marți, 22 septembrie 2020

manciurian candidate...

Cu ceva vreme in urma am urmat ceva cursuri de marketing. Am doua hartii care spun ca ar trebui sa nu fiu strain de povestea asta… Un certificat la o prestigioasa scoala britanica cu invatamant la distanta si o diploma la o alta.

Cred ca aici e problema… ambele hartii vorbesc despre chestii care descriu o alta tara, nu Romania.

Fandositii aia m-au pus sa invat tot felul de prostii despre ce inseamna studiul pietei, despre concurenta, produsul pe care il pun pe piata si mai ales despre planul de comunicare care apoi se transforma in campania de promovare, cu reclame si toate cele. Adicatelea, cum afla lumea ce produs misto am eu si cat e de diferit si de destept e fata de al altora.

Si m-am trezit in plina campanie electorala intr-un moment in care schimbarea de generatii dar si legislatia a dat cu cei mai multi de toti peretii.

Ne dam un pas inapoi si descoperim ca si functiile politice sunt “o piata”. O piata pe care produsul este candidatul si ideile lui. Partidele din spatele candidatilor sunt un fel de firme care isi vand produsele. Iar planul de comunicare este chiar campania.

Ziceam ca suntem la un moment de schimbare de generatii. Tot ce stiau bunicii si parintii crescuti si educati pe vechiul stil nu mai merge. Ba s-au pus legi care impiedica in campania electorala ceea ce se intampla la orice campanie de promovare clasica pentru produsele din magazine, adica nu mai e voie cu cadou, cu surpriza in punga, cu "pixe, basti si plasi" cum imi placea mie sa spun. Bun si asa, reglementarea a redus din bugete si a impulsionat imaginatia.
Sau nu! 
Pentru ca sistemul a lasat in pace afisele electorale - adica sa vedem si noi moaca celui pe care il votam si eventual sa citim ceva despre el. Un lucru bun este ca a limitat spatiul de promovare la cateva aviziere clar definite. Zic bun pentru ca dupa campanie nici dracu nu mai dezlipea mutrele candidatilor de pe toate gardurile si zidurile. Cumva etic pentru ca ii obliga si pe cei cu bani si pe cei fara sa se limiteze la un anumit buget. Asa ca degeaba ai bani daca nu poti sa iti pui mutra pe toti stalpii.

Si au lasat fluturasii in pace. Ei bine, cu fluturasii astia am eu o problema. Cumva cei care se ocupa de campanie au o idee fixa cum ca trebuie ca tot neamul sa primeasca un fluturas din ala ca sa voteze candidatul. Cumva, toti sefii de campanie sunt convinsi ca daca mi-au dat un fluturas o sa votez candidatul lor.

Atat ca… unii mi-au pus fluturasul la stergatorul de la masina parcata in fata casei. Am avut ghinion. Si eu si candidatul. Eu, pentru ca spalasem masina, parbrizul era inca ud, asa ca fluturasul pacii s-a udat iar peste noapte s-a uscat si s-a lipit de parbriz mai rau ca o amenda de parcare. Dimineata cand sa duc mostenitoarea familiei la scoala a trebuit mai intai sa razuiesc mutra candidatului de pe parbriz. Nu reproduc aici ce anume i-am urat lui si celor din trupa lui de campanie. Mai ales ca a trebuit sa mai investesc si niste servetele cu alcool ca sa il dau jos de tot de pe geamul masinii. Oare ce o fi fost in capul lor cand au instruit voluntarii sa faca asa ceva? Sau in capul voluntarilor? Ca poate si daca imi placea omul, dupa faza cu parbrizul m-am enervat suficient cat sa ma intreb cat o fi de destept ca sa imi conduca satul.

In paralel, un amic era infuriat pe alta echipa de voluntari. Omul e un pedant si un meticulos si mare gradinar. Gazonul lui e tuns cu forfecuta, gradina lui poate fi exemplu pentru orice parc botanic din lume. Ei bine, cineva i-a aruncat niste fluturasi peste gard, care apoi au fost udati de sistemul de irigatii si s-au transformat intr-o mazga pe gazonul lui impecabil. Nu l-am intrebat cu cine voteaza, dar stiu ce cuvinte alese a avut la adresa celor care i-au atacat gazonul.

Probabil ca cineva ne-a auzit pe mine si pe amic plangandu-ne, asa ca urmatorul fluturas mi-a fost lasat pe pragul de la usa. De doua zile ma distrez calcand pe mutrele candidatilor. Ca la nebunia asta cu covidul sigur nu o sa iau hartia de pe stergatorul de picioare ca sa o duc in casa si sa o pun pe masa. Iar de pe pragul usii nu o citesc, dar o calc in picioare. Cu mutre cu tot!  

Altii, ceva mai disciplinati mi-au lasat textele in posta. Frumos, decent, chiar i-am admirat. Au o singura problema, sunt candidatii din localitatea vecina. Eu locuiesc pe o strada care e si granita dintre cele doua localitati. Asa ca dintr-o problema de geografie locala, s-au straduit degeaba… Oricum, am apreciat ca au folosit cutia de posta spre deosebire de ceilalti. Decent, chiar daca nu ma interesa, macar nu m-au enervat.

Eu am ignorat fituica primita in posta, dar junioara familiei s-a pus sa o citeasca. Si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii - de ex - cum se poate ca principalul candidat a urmat cursurile la vreo trei universitati intr-un interval de timp foarte scurt, foarte scurt! Cum ea stia ca facultatea dureaza cam cinci ani, intrebarea fireasca a fost “l-au dat afara de peste tot?”. Asta ca sa nu intru in alte detalii mai picante, despre alte texte care trebuiau sa il ridice pe om in slavi dar ieseau tot pe invers. Ma intrebam, oare cei care au compus mesajul chiar au ales publicul tinta doar dintre cei ce inteleg diferenta intre diploma de baza si alte cursuri (ca sa ma dau exemplu, diploma de marketing a fost obtinuta intr-un an de curs, incomparabil mai repede fata de cea de inginer care mi-a omorat ficatul pe vreo cinci ani de studentie). Pentru ca cei ce nu si-au batut capul cu ceea ce se intampla dupa bacalaureat s-ar putea sa nu prea inteleaga niste chestii.

In fine, ca sa ajung la o concluzie, cumva, cineva a instruit pe cei cu reclama sa ne bombardeze cu mutrele candidatilor. Nu stiu pe ce s-a bazat acea indicatie, dar pot sa spun ca nu ma incanta cu nimic faptul ca atunci cand ma uit pe youtube la "ceva" se opreste acel "ceva" ca sa imi bage o reclama. Da, stiu ca reclama imi plateste dreptul de a vedea acel "ceva" gratis, dar de aia tot ma enerveaza si cu atat mai putin ma convinge sa cumpar. Poate sunt eu defect …

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu