miercuri, 29 iulie 2020

Economia si efectul pijamalei

Pe langa perioada de carantina a aparut nevoia de home office. In toata lumea oamenii care lucreaza preponderent la birouri incep sa lucreze de acasa. In mare parte sunt oamenii care din punct de vedere financiar isi permit ceva mai mult si care tine la aspectul lor. Si vorbim de gen neutru, egal ca sunt barbati sau femei, sunt cumparatori de haine din branduri premium. Dar ca sa lucrezi de acasa ai nevoie de maxim o pijama indiferent ca e low cost sau premium. Hai o camasa sau o bluza mai rasarita. De pantofi nici nu se mai pune problema, ca daca tot nu ai unde sa ii porti sau sa ii etalezi nici nu mai ai nevoie de ei.

Asa ca desi nu s-a vazut unul din cele mai dure efecte negative a aparut in industria de imbracaminte. Vanzarile s-au prabusit chiar daca toata industria incearca solutii alternative de genul vanzare online de exemplu. Si aici e varful la iceberg. Din industria asta am vazut foarte putina “galagie”. Doar retailerii nemultumiti de chiriile platite pentru magazine in care nu mai putea intra nimeni au ridicat putin vocea. Cert este ca prea putini s-au gandit la apetitul de shopping al oamenilor, care a scazut considerabil. Adica, la ce sa dai o caruta de bani pe haine si pantofi pe care nu le poti arata la nimeni, ca doar lucrezi de acasa. Cu alte cuvinte, lucratul in pijama scade apetitul pentru cumparaturi desi toti au dat vina pe magazinele inchise pentru scaderea vanzarilor.

Si ma repet, asta e doar varful de la iceberg, pentru ca industria asta are in spate o intreaga armata de angajati – de la designeri, la fabrici pline de croitorese si cusatorese, logistica, retail, etc. Asta inseamna ca o suma destul de mare de oameni angajati in toata povestea asta risca sa isi reduca semnificativ veniturile. Consecinta imediata sau mai indepartata va fi o scadere a consumului generat de acesti angajati. O da, multi vor spune ca sunt angajati ieftini si prost platiti de prin locuri obscure si problematice ale lumii. Posibil, ca asa sunt o mare parte din ei, dar la fel de bine sunt si angajatii din zona de design, marketing si vanzari, care sunt destul de bine platiti si aflati in zonele cu putere financiara. Mai sunt si chiriile la magazinele goale, pe care chiriasii nu si le vor mai permite. Piesa dupa piesa ca intr-un imens domino.

Desi foarte alarmanta, scaderea vanzarilor de autoturisme e mai putin lovita in prima faza, pentru ca toti s-au gandit doar la faptul ca oamenii nu mai ajung la magazine. Dar, dupa ce unii din cei ce nu mai au clienti nu isi vor mai permite re-innoirea flotei, vor incepe sa simta si in automotive ce inseamna sa scada business-ul in general. Nu pe o panta la fel de abrupta ca cei din industria hainelor, dar vor avea si ei partea lor de scadere.

O mare parte din oamenii astia preferau sa manance in oras. Isi permiteau si era confortabil. Cei din hoteluri si restaurante, de altfel cei mai vocali in ceea ce priveste efectul izolarii asupra afacerilor lor nici macar nu realizeaza ce ii asteapta. Pentru ca degeaba vor putea tine deschise tarabele daca nu le mai intra nimeni pe usa. Daca nu au inteles ca trebuie sa se reinventeze in primul moment, vor intelege cand numarul clientilor va scadea. Si nu din cauza ca nu pot ei tine usa deschisa, cat din cauza ca cei ce le-ar calca pragul nu vor mai putea sa consume la acelasi nivel. Deja cei ce traiesc din turism o simt zdravan, mai ales ca din afacerea lor sezoniera trebuie sa supravietuiasca si in restul anului.

Dar lasand la o parte turismul sezonier sa ne intoarcem la home office care inseamna less travel. Iar business travel e partea care aduce probabil cei mai multi bani industriei de profil. As spune ca mai multi decat turismul de sezon care cunoaste varfurile de vacanta si in rest someaza. Turismul de business asigura un flux constant de clienti, care acum dispar. Prefera sa se vada online. As spune ca nici macar nu se mai vad. De ceva vreme majoritatea sedintelor online se intampla cu video inchis, doar audio. Asa ca un motiv in plus pentru toti sa ramana in pijama.

Oamenii astia de business mai aveau un obicei bun, se grabeau. Preferau sa zboare. Atat ca acum o fac cel mult in jocuri video. Blocati in fata calculatorului, de multe ori in bucataria casei, langa masina de cafea, pot doar sa le fie dor sa se plimbe cu avionul. Asa ca se zboara mai putin. Si vorbesc iar de acel flux regulat de oameni de business care umpleau probabil peste 50% din capacitatea de transport aerian. Asta inseamna joburi de aeroport care dispar, joburi in industria producatoare in aviatie care dispar… joburi bine platite care dispar… adica alti oameni care isi vor schimba preferintele de consum. Si nici macar nu am pomenit pe dezvoltatorii de real estate de birouri. Multe din ele pustii la ora asta

Asistam cumva la o noua revolutie. Dupa revolutia industriala vine revolutia digitala. Atunci cand a lovit revolutia industriala au venit masinile si au bagat in somaj pe toti artizanii. Acum vine revolutia digitala si baga in somaj pe cei ce folosesc masinile.

Pandemia va trece, la fel si o suma din consecintele ei. Asa cum zicea Darwin, acum este momentul adaptarii. Intrebarea este cine se va reinventa si se va adapta mai repede la noua stare de echilibru. Ce va insemna asta pentru afacerile care sunt puse azi sub semnul intrebarii. Recesiunea va veni si va trece, atat ca nu toti cei ce intra in recesiune ies din ea.

Suntem niste fiinte sociale, o sa ne intoarcem pe strazi, in restaurante, in cluburi, etc. Casetele video nu au ucis cinematograful tocmai pentru ca avem nevoie de socializare. Vom incepe iar sa cumparam haine si sa le etalam. Vom sarbatori sfarsitul pandemiei pe strazi intr-o mare sarbatoare. Atat ca nu stiu cati dintre noi nu vor iesi la petrecere in pijamale sau cu castile pe urechi, aflandu-se in mijlocul vreunei sedinte online.

Cert este ca recesiunea este abia la inceput, iar cei din industiile lovite de digitalizare ar face bine sa se reinventeze repede.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu