pe care le-am baut...

 Sunt un fel de cetateanul turmentat, cel care pe care il punea Caragiale sa intrebe cu cine voteaza. Si e nasol sa fii turmentat cu apa chioara. Ideea e ca nu mai inteleg nimic. Citesc peste tot, presa, social media, vad la TV cum Romania si-a pierdut industria, cum a fost devalizata toata industria ramasa de la comunisti, cum ne-au furat strainii toate fabricile caramida cu caramida, surub cu surub. Sau le-au demolat ca sa faca Mall-uri… In acelasi timp vad la serbarea campeneasca sri lankezii pazind oala de sarmale si nepalezii invartind la mici pentru ca nu se gasesc localnici care sa faca asta. De ce nu se gasesc localnicii? Oooo… pai tu nu vezi ca au plecat toti afara? Si totusi, conform cu numaratoarea vreo 18-19 milioane mai sunt inca pe aici. Doar ca au joburi, in industria care nu mai exista. Industria de high tech, automotive, food, etc… unde te uiti plin de fabrici. Pline de oameni nemultumiti ca nu au salariul mai mare. Dar asta e alta poveste. Mai ales cand te gandesti ca din salariul