Chiar si asa am acceptat. Cardul ala avea niste ciucurei, niste inflorituri din oferta initiala care imi placeau. Atat ca la un moment dat a expirat vechiul contract si trebuia prelungit. Undeva a aparut in sistemul lor un mesaj, “vedeti bah ca expira contractul lu’ ala, ia puneti-l sa semneze niste clauze noi”. Asa ca toata filiala s-a dat peste cap sa il gaseasca pe client ca sa semneze o prelungire de contract, au apelat si la colegii din alte orase, a fost un efort sustinut si extraordinar. Clientul, adica io, s-a dus, a luat contractul si l-a citit. Conditii naspa, timp sa mai discuti ceva nu, ca “maine musai sa avem toate hartiile semnate”. In fine, de dragul ciucureilor din trecut, clientul, adica io, semneaza pe criteriul “hai, lasa de la mine”. Asadar clientul a semnat si apoi… nimic. Toti s-au intors in zona de comfort. Banca taxa servicii bancare in fiecare luna, dar serviciile erau imposibile, pentru ca banca a ratat complet sa trimita card clientului. Desi prin noile conditii ar fi fost in interesul lor sa ia mai multi bani de pe urma operatiunilor bancare.
Asa ca la un moment dat, clientul a decis ca ce e prea mult e prea mult. Adica platesti taxa lunara ca sa fii creditat pe banii tai dar nu ai acces la ei pentru ca functionarii bancii au o zona de comfort exagerata – ceva de genul – pai daca tot ai acceptat toate prostiile noastre, ce mai conteaza un pic de efort ca sa obtii si cardul ala. Verifica pe unde e, fa turul filialelor, hai ca poti! Nu fi lenes, iesi din zona ta de comfort si gaseste cardul. Uite ce joc fain avem noi pentru tine.
Undeva in adancul sufletului lor corporatist au fost convinsi ca imi fac un bine. Pentru o taxa modica ma puneau la adapost de a cheltui bani. Fara card era imposibil. Asta da serviciu de economisire. Pentru ca in cazul altora, cei pentru care se dadeau peste cap ca sa ii convinga sa se mute de la alte banci la ei aveau alte oferte. Nu doar oferte ci si conditii bune, asistenta, cineva sa se intereseze periodic daca mai traiesc, daca vor sa mute banii, nebunie. Si asta pentru mai putini bani in cont. Ei bine, ca orice roman neserios, m-a luat asa o frustrare si intr-o zi m-am dus la ei si am zis gata. Foarte relaxati mi-au pus in fata o suma de hartii pe care sa le completez. Parea ca sa rezolva repede, dar cred ca au descoperit probabil undeva o bifa prin sistem care zicea ca am istoric de baiat bun. Fraier de-a dreptul. Si atunci au inceput sa ma intrebe de ce vreau sa renunt, sa ma convinga sa raman cu ei, etc. sa imi caute cardul sau chiar sa ii faca altul pentru ca habar nu au pe unde e cel pe care au ratat sa mi-l dea.
Prea tarziu. Latura mea feminina era activata. Ca sa ma enervez si mai tare era destul sa mi se spuna sa ma calmez. Si atunci au aparut micile inconveniente. Pai nu se poate sa inchidem conturile, ca nu va putem da banii, noi suntem filiala fara cash. Dar pentru un comision acolo ii puteti muta in alta parte. Etc… Au fost si momente pline de emotie, ca doar nu erau ei de vina ci altii pentru neplacerile mele. Am varsat o lacrima pentru toate problemele pe care le cream bietilor functionari, dar am tinut-o pe-a mea. M-am tinut tare ca un lord in mizerie. Am scris de mana cat pentru trei ani. Am semnat, am lasat spatii goale. Dupa ce am completat la formulare peste formulare, a ramas ca ma rezolva si ca ma sterg ei de acolo, din sistemul lor si ca totul o sa fie bine. Am verificat la aprox 3 saptamani de la eveniment si sunt in continuare client al lor. Probabil ca ma vor cauta sa imi ceara sa platesc servicii bancare, pentru ca bani in cont nu mai sunt. Incep sa inteleg de ce mai nou bancherii te asteapta cu masca pe fata, pandemia e doar o scuza.
In concluzie, o experienta interesanta in care se combina excelenta operationala, grija fata de client, cultura serviciilor superioare, cam tot ce te astepti sa primesti. Asta si pentru ca multi nu isi citesc conditiile contractuale, asa ca nu inteleg cat sunt de pacaliti sau ca altii sunt prea comozi ca sa faca ce am facut eu (ca si eu am lungit-o tot din comoditate). Dar daca tot m-am scos din zona de comfort, primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific ce alte contracte cu taxa lunara mai am in functiune. Am de gand ca atunci cand se termina serviciul pentru care platesc o chirie sau ceva de gen sa nu il mai prelungesc automat. Mai intai pot verifica ce are concurenta de oferit, ce oferte mai sunt pe piata, cine e mai curios sa ma aibe de client pentru ca s-ar putea sa ies mai bine. Sigur se va gasi pe lumea asta un vanzator care sa ma vrea client.
Pentru ca singurul lucru care functioneaza in toate firmele care ofera servicii este departamentul de vanzari. Ei sunt cei care se duc si obtin pentru noi tot felul de oferte, de inlesniri, cadouri si alte cele. Ei spun mereu managerilor ca pretul e prea mare si de aia nu pot sa vanda si ca au nevoie de discount pentu client. Ei vin si te cauta, se bat pentru tine. Oh, si cei de la Marketing, care gandesc produse noi, scheme, promotii. Dar vanzatorii sunt cei mai importanti. Ei sunt singurii care nu au zona de comfort, de aia majoritatea antreprenorilor au profil de vanzator. Vanzatorii traiesc pentru bonus, asa ca mereu sunt in actiune in goana lor dupa clienti.
Dar ai grija, toata aceasta iubire neconditionata pentru tine dispare in momentul in care ai semnat. Apoi, ajungi pe mana celor din operatiuni, frustrati si obositi ca trebuie sa munceasca si sa iti ofere ce a promis vanzatorul. Si cum asta inseamna orice dar nu comfort, fac tot ce depinde de ei ca sa scape de clienti. Clientii astia sunt asa o pacoste, tot timpul pe capul celor din operatiuni. Cu tot felul de probleme, ba ca sa scoata bani, ba ca sa ii puna, ba sa ii transfere. Ba ca de ce nu au primit card, ba ca s-a blocat nejustificat, ba ca nu le convin conditiie schimbate de banca peste noapte. Bai ce de ifose! Oricum cele mai enervante sunt textele de tipul “pai mi-a zis x de la banca voastra ca pe cardul asta am si …”. Cum sa nu fie cei din operatiuni suparati pe vanzatori. Ai naibii vanzatori, stau toata ziua la cafele cu clientii, freaca menta, au program flexibil si mai iau si bonus dupa ce promit luna si soarele pe care apoi trebuie sa le livreze bietii funtionari din filiale.
Deh, fiecare cu zona lui de comfort…
Desi nu e mare lucru ca din cand in cand sa iesi ca si client din zona de comfort si sa le mai tragi cate un sut in fund si sa le arati ca esti seful. Cel mai mare sef, care poate da pe toti afara dintr-o firma, de la manageri pana la portari prin simpla optiune de a cheltui banii in alta parte. Asa a zis unul Sam Walton, ceva sef in retail.
Undeva in adancul sufletului lor corporatist au fost convinsi ca imi fac un bine. Pentru o taxa modica ma puneau la adapost de a cheltui bani. Fara card era imposibil. Asta da serviciu de economisire. Pentru ca in cazul altora, cei pentru care se dadeau peste cap ca sa ii convinga sa se mute de la alte banci la ei aveau alte oferte. Nu doar oferte ci si conditii bune, asistenta, cineva sa se intereseze periodic daca mai traiesc, daca vor sa mute banii, nebunie. Si asta pentru mai putini bani in cont. Ei bine, ca orice roman neserios, m-a luat asa o frustrare si intr-o zi m-am dus la ei si am zis gata. Foarte relaxati mi-au pus in fata o suma de hartii pe care sa le completez. Parea ca sa rezolva repede, dar cred ca au descoperit probabil undeva o bifa prin sistem care zicea ca am istoric de baiat bun. Fraier de-a dreptul. Si atunci au inceput sa ma intrebe de ce vreau sa renunt, sa ma convinga sa raman cu ei, etc. sa imi caute cardul sau chiar sa ii faca altul pentru ca habar nu au pe unde e cel pe care au ratat sa mi-l dea.
