primul rand ca nu purtau masca de protectie (desi acum ar trebui sa fie clar la toata lumea cat de mult poate ajuta), apoi ca nu au nici o treaba cu distanta de siguranta. Cu o aroganta sfidatoare arata ce ei nu se supun regulilor, ei fac regulile. Arata cumva convingerea lor ca vor conduce turma sau ca vor arata ei fraierilor care cred in pandemie ca totul e o smecherie. In fine, la cum reactioneaza poate chiar au noroc si mai apuca sa arate ceva. Mai stiu cativa care nu au avut noroc, unul din ei ne explica pe facebook cat sunt de prosti doctorii si cei ce se sperie de virus. Din pacate pentru el a murit de curand la Paris, ucis de virusul in care nu credea. Ramane ca nu ne-am indepartat prea mult de regnul din care zicem ca ne tragem, cand e de apucaturi ne comportam la fel. Ideea e simpla, daca ne omoara virusul macar sa fim cu burta plina.
Am remarcat ca in ceea ce priveste foamea dispar si diferentele intre estici si vestici. Nemtii si americanii au golit in egala masura magazinele si au avut acelasi comportament de hoarda, asa ca cel putin din punctul asta de vedere caprele sunt toate la fel, ba chiar putem sa ne laudam ca cel putin la chestia asta, capra lor moare mai repede. Unde mai pui ca au nevoie de romani ca sa le culeaga mancarea de pe camp si sa le-o livreze in staul.
Bun, sa mergem apoi spre latura emotionala, spre religie. Era un banc cu o tipa de calcase putin stramb si cand era cat pe ce sa fie prinsa s-a rugat la Dumnezeu sa o salveze. O voce din cer i-a spus atunci - te scap, dar sa stii ca vei muri inecata. Nici o problema a zis femeia si de atunci s-a ferit de mers la mare, lac, rau, orice. Doar ca intr-o zi a primit un super cadou de la sot, o croaziera pe mare pe care chiar nu o putea refuza. Ca sa vezi belea, cum era vaporul mai in mijlocul oceanului, zbang! o explozie si incepe barcazul sa se scufunde. Asta amintindu-si de pacatul ei incepe sa se roage “Doamne, inteleg ca am gresit si ca mi-a venit randul sa mor inecata, dar din cauza mea chiar trebuie sa moara cateva mii de oameni?” Si atunci vocea din cer s-a auzit din nou… “Daca ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toti!”
Cred ca sunt defect dar parca seamana cu chemarea bisericii la adunare in timp de pandemie. Ma gandesc ca si de pe vapor or fi scapat unii cu barci, veste de salvare, nu s-or fi inecat chiar toti. Cam asa si cu disperarea asta sa aduca lumea la altar.
Zicea un preot intrebat ce parere are “O sa respectam regulile”, asta dupa ce le-a negociat la greu. Oare cat ar fi fost de greu sa spuna “traim o mare incercare si acum e momentul sa ne pazim ca sa putem sa sarbatorim la anul cat si pentru anul asta”.
La ora asta par ca niste vanzatori de loterie - hai sa vedem ce pariu aveti cu divinitatea, pe care va alege sa ramana pe aici si pe care sa urcati la cer.
Si am ajuns la un subiect care ne marcheaza ca si homo sapiens. Din cele mai vechi timpuri incercam sa mituim cumva divinitatea, sa ii cumparam bunavointa. Pe vremea antichitatii fiecare baga pile la cate un zeu care sa il protejeze. Ba cu ofrande, ba cu sacrificii (chiar si umane) fiecare incerca sa cumpere bunavointa si sa spere apoi ca a mers. Apoi, unii am ales sa credem in Fiul Domnului. Am citit Biblia si nu prea am priceput nimic. Asa ca in loc iubirea aproapelui, de pace si intors si celalalt obraz inaintasii nostri au scos sabia. Apoi au construit biserici ca sa li se ierte pacatele. De peste doua mii de ani, in varii culte crestine, inevitabil ajungem la constructii impresionante ca sa ne vada Cel de sus. Asa am ajuns sa investim sume mai mari sau mai mici in temple si in ornarea lor. Si daca tot le avem cum sa nu le vizitam? Stiu ca mama o sa se supere pe mine pentru ce spun acum, deja a facut-o, dar oare asta e menirea mizeriei asteia de virus? Sa aleaga din cei ce se cred credinciosi doar prin relatia cu templul si nu prin relatia lor sufleteasca?
Pe de alta parte, ma gandesc eu asa in pandemie, cum sa scapam de coruptie cand mita e in religia noastra. Care e diferenta intre noi si Iuda cand mergem cu cativa arginti la templu pentru a ne fi iertate pacatele? Pai nu e tot un comert si asta?
Si daca suntem convinsi ca il putem cumpara pe Hristos ce ne opreste sa credem ca putem sa ii cumparam pe toti ceilalti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu