Ei bine, motto-ul acestui curs este “nimeni nu negociaza daca nu este afectat”. Nu mai stiu de unde am luat chestia asta, dar cred cu tarie in ea mai ales ca mi s-a tot demonstrat in timp.
De pilda, stiu pe cineva care a mers la medic pentru un control legat de ceva probleme de presiune pe instalatie si functionare defecta la pompa de injectie (a se traduce prin probleme de tensiune si inima). Dupa ce l-a verificat, doamna doctor a scris o reteta si a pus niste conditii (cele pe care le stim toti, nu fumat, nu cafea, nu alcool, etc).
Tipul cu pricina a inceput sa negocieze cantitatea maxima de alcool din recomandare – cum adica maxim 50 ml de tuica pe zi… hai doamna ca nu se poate trai doar cu atat. Doamna doctor parca imi citise cursul, “sefu’ eu nu negociez cu tine, nu e viata mea, ti-am zis ce se recomanda si ce nu, ce ai de gand sa faci e problema ta in functie de cat vrei sa traiesti si cum.”
Asa ca omul a plecat cu reteta, iar dupa ce s-a simtit ceva mai bine de la medicatie a inceput sa ignore recomandarile. Previzibil de altfel, a ajuns la o operatie destul de complicata – eu ca inginer am inteles ca i-au pus o supapa noua pe pompa de injectie (valva mitrala daca va spune ceva), ceva mansoane pe la tubulatura (cica li se mai spune si aorte), destul de complicata treaba.
Ce s-o mai lungim, dupa toate belele prin care a trecut, acum cand este afectat, cand ii este foarte clar ca daca vrea sa mai traiasca trebuie sa respecte recomandarile, credeti ca mai are nevoie de cineva sa ii explice ce are voie si ce nu? Ei bine, a ajuns la faza in care respecta tot! Pentru ca asta ii poate prelungi viata. Cam asta e negocierea lui.
Cam asa si cu virusul asta. Cei ce locuiesc in comunitati foarte afectate de problema traiesc cu frica aia ca le poate veni randul, ca poate spitalul nu face fata. Atunci cand cei loviti sunt din familie sau din cercul de prieteni, cand vad sicrie toata ziua, sunt afectati si nu au nevoie de prea multe recomandari ca sa se pazeasca.
In schimb, cei care vad azi ca doar 0.05% din total populatie a luat covid si ca doar 0.003% din acelasi total au murit (aproximativ cazul Romaniei de azi) nu sunt chiar asa de afectati. Stim toti ca speranta moare ultima, asa ca fiecare din noi, care nu e direct afectat si nu are pe cineva drag sau apropiat afectat spera sa nu se incadreze in procentul ala de populatie. Chiar ajung sa creada ca virusul nici nu exista. Este foarte greu sa ne convinga cineva ca procentul ala nu e batut in cuie si ca daca nu ne tinem de niste reguli, posibil sa explodeze.
Daca e sa compar cu mica mea poveste, restrictiile sunt echivalente cu faza de medicatie care a ameliorat problema. Cat de grav sa fie daca mai gresim cu o tuiculita in plus, o fripurica, o cafeluta? Ca inca speram sa nu ajungem la operatie, speram ca se va rezolva cumva de la sine si vom scapa toti basma curata.
Ce ne poate convinge pe noi sa ne tinem de medicatie? Ce anume ne-ar putea afecta atat de tare incat sa respectam in continuare medicatia? Pardon, restrictiile?
Hai sa luam amenzile pe care guvernul le tot da de cand cu starea de urgenta. O forma de negociere a guvernului care spune – bai, fiti atenti, trebuie sa va tinem in casa ca sa nu faceti schimb de virusi intre voi, mai ales daca sunteti in risc de infectare veniti de aiurea, musai izolare, carantina, etc. Ca sa fim convingatori ii amendam pe aia de nu respecta regula. O forma de negociere care tine pentru cei mai multi dintre noi, cei ce se intampla sa mai si platim taxe si chiar si amenzi. Ne-am conformat, ca doar nu suntem nebuni sa aruncam pe geam o caruta de bani. Amenda afecteaza financiar, doare si ca urmare acest tip de negociere functioneaza. Chiar daca inca mai gresim putin pe langa, in limita unui risc minim, respectam cerintele.
