sa ne prefacem

 O stiti pe aia cu as face orice ca sa nu fac nimic?

Cumva principiul de baza pe care se ghideaza cei mai multi din ai nostri. Care este evident combinat cu acea asteptare … care spune ca pica para malaiata in gura lui Natafleata. Imi spunea un amic ca asta e diferenta majora intre biserici – la ortodocsi se roaga toti in genul “da-mi Doamne… si apoi vine lista – sanatate, bani, dragoste…” in timp ce la catolici spun ceva de genul “da-mi Doamne puterea sa…”. La unii speranta e sa pice ceva din cer, la ceilalti e nevoia de a putea crea acel ceva.

Nu stiu cat e legenda, dar daca ma dau un pas in spate si ma uit la cum merg lucrurile, as zice ca are mult adevar povestea asta.

De ce m-a apucat acuma chestia asta? Pai… sunt obligat prin lege sa negociez cu sindicatul sau in lipsa lui cu ceva similar (pe care culmea sunt obligat sa il organizez). Si sindicatul cere doar salariu sau vacanta sau tichete sau … Al naibii daca ar cere training, scoala, orice i-ar face pe oamenii aia sa performeze mai bine.

Foarte ortodox acest sindicat “da-ne!” Ca daca era mai spre catolici ar fi spus poate “invata-ne!”.

Tot din trecut o stiu pe aia cu "ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim". Sau.. cum vad eu din scaun de manager, ei se fac ca muncesc, noi ne facem ca ii platim. Cumva, nici una din parti nu investeste in cealalta. Angajatii traiesc frica de a fi “exploatati” iar cei care ii conduc se mira sincer ca nu ies cifrele financiare si nu isi pot explica de ce.

Plecand de la ideea initiala, cu nu iti fac pe gratis … mi-am amintit de Rockefeller, despre care legenda spune ca a dat felinare gratis ca sa isi poata vinde petrolul! Adica a facut mai intai o investitie.

Trainingul, scoala… niste investitii. Aici imi amintesc de discutia aia vehiculata pe la traininguri – “ce ne facem cu ei daca platim pentru scoala lor si apoi pleaca” la care raspunsul cel mai sarcastic posibil zice “ce facem cu ei daca raman prosti si nu pleaca”.

Ei bine, aici e problema. Faptul ca ii trimiti la training, ca bagi bani in ei nu garanteaza ca angajatii se vor destepta. Din contra, ca trainer am experimentat de multe ori complexul atoatestiutorului! Orice incerci sa spui e macar unul acolo care le stia dinainte, mai bine, mai oricum… si face tot ce poate sa arate ca firma a aruncat banii pe geam cu trainingul. Oamenii nu vin la training ca sa invete, ei vin pentru ca au fost trimisi si ori se plictisesc de moarte ori se iau la tranta cu cel ce incearca sa ii invete ceva.

Sa ne intelegem, meseria se fura nu se invata, ori daca ai din astia care stiu dinainte, nu vor fura nimic, vor fi bani aruncati pe fereastra,. Ei nu inteleg ca investind in ei pot sa plece la alt job mai bun daca nu le convine, ca pot sa se vanda pe bani mai multi daca se satura sa mimeze ca muncesc. Dar daca sunt perceputi ca mimi putin probabil ca vor primi oferte.

Intrebarea pentru manager este cum sa rezolve problema asta. Si rezolvarea exista, e chiar simpla, un sistem de bonus aliniat la performante!

Si apoi, surpriza, toti incearca sa fenteze, sa ajusteze, sa faca performantele alea sa arate mult mai bine decat in realitate!

Exemplul cel mai fain e dat de britanici atunci cand au incercat sa ajute populatia locala si au incercat sa elimine cobrele din India. Ca sa scada numarul de incidente de oameni ucisi de interactiunea cu cobrele au oferit un premiu pentru fiecare cobra ucisa si predata autoritatilor. Doar ca sa descopere ca in timp s-au inmultit cobrele. Indienii au facut crescatorii de cobre ca sa le poata valorifica.

La fel si sistemul de bonusare, trebuie urmarit si ajustat! Mai am o poveste, cu un tip care taia lemne si se chinuia cu un bricegut. Vine un amic de-al lui si il intreaba “bai nebunule ce te chinui cu briceagul cand ti-au dat astia drujba?” la care raspunsul a fost “fraiere, sunt platit la ora”.

Viata e ciclica. Azi e usor de negociat cu sindicatul pentru ca angajatii fug de sindicat. Azi nu mai vrea nimeni in sindicat pentru ca fiecare individ crede ca munceste mai mult decat restul si ca poate obtine individual mai mult decat cu turma. Fiecare vrea sa negocieze individual. Mai negociem cu sindicatul doar pentru ca o cere legea.

In final, fiecare incearca sa traga spuza pe turta lui. Sindicatul cere aberatii care ar falimenta firma. Nu isi pune nimeni problema ca dupa ce firma dispare, dispare cam tot… incepand cu salariile si terminand cu sindicatul in sine. Pentru ca sindicatul e pus la zid de membrii sau de aspirantii la a fi membri doar in ceea ce inseamna salariu.

Pe de alta parte e greu sa ceara mai mult decat au dat deja politicienii, care au pus deja salariu minim pe economie care sa fie cat de mare, de transparenta salariala, etc… sunt mai tari ca sindicatele. Doar ca salariile minime fara performanta operationala genereaza inflatie. Ca individ primesti mai multi bani si cumperi mai putin decat atunci cand luai mai putin. Se da vina pe afacerisitii lacomi, pe antreprenorii nesimtiti. Din pacate politicienii cam prea socialisti din ziua de azi nu inteleg relatia cu angajatii si cu performanta.

Asa ca in goana dupa voturi, politicienii respecta invatamintele lui Stalin – daca iei 500 de lei de la unul harnic si imparti cate 100 de lei la 5 lenesi pierzi un vot dar cumperi 5! Restul este irelevant, ca dupa ce cumperi destule voturi poti face dictatura si nu mai conteaza ce se prefac ei ca fac si cum se prefac altii ca ii platesti. Ca mare sef sigur traiesti bine. Si ai mai fost si ales democratic…

Asa ca … sa ne prefacem…