revolta papagalilor

De cateva luni fiica mea a primit o pereche de papagali ca si “jucarii de companie”. Genul ala mititel, perus. Bine, povestea e mai lunga, dar esenta este ca avem in casa doua pasarele care impart o colivie pusa undeva pe o mobila in living. Initial au primit nume exotice, dar dupa ce au inceput sa se exprime le-am uitat numele si azi ii strigam dupa porecle. Asa se face ca unul a primit apelativul de “Inginerul”. E foarte curios si toata ziua mestereste ceva pe la colivie, cum gaseste o clema noua atarnata, sau vreo jucarie pe acolo incepe sa isi puna mintea cu ea, sa o desfaca, sa o dea jos, etc. Inginerul este si un mare iubitor de libertate, asa ca isi petrece foarte mult timp mesterind la una din usitele prin care primeste mancare. Nu doar ca isi face timp dar reuseste si sa o deschida, asa ca a trebuit sa inventam un sistem de inchidere cu niste agrafe care sa il tina inauntru.
Chestia e ca trebuie mereu sa fim atenti sa incuiem usita, sau daca il lasam sa o deschida atunci sa nu deschidem usa la terasa ca sa evitam sa zboare afara. Si cum e vara si frumos afara, din pacate pentru el, preferam sa tinem colivia inchisa si usa la terasa deschisa.

E drept ca afara ar avea libertate, probabil cateva ore pana cand ar fi prinsi de vreo matza. Sau ceva mai multe ore pana cand ar muri de foame. Spun asta pentru ca nu prea ii vad in stare sa se descurce de capul lor si nici nu ne vine sa riscam si sa vedem daca pot sa vina inapoi. Desi, asa cum s-a exprimat un prieten, daca zboara asta e, nu e un cost mare, dai la 50 de lei bucata nu e mare scofala sa iei altul sau altii in loc.
Dar, ne sunt simpatici si parca nu am vrea sa il pierdem, mai ales ca libertatea asta relativa a lor nu le-ar aduce nimic bun.

Dar ca sa revin la poveste, zilele trecute am facut accidental un mic experiment pe ei. Cei doi aveau pana de curand un program al lor cand primeau liber sa zboare prin casa si contam pe faptul ca undeva pe seara se intorceau cuminti in cusca pentru nani. Comportament similar cu al gainilor bunicii, daca ma gandesc ca si alea se duceau la nani chiar devreme. Dar asa cum spuneam de ceva vreme au trebuit sa stea in cusca ceva mai mult fara sa le dam drumul, intre relativa lor libertate de zbor prin living si usa deschisa la terasa, am preferat sa ne intre vara in casa. Probabil ca au inceput sa sufere si sa isi doreasca mai mult libertatea peirduta. Deh, daca nu ii invatam ca pot sa se joace in tot livingul probabil ca nu le-ar fi lipsit asa de tare libertatea. Dadea un coleg al meu un exemplu cu cainele tinut toata viata in lant. Chiar daca ii desfaci lantul, el tot acolo sta, ca asa s-a invatat. 

Asadar, Inginerul a tot mesterit saracul pe la usitele alea dar cum ii blocasem calea de scapare nu a reusit sa iasa. La ce scandal si ciripeala era in cusca, cred ca si “nevasta-sa” il cam zabunea de cap, ca vrea si ea pe afara, asa ca el se straduia tot mai mult. Atunci cand a venit vremea si le-am dat drumul au zburat afara ca din pusca si nu au mai vrut sa se intoarca. Am ignorat mica lor rebeliune pentru ca stiam ca se vor intoarce la mancare, dar cand s-au intors in cusca de foame s-au asigurat ca pot sa zboare afara inainte ca vreunul din noi sa le inchida usa spre libertate. S-au organizat admirabil, unul manca celalalt statea cu ochii pe noi sa vada daca ne apropiem de cusca. Nici o sansa sa ii inchidem in cusca.

Asadar, au reusit sa ramana afara, iar seara nu au mai dormit in cusca ci pe cusca. Nu ca as avea o problema ca dorm ei pe cusca si nu inauntru, dar regulile sunt facute ca sa fie respectate. Iar faptul ca mi-au aratat cat sunt de inteligenti si iubitori de libertate la o ora la care nu aveam chef de asa ceva, m-a scos putin din sarite.

Asa ca am decis ca nu negociez cu teroristii! Ca atare le-am dat libertatea, le-am inchis usa la cusca si accesul la mancare. Dimineata cand s-au trezit dadeau ture ca sa intre, dar ghinion, accesul spre colivie era bine inchis. Cand m-au vazut au inceput sa ma ciripeasca si sa ma certe. Greu de descris cum ciripeau la adresa mea. Ma uitam la ei ca faceau demonstratie si isi cereau drepturile, dar am decis ca insist in tiranie si sa ii mai las putin pe afara. Au inceput sa vina aproape, cumva sa ma implore sa deschid cusca. Nu stiau cum sa faca, sa imi intre in gratii sau sa ma certe si sa imi obtina atentia. S-au lovit de un negociator mai puternic decat credeau ei. In plus cum nu aud prea bine pe inalte, nici nu ma deranja prea tare ciripeala lor.

Ei bine insa, la un moment dat, in timp ce imi faceam de lucru cu tabieturile matinale, cineva le-a deschis usa si i-a bagat inauntru la mancare. Cand m-am intors in living era o liniste ca la nunta cand baga sarmalele - atunci cand nici muzica nu mai canta, toti cu nasul in farfurie si infuleca de zor si nuntasi si muzicanti.

Si ma gandeam in sinea mea la ce exemplu bun pentru viitoarele cursuri de negociere. Asa ca daca vrei si libertate si mancare, ori trebuie sa fii tu cel care are grija de papagali ori sa ai un aliat puternic care sa aibe grija de tine atunci cand vrei sa poti sa alegi dintre una sau de alta.

Le-as aminti si celor care explodeaza de patriotism in campania electorala ca din pacate suntem atat de mici si de nepregatiti, incat daca ar fi sa fim lasati sa zburam de nebuni in gradina s-ar putea sa ne astepte vreo matza sau sa nu fim in stare sa ne gasim drumul inapoi spre mancare.


La fel de bine mi-au amintit si o alta lectie ce tine de networking. Ei bine, asa cum a zis prietenul meu, daca poti fi inlocuit cu 50 de lei sau chiar mai ieftin ai grija sa fie cineva pe acolo caruia sa ii fii simpatic si care sa te doreasca in organizatie. Pentru ca altfel o sa ajungi sa zbori…

Economia si efectul pijamalei

Pe langa perioada de carantina a aparut nevoia de home office. In toata lumea oamenii care lucreaza preponderent la birouri incep sa lucreze de acasa. In mare parte sunt oamenii care din punct de vedere financiar isi permit ceva mai mult si care tine la aspectul lor. Si vorbim de gen neutru, egal ca sunt barbati sau femei, sunt cumparatori de haine din branduri premium. Dar ca sa lucrezi de acasa ai nevoie de maxim o pijama indiferent ca e low cost sau premium. Hai o camasa sau o bluza mai rasarita. De pantofi nici nu se mai pune problema, ca daca tot nu ai unde sa ii porti sau sa ii etalezi nici nu mai ai nevoie de ei.

Asa ca desi nu s-a vazut unul din cele mai dure efecte negative a aparut in industria de imbracaminte. Vanzarile s-au prabusit chiar daca toata industria incearca solutii alternative de genul vanzare online de exemplu. Si aici e varful la iceberg. Din industria asta am vazut foarte putina “galagie”. Doar retailerii nemultumiti de chiriile platite pentru magazine in care nu mai putea intra nimeni au ridicat putin vocea. Cert este ca prea putini s-au gandit la apetitul de shopping al oamenilor, care a scazut considerabil. Adica, la ce sa dai o caruta de bani pe haine si pantofi pe care nu le poti arata la nimeni, ca doar lucrezi de acasa. Cu alte cuvinte, lucratul in pijama scade apetitul pentru cumparaturi desi toti au dat vina pe magazinele inchise pentru scaderea vanzarilor.

Si ma repet, asta e doar varful de la iceberg, pentru ca industria asta are in spate o intreaga armata de angajati – de la designeri, la fabrici pline de croitorese si cusatorese, logistica, retail, etc. Asta inseamna ca o suma destul de mare de oameni angajati in toata povestea asta risca sa isi reduca semnificativ veniturile. Consecinta imediata sau mai indepartata va fi o scadere a consumului generat de acesti angajati. O da, multi vor spune ca sunt angajati ieftini si prost platiti de prin locuri obscure si problematice ale lumii. Posibil, ca asa sunt o mare parte din ei, dar la fel de bine sunt si angajatii din zona de design, marketing si vanzari, care sunt destul de bine platiti si aflati in zonele cu putere financiara. Mai sunt si chiriile la magazinele goale, pe care chiriasii nu si le vor mai permite. Piesa dupa piesa ca intr-un imens domino.

Desi foarte alarmanta, scaderea vanzarilor de autoturisme e mai putin lovita in prima faza, pentru ca toti s-au gandit doar la faptul ca oamenii nu mai ajung la magazine. Dar, dupa ce unii din cei ce nu mai au clienti nu isi vor mai permite re-innoirea flotei, vor incepe sa simta si in automotive ce inseamna sa scada business-ul in general. Nu pe o panta la fel de abrupta ca cei din industria hainelor, dar vor avea si ei partea lor de scadere.

O mare parte din oamenii astia preferau sa manance in oras. Isi permiteau si era confortabil. Cei din hoteluri si restaurante, de altfel cei mai vocali in ceea ce priveste efectul izolarii asupra afacerilor lor nici macar nu realizeaza ce ii asteapta. Pentru ca degeaba vor putea tine deschise tarabele daca nu le mai intra nimeni pe usa. Daca nu au inteles ca trebuie sa se reinventeze in primul moment, vor intelege cand numarul clientilor va scadea. Si nu din cauza ca nu pot ei tine usa deschisa, cat din cauza ca cei ce le-ar calca pragul nu vor mai putea sa consume la acelasi nivel. Deja cei ce traiesc din turism o simt zdravan, mai ales ca din afacerea lor sezoniera trebuie sa supravietuiasca si in restul anului.

Dar lasand la o parte turismul sezonier sa ne intoarcem la home office care inseamna less travel. Iar business travel e partea care aduce probabil cei mai multi bani industriei de profil. As spune ca mai multi decat turismul de sezon care cunoaste varfurile de vacanta si in rest someaza. Turismul de business asigura un flux constant de clienti, care acum dispar. Prefera sa se vada online. As spune ca nici macar nu se mai vad. De ceva vreme majoritatea sedintelor online se intampla cu video inchis, doar audio. Asa ca un motiv in plus pentru toti sa ramana in pijama.

Oamenii astia de business mai aveau un obicei bun, se grabeau. Preferau sa zboare. Atat ca acum o fac cel mult in jocuri video. Blocati in fata calculatorului, de multe ori in bucataria casei, langa masina de cafea, pot doar sa le fie dor sa se plimbe cu avionul. Asa ca se zboara mai putin. Si vorbesc iar de acel flux regulat de oameni de business care umpleau probabil peste 50% din capacitatea de transport aerian. Asta inseamna joburi de aeroport care dispar, joburi in industria producatoare in aviatie care dispar… joburi bine platite care dispar… adica alti oameni care isi vor schimba preferintele de consum. Si nici macar nu am pomenit pe dezvoltatorii de real estate de birouri. Multe din ele pustii la ora asta

Asistam cumva la o noua revolutie. Dupa revolutia industriala vine revolutia digitala. Atunci cand a lovit revolutia industriala au venit masinile si au bagat in somaj pe toti artizanii. Acum vine revolutia digitala si baga in somaj pe cei ce folosesc masinile.

Pandemia va trece, la fel si o suma din consecintele ei. Asa cum zicea Darwin, acum este momentul adaptarii. Intrebarea este cine se va reinventa si se va adapta mai repede la noua stare de echilibru. Ce va insemna asta pentru afacerile care sunt puse azi sub semnul intrebarii. Recesiunea va veni si va trece, atat ca nu toti cei ce intra in recesiune ies din ea.

Suntem niste fiinte sociale, o sa ne intoarcem pe strazi, in restaurante, in cluburi, etc. Casetele video nu au ucis cinematograful tocmai pentru ca avem nevoie de socializare. Vom incepe iar sa cumparam haine si sa le etalam. Vom sarbatori sfarsitul pandemiei pe strazi intr-o mare sarbatoare. Atat ca nu stiu cati dintre noi nu vor iesi la petrecere in pijamale sau cu castile pe urechi, aflandu-se in mijlocul vreunei sedinte online.

Cert este ca recesiunea este abia la inceput, iar cei din industiile lovite de digitalizare ar face bine sa se reinventeze repede.

Vreau sa fiu sef

Hai sa fim sinceri, o forma de evaluare a reusitei in viata e data de pozitia pe care o ocupi in societate, cati bani si faima iti aduce acea pozitie.

Unii intra in antreprenoriat, isi risca banii, chiar sanatatea punand pe picioare afaceri mai mici sau mai mari, care mai apoi le aduc satisfactie sau falimente, dupa caz. Cert este ca sunt cei mai castigati cand le iese dar si cei mai loviti cand au ghinion.

Altii se angajeaza la cei curajosi din antreprenoriat sau in corporatii, si vaneaza pozitii in management. Ca sa ajungi manager trebuie sa parcurgi o forma de scoala – ori faci o scoala de management ori parcurgi o serie de traininguri si te califici cumva la locul de munca, dar cert este ca un manager trebuie sa aibe un minim de calificari, de cunostinte si de experienta acumulata. Cum vad ei lucrurile – vine omul, baga scoala in el, munceste niste ani ca sa acumuleze experienta, invata pe la diferite cursuri sau de la cei mai vechi prin firma si apoi ajunge sau nu manager. O data ajunsa in management persoana aia are si mai multa bataie de cap, trebuie sa presteze, sa ii organizeze pe cei din subordine, sa le dea de lucru, sa ii supravegheze, sa le masoare performanta. Si nu e de ajuns, mai trebuie apoi raportat altor manageri de mai deasupra, care decid cat de bine reusesc sau nu sa faca fata functiei.

In toata povestea asta corporatiile au mai inventat o smecherie – trimit oamenii la cursuri de dezvoltare personala si ii prostesc la greu cu un concept numit leadership. Cica daca managerul ala are viziune, stabileste foarte clar obiectivele le si comunica celor din jurul lui are stofa de leader. Leaderul ala are calitatea de a prosti pe toti ceilalti sa se inhame la aceasta mirifica misiune si sa creada ca muncesc de placere, mai mult decat sunt platiti, totul pentru profitabilitatea firmei, binele societatii, satisfactia muncii si alte blah blah-uri. Daca ii auzi cum o dau pe altruism, get the extra mile, empower the people incepe sa semene a secta. Cica mai sunt si fericiti si impliniti pe chestia asta.

Ei bine, ca sa n-o mai lungesc, toti nerozii astia se chinuie sa mearga la scoli, sa obtina diplome, sa invete cum se face (dau si bani pentru asta). Ajung sa dea in ulcer sau in infarct pentru un amarat de job si un titlu de manager. Asta pentru ca ambitiile lor sunt marunte!

Pe langa toate neplacerile create pandemia asta a avut si o latura faina, a scos la iveala ce e mai bun in noi. De exemplu, eu am descoperit ca exista functia de SEF! Cea mai vizibila a fost pozitia de Sef de directie de sanatate publica. Au facut spectacol pe la televiziuni. Fara nici o pregatire in domeniu, fara scoli de management sau de alta natura. Sefi si atat! Nu stiu cati sunteti la curent cu conceptul de inteligenta emotionala – a scris unul Goleman un tratat care spune printre altele ca ai mare nevoie de conexiuni care sa te promoveze daca vrei sa te ridici pe scara sociala si/sau profesionala. Ei bine, la noi aceste conexiuni se numesc grad de rudenie, rasplata de partid sau de ce nu cearsaf la drum de seara. Cearsafurile mai ales sunt foarte folositoare in evolutia pe scara sociala. Pe vremuri o doamna cu aspiratii la curtea Frantei a devenit un brand atat de cunoscut ca inca mai folosim numele de Recamier pentru canapea. Nu stiu cat e de relevant ce facea ea cu printul Prusiei pe acea canapea, dar uite ca a ramas in istorie.

Asadar cine e manat de ambitii inalte si are acea inteligenta plina de emotii isi face relatiile necesare (am scris relatii si nu cunostinte ca sa evit orice confuzie) si ajunge SEF! Sefii nu au nevoie de cursuri de management, nici de exceluri si power pointuri sau alte nazbatii de pentru care trebuie folosit capul si uneori calculatorul. Sefii au pe cineva care sa faca asta pentru ei. De asemenea sefii nu gresesc niciodata, intotdeauna se gaseste cate un amarat din echipa lui care chiar munceste si care va deveni vinovat de ce a facut sau daca ceva merge prost. Subordonatii de sef stiu ca nu muncesc destul, ca orice ar face nu sunt destul de buni si pentru asta se straduie din greu sa ii faca pe plac (asta in timp ce il sapa ca sa ii ia locul). Sefii nu spun prostii, pur si simplu verifica daca subordonatii sunt atenti. Sefii au secretara care citeste corespondenta in locul lor, asta dupa ce le-a facut si adus cafeaua. Unii au si sofer, mai ales cei care se plictisesc de nevasta. Sefii au tot ce va puteti imagina. Asta pentru cine are destula ambitie, pentru ca si sefii astia sunt de mai multe feluri. O ambitie marunta risca sa ramana un umil sefut mic in subordinea unui sef mare. Sau Doamne fereste, mai merge pe la vreun training,  vreo scoala si invata sa conduca, ajunge manager si incepe sa munceasca. Pentru ca seful nu munceste, el doar da ordine! Desi unii spun ca si sefii au nevoie de scoala, Scoala vietii.

Analizand putin subiectul as indrazni sa le dau dreptate. E scoala unde inveti ce fund trebuie sa pupi ca sa te ridici in ierarhia de sefi (unii chiar se hranesc din acel loc), tot acolo inveti cum sa injunghii pe la spate pe alti pretendenti care te concureaza la functia de sef, si chiar pe sef ca sa ii iei locul. Iar daca faci masteratul te prinzi cui trebuie sa rupi gatul inainte sa ti-l rupa ei tie si sa iti ia locul. Povestea ramane valabila si in cazurile tratate in budoar. Nu imi permit sa las aceste cazuri pe dinafara si sa fiu acuzat de misoginism. Mai ales ca in administratia publica se regasesc destule urmase ale acelei doamne cu nume de canapea. Sau ale mult mai celebrei de Pompadur. Sau Nuti… Chiar daca nu primesti diploma, tot scoala se cheama si asta.

Ca sa nu mai bat apa in piua, chestiunea e simpla, ca sa ajungi sef trebuie sa existe o entitate superioara care sa te numeasca. Ca altfel pe cine sa pupi in dos? Desi cel mai des intalniti sunt sefii de administratie publica, asta nu inseamna ca nu exista sefi in corporatii, in antreprenoriat sau alte forme de guvernare a unor entitati juridice.

Sefii sunt usor de detectat. Se deosebesc imediat de manageri, cam tot ce ating se darama mai devreme sau mai tarziu. Cu toate astea ei vor gasi alta pozitie de sef in alta entitate, unde vor continua sa darame ceea ce au creat altii. Asta ii deosebeste si de antreprenori (care platesc destul de scump daca gresesc). Cert este ca daca vrei sa demonstrezi ca ai ajuns cineva in viata e musai sa fii SEF! Nu manager, nu patron, nici macar ministru, ci pur si simplu SEF! Asta pentru cei ce au ambitii si stiu ce vor de la viata. Si pentru ca Seful este cea mai evoluata forma de evolutie, permiteti sa inchei cu cateva versuri din Alexandru Andries:

Nimeni nu-i aşa perfect

Ca şefu'

Şi simpatic, şi deştept...

Ce om !

Nimeni nu-i aşa perfect

Ca şefu'

Nici un fir de păr pe piept...

Zona de comfort

Am primit o chestie corporate de la un amic – cum ca dupa doua luni in care nu a putut participa la traininguri de dezvoltare personala, un corporatist a ramas blocat in zona de comfort. Cred ca lucra la o banca. Cei din banci par sa fie predispusi pentru zona aia de comfort. Avand mult timp la dispozitie si mult comfort au si idei multe. Recent am intalnit o inventie misto – filiala fara cash. Adica banca fara bani, fara numerar. Nu prea am inteles cum functioneaza – adica te duci la banca pentru ca ai probleme de rezolvat cu banii – ii depui sau ii retragi. Cam singura chestie pe care nu poti rezolva online sau la telefon. Asa ca ce poti sa faci intr-o banca fara bani? In fine, eu eram nemultumit de lipsa cardului de credit pentru care aveam contract cu ei si pe care au ratat sa il livreze, pare ca erau pe cale sa inventeze si o chestie cu card fara card. Ca sa ma exprim corporate, cardless. Asta ca sa nu mai vorbesc de cea mai mare inventie a lor, creditul pe banii tai. Adica, daca am vrut card de credit, am depus o suma de bani si ei ma creditau din banii aia. Apoi trebuia sa achit creditul intr-o perioada de gratie ca sa nu platesc dobanda. Pentru ca m-am folosit de banii aia depusi de mine. Bine, banca i-a denumit garantie dar ce mai conteaza.

Chiar si asa am acceptat. Cardul ala avea niste ciucurei, niste inflorituri din oferta initiala care imi placeau. Atat ca la un moment dat a expirat vechiul contract si trebuia prelungit. Undeva a aparut in sistemul lor un mesaj, “vedeti bah ca expira contractul lu’ ala, ia puneti-l sa semneze niste clauze noi”. Asa ca toata filiala s-a dat peste cap sa il gaseasca pe client ca sa semneze o prelungire de contract, au apelat si la colegii din alte orase, a fost un efort sustinut si extraordinar. Clientul, adica io, s-a dus, a luat contractul si l-a citit. Conditii naspa, timp sa mai discuti ceva nu, ca “maine musai sa avem toate hartiile semnate”. In fine, de dragul ciucureilor din trecut, clientul, adica io, semneaza pe criteriul “hai, lasa de la mine”. Asadar clientul a semnat si apoi… nimic. Toti s-au intors in zona de comfort. Banca taxa servicii bancare in fiecare luna, dar serviciile erau imposibile, pentru ca banca a ratat complet sa trimita card clientului. Desi prin noile conditii ar fi fost in interesul lor sa ia mai multi bani de pe urma operatiunilor bancare. 

Asa ca la un moment dat, clientul a decis ca ce e prea mult e prea mult. Adica platesti taxa lunara ca sa fii creditat pe banii tai dar nu ai acces la ei pentru ca functionarii bancii au o zona de comfort exagerata – ceva de genul – pai daca tot ai acceptat toate prostiile noastre, ce mai conteaza un pic de efort ca sa obtii si cardul ala. Verifica pe unde e, fa turul filialelor, hai ca poti! Nu fi lenes, iesi din zona ta de comfort si gaseste cardul. Uite ce joc fain avem noi pentru tine.

Undeva in adancul sufletului lor corporatist au fost convinsi ca imi fac un bine. Pentru o taxa modica ma puneau la adapost de a cheltui bani. Fara card era imposibil. Asta da serviciu de economisire. Pentru ca in cazul altora, cei pentru care se dadeau peste cap ca sa ii convinga sa se mute de la alte banci la ei aveau alte oferte. Nu doar oferte ci si conditii bune, asistenta, cineva sa se intereseze periodic daca mai traiesc, daca vor sa mute banii, nebunie. Si asta pentru mai putini bani in cont. Ei bine, ca orice roman neserios, m-a luat asa o frustrare si intr-o zi m-am dus la ei si am zis gata. Foarte relaxati mi-au pus in fata o suma de hartii pe care sa le completez. Parea ca sa rezolva repede, dar cred ca au descoperit probabil undeva o bifa prin sistem care zicea ca am istoric de baiat bun. Fraier de-a dreptul. Si atunci au inceput sa ma intrebe de ce vreau sa renunt, sa ma convinga sa raman cu ei, etc. sa imi caute cardul sau chiar sa ii faca altul pentru ca habar nu au pe unde e cel pe care au ratat sa mi-l dea.

Prea tarziu. Latura mea feminina era activata. Ca sa ma enervez si mai tare era destul sa mi se spuna sa ma calmez. Si atunci au aparut micile inconveniente. Pai nu se poate sa inchidem conturile, ca nu va putem da banii, noi suntem filiala fara cash. Dar pentru un comision acolo ii puteti muta in alta parte. Etc… Au fost si momente pline de emotie, ca doar nu erau ei de vina ci altii pentru neplacerile mele. Am varsat o lacrima pentru toate problemele pe care le cream bietilor functionari, dar am tinut-o pe-a mea. M-am tinut tare ca un lord in mizerie. Am scris de mana cat pentru trei ani. Am semnat, am lasat spatii goale. Dupa ce am completat la formulare peste formulare, a ramas ca ma rezolva si ca ma sterg ei de acolo, din sistemul lor si ca totul o sa fie bine. Am verificat la aprox 3 saptamani de la eveniment si sunt in continuare client al lor. Probabil ca ma vor cauta sa imi ceara sa platesc servicii bancare, pentru ca bani in cont nu mai sunt. Incep sa inteleg de ce mai nou bancherii te asteapta cu masca pe fata, pandemia e doar o scuza.

In concluzie, o experienta interesanta in care se combina excelenta operationala, grija fata de client, cultura serviciilor superioare, cam tot ce te astepti sa primesti. Asta si pentru ca multi nu isi citesc conditiile contractuale, asa ca nu inteleg cat sunt de pacaliti sau ca altii sunt prea comozi ca sa faca ce am facut eu (ca si eu am lungit-o tot din comoditate). Dar daca tot m-am scos din zona de comfort, primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific ce alte contracte cu taxa lunara mai am in functiune. Am de gand ca atunci cand se termina serviciul pentru care platesc o chirie sau ceva de gen sa nu il mai prelungesc automat. Mai intai pot verifica ce are concurenta de oferit, ce oferte mai sunt pe piata, cine e mai curios sa ma aibe de client pentru ca s-ar putea sa ies mai bine. Sigur se va gasi pe lumea asta un vanzator care sa ma vrea client.

Pentru ca singurul lucru care functioneaza in toate firmele care ofera servicii este departamentul de vanzari. Ei sunt cei care se duc si obtin pentru noi tot felul de oferte, de inlesniri, cadouri si alte cele. Ei spun mereu managerilor ca pretul e prea mare si de aia nu pot sa vanda si ca au nevoie de discount pentu client. Ei vin si te cauta, se bat pentru tine. Oh, si cei de la Marketing, care gandesc produse noi, scheme, promotii. Dar vanzatorii sunt cei mai importanti. Ei sunt singurii care nu au zona de comfort, de aia majoritatea antreprenorilor au profil de vanzator. Vanzatorii traiesc pentru bonus, asa ca mereu sunt in actiune in goana lor dupa clienti.

Dar ai grija, toata aceasta iubire neconditionata pentru tine dispare in momentul in care ai semnat. Apoi, ajungi pe mana celor din operatiuni, frustrati si obositi ca trebuie sa munceasca si sa iti ofere ce a promis vanzatorul. Si cum asta inseamna orice dar nu comfort, fac tot ce depinde de ei ca sa scape de clienti. Clientii astia sunt asa o pacoste, tot timpul pe capul celor din operatiuni. Cu tot felul de probleme, ba ca sa scoata bani, ba ca sa ii puna, ba sa ii transfere. Ba ca de ce nu au primit card, ba ca s-a blocat nejustificat, ba ca nu le convin conditiie schimbate de banca peste noapte. Bai ce de ifose! Oricum cele mai enervante sunt textele de tipul “pai mi-a zis x de la banca voastra ca pe cardul asta am si …”. Cum sa nu fie cei din operatiuni suparati pe vanzatori. Ai naibii vanzatori, stau toata ziua la cafele cu clientii, freaca menta, au program flexibil si mai iau si bonus dupa ce promit luna si soarele pe care apoi trebuie sa le livreze bietii funtionari din filiale.

Deh, fiecare cu zona lui de comfort…

Desi nu e mare lucru ca din cand in cand sa iesi ca si client din zona de comfort si sa le mai tragi cate un sut in fund si sa le arati ca esti seful. Cel mai mare sef, care poate da pe toti afara dintr-o firma, de la manageri pana la portari prin simpla optiune de a cheltui banii in alta parte. Asa a zis unul Sam Walton, ceva sef in retail.

Demidoctus vulgaris

A reusit pandemia asta sa ne scoata pe toti la iveala. Ne-a demascat! Cum stateam noi savanti ascunsi si incercam sa trecem neobservati si acum s-au prins toti ca eram de fapt oameni de stiinta sub acoperire.

Lumea medicala probabil este uimita de cat de bine ne pricepem la virusi noi. Si probabil ca este siderata de faptul ca noi discutam chestiuni legale in privinta obligativitatii administrarii unui vaccin pe care nimeni nu il are inca. Si care la altii probabil va fi si foarte scump cand va apare, ca o sa si-l permita doar unii mai bogati si mai rasariti. Atat ca noi il avem si avem o discutie de etica daca sa il dam la toti (ca tot e ieftin) sau nu. Avem expertiza in radio frecvente! Cu nebunia asta de 5G tocmai am realizat cat de multi absolventi de electronica si telecomunicatii avem! E drept ca a iesit un pic de talmes balmes ca incercam sa scanam chestii magnetice cu infrarosii sau laser, dar asta arata inca o data cat de avansati suntem noi fata de restul lumii. Plus ca legatura dintre Covid si 5G tine de o intersectie intre neurostiinta si astrofizica. Avem stea in frunte. Unii incearca sa ne-o citeasca cu termometrul, dar nu ne lasam noi asa usor pacaliti.

Atata eruditie este posibila doar cu un sistem de invatamant foarte avansat asa cum avem noi, unde meritocratia constituie temelia pe care este fundamentat tot sistemul educational. La o privire sumara, sistemul se bazeaza pe trei nivele de competitivitate.

Cel mai ridicat este cel de Demidoctus demagogus. Scoala este gratuita si populara, de aia se si numeste Scoala Vietii! Titlul nu vine insotit de nici o hartie pentru ca e mai importanta recunoasterea publica in fata oricarei hartii care de multe ori nu are nici o valoare. Nu este nevoie nici macar de bacalaureat, ci doar de un cont de facebook unde sa poti expune cercetarile sau parerile, care sunt dezbatute sau intarite de alti absolventi de scoala vietii, singurii in masura sa iti aprobe sau sa iti retraga titulatura. Pe langa cei ce se pot adresa si pot influenta mase mari de cunoscatori in toate mai sunt acei experti de nisa, cei ce definiti de corola de lumini albastre a spirtului medicinal. Ingurgitat. Acestia sunt Demidoctus vulgaris, un tip de autodidacti care daca au noroc sa bea etanol devin efervescenti, imbatabili! Le stiu pe toate. Din pacate geniul lor este sensibil la metanol.

Abia apoi, la diferenta mare, sunt cei care au urmat o facultate. In cazul asta sistemul are niste mici imperfectiuni pentru ca nu poti face diferenta intre cei care au obtinut o diploma pentru ca au urmat pe bune scoala si au avut rezultate meritorii la examene sau cei ce doar si-au cumparat titlurile. Cei din primul caz ne cam fac de rusine, pentru ca in zgarcenia lor s-au eschivat de la a oferi bunastare unor profesori si au invatat ca prostii toate tampeniile de prin manuale. Ceilalti, desteptii au reusit sa puna mana ceva mai usor pe o diploma si un titlu ceva mai scumpe, ca doar au cu ce, cu care pot sa acceada in zona demidoctus. De aia spuneam ca diploma nu mai valoreaza prea mult, conteaza cat de multi fani adera la parerea ta si fundamentul stiintific, care deja cam da in derizoriu.

In ultima vreme, impinsi de stresul indus de pandemie, a fost o efuziune populara in a demasca pe cei care au titluri academice pe bune, mai ales in randul medicilor care au venit cu tot felul de propuneri bizare. Acestia au emis tot felul de nazbatii halucinante, incepand de la a ne spala pe maini si a ne dezinfecta pana la izolare, carantina si alte aberatii. Asta cand era asa de simplu sa ii ascultam pe demidoctus si sa facem o simpla gargara cu dezinfectant. Eventual ne furajam cu ceva patlagina nepaleza care vindeca si cancerul.

Nu vreau sa insist pe chestia asta, pentru ca din fericire Demidoctus juridicus au observat rapid derapajele de la democratie si drepturile omului si au intervenit prompt. Acesti experti in ale legislatiei, constitutiei si drepturilor omului au ajuns de exemplu la concluzia ca scanarea este ilegala. Observ ca multinationalele din retail continua sa ne exploateze si scaneaza produsele la casa, dar cred totusi ca e o chestiune de timp pana cand aceasta practica nociva o sa dispara. Se lucreaza la chestia asta. Oricum pe legal s-au inregistrat cele mai multe lucrari de doctorat plagiate, deci clar ca prea multe pareri nu exista fiind doar derivate ale originalelor. As concluziona ca justitia va fi destul de putin afectata de expertiza celor ce si-au batut capul cu scoala pentru ca sunt destui doctori in drept care sa o modeleze ca pe o plastelina.

Unii din acesti doctori in drept au fost destul de vehementi la adresa doctorilor in medicina. Astia din urma fac cam multa scoala, daca numaram facultate, rezidentiat, doctorat, etc… si daca ne uitam ca profesorii lor sunt ceva mai rezervati in a le da titluri pe naspa, nu de alta, dar risca apoi sa fie tratati de vreun medic scos la fara frecventa. Astia de la frecventa au prostul obicei ca in loc sa isi scoata pacientii din rezerva de spital pe usa din fata sa tot nimereasca naibii usa cu frigidere numita si morga. Nu e clar daca nu cumva sunt doctori in stang ca sa se diferentieze de aia in drept.

Vai, dar sa nu uit inginerii. Din astia sunt multi vanduti multinationalelor, care exploateaza resursele patriei. Cei care nu reusesc sa obtina job de inginer sau similar se pricep la 5G si microcipuri. Ei sunt patriotii aparatori ai patriei in fata cotropitorilor straini care vor sa ne controleze speranta de viata si sa ne masoare temperatura la steaua din frunte. Ei sunt de multe ori nedreptatiti cu titlu de inginerul de la bloc cu specializare in schimbat becuri pe scara.

In acest context nu e greu de inteles de ce ani intregi de munca stiintifica, de cercetare nu mai valoareaza nici cat o ceapa degerata. Pare oarecum normal sa iei un savant recunoscut international si sa il faci pilaf pentru opiniile lui. Si denumirea de savant e cam riscanta! Ultima mare savanta a Romaniei, experta in polimerizare a sfarsit impuscata impreuna cu sotul ei, un renumit politolog recunoscut si de regina din Anglea! Atata timp cat avem plin de cunoscatori care se pricep la medicina, microbiologie, radiofrecvente, astrofizica si alte cele, ne putem permite sa avem opinii foarte clare si competente fara sa avem nevoie de cercetatori studiosi care stau toata ziua in laboratoare. Si care culmea naibii mai vor si bani pentru chestia asta. Unii chiar au avut tupeul sa se vaite ca sunt mai prost platiti decat fotbalistii. Babaetii!!! Mai usor cu democratia ca talentul are valoare mai mare decat expertiza voastra limitata doar la cateva chestii invizibile - gen virusi si alte bacterii. Mai ales aia de s-au dat cu dusmanii si si-au facut scoli, masterate sau doctorate prin strainatate. Ei chiar cred ca ne lasam impresionati de diplomele, licentele si certificatele lor? Niste hartiile colorate si stampilate care nu inseamna nimic pentru noi? Pai noi ne facem pe calculator mai faine, mai colorate si mai mari decat orice pot ei sa ne arate. Cu tot cu lucrarea de diploma.

Clar ca nu mi-am baut cafeaua. Lasand la o parte aberatiile pe care tocmai le-am emis, tot ce pot sa sper este ca totusi sa ne revenim vreodata. Iar diplomele sa inceapa sa aibe valoare in materie de neuroni consumati pentru obtinerea lor si nu in bani platiti pentru multiplicarea lor. Iar daca o sa ii spun cuiva ca sunt ocupat cu "Tratamentul aqua-termal al materialelor ceramice, aluminiului si otelului intr-un mediu limitat si sub actiunea unor substante tensioactive" sa nu fie impresionat.

E felul meu de a spune ca spal vase in bucatarie cu apa calda si detergent. Asta ca sa fiu in linie cu termoscanarea digitala pentru ca nu mai e la moda masurarea temperaturii ca nu da bine la traducere.

lost in conspiration

Spunea cineva ca daca nu poti sa-i convingi incurca-i. Era o tehnica de negociere si de protectie personala in fata celor cu convingeri de neclintit. Nu credeam ca o sa vad vreodata chestia asta la scara mare. Dar sa vad ca toata planeta asta a luat-o razna imi era si mai greu sa cred.

Acum insa incep sa am dubii daca pamantul e rotund sau e plat. M-am inscris in “flat earth society” ca sa ma pun la curent cu ultimele descoperiri stiintifice. Nu stiti ce inseamna asta? Ei bine unii ar putea traduce din flat tyre = cauciuc plat = pana de cauciuc in societatea celor care cred ca pamantul e in pana. Dar ar fi pierduti la traducere, pentru ca de fapt inseamna Societatea celor care nu se lasa aburiti si cred ca pamantul e de fapt plat. Se pare ca suntem multi interesati de teoria asta. Suntem imprastiati pe tot globul. Chiar am fost stresati de prostia asta cu distantarea sociala. Ce naiba, am ajuns la peste 7 miliarde de oameni, va dati seama ca aia de pe margine au risc sa cada de pe pamant!

Deja suntem convinsi ca multi au cazut si din cauza ca nu au mai iesit la numaratoare i-au bagat ca fiind victime ale Covid-ului. O alta constipatie, pardon conspiratie mondiala. Nu iti convine de cineva, il bagi pozitiv pe Covid si gata, il omori, fara autopsie, fara urme sau il duci la marginea pamantului si ii faci vant. Cel mult te faci ca il testezi pe om, dar il izotopezi ca sa poti apoi sa il cari cu izoleta si sa ii faci felul. Astia, fortele oculte mondiale, ca sa isi acopere urmele au mai facut pe unii scapati. Dar ne-am prins ca nu prea le ies testele dupa ce au fost scosi din spital. Ba ca au virus, ba ca nu au. Au mai aparut si aia cu antidopii. Unii le zic anticorpi, dar noi ne-am prins ca sunt antidopi, ca vin de la efectul izotopilor. Cred ca si cei care vor sa manance verde sunt urmariti. Sunt dovezi clare ca medicatia impotriva Covid contine izotopi proaspeti de gradina. Cu mult fier. Daca avem mult fier in noi atunci venele prin care circula sangele se vor transforma intr-un fel de cusca Faraday si inima va fi protejata de radiatii electromagnetice. Adica exact de problema generata de 5G.

Exista si aici o explicatie. Ca sa ascunda conspiratia Fortele oculte au denumit tehnologia asta 5G. Daca sunteti putin atenti 5 poate fi citit S. Iar G era o chestie legata de orgasm si procreere. Hai sa analizam putin. Toti iluminatii astia au o problema legata de inmultirea oamenilor. Pentru ca asa cum spuneam mai devreme, daca suntem prea multi o sa incepem sa cadem de pe pamant, ca nu mai avem loc (amintiti-va ca e plat). Daca incep sa cada multi o sa se vada ca avem dreptate si nu ne mai pot minti. Deci SansGasm – adica fara Gasm. Asta ar putea fi tradus in punct G asimptomatic sexului mic. Nu intru in detalii. Cine stie se prinde.

Pentru ca ei sunt totusi putini, au prostit o suma de oameni de buna credinta ca sa ii marcheze pe ceilalti. Sub pretextul ca li se ia temperatura au inarmat o gramada de paznici cu sufletul vandut necuratului sa ne termoscaneze. Fraierii cred ca li se masoara temperatura, dar nu e asa. Au fost descoperiti deja cum populatia se marcheaza izotopic. Cand pune pistolul ala pe tampla omului automat pistolul marcheaza un prototiptil pe frunte.

Si aici vine smecheria, odata prototiptilul instalat, se produce o reactie cucubilozaurica la mintea capului astfel incat organismul sa acepte un cip. Un cip cirip. Cu tehnologia noua este chiar microcip.

O data ce ai microcipul instalat deja poti fi manipulat cum vor ei. De exemplu am vazut ca in Timisoara au aruncat niste vaccin roz-bonbon-rubiguminizat din avion sub pretextul ca dau de tantari. Noi care stiam ca am fost termonscanati la supermarket am fugit repede in casa ca sa nu fim marcati. Chiar am simtit atunci cum s-a declansat in prototiptil o extorsiune a unui degajament (citez un expert in burlane).

Zilele tecute am vazut la televizor ca au dat voie la terasele take away sa functioneze. Evident doar lor, ca restul cu afaceri respectabile nu au voie sa deschida pana cand nu suntem toti marcati covidian. Vad ca deja nici nu se mai ascund. Daca traduci take away ce iese? Pentru cine nu stie ii spun eu Take inseamna ia si away departe. Asa ii marcheaza pe cei pe care o sa ii ia departe. Multi s-au fraierit, au crezut ca merg la bere si suc, dar nu e asa, ca sub pretextul ca sa nu se infecteze li s-a cerut sa plateasca cu cardul, ca sa li se citeasca si cipul ala.

In tot timpul asta, o gramada de oameni naivi poarta masca si se dezoxigeneaza. O sa fie urmatorii zombie care de frica sa nu ia virus aleg sa se sinucida cu propriul dioxid de carbon autoemanat. Cum sa facem asa ceva? Sa ne respiram propriul dioxid defecat pe gura? Deja ma ingrozesc la ideea ca medicii tin chestia aia pe fata in timp ce opereaza! Dar nu e de mirare! Doar putini dintre ei au spus adevarul despre Covid! Cei mai multi ne-au lasat sa credem ca molima exista si se raspandeste. Chiar ne-au luat de prosti dar noi ne-am prins ca de fapt ei ne-o dadeau cand mergeam la spital. Bine nu toti, ca la noi doar vreo patru spitale au fost dovedite.

Ca sa vedeti cat de mare e constipatia, mamele din toata lumea isi termoscaneaza copiii. Ele cred ca le masoara temperatura cu termometrul digital. De fapt ele le iau temperatura si apoi o stocheaza in memoria termoscanerului cu microunde laser. De aia nu ati vazut nici un deget la termometrele alea. Sunt niste pistoale de fapt dar le zice ca sunt chestii digitale. Sunt prestidigitationale. Pe vremuri aveam si noi pe unul Iosefini care facea din astea. Uite temperatura, nu mai e temperatura. Ca ti-o lua frate si nu o mai vedeai!

Altii care se dau oameni de stiinta ne prostesc ca 5G e legat de telefoanele mobile. S-au folosit de naivii de ecologisti ca sa mascheze antenele lor sub forma unor copaci. Asa atrag si niste drone mici care imita pasarile si care ne urmaresc. Ca sa ma pazesc mi-am cumparat un papagal care poate recunoaste gugulii zburatori si pricupacele cuantice care ma urmaresc de cateva saptamani. Papagalul este o alarma naturala pe care o recomand tuturor. Ciripeste cand vede o amenintare. Si cand ii e foame. Dar si aia e amenintare.

Acum va las ca am treaba, am descoperit semnificatia cifrei PI si relatia intrinseca intre numere si toaleta. PI patrat inseamna deshidratare imediata cu pierdere de saruri esentiale din organism. Asa m-am prins ca si berea este de fapt o unealta oculta care induce PI patrat. In plus cu PieRpatrat poti calcula aria pamantului. De fapt asa ne lasa ei sa credem pentru ca ne-am prins ca si asta e o alta minciuna, in realitate pamantul e plat si patrat.

Acum va las ca am facut rost pe sub mana de niste dezinfectant albastru cu nanoparticule de alcool metilic mascat in etilic. Il amestec intr-un clapacioc cu pedale si o sa il testez cu un minicohlender de kriptnonita. Pe chestia asta sper sa intru in Matrix sa le sparg serverele ca sa eliberez toti prototiptilii. Stiu ca sunt riscuri asociate – nanoparticulele astea au efecte secundare malefice prin care daca ai noroc ramai un fel de leguma pe care gugulii o numesc euglena. Alternativa este Albastru Sub Voronet. Asa mai spre vinetiu si cam la doi metri dedesubt.

Hai liberare!

La o cafea cu SunTzu si Maslow

Ca tot am urmat trendul asta de criza pandemica, nu am putut sa nu remarc cum au sucit chinezii principiul fundamental in marketing enuntat de Phil Kotler – sa satisfaci nevoia clientului. Asa ca au imprastiat gratis virusul si acum cu totii avem nevoie de masca. Pe bani. De manusi, de teste, aparatura medicala, si alte cele. Tot pe bani. Intr-o mare masura de la ei, de la chinezi.

Desi e posibil sa ma insel. Chinezii astia copiaza tot, e posibil sa fi furat ideea de la Rockfeller, parca ala a dat oamenilor felinare gratis si apoi le-a vandut petrolul.

Nici nu mai conteaza, de fapt eu ma gandeam la un anume chinez, SunTzu, un mare strateg militar care a scris acum 2500 de ani un tratat militar valabil si azi – “Arta razboiului”.
Ei bine, printre o gramada de lucruri destepte in acest tratat, SunTzu spune cum sa abordezi un adversar care e pe punctul de a pierde lupta. Zice el ca niciodata sa nu aduci un adversar cu spatele la zid sau la o mlastina ci sa ii lasi o cale de scapare, sa ii lasi o portita pe unde sa poata sa fuga. Pentru ca daca nu are unde sa fuga, atunci va lupta pana la ultima suflare, mai intens si mai aprig.

Avenit momentul sa mai bag un nume sonor – pe Maslow ala cu piramida. Psihologul nu Keops. Vorbim de principii nu de morminte. Omul a incercat sa ne descrie nevoile si a inventat o schema piramidala in care a pus la baza respiratul, mancatul si daca nu ma insel activitatile sexuale, cam tot ce nu ne diferentiaza prea mult de animale. Apoi pe treapta urmatoare nevoia de siguranta. Ei bine, de remarcat ca acolo, la siguranta a pus semn egal intre sanatate si locul de munca (cel ce plateste pentru nevoile de la baza, sex printre alte nevoi). Apoi, pe etajele superioare a bagat dume de gen nevoie de iubire, de incredere in sine apoi a continuat spre varf cu chestii de ratiune superioara, gen auto depasire, moralitate inalta si alte bazaconii care nu ne intereseaza pe noi romanii.

Bun, am facut o introducere complicata doar ca sa ajung iarasi la negociere si acel principiu care spune ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat. 

Aici ma intorc la Sun Tzu care spune ca cine ajunge cu spatele la zid nu mai are cum sa fie afectat. Nu mai vede alternativa de iesire din impas si nu mai tine cont de nimic. Nu ai cum sa negociezi cu o astfel de persoana pentru ca nu are nimic de pierdut, a pierdut deja cam tot ce putea sa piarda. 

Cam asa suntem noi acum cu negocierea starii de urgenta. Cei care isi vad afacerile facute praf, fara alternative de castig doar cu chirii si dobanzi de platit sunt in acel punct in care nu mai au ce sa piarda. La fel si cei care traiesc din salariul de pe o luna pe alta, trimisi in somaj. Nici macar nu au cum sa se mai angajeze pentru ca joburile alea multe de acum doua luni au disparut. Daca stai acum la o cafea cu Maslow si SunTzu o sa spuna ca ei se simt intr-o situatie fara scapare, fortati sa aleaga intre sanatate si capacitatea de a-si asigura nevoile de baza. Daca ajung sa nu mai aiba bani de mancare cat o sa le mai pese ca ii amendeaza cineva? Sau cat o sa le mai pese cum mor de foame, sanatosi sau bolnavi. Au ajuns adversari fara voie ai propriului guvern intr-un razboi pe care nu il inteleg.

Ce mama dracu zicea Sun Tzu la chestia asta?

Victoria este obiectivul principal al războiului.Dacă ea întârzie, armele se tocesc şi moralul se macină. Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.

Din cauza acestei uzuri a forţelor şi bogăţiilor, gospodăriile câmpiilor principale vor sărăci de tot, resursele lor fiind reduse cu şapte zecimi.

Bai da-l incolo, ia te uita la batranul chinez, se pricepea si la economie. Pacat ca nu ne-a lasat si un tratat de cum se abordeaza pandemia.

Cei care au plecat la cules de sparanghel sau salata au facut o alegere. Au evaluat riscurile (chiar daca nu constient poate), au ajuns la concluzia ca statistic sansele de imbolnavire sunt mici, sistemul medical din tarile in care se duc e ok, in final nu e cea mai proasta idee.  Chiar daca poate nu la toti le convine acum alegerea facuta. Intrebarea care se pune este ce facem cu cei care nu pot merge sa faca agricultura prin alte tari? 

Cert este ca azi suntem intr-un razboi de uzura. Am ajuns sa vorbim de supravietuire, am ajuns sa ducem un razboi de uzura cu un inamic invizibil care alege dintre noi dupa bunul lui plac. 

Generalii planetei habar nu au ce sa faca si cum sa mearga mai departe (ca sa nu spun ca cei mai curajosi par bufonii).  Lumea saraceste si innebuneste in timp ce s-a auto-arestat la domiciliu.

Avem noi pe aia cu buturuga mica si carul mare… a dracu' buturuga microscopica a daramat ditai planeta. Asadar, daca vrem sa castigam acest razboi nu are sens sa ne certam cu generalii, razboiul e intre specia umana si prostia aia de Covid.

Si cred ca stiu si cum castigam! Solutia e sa respectam parerea specialistilor! SunTzu zice ca cel mai bun raport este de cinci la unu iar Maslow zice ca sexul e nevoie de baza.

Ca atare, solutia e simpla. As zice ca si placuta. Daca vrem sa ne salvam specia … pare ca e musai sa ne inmultim.

Negociere pandemica

Printre alte preocupari ale mele se intampla sa tin un curs de tehnici de negociere cu care mai bat lumea la cap din cand in cand.
Ei bine, motto-ul acestui curs este “nimeni nu negociaza daca nu este afectat”. Nu mai stiu de unde am luat chestia asta, dar cred cu tarie in ea mai ales ca mi s-a tot demonstrat in timp.

De pilda, stiu pe cineva care a mers la medic pentru un control legat de ceva probleme de presiune pe instalatie si functionare defecta la pompa de injectie (a se traduce prin probleme de tensiune si inima). Dupa ce l-a verificat, doamna doctor a scris o reteta si a pus niste conditii (cele pe care le stim toti, nu fumat, nu cafea, nu alcool, etc).
Tipul cu pricina a inceput sa negocieze cantitatea maxima de alcool din recomandare – cum adica maxim 50 ml de tuica pe zi… hai doamna ca nu se poate trai doar cu atat. Doamna doctor parca imi citise cursul, “sefu’ eu nu negociez cu tine, nu e viata mea, ti-am zis ce se recomanda si ce nu, ce ai de gand sa faci e problema ta in functie de cat vrei sa traiesti si cum.”
Asa ca omul a plecat cu reteta, iar dupa ce s-a simtit ceva mai bine de la medicatie a inceput sa ignore recomandarile. Previzibil de altfel, a ajuns la o operatie destul de complicata – eu ca inginer am inteles ca i-au pus o supapa noua pe pompa de injectie (valva mitrala daca va spune ceva), ceva mansoane pe la tubulatura (cica li se mai spune si aorte), destul de complicata treaba.

Ce s-o mai lungim, dupa toate belele prin care a trecut, acum cand este afectat, cand ii este foarte clar ca daca vrea sa mai traiasca trebuie sa respecte recomandarile, credeti ca mai are nevoie de cineva sa ii explice ce are voie si ce nu? Ei bine, a ajuns la faza in care respecta tot! Pentru ca asta ii poate prelungi viata. Cam asta e negocierea lui.

Cam asa si cu virusul asta. Cei ce locuiesc in comunitati foarte afectate de problema traiesc cu frica aia ca le poate veni randul, ca poate spitalul nu face fata. Atunci cand cei loviti sunt din familie sau din cercul de prieteni, cand vad sicrie toata ziua, sunt afectati si nu au nevoie de prea multe recomandari ca sa se pazeasca.

In schimb, cei care vad azi ca doar 0.05% din total populatie a luat covid si ca doar 0.003% din acelasi total au murit (aproximativ cazul Romaniei de azi) nu sunt chiar asa de afectati. Stim toti ca speranta moare ultima, asa ca fiecare din noi, care nu e direct afectat si nu are pe cineva drag sau apropiat afectat spera sa nu se incadreze in procentul ala de populatie. Chiar ajung sa creada ca virusul nici nu exista. Este foarte greu sa ne convinga cineva ca procentul ala nu e batut in cuie si ca daca nu ne tinem de niste reguli, posibil sa explodeze.

Daca e sa compar cu mica mea poveste, restrictiile sunt echivalente cu faza de medicatie care a ameliorat problema. Cat de grav sa fie daca mai gresim cu o tuiculita in plus, o fripurica, o cafeluta? Ca inca speram sa nu ajungem la operatie, speram ca se va rezolva cumva de la sine si vom scapa toti basma curata.

Ce ne poate convinge pe noi sa ne tinem de medicatie? Ce anume ne-ar putea afecta atat de tare incat sa respectam in continuare medicatia?  Pardon, restrictiile?

Hai sa luam amenzile pe care guvernul le tot da de cand cu starea de urgenta. O forma de negociere a guvernului care spune – bai, fiti atenti, trebuie sa va tinem in casa ca sa nu faceti schimb de virusi intre voi, mai ales daca sunteti in risc de infectare veniti de aiurea, musai izolare, carantina, etc. Ca sa fim convingatori ii amendam pe aia de nu respecta regula. O forma de negociere care tine pentru cei mai multi dintre noi, cei ce se intampla sa mai si platim taxe si chiar si amenzi. Ne-am conformat, ca doar nu suntem nebuni sa aruncam pe geam o caruta de bani. Amenda afecteaza financiar, doare si ca urmare acest tip de negociere functioneaza. Chiar daca inca mai gresim putin pe langa, in limita unui risc minim, respectam cerintele.

Dar ce te faci cu cei care nu sunt afectati de acest tip de negociere?
Cum care?

Pai sa luam pe cei mai presus de lege - cum ar fi domnul militian care s-a intors din Israel (probabil ca multi au uitat deja de ce a fost in stare, e cel care a pus pe butuci un spital si a bagat in alte spitale pe multa alta lume). La fel ca el mai sunt o suma de oameni “importanti”. Cei ce se cred de neatins, pe care nu ii sperie nici virusul, darmite amenda.
Nu este o caracteristica a noastra, am vazut ca ideea de superioritate si invincibilitate functioneaza pe toate meridianele. Sa revenim la negociere, cum negociem cu oamenii astia pe care legea sau amenda nu ii afecteaza? Cum ii convingem pe ei sa nu ne puna pe noi in pericol?

Greu de zis, dar ar trebui sa gasim ceva care sa ii sensibilizeze iar daca platitul unei amarate de amenzi nu ii convinge ce naiba putem sa le facem? Le luam caii de la bicicleta? Le dezumflam lantul? Admit ca nu am nici o idee ce anume ar putea motiva pe un astfel de invincibil, nu am fost de-al lor… dar daca statul vrea sa fie credibil pentru noi toti ceilalti atunci trebuie sa gaseasca o solutie pentru “invincibilitatea” asta. In nici un caz ceea ce se intampla azi, adica sa ii duca peste rand cu avionul sau elicopterul la tratament. Nu face decat sa le creasca convingerea de “invincibilitate” si sa ne irite pe ceilalti ca suntem luati de prosti.

Apoi mai sunt si cei care nu au platit in viata lor o amenda. Multi dintre ei s-au intors recent din strainatate, oameni harnici de altfel, cum au ajuns acasa au pus mana pe furci si topoare. Din pacate nu ca sa faca ceva util ci ca sa isi dea in cap cu ele. Nu sunt proprietari pe nimic, nu platesc taxe si cam nimic. Au doar drepturi si nici o responsabilitate.

Altii pentru care nu functioneaza amenda ca si factor de negociere, pentru ca li se rupe de ea. Oricate amenzi le dai, in final te trezesti doar cu credite neperformante. Asa sunt de curios sa vad cum se duce ANAF-ul si scoate bani de la ei, as lua bilet in primul rand. Ei au doar drepturi pentru ca nu ai ce altceva sa le faci, nu doar ca nu sunt afectati de sistemul legal, dar ii stiu toate scaparile si profita din plin de ele.

Si ei toti au dreptul la viata. Au dreptul sa se infecteze si sa infecteze pe altii. Au dreptul sa ocupe un pat in spital si poate in detrimentul unuia care si-a platit taxele (implicit acel pat la spital), care respecta legea sau care plateste amenda atunci cand e prins pe langa lege. Oare daca in loc de amenda ar primi un document prin care sa renunte la dreptul la pat in spital? Sa renunte la dreptul de a fi tratati? Sau sa nu primeasca acest pat pana cand nu isi platesc amenzile si taxele si tot ce mai au ei de platit?

Ar fi ca si cum si-ar paria dreptul la viata. Ca in gluma cu cercetatorii ardeleni, care au descoperit ca la covid s-a dovedit ca cine are noroc scapa.
Inteleg ca nu se poate din punct de vedere legal, toti au dreptul inalienabil la viata! Asta pana in situatia in care trebuie sa alegem cine are mai mult dreptul asta. Asta incerc sa spun, ca azi ne negociem nu doar speranta de viata sau riscul de imbolnavire.

Pentru ca virusul asta, daca ajunge sa ne puna sa negociem vieti e posibil sa ne schimbe ideile de democratie si de drepturi ale oamenilor.
Asta e … o negociere pe care nici macar nu o percepem ca si negociere.

Evolutie

Darwin spunea ca suntem in varful evolutiei speciilor. Ca suntem cea mai complexa forma de viata, pentru ca avem inteligenta, putem comunica, inova, etc.
Si vine o porcarie de virus, o nimicnicie masurata in nanometri, ca abia se vede la microscop si da cu teoria evoultionista de pamant in doi timpi si trei miscari.

Pai sa vedem, in primul rand noi spunem ca am evoluat ca specie, ca avem inteligenta, educatie si discernamant. Un fel de a spune. Daca te duci la supermarket zilele astea se vede ca nu e mare diferenta intre homo sapiens si o ciurda de vite scapate in lucerna necosita. Chiar daca la usa e un paznic care limiteaza accesul in magazin, faptul ca lucerna e mai verde la anumite rafturi face ciurda sa se inghesuie acolo, chiar daca livada e destul de mare si are lucerna pentru tot septelul.
De asemenea, mai putem observa specimenele care trebuie sa isi arate vitejia in potentialul dans al imperecherii. Nu stiu daca si cei pe care i-am vazut in supermarket erau in calduri, dar sigur aveau ceva de demonstrat. Imediat de observat, in primul rand ca nu purtau masca de protectie (desi acum ar trebui sa fie clar la toata lumea cat de mult poate ajuta), apoi ca nu au nici o treaba cu distanta de siguranta. Cu o aroganta sfidatoare arata ce ei nu se supun regulilor, ei fac regulile. Arata cumva convingerea lor ca vor conduce turma sau ca vor arata ei fraierilor care cred in pandemie ca totul e o smecherie. In fine, la cum reactioneaza poate chiar au noroc si mai apuca sa arate ceva. Mai stiu cativa care nu au avut noroc, unul din ei ne explica pe facebook cat sunt de prosti doctorii si cei ce se sperie de virus. Din pacate pentru el a murit de curand la Paris, ucis de virusul in care nu credea. Ramane ca nu ne-am indepartat prea mult de regnul din care zicem ca ne tragem, cand e de apucaturi ne comportam la fel. Ideea e simpla, daca ne omoara virusul macar sa fim cu burta plina.

Am remarcat ca in ceea ce priveste foamea dispar si diferentele intre estici si vestici. Nemtii si americanii au golit in egala masura magazinele si au avut acelasi comportament de hoarda, asa ca cel putin din punctul asta de vedere caprele sunt toate la fel, ba chiar putem sa ne laudam ca cel putin la chestia asta, capra lor moare mai repede. Unde mai pui ca au nevoie de romani ca sa le culeaga mancarea de pe camp si sa le-o livreze in staul.

Bun, sa mergem apoi spre latura emotionala, spre religie. Era un banc cu o tipa de calcase putin stramb si cand era cat pe ce sa fie prinsa s-a rugat la Dumnezeu sa o salveze. O voce din cer i-a spus atunci - te scap, dar sa stii ca vei muri inecata. Nici o problema a zis femeia si de atunci s-a ferit de mers la mare, lac, rau, orice. Doar ca intr-o zi a primit un super cadou de la sot, o croaziera pe mare pe care chiar nu o putea refuza. Ca sa vezi belea, cum era vaporul mai in mijlocul oceanului, zbang! o explozie si incepe barcazul sa se scufunde. Asta amintindu-si de pacatul ei incepe sa se roage “Doamne, inteleg ca am gresit si ca mi-a venit randul sa mor inecata, dar din cauza mea chiar trebuie sa moara cateva mii de oameni?” Si atunci vocea din cer s-a auzit din nou… “Daca ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toti!”

Cred ca sunt defect dar parca seamana cu chemarea bisericii la adunare in timp de pandemie. Ma gandesc ca si de pe vapor or fi scapat unii cu barci, veste de salvare, nu s-or fi inecat chiar toti. Cam asa si cu disperarea asta sa aduca lumea la altar.

Zicea un preot intrebat ce parere are “O sa respectam regulile”, asta dupa ce le-a negociat la greu. Oare cat ar fi fost de greu sa spuna “traim o mare incercare si acum e momentul sa ne pazim ca sa putem sa sarbatorim la anul cat si pentru anul asta”.

La ora asta par ca niste vanzatori de loterie - hai sa vedem ce pariu aveti cu divinitatea, pe care va alege sa ramana pe aici si pe care sa urcati la cer.

Si am ajuns la un subiect care ne marcheaza ca si homo sapiens. Din cele mai vechi timpuri incercam sa mituim cumva divinitatea, sa ii cumparam bunavointa. Pe vremea antichitatii fiecare baga pile la cate un zeu care sa il protejeze. Ba cu ofrande, ba cu sacrificii (chiar si umane) fiecare incerca sa cumpere bunavointa si sa spere apoi ca a mers. Apoi, unii am ales sa credem in Fiul Domnului. Am citit Biblia si nu prea am priceput nimic. Asa ca in loc iubirea aproapelui, de pace si intors si celalalt obraz inaintasii nostri au scos sabia. Apoi au construit biserici ca sa li se ierte pacatele. De peste doua mii de ani, in varii culte crestine, inevitabil ajungem la constructii impresionante ca sa ne vada Cel de sus. Asa am ajuns sa investim sume mai mari sau mai mici in temple si in ornarea lor. Si daca tot le avem cum sa nu le vizitam? Stiu ca mama o sa se supere pe mine pentru ce spun acum, deja a facut-o, dar oare asta e menirea mizeriei asteia de virus? Sa aleaga din cei ce se cred credinciosi doar prin relatia cu templul si nu prin relatia lor sufleteasca?

Pe de alta parte, ma gandesc eu asa in pandemie, cum sa scapam de coruptie cand mita e in religia noastra. Care e diferenta intre noi si Iuda cand mergem cu cativa arginti la templu pentru a ne fi iertate pacatele? Pai nu e tot un comert si asta?

Si daca suntem convinsi ca il putem cumpara pe Hristos ce ne opreste sa credem ca putem sa ii cumparam pe toti ceilalti?

Winter is coming...

Zice un proverb romanesc ca omul destept isi face iarna car si vara sanie. Noi toti interpretam proverbul asta in ideea in care omul acela se apuca de car undeva in iarna urmand sa fie gata in primavara si sa se poata folosi de el. O fi, dar ce se intampla daca omul ala e bagat in politica? Ar respecta proverbul, doar ca ar avea o mica intarziere.

Sa ma explic prin prisma asistentei sociale. Atunci cand tara e in iarna, adica o duce prost economic, somajul e crescut, e firesc sa ai sau sa gandesti un program de asistenta sociala pentru cei mai putin ajutati de soarta, ca sa poata si ei supravietui. Asadar, pentru anumite categorii sociale gandesti subventii sau plati care sa ii ajute.

Asadar, total pe dos fata de proverb e iarna si ne apucam sa ne facem sanie, pentru ca evident ca nu o avem. Bun, se aduna cei din politica, se cearta pe orgolii, pe voturi, pe ce vreti voi, in cele din tuma reusesc sa faca planurile (legile) dupa care sa se construiasca sania aia. Pardon, sa puna la punct un program de asistenta sociala.

Suprinzator, in timp ce ei se apuca sa faca sania, se intampla sa vina vara. Cu alte cuvinte, mediul economic se imbunatateste, somajul va scadea, cei asistati social ar putea sa gaseasca joburi. Parca nu s-ar mai justifica programul de asistenta sociala. Hmmm… dar cum sa ii lasi pe cei ce voteaza fara un astfel de cadou? Si sa te risti sa nu te mai voteze? Cu atat mai mult ca economia duduie, se incaseaza banii din taxe, ai de unde sa ii platesti. Ce mai, sania merge bine si vara. Ar fi momentul sa pui niste ciucurei si niste zurgalai la sania aia. Adica, de ce sa nu imparti banii aia si prin administatie, sa platesti mai bine vizitiul, poate ii angajezi si niste ajutoare.

Vorba aia, le-a luat ceva in preistoric pana sa inventeze roata, iar pana atunci au tarat dupa ei o forma primitiva de sanie. Si era tot tribul in jurul ei.

Bun, dar ce te faci, ca vara nu e vesnica. Vine iarasi iarna. Mai o recesiune economica, mai o criza financiara. Si daca pe timpul verii a fost si campanie electorala, a fost tarata sania aia toata vara peste tot de i s-au uzat talpicii dar cum trebuie sa arate bine sania a tot primit zurgalai noi. Cu astia, cu zurgalaii, zicem ca suntem pregatiti de iarna. Asistenta sociala e acolo, oamenii fara posibilitati pot dormi linistiti ca vor primi de toate. Hmmm… cum adica zurgalaii au costat cam scump si nu mai avem bani in visterie, nu ne mai putem permite sa ii mai zornaim? Aha, talpicii la sanie sunt terminati? Trebuiesc facute altii si inlocuiti? Cum dracu mai, in plina iarna, cu ditai zapezile nu ne merge sania? Apropos, sa nu uitam sa platim si vizitiul. Se pare ca omul e important si mai are niste neamuri de hranit bine pe langa el, toate cu foame mare. Si sa nu uitam ca e scos la pensie prematur. Cu pensie speciala.

Asa ca aia de au castigat alegerile in contratimp cu anotimpul trebuie sa dea la zapada. Sa impinga sania stricata, sa aibe grija cum se poarta cu vizitiul, cu neamurile lui, cu aia de i-au votat, cu aia de nu i-au votat. Evident, se aduna, se cearta daca mai are rost sa tina sania, se cearta cu aia de au facut sania si tin la inventia lor, ce mai la deal la vale belea mare. Se pun oamenii pe inventat roata ca sa poata sa faca sania sa mearga fara talpici. Asa ca incep sa taie din ajutoarele sociale taman cand au unii nevoie de ele. Si cand se chinuie ei sa puna spite la roate mai descopera ceva. Pare ca nu au avut cuie si lipici la sanie asa ca neamurile vizitiului sunt cele care sa tina lemnele alea la sanie impreuna. Un efort semnificativ de altfel asa ca neamurile alea sunt bine platite.

Si voteaza. Si vizitii si neamurile si partidul din care fac parte. Voturi importante.

In operatiunea de constructie a viitorului car, nu se poate fara ei, dar nici nu avem bani pentru toata structura saniei, asa ca decizia cea mai lesne a fost sa le mai taie din venituri. Au ramas acolo, tot atati cati si inainte, dar mai prost platiti si mai frustrati.

Asa ca la ora la care a venit iar vara, au inceput sa bage bete in “roatele” alea ale carului, transformat dintr-o sanie beteaga la care au incropit niste roti in colturi cu care mai mult se hurduca bietul car.

In tot timpul asta, cei din business privat - ca sunt multinationale sau patroni au reactionat altfel. Iarna, indiferent ca ii prinde cu talpicii buni sau distrusi, au obiceiul sa mai lase din incarcatura, ca sa poata sa alunece sania. Asa ca desi dureros, atunci cand nu au mai fost bani au renuntat la cei ce nu erau neaparat utili. Poate nu au facut sania din timpul verii, dar cand au simtit ca toamna se transforma in iarna, au luat masuri ca sa salveze ce era de slavat. Pentru cat au contribuit la buget, din punctul lor de vedere ar fi trebuit sa fie destui bani ca statul sa aibe grija de cei disponibilizati prin programe sociale.

Surpriza lor a fost cand a venit iar vara si s-au trezit ca nu ii pot lua inapoi. Pentru ca cei cu asistenta sociala grasa nu erau dispusi sa piarda ditai banet venit din cer pentru un pic mai mult la un salariu pentru care trebuie sa se speteasca. Cei din sistemul administrativ, neamurile vizitiului pe de alta parte nu au timp de mediul privat, fiiind de altfel ocupati sa isi reprimeasca inapoi venitul ciuntit pe timpul iernii. Asa ca privatii sa se descurce cum pot si sa faca bine sa cotizeze, pentru ca altfel punem de un control si luam si mai mult de la ei. Statul are nevoie de bani pentru chestia aia de nu e clar de e car sau sanie, dar care are zurgalai, ciucurei, vizitiu si birjar ca nu e clar cum poate fi condus, oh … si multe alte chestii care costa.

Ma uit ca vine iarasi iarna. Pare sa fie o iarna urata si sania e praf. Are niste roti patrate de pe vremea cand se credea car. Bani de talpici nu mai sunt, s-au cheltuit pe zurgalai. Mai avem si niste ciucurei colorati care sa ascunda gaurile din coviltir.

Iarna asta mai are o particularitate, desi nu foarte friguroasa a adus cu ea o gripa urata. Cei ce cotizeaza in mod normal pentru intretinerea saniei stau carantinati acasa cu temperatura. Spera sa primeasca si ei ceva ajutor medical de la stat, desi ca de obicei, cei mai multi vor primi tot aspirina saracului, sub forma guvernamentala.

Iar cei ce ar trebui sa se preocupe de constructia carului, ca sa ne putem misca bine la vara sunt prea ocupati sa carpeasca in continuare ceva la sanie. Mai poleiesc un clopotel, mai atarna un ciucurel… Ca ne-a prins iarna in an electoral si suntem la mana vizitiilor. Unul din ei a facut-o de oaie, a imbolnavit un intreg spital cu minciunelele lui. O sa fie mustrat probabil. Si recompensat ulterior. Ca trebuie sa mearga sania la vara.

Covidul troian

M-am trezit cu povestea cetatii Troia in cap. Cu disputa intre marele sef si Ahile. Disputa intre managerul cel mare si tare si expertul in lupta, cel de care avea nevoie armata ca sa castige lupta. Mai erau si alti comandanti, fiecare cu expertiza lui, dar s-a dovedit in poveste ca fara cel care facea diferenta pe teren, nu prea le iesea nimic. Mai mult, comandantul care l-a starnit pe marele manager a dat atatea gherle pe teren ca aproape era sa piarda razboiul. La fel cum o data ce expertul s-a decis sa faca diferenta, lucrurile s-au schimbat.

Cateva mii de ani mai tarziu povestea se repeta, in plina pandemie vad doua curente - unii care ii vor gatul lui Achile, cei care toarna povesti in urechile marelui manager, care se straduie sa intoarca pe toti impotriva expertului si cei care incearca sa se apropie de el ca sa aibe o sansa in plus in batalie. Nu s-a schimbat nimic.

De ce zic asta? Pai daca dau o cautare pe internet o sa descopar ca managerii de la Spitalul de infectioase din Timisoara au fost si continua sa fie injurati de o gramada de lume. Cel cu care colaboreaza e in aceeasi situatie. Pe langa cei ce incearca sa ii ajute sunt multi din cei care ii injura. Ma intreb azi, daca acei ziaristi care puneau poze si articole nasoale despre spital, oare cum se simt in ideea ca ar avea nevoie de doctorii aia? Cum ar fi sa li se spuna, bai… voi sunteti mai presus de spitalul nostru, ia mergeti sa va oblojeasca aia de v-au platit articolele?

Continui sa ma intreb de ce?! De ce stiind ca s-ar putea sa ai nevoie de serviciile lor dai in medici? Pentru ca au salarii mari? Pai de ce nu ar avea? Medicii fac parte din acea breasla care nu se opreste din studiu niciodata. Jobul lor zice ca trebuie sa se puna la punct mereu cu ultima inovatie in domeniul lor, doar asa pot sa salveze azi pacienti pe care medicina de acum zece ani nu i-ar fi putut ajuta. Chestia asta se numeste stiinta, experienta si se cere rasplatita. Nu vad de ce e asa de mare circul cu firmele de farmaceutice. Castiga bani? Si ce e anormal in asta? La cat costa laboratoarele, expertiza celor care lucreaza acolo de ce se asteapta cineva sa fie ieftini?

Oh, ne dorim sa fim egali… Pai da, constitutional suntem, dar daca isi inchipuie cineva ca banii nu conteaza, ei bine ii doresc un somn usor. Bunica mea investea in monede de aur, ne spunea ceva de genul “maica, am trecut doua razboaie, molime, vremuri grele si am invatat ca intotdeauna vei gasi pe cineva sa iti dea painea lui pentru o moneda din asta”!

La final e o decizie personala, poti decide sa apelezi la doctori si sa cumperi medicamente sau poti merge la nana Floare, face ea un descantec acolo, baga niste ceaiuri de ierburi si gata virusul. Pe alese ca deja e plin de snapani care au gasit leacul pentru cancer, de ce nu ar aparea si snapanii care sa vindece covid19? Interesant ca nici astia nu lucreaza gratis… Si escrocheria costa. Na vezi? Alta stiinta, alta expertiza, nimic nu e gratis.

Si totusi de ce? De ce s-ar lasa pe mana unora care nu sunt la fel de buni? Mai vad ca expertii sunt astazi criticati pentru ca nu se ocupa de mai multi, ca nu lupta si in locul altora? Bun, dar ceilalti de ce nu lupta? Ce ii opreste sa arate azi ce pot? Acum e momentul in care sa faca diferenta! Atat ca in loc sa arate ce pot se pregatesc pentru ziua de dupa razboi, cand vor specula greselile celor ce se straduie azi ca sa poata sa le ia locul. Da, aici facem o pauza din Homer si ne intoarcem la Murphy si legile lui. Cine nu munceste, nu greseste. Cine nu greseste merita sa fie premiat.

Dar sa ma intorc la povestile lui Homer unde aflam despre implicarea zeilor. Aflam ca in functie ne nevoile lor pot face un mascarici sa straluceasca pentru o perioada de timp. Il pot ridica pe tron, il pot polei cu aur, pot face lucruri lua decizii in locul lor, dar nu il pot face expert. Asa e si acum, cu unii politicieni pe post de zei si semi-zei care si-au pus favoritii in functii publice, unde dadeau bine in poza, dar care in fata pandemiei isi arata incompetenta si incapacitatea. Iar acum zeii au o problema, pentru ca si ei ajung in belea in lipsa expertilor. Si ei isi doresc sa fie tratati de cei cu expertiza nu de cei pusi in functii pe pile sau pe bani.

Ce ne mai spune Homer? Ca suntem emotionali! Ca atunci cand nu mai exista o sansa cu stiinta sau cu expertiza ne intoarcem la divinitate. Atunci plimbau icoanele si dadeau cu ierburi aromate ca sa imbuneze divinitatea. Nici aici nu s-a schimbat nimic, azi vedem cum popii plimba icoanele pe strazi, si dau cu agheasma dupa virus - ca vorba aia, nici nu face bine dar nici nu strica. In fapt face bine la psihic, uite a murit fericit, spovedit, impartasit! Ca in bancul ala cu centura de siguranta, uite frate ala fara centura e tot zdrobit, asta cu centura zici ca e viu!

Si ca si atunci, preotii sunt deasupra stiintei. Dupa ce peste doua mii de ani preotii au trimis pe lumea cealalta ingineri, astronomi, orice fel de om al stiintei care le incurca treaba, ii vedem iar la treaba. Cu lingurita. Poate ca sunt exagerat, dar mi se pare de prost gust sa insisti ca daca lingurita aia pe care o pupa sute de oameni, daca e de argint inseamna ca e antivirus. In cele din urma, nici nu e mult de asteptat, cam la doua saptamani de la marea imparteala o sa aflam cat de antivirus a fost slujba. Sau cat de mult a ajutat virusul. Era zilele trecute un popa iranian la TV care spunea ca intr-un fel sau altul Allah o sa ii arate cat de mult conteaza. Peste cinci zile murea de CoVid 19. Cred ca Allah i-a cam tras-o…

Povestea lui Homer se termina cu Troia in flacari. Si-au sacrificat expertii militari iar cand a fost sa ia o decizie au bagat calul ala in casa pentru ca asa le-au zis unii cu competenta in citit si interpretat in stele. Calul troian s-a transformat intr-o lingurita de argint.

Povestea noastra e insa despre management. Despre leadership. Despre asumarea unor decizii. Despre experti care s-au saturat sa fie pusi sa plateasca pentru ca au salvat oameni, tari sau firme. Mai este despre ceva ce e greu de inteles. Nu exista scurtatura. Nu poti inlocui munca, experienta, anii de scoala si de incercari cu o bagheta magica. Chiar daca cele mai multe descoperiri mari ale omenirii sunt facute din greseala, acolo a fost cineva care a facut mii de experimente pana sa greseasca si sa decopere ceva.

Din pacate, desi urasc sa dau dreptate celui care a scris despre Inteligenta emotionala, pupatul de fund al zeilor face mai bine individului oricat de mult ar plati apoi societatea pentru chestia asta. Dumnezeu sa ne ajute, o sa vedem si pe care ne alege sa ramanem pe partea asta a lumii…

Post Scriptum

Faceam misto zilele trecute ca au ajuns mainile sa consume mai mult alcool decat mine. Un amic doctor mi-a povestit despre un caz de epidemie dintr-un sat de langa Dunare, unde singurii doi care nu au fost afectati erau betivii satului. Ha ha, radeam noi de ei ca s-au dezinfectat pana au scapat de molima. De fapt nu e asa, cei doi erau feriti de oamenii satului, exemplu negativ deh, toata ziua beti pe undeva prin sant. Alcoolul i-a protejat altfel. Nu i-a dezinfectat dar i-a ajutat prin distantare sociala.

Ironic, Dumnezeu da, dar nu baga in traista.

Broscuta

In cazul experimentului cu broasca, vom constata că dacă introducem o broască într-un vas cu apă prea fierbinte, aceasta SE MOBILIZEAZĂ, şi face un supraefort ca să sară afară, să se salveze de la moarte! Însă dacă broasca este pusă într-un vas cu apă rece, iar temperatura apei este crescută lent, în mod constant, broasca NU VA MAI SĂRI afară! Ea va face un continuu EFORT ADAPTATIV, şi se va obişnui treptat cu căldura excesivă. Până la nivelul la care va muri fiartă!

Explicaţia e simplă, în loc să îşi concentreze toată energia pentru SALVAREA ei, broasca o va consuma pentru a se OBIŞNUI cu temperaturile excesive! Astfel că va muri epuizată, fără să-i mai rămână energie pentru a se salva! Toată energia ei a fost consumată în procesul de adaptare la apa fierbinte!

Cam asa vad si eu experimentul CoViD19. Daca la inceput, chiar devreme as spune, ai nostri guvernanti au reusit sa ia decizii corecte, apoi s-au lesinat.

Cumva, numarul cazurilor din Romania nu urmeaza calea exponentiala din restul lumii. Nu ca n-ar fi, dar cum insist sa ma repet, daca nu testam nu descoperim infectati, daca nu descoperim infectati inseamna ca nu exista. Asa ca stam in apa calduta si asteptam sa se incalzeasca. Asa cum merg lucrurile o sa fim destul de molesiti cand o fi sa fiarba si sa trebuiasca sa sarim din oala.

De ce zic asta - pai simplu, e clar ca suntem intr-o oala pusa pe foc, toata lumea e pe foc. Cu toate astea, in loc sa sarim din oala asteptam sa fiarba, asteptam sa fie apa suficient de calda ca sa ia cineva o decizie. Dar ati stat vreodata intr-o vana cu apa calda? Ce sentiment placut de lene, de relaxare… Cum sa nu inteleg broasca aia care moare fiarta?

Desi aratam ca intr-un film cu zombie care raspandesc infectia peste tot, pare ca suntem total lesinati, intr-un spa misto. Ascultam o muzica zen, care zice sa nu iesim afara, sa nu ne intalnim, sa luam masuri iar zombie sunt lasati sa umble pe afara si sa raspandeasca infectia.

Ne uitam la natiunea conlocuitoare care se intoarce de pe unde nu mai are ce fura si acum ne terorizeaza acasa. Vedem la TV stiri naucitoare cu jandarmi amenintati si care nu pot riposta in plina STARE DE URGENTA! Un stat de drept care nu e in stare sa isi citeasca legile in vigoare si pe timp de pace - cele care incrimineaza ordinea si linistea publica. Ii lasam pe zombie sa ne terorizeze si sa faca ce vor ei. (stiu, sunt condamnabil pentru punctul asta de vedere; e ca si cum m-as opune nuntilor de gay, nu ca i-ar mai pasa cuiva de asta acum). Dar asteptam sa fiarba apa ca sa ne trezim. Care s-o mai trezi.

Acolo unde nu avem zombie la vedere vedem plin de batrani (cei mai expusi) intalnindu-se si schimband impresii. Poate si virusi. Cinic vorbind, o sa ne lipseasca dar nu mai trebuie sa le platim pensiile. Cine mai stie, unii se vor bucura de mosteniri.

Culmea e ca suntem o natiune de manageri prosti, din aia care asculta doar ce vor sa auda. Asa ca suntem in vana cu apa calda, cu care ne si imbatam ascultand doctori recent licentiati pe facebook in coronavirus si care ne spun ca e destul sa bem palinca sau usturoi fiert ori agheasma cu lamaie ca a dat don’ parinte cu busuioc si a rezolvat problema.

Infieram specula cu masti si alte consumabile dezinfectante in loc sa facem ceva ca sa nu avem atat de mult nevoie de ele. Pe bune? Pai orice decretel poate sa iti spuna ca pe vremea aia, a comunismului, se infiera specula si de aia tot neamul stia pe cineva care stia pe cineva care putea sa iti faca rost de ceva. Desi nu se gasea nimic in magazine se gasea orice pe “sub mana”. Asta vrem? Pentru ca oricat am urla din vana aia in care fierbem impotriva speculei nu o putem opri. Ar fi mai bine poate sa oprim boilerul care tot incalzeste apa. As zice eu…

Din pacate, nici macar acum cand se vad primele bule in apa ce fierbe nu ne trezim. Lenevim placut in cada aia care se incalzeste. Urlam din vana #staiacasa apoi dam o tura ca sa vedem daca sta cineva acasa.

Pandemie placuta broscutelor!

Anestezie in pandemie

Cum sa va spun, era pe vremuri un banc legat de capabilitatile sistemului - cu unul de trebuia sa intre in operatie si avea nevoie de anestezie, il intreaba acolo ce tip de anestezie sa fie, de import sau de-a noastra,

“Pai de import daca se poate” zice omul,

“Bine, facem, dar vezi ca aia e pe bani, ai cu ce plati?” Omul praf, fara asigurare ca lumea, fara bani…

“Pai vezi nenica, nu se poate si moca si de import.”

“Pai si asa pe gratis, pe sistem nu aveti?”

“Da no problemo - avem anestezie de-a noastra.”
Gata baieti, buna si asta…
Ok baga-te in pat ca incepem, vine infirmiera si incepe sa cante Nani, nani!

E cam rautacios si deplasat, dar a cam devenit actual, nu? Pentru ca ei bine, din pacate ce facem acum cu mirificul virus e cam la fel. Ca sa ma explic, treaba cu Nani, nani! e cam asa - baieti si fete, mergeti voi acasa si asteptati 14 zile pentru ca nu avem bani de teste. Daca chiar va doare ceva ne apucam sa va testam, altfel ramane ca sunteti bine. Daca nu rezistati sa stati atat acasa va amenintam cu o amenda zdravana.

Doar ce comentam zilele trecute de filmele cu zombie, ca al mai zombie dintre toti e eroul principal care ii infecteaza pe toti. Asadar, sa ne uitam la toti astia de ar trebui sa stea la izolare dar ii gasim prin tramvai, prin avioane, la cumparaturi in mall, si mai stie naiba pe unde….
Exact ca si cei din filmele apocaliptice unii ignoranti, altii inconstienti, altii indolenti… si unii care chiar au probleme, sunt oameni fara multe resurse si cu nevoi. Nu pot pur si simplu sa stea 14 zile la izolare. In plus, veniti de pe drum de undeva, au nevoie sa faca macar un minim de cumparaturi la un magazin alimentar sau la o farmacie… nu era mai normal ca la intoarcerea de pe unde au umblat sa li se fi luat material pentru test si repetat testul la 2-3 zile de la intoarcere? Cred ca le era mai usor sa astepte 2-3 zile poate 5 pana venea rezultatul si mai ieftin pentru toata lumea. Una la mana ca odata cu rezultatul testului am fi stiut mai repede cine e infectat si cine nu. In plus, psihologic vorbind, oamenii ar fi acceptat mai usor o perioada mai mica de timp combinata si cu stresul rezultatelor ce urmau sa vina.

In schimb, pentru ca e clar ca nu sunt testere destule a fost preferat sistemul autocarantinei si statul s-a bazat pe constiinta si bunul simt al fiecaruia – parca imi amintesc de vremea comunismului cand ni se predica “omul nou socialist, cu o constiinta superioara, capabil sa rupa muntii de dragul partidului!”. Omul nou socialist a daramat apoi sistemul ala in doi timpi si trei miscari.

Cred ca le-a fost la toti clar ca nu se pot baza pe constiinta aia si nici disciplina individuala, asa ca guvernantii au scos din sertar si un sistem punitiv impotriva celor care nu respecta recomandarile. Atat ca de data asta sistemul punitiv e o mare tampenie. Amendezi cu sume record niste insolvabili. Adica apoi o sa mai vina si vreun ministru al economiei care sa se bazeze pe banii astia - ca uite ce sume intra la buget. De la cine? Ca cei mai multi dintre cei prinsi pe strada sau in tramvai e clar ca nu au resursele alea financiare! E doar gaura in buget!

Deci, la unii li se rupe, la altii oricum nu ai ce sa amendezi, e cam pe nicaieri sistemul si functioneaza doar la cei care ar fi respectat recomandarile si fara amenda.

Mai mult, tot psihologic vorbind unul din cazuri e definitoriu pentru modul uman (mai ales al romanilor) de gandeala. Femeia care a reusit sa infecteze pe toti intalniti in cale pentru ca nu a respectat regulile si a fost prinsa afara din izolare. Asa ca a fost amendata intr-o prima faza. Apoi a fost prinsa din nou pe strazi. Ca ea a considerat ca daca plateste amenda inseamna ca si-a cumparat dreptul de a iesi din izolare. In mintea ei a platit dreptul de a iesi din carantina. Chiar era surprinsa ca a fost amendata a doua oara pentru acelasi lucru! De parca avea pact cu virusul – vezi bai “viruse” ca m-au amendat astia, nu te mai legi de mine, da? Sau o fi gandit ceva de genul “pai daca tot trebuie sa le dau o caruta de bani, macar sa se merite! Sau poate ca nu a gandit nimic. Nici ca ar mai conta la ora asta.

Sa ii bagi la parnaie? ar fi o idee. Cinica. Ar fi doua chestii de risc – una ar fi sa se rascoale aia de sunt deja inauntru, cealalta ca infectezi gardienii care nu au nici o vina. Pe de alta parte, cinismul complet ar fi sa ii bagi cu “vietasii” ai putea scapa bugetul de niste cheltuieli - ii rezolva si pe aia mai repede, nu mai trebuie platit atatia ani pentru ei si ai sa scapi si de astia care oricum… au facut-o de oaie.

Acum uitandu-ne la ce a iesit e clar ca nici izolarea nu s-a respectat si nici la puscarie nu ai cum sa ii bagi. Poate doar dupa ce ii tratezi si te asiguri ca sunt ok sa poti sa ii bagi la racoare. Chiar ironic, rezulta ca puscariasii sunt la ora asta cei mai protejati.

Unde suntem azi, sistemul se plange ca nu are cu ce sa trateze valul, ca e clar ca va veni un mic tsunami. Dar acelasi sistem are o problema pentru ca nu poate fi profilactic - sa testeze pe cei in izolare sau carantina sau care vin de afara. Stiu ca luam apararea sistemului ca nu poate face testele in timp real – la punctele de frontiera dar puteau stabili un program ulterior cand au vazut ca gluma se ingroasa. Sistemul nu are nici destui militieni sau functionari la DSP cu care sa verifice pe astia de la “Nani, nani!” asa ca nu ne ramane decat sa ne bazam pe bunul lor simt. Care cam lipseste cand ai nevoie mai mare.

Si din nou a lipsit o comunicare coerenta. Ne ascundem in vremea asta dupa drepturi democratice. Stiu ca suna cam a disctatura dar normal ar fi fost ca vecinii si/sau familia sa fi fost anuntati si incurajati sa raporteze pe cei care nu respecta izolarea/carantina/etc. E mai ieftin si pentru sistem, mai eficace decat ce avem acum. Le ceream la intrarea in tara numarul de telefon personal si al cuiva din familie. Apoi a doua zi cineva suna la ambele numere sa se asigure ca se respecta regula. Al doilea numar era anuntat ca daca se intampla ceva devine complice.

Am vazut ca la elvetieni functioneaza treaba asta cu paratul vecinilor si al neamurilor. Iar in conditiile date, e chiar pentru binele tuturor.

Revenind la oamenii cu nevoi era unul Sun Tzu care zice ca sa nu pui pe careva la zid ca nu o sa ii mai pese prea mult de ce se intampla! Chinezul vorbea de razboi, de faptul ca cel ce fuge, daca nu mai are unde sa fuga, se intoarce si se bate pentru ca nu are prea multe optiuni. O parte din cei care ar trebui sa stea la izolare sunt oameni care nu au prea multe resurse, nu au cu cine sa se ajute si carora nu prea are de ce sa le pese de ceilalti asa ca nu vor respecta regulile. Unii cred sincer ca nu au de ce sa le pese de restul lumii, ei sunt oricum deja afectati. Nu vor putea fi convinsi de altceva.

Pana sa fie gasiti si/sau amendati in mintea lor pare ca nu e mare scofala ca se plimba prin oras pentru ca nu au nici un simptom, asta pe langa cate probleme au de rezolvat, pe care nu are cine sa le rezolve pentru ei sau in locul lor.

Aici a lipsit cu desavarsire un sistem de “caz de forta majora”. Nene, omului i s-a recomandat carantina, autoizolare – deci nu ii cereti sa isi plateasca nimic, sa duca dosar cu sina, sa nu se prezinte la ghiseu, la ANAF, cazier, niciunde! Dati omului o hartie cu care sa fie exonerat de penalizari si alte cele pentru ca musai sa stea in casa 14 zile si ca pe perioada asta este amnistiat de orice!

Apoi sunt cei ce considera ca daca au platit amenda au dreptul acum sa ii infecteze pe ceialalti, cazul doamnei de care povesteam mai devreme. Deja cineva le-a umblat in buzunar, deci si-au cumparat acest drept sa faca orice au chef.

Si DA mai sunt si invincibilii. Cei care cred ca pozitia sociala, relatiile sau banii ii protejeaza de boala.

Sunt cel putin trei categorii carora nu le pasa de amenda la care sunt sigur ca s-au gandit si cei ce au discutat ce anume urmeaza sa faca. Dar la care ori nu au avut solutie ori nu au avut tupeul sa implementeze o solutie radicala si sa isi urce in cap toata presa si aparatorii drepturilor omului.

Ca suntem o societate in plina plictiseala se vede si din ceea ce au facut procurorii. Sa te apuci sa faci dosar penal celor care sunt in prima linie pentru ca incearca sa faca ceva e Magna cum laudae! In materie de prostie si politizare dusa la extrem. Poate mai periculosi in comparatie cu inconstientii de pe strada. Ca si cum ti-ai aresta generalii si ofiterii superiori la doua zile dupa ce ai inceput razboiul pentru ca au avut curajul sa riposteze inamicului. Bine mai, ai de platit polite politice, ii ai in gat cu ceva, vrei tu sa-ti flexezi muschii si sa arati ce putere ai. Dar te-ai gandit vreo secunda ca nu e chiar momentul? Ca e posibil sa se lipeasca virusache de tine si ca poate ajungi pe mana vreunuia din cei pe care vrei sa ii legi? Ca buni, rai, pe astia ii avem. Iar doctorii care au emis pareri au mai mult respect international decat procurorii care s-au facut de ras.

Dar na, tara a inceput sa arda si baba a plecat sa isi cumpere repede perie de par!

Urmeaza probabil ca cei de la Curtea constitutionala sa declare Covidu' ca si neconstitutional, Inalta curte de justitie sa emita un ordin de restrictie - chestia aia ca nu are voie sa se apropie la mai putin de 250 de metri de potentiala victima (am vazut recent niste cazuri in care s-a dovedit cat de mult foloseste hartia aia). Foarte probabil ca o sa apara si o condamnare pentru sechestru de persoane. Ar fi si cazul daca ma uit cati oameni sunt acum sechestrati peste tot in lume, nu doar in Romania. Oh... si cei de la drepturile omului sa faca repeede o petitie pentru CEDO pe acelasi motiv, ni s-au dus naibii toate drepturile de asociere si libera respiratie. Cred ca singura care face pe ea de ras daca nu a facut deja de frica e Greta. A scazut poluarea, poate sa respire aer curat, cu virusi proaspeti, incoronati. Apropo, astia unde dracu intra, ca intram in post si sa stiu unde sa ii clasific, veganii oare au voie?

Una peste alta, desi cam toata lumea se plangea de viata grea pe care o duce cred ca incepe sa fie clar ca vremurile usoare se cam termina aici. Incepe sa fie clar si ca cei ce conduc sunt slabuti, preocupati sa se joace leapsa in parlament. Nu au competenta de comanda, nici nu asculta expertii. Expertii in medicina iti spun ce optiuni ai, comanda si deciziile apartin managerilor, comandantilor! Noroc ca doctori avem. Ne lipsesc comandantii.

Ca nu prea le e clar ce au de facut pentru cei pe care ar trebui sa ii protejeze ne-am prins. Ne-am prins si ca le e foarte clar ca trebuie sa isi pazeasca propriile fundulete pretioase – sa se testeze peste rand, sa se asigure ca sunt la adapost, etc. Stiu ca nu inseamna nimic daca te testezi dimineata si pana la pranz ai umblat prin toate locurile prin care poti sa te infectezi asa ca seara esti deja in belea. Dar asa functioneaza mintea lor. Nu pot sa se gandeasca sa testeze pe cei ce vin din afara, din zona contaminata, pe care nu ii pot opri de la a se plimba peste tot, cei care ii vor contamina la vreo doua ore dupa ce testul lor a iesit negativ.

Acum vom descoperi pe cei care nici macar in ceasul al 14-lea nu au realizat in ce rahat suntem si care insista sa ne arate ce fir subtire desparte casa poporului de casa de nebuni. Mai prost ca marea majoritate a romanilor tot nu pot face diferenta.

Asa ca la ora asta fiecare dintre noi e cam pe cont propriu. Si cea mai sigura modalitate prin care fiecare poate sa se fereasca e sa reduca riscul, iar asta inseamna sa se izoleze, sa evite intalnirea cu cei din jur. E greu, e aiurea sa nu te mai intalnesti nici macar cu prietenii sau familia dar la situatia data nu te protejezi doar pe tine ci poate si pe ei. Asa ca, nu avem decat sa stam pe acasa, sa ne ferim si sa minimizam riscul. Nu suntem complet feriti, dar poate asa supravietuim si avem o sansa sa evaluam mai bine pe cine lasam la comanda.

Desi… nu stiu cum naiba.. ingerul pazitor al indolentilor si tampitilor … parca e mai ocupat ca niciodata…