Prea tarziu. Latura mea feminina era activata. Ca sa ma enervez si mai tare era destul sa mi se spuna sa ma calmez. Si atunci au aparut micile inconveniente. Pai nu se poate sa inchidem conturile, ca nu va putem da banii, noi suntem filiala fara cash. Dar pentru un comision acolo ii puteti muta in alta parte. Etc… Au fost si momente pline de emotie, ca doar nu erau ei de vina ci altii pentru neplacerile mele. Am varsat o lacrima pentru toate problemele pe care le cream bietilor functionari, dar am tinut-o pe-a mea. M-am tinut tare ca un lord in mizerie. Am scris de mana cat pentru trei ani. Am semnat, am lasat spatii goale. Dupa ce am completat la formulare peste formulare, a ramas ca ma rezolva si ca ma sterg ei de acolo, din sistemul lor si ca totul o sa fie bine. Am verificat la aprox 3 saptamani de la eveniment si sunt in continuare client al lor. Probabil ca ma vor cauta sa imi ceara sa platesc servicii bancare, pentru ca bani in cont nu mai sunt. Incep sa inteleg de ce mai nou bancherii te asteapta cu masca pe fata, pandemia e doar o scuza.
In concluzie, o experienta interesanta in care se combina excelenta operationala, grija fata de client, cultura serviciilor superioare, cam tot ce te astepti sa primesti. Asta si pentru ca multi nu isi citesc conditiile contractuale, asa ca nu inteleg cat sunt de pacaliti sau ca altii sunt prea comozi ca sa faca ce am facut eu (ca si eu am lungit-o tot din comoditate). Dar daca tot m-am scos din zona de comfort, primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific ce alte contracte cu taxa lunara mai am in functiune. Am de gand ca atunci cand se termina serviciul pentru care platesc o chirie sau ceva de gen sa nu il mai prelungesc automat. Mai intai pot verifica ce are concurenta de oferit, ce oferte mai sunt pe piata, cine e mai curios sa ma aibe de client pentru ca s-ar putea sa ies mai bine. Sigur se va gasi pe lumea asta un vanzator care sa ma vrea client.
Pentru ca singurul lucru care functioneaza in toate firmele care ofera servicii este departamentul de vanzari. Ei sunt cei care se duc si obtin pentru noi tot felul de oferte, de inlesniri, cadouri si alte cele. Ei spun mereu managerilor ca pretul e prea mare si de aia nu pot sa vanda si ca au nevoie de discount pentu client. Ei vin si te cauta, se bat pentru tine. Oh, si cei de la Marketing, care gandesc produse noi, scheme, promotii. Dar vanzatorii sunt cei mai importanti. Ei sunt singurii care nu au zona de comfort, de aia majoritatea antreprenorilor au profil de vanzator. Vanzatorii traiesc pentru bonus, asa ca mereu sunt in actiune in goana lor dupa clienti.
Dar ai grija, toata aceasta iubire neconditionata pentru tine dispare in momentul in care ai semnat. Apoi, ajungi pe mana celor din operatiuni, frustrati si obositi ca trebuie sa munceasca si sa iti ofere ce a promis vanzatorul. Si cum asta inseamna orice dar nu comfort, fac tot ce depinde de ei ca sa scape de clienti. Clientii astia sunt asa o pacoste, tot timpul pe capul celor din operatiuni. Cu tot felul de probleme, ba ca sa scoata bani, ba ca sa ii puna, ba sa ii transfere. Ba ca de ce nu au primit card, ba ca s-a blocat nejustificat, ba ca nu le convin conditiie schimbate de banca peste noapte. Bai ce de ifose! Oricum cele mai enervante sunt textele de tipul “pai mi-a zis x de la banca voastra ca pe cardul asta am si …”. Cum sa nu fie cei din operatiuni suparati pe vanzatori. Ai naibii vanzatori, stau toata ziua la cafele cu clientii, freaca menta, au program flexibil si mai iau si bonus dupa ce promit luna si soarele pe care apoi trebuie sa le livreze bietii funtionari din filiale.
Deh, fiecare cu zona lui de comfort…
Desi nu e mare lucru ca din cand in cand sa iesi ca si client din zona de comfort si sa le mai tragi cate un sut in fund si sa le arati ca esti seful. Cel mai mare sef, care poate da pe toti afara dintr-o firma, de la manageri pana la portari prin simpla optiune de a cheltui banii in alta parte. Asa a zis unul Sam Walton, ceva sef in retail.
Like... adică deget mare în sus... orice alt comentariu ar fi de prisos!
RăspundețiȘtergere