manifest anti-marxist

Aveam eu pe vremuri un prieten care spunea “nu-ti dau pe gratis oricat mi-ai da!” Si ce se mai potriveste la vremurile astea. Tineam pe vremuri discursuri studentilor si le povesteam de Marx care infiera specula. Azi vad ca e mai viu ca niciodata, urla ziarele, social media, cam tot ce tine de propaganda la adresa speculantilor care au ochit oportunitatea de business in pandemie. Au crescut preturile la cam tot ce tine de psihoza noastra cea de toate zilele – produse dezinfectante la care nu se uita nimeni au ajus sa coste greutatea lor in aur, hartia igienica a devenit valuta forte, de masti si alte echipamente medicale nu mai vorbim ca degeaba ai bani ca nu ai de unde sa le iei. Si sa nu uit mancarea care a devenit brusc mai scumpa, mai ales dupa ce s-au golit rafturile mai mult sau mai putin artificial. Si odata cu cresterea preturilor la orice au inceput iar ai nostri sa infiereze specula asta nenorocita.

Pe vremea comunismului nu puteam intelege cat de nebuni au fost stramosii mei de au lasat teroarea aia sa acapareze Romania. Ca sa vad cat elan au cei din jurul meu acum in a aduce comunismul la loc.

Dar hai sa explicam niste mecanisme simple de piata. Afara de faptul ca pretul unui produs depinde direct proportional de dorinta cuiva de a-l avea, mai sunt si niste mecanisme de cost. Asadar, sa vedem cam care ar fi efectul pandemiei pe costuri. Trebuie sa platesti angajatii care se expun, chiar daca nu le dai bonusuri (desi le dai) si oricum ca sa respecte macar o parte din regulile noi impuse sunt neproductivi, deci mai platesti si ceva mai multe ore suplimentare. Toata lumea e de acord ca cei din logistica, cei din retail, din servicii care musai sa se intample, in genere toti cei expusi trebuie sa fie platiti mai bine. Bun, pai daca sunteti toti de acord cu asta, atunci trebuie sa fiti de acord si ca preturile vor reflecta aceste costuri. Sau puteti sa nu fiti de acord. Cei care vor plati costurile dar nu isi vor recupera banii vor inchide tarabele. Finalul apoteotic e ca vom avea preturi rezonabile dar nu vom avea nici marfa si nici cine sa ne-o vanda la preturile alea. Cam la fel cum era in comunism. Evident ca o vom gasi apoi totul la preturi de specula, pe retele paralele de distributie. La fel cum era in comunism.

Oh, dar va veni politia si ii va amenda sau ii va inchide pe toti astia care vand pe sub mana si pe retele paralele de distributie. Serios? Poate va inchide cativa fraieri, dar vor ramane cei protejati – cei care dau dreptul politiei sau cei care sunt extensia organelor. Poate sa ii spuna cine vrea orice, dar coruptia apare atunci cand are unde si de ce. In plus, retelele paralele de distributie vor fi scutite de plata taxelor. Adica statul nu va mai incasa nimic. Fara incasari nu va putea plati acesti bugetari – garzi financiare, politie, etc.. care sa ne apere de speculanti, ori asta creste si mai mult coruptia, pentru ca respectivii bugetari vor fi si mai tentati sa inchida ochii sub greutatea plicului din buzunar.

Ca asa se intampla nici macar nu trebuie sa te uiti prea departe in urma, pentru ca au dat unii destepti o reglementare in zona medicamentelor. De cativa ani incoace guvernul a vrut sa fie popular si a limitat pretul medicamentelor, a impus reguli stricte de pret si de control. Ca urmare s-au intamplat doua fenomene. In primul rand, acei producatori care nu au fost de acord cu ideea s-au retras de pe piata romaneasca, ca urmare o suma de medicamente scumpe – mai ales cele oncologice au inceput sa lipseasca. Dar si multe altele. Asa ca daca aveai nevoie, intrebai la farmacie, nu le gaseai si apoi plateai pretul cuiva, un pret de Germania ca sa iti aduca de afara.

Cel de-al doilea fenomen a fost specula cu medicamente, acolo unde producatorii au continuat sa aduca si sa vanda anumite medicamente in Romania, au aparut si oportunistii care sa le cumpere la pret de Romania si sa le exporte in tari in care se vindeau cu de 3-4 ori, chiar de 10 ori mai scump. Asa ca poporul nu a beneficiat cine stie ce de aceste medicamente – ca pana la urma dispareau tot pe pietele unde se vindeau scump. Firmele producatoare au redus vanzarile pe Romania ca sa nu isi canibalizeze vanzarile profitabile din alte tari, iar poporul a inceput sa plateasca si entru aceste medicamente pretul din Germania + tariful de livrare in Romania. Asta daca avea cine sa i le aduca pe direct. Altfel mai aparea taxa de intermediere.

Asa ca acum vedem internetul plin de strigate de ajutor al celor ramasi fara medicamente – unele par sa fie bune la vindecarea covidului (sunt deja pastrate bine in stocuri, si cei ce le pastreaza au si scuza ca trebuie sa ajute pandemia) altele pentru ca … la fel ca la hartia igienica, de frica lipsurilor au fost panicati care au cumparat tot stocul sau de ce nu, din cei care vizeaza o mica oportunitate de a-si ajusta veniturile. 

Si daca vine un ministru la televizor si ne arata 10 cutii de carton cu masti in ele si apoi se lauda ca a oprit exportul catre celelalte state din UE, afara de praful in ochii fraierilor mai reuseste si sa ii intoarca pe ceilalti impotriva noastra, ca urlau toti la stiri cum Romania nu are o atitudine corecta in plina pandemie. Acum au toti motiv sa ne refuze cand le-om cere ajutorul.

Ar mai fi o chestie care reglementeaza si deregleaza tot acest sistem. Licentele si aprobarile. Ca sa produci anumite chestii ai nevoie de licente, aprobari, etc. E normal! Nu poti sa lasi pe orice traznit sa fabrice orice. Te trezesti ca mastile te apara de virusi dar te umplu de bacterii, ca dezinfectantii nu sunt buni nici de spalat toalete, etc. Problema e ca cei ce reglementeaza, cei ce dau licente si aprobari sunt lenti. Sau rauvoitori. Nu stiu daca au nevoie si ei de ceva in buzunare sau pur si simplu nu se pot misca mai repede, dar fara licenta, auditul, aprobarea lor… nu se face nimic.

Pentru ca acum, exista cerere pentru anumite produse. Asa ca daca lasam preturile in pace, vor apare repede investitii si acele produse vor umple piata. Nu, nu imediat dar vor apare si atunci cand vor fi suficient de multe vom putea alege pe care sa il luam iar functie de alegerea noastra, pretul lor va ajunge rezonabil. Nu ieftin neaparat, pentru ca investitorii trebuie sa isi recupereze investitiile, dar vor ajunge la preturi decente si permisive. Dupa ce va trece pandemia si nebunia, vor ramane doar acei care nu si-au batut joc de produsele lor si nici de clienti. Restul vor descoperi ca s-au aruncat cu capul in groapa. Dar asta se intampla cu piata libera, se regleaza. Daca blocam acum preturile, blocam initiativa iar cei ce produc azi vor beneficia de niste avantaje mult prea mari. Daca ii injura cineva, sa nu uitam ca au trebuit sa supravietuiasca intr-o piata in care nu dadea nimeni doi bani pe produsele lor.

Ideea e sa ii lasi pe toti sa se dezvolte, mai mult, sa ii ajuti sa se dezvolte, sau sa apara, sau sa isi reconverteasca productia in ceea ce avem nevoie acum. Asta va crea concurenta si abundenta de produsele care lipsesc acum. Concurenta va scadea preturile. Daca insa o facem la modul romanesc, la unii le dam licenta si la altii nu, ei bine atunci putem sa plangem cat vrem pentru mercurialul de preturi. La final piata se bazeaza pe cerere si oferta, pe oportunitati si alte cele. Si cum tot au ramas unii fara joburi, asa s-ar crea altele. Macar pentru o perioada de timp.

Si ca sa nu ma injure prea tare cei care nu sunt de acord cu mine am si pentru ei o propunere. In loc sa blocam cresterea de preturi sa obligam pe cei ce vand sa publice adaosul practicat. La fel ca in birt. O sa avem o idee asupra lacomiei si atunci o sa stim pe cine sa penalizam cand s-o intoarce roata.

Intr-un fel sau altul nebunia va trece. O sa ne alegem cu teste rapide de Covid19, o sa apara si o forma de tratament recomandata si o sa mergem mai departe. Probabil ca o sa vedem multa vreme de acum inainte oameni care sa poarte masti pe strada (in Asia sunt destul de populare inca de pe vremea SARS), o sa citim despre teorii conspirationiste care au dus la pandemia din ’20. O sa o uitam. O sa fie istorie chiar daca ne schimba modul de viata.

Cam asa cum au uitat cei ce au prins comunismul cum e sa iei lucrurile pe cartela. Cum e sa stai cu cartela in mana si sa nu prinzi marfa, ca nu e destula. In acelasi timp, unii privilegiati primeau aceeasi marfa pe usa din dos. Diferenta o faceau sumele de bani puse la bataie si pozitia sociala. De ce isi imagineaza cineva ca s-a schimbat ceva. Zicea Einstein ca e semn de nebunie sa pornesti de la aceleasi ipoteze, sa repeti acelasi experiment si sa te astepti la un rezultat diferit.
Cam asa ne-a reusit si lupta anticoruptie. Am blocat sistemul de tot dar coruptia e tot acolo. Iar efectele ei ne dor poate mai tare ca niciodata.

De cei mai tineri ce sa spun. Le e frica sa nu ramana pe dinafara cand se da ceva. Pentru ca ei au crescut intr-o societate care sa aibe grija de ei si cred ei ca daca o reglementeaza si o procedureaza ca la corporatie va fi totul bine. Apoi se vor plange de cei ce nu respecta procedurile, care stramba regulile dupa nevoile lor, vor descoperi ca si in corporatie ca unii se lipesc mai usor la bonusuri, vor realiza la un moment dat ce prostie au facut, dar va fi prea tarziu.

Acum nu ma mai mir daca toata povestea asta o sa degenereze in comunism. Macar stiu ce am de facut. Imi iau o portavoce ca sa infierez specula si ma asigur ca am stocuri suficiente sub masa si o usa in dosul casei... si niste plicuri pregatite...