Dar ce te faci cu cei care nu sunt afectati de acest tip de negociere?
Cum care?
Pai sa luam pe cei mai presus de lege - cum ar fi domnul militian care s-a intors din Israel (probabil ca multi au uitat deja de ce a fost in stare, e cel care a pus pe butuci un spital si a bagat in alte spitale pe multa alta lume). La fel ca el mai sunt o suma de oameni “importanti”. Cei ce se cred de neatins, pe care nu ii sperie nici virusul, darmite amenda.
Nu este o caracteristica a noastra, am vazut ca ideea de superioritate si invincibilitate functioneaza pe toate meridianele. Sa revenim la negociere, cum negociem cu oamenii astia pe care legea sau amenda nu ii afecteaza? Cum ii convingem pe ei sa nu ne puna pe noi in pericol?
Greu de zis, dar ar trebui sa gasim ceva care sa ii sensibilizeze iar daca platitul unei amarate de amenzi nu ii convinge ce naiba putem sa le facem? Le luam caii de la bicicleta? Le dezumflam lantul? Admit ca nu am nici o idee ce anume ar putea motiva pe un astfel de invincibil, nu am fost de-al lor… dar daca statul vrea sa fie credibil pentru noi toti ceilalti atunci trebuie sa gaseasca o solutie pentru “invincibilitatea” asta. In nici un caz ceea ce se intampla azi, adica sa ii duca peste rand cu avionul sau elicopterul la tratament. Nu face decat sa le creasca convingerea de “invincibilitate” si sa ne irite pe ceilalti ca suntem luati de prosti.
Apoi mai sunt si cei care nu au platit in viata lor o amenda. Multi dintre ei s-au intors recent din strainatate, oameni harnici de altfel, cum au ajuns acasa au pus mana pe furci si topoare. Din pacate nu ca sa faca ceva util ci ca sa isi dea in cap cu ele. Nu sunt proprietari pe nimic, nu platesc taxe si cam nimic. Au doar drepturi si nici o responsabilitate.
Altii pentru care nu functioneaza amenda ca si factor de negociere, pentru ca li se rupe de ea. Oricate amenzi le dai, in final te trezesti doar cu credite neperformante. Asa sunt de curios sa vad cum se duce ANAF-ul si scoate bani de la ei, as lua bilet in primul rand. Ei au doar drepturi pentru ca nu ai ce altceva sa le faci, nu doar ca nu sunt afectati de sistemul legal, dar ii stiu toate scaparile si profita din plin de ele.
Si ei toti au dreptul la viata. Au dreptul sa se infecteze si sa infecteze pe altii. Au dreptul sa ocupe un pat in spital si poate in detrimentul unuia care si-a platit taxele (implicit acel pat la spital), care respecta legea sau care plateste amenda atunci cand e prins pe langa lege. Oare daca in loc de amenda ar primi un document prin care sa renunte la dreptul la pat in spital? Sa renunte la dreptul de a fi tratati? Sau sa nu primeasca acest pat pana cand nu isi platesc amenzile si taxele si tot ce mai au ei de platit?
Ar fi ca si cum si-ar paria dreptul la viata. Ca in gluma cu cercetatorii ardeleni, care au descoperit ca la covid s-a dovedit ca cine are noroc scapa.
Inteleg ca nu se poate din punct de vedere legal, toti au dreptul inalienabil la viata! Asta pana in situatia in care trebuie sa alegem cine are mai mult dreptul asta. Asta incerc sa spun, ca azi ne negociem nu doar speranta de viata sau riscul de imbolnavire.
Pentru ca virusul asta, daca ajunge sa ne puna sa negociem vieti e posibil sa ne schimbe ideile de democratie si de drepturi ale oamenilor.
Asta e … o negociere pe care nici macar nu o percepem ca si negociere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu