De cateva luni fiica mea a primit o pereche de papagali ca si “jucarii de companie”. Genul ala mititel, perus. Bine, povestea e mai lunga, dar esenta este ca avem in casa doua pasarele care impart o colivie pusa undeva pe o mobila in living. Initial au primit nume exotice, dar dupa ce au inceput sa se exprime le-am uitat numele si azi ii strigam dupa porecle. Asa se face ca unul a primit apelativul de “Inginerul”. E foarte curios si toata ziua mestereste ceva pe la colivie, cum gaseste o clema noua atarnata, sau vreo jucarie pe acolo incepe sa isi puna mintea cu ea, sa o desfaca, sa o dea jos, etc. Inginerul este si un mare iubitor de libertate, asa ca isi petrece foarte mult timp mesterind la una din usitele prin care primeste mancare. Nu doar ca isi face timp dar reuseste si sa o deschida, asa ca a trebuit sa inventam un sistem de inchidere cu niste agrafe care sa il tina inauntru.
Chestia e ca trebuie mereu sa fim atenti sa incuiem usita, sau daca il lasam sa o deschida atunci sa nu deschidem usa la terasa ca sa evitam sa zboare afara. Si cum e vara si frumos afara, din pacate pentru el, preferam sa tinem colivia inchisa si usa la terasa deschisa.
E drept ca afara ar avea libertate, probabil cateva ore pana cand ar fi prinsi de vreo matza. Sau ceva mai multe ore pana cand ar muri de foame. Spun asta pentru ca nu prea ii vad in stare sa se descurce de capul lor si nici nu ne vine sa riscam si sa vedem daca pot sa vina inapoi. Desi, asa cum s-a exprimat un prieten, daca zboara asta e, nu e un cost mare, dai la 50 de lei bucata nu e mare scofala sa iei altul sau altii in loc.
Dar, ne sunt simpatici si parca nu am vrea sa il pierdem, mai ales ca libertatea asta relativa a lor nu le-ar aduce nimic bun.
Dar ca sa revin la poveste, zilele trecute am facut accidental un mic experiment pe ei. Cei doi aveau pana de curand un program al lor cand primeau liber sa zboare prin casa si contam pe faptul ca undeva pe seara se intorceau cuminti in cusca pentru nani. Comportament similar cu al gainilor bunicii, daca ma gandesc ca si alea se duceau la nani chiar devreme. Dar asa cum spuneam de ceva vreme au trebuit sa stea in cusca ceva mai mult fara sa le dam drumul, intre relativa lor libertate de zbor prin living si usa deschisa la terasa, am preferat sa ne intre vara in casa. Probabil ca au inceput sa sufere si sa isi doreasca mai mult libertatea peirduta. Deh, daca nu ii invatam ca pot sa se joace in tot livingul probabil ca nu le-ar fi lipsit asa de tare libertatea. Dadea un coleg al meu un exemplu cu cainele tinut toata viata in lant. Chiar daca ii desfaci lantul, el tot acolo sta, ca asa s-a invatat.
Asadar, Inginerul a tot mesterit saracul pe la usitele alea dar cum ii blocasem calea de scapare nu a reusit sa iasa. La ce scandal si ciripeala era in cusca, cred ca si “nevasta-sa” il cam zabunea de cap, ca vrea si ea pe afara, asa ca el se straduia tot mai mult. Atunci cand a venit vremea si le-am dat drumul au zburat afara ca din pusca si nu au mai vrut sa se intoarca. Am ignorat mica lor rebeliune pentru ca stiam ca se vor intoarce la mancare, dar cand s-au intors in cusca de foame s-au asigurat ca pot sa zboare afara inainte ca vreunul din noi sa le inchida usa spre libertate. S-au organizat admirabil, unul manca celalalt statea cu ochii pe noi sa vada daca ne apropiem de cusca. Nici o sansa sa ii inchidem in cusca.
Asadar, au reusit sa ramana afara, iar seara nu au mai dormit in cusca ci pe cusca. Nu ca as avea o problema ca dorm ei pe cusca si nu inauntru, dar regulile sunt facute ca sa fie respectate. Iar faptul ca mi-au aratat cat sunt de inteligenti si iubitori de libertate la o ora la care nu aveam chef de asa ceva, m-a scos putin din sarite.
Asa ca am decis ca nu negociez cu teroristii! Ca atare le-am dat libertatea, le-am inchis usa la cusca si accesul la mancare. Dimineata cand s-au trezit dadeau ture ca sa intre, dar ghinion, accesul spre colivie era bine inchis. Cand m-au vazut au inceput sa ma ciripeasca si sa ma certe. Greu de descris cum ciripeau la adresa mea. Ma uitam la ei ca faceau demonstratie si isi cereau drepturile, dar am decis ca insist in tiranie si sa ii mai las putin pe afara. Au inceput sa vina aproape, cumva sa ma implore sa deschid cusca. Nu stiau cum sa faca, sa imi intre in gratii sau sa ma certe si sa imi obtina atentia. S-au lovit de un negociator mai puternic decat credeau ei. In plus cum nu aud prea bine pe inalte, nici nu ma deranja prea tare ciripeala lor.
Ei bine insa, la un moment dat, in timp ce imi faceam de lucru cu tabieturile matinale, cineva le-a deschis usa si i-a bagat inauntru la mancare. Cand m-am intors in living era o liniste ca la nunta cand baga sarmalele - atunci cand nici muzica nu mai canta, toti cu nasul in farfurie si infuleca de zor si nuntasi si muzicanti.
Si ma gandeam in sinea mea la ce exemplu bun pentru viitoarele cursuri de negociere. Asa ca daca vrei si libertate si mancare, ori trebuie sa fii tu cel care are grija de papagali ori sa ai un aliat puternic care sa aibe grija de tine atunci cand vrei sa poti sa alegi dintre una sau de alta.
Le-as aminti si celor care explodeaza de patriotism in campania electorala ca din pacate suntem atat de mici si de nepregatiti, incat daca ar fi sa fim lasati sa zburam de nebuni in gradina s-ar putea sa ne astepte vreo matza sau sa nu fim in stare sa ne gasim drumul inapoi spre mancare.
La fel de bine mi-au amintit si o alta lectie ce tine de networking. Ei bine, asa cum a zis prietenul meu, daca poti fi inlocuit cu 50 de lei sau chiar mai ieftin ai grija sa fie cineva pe acolo caruia sa ii fii simpatic si care sa te doreasca in organizatie. Pentru ca altfel o sa ajungi sa zbori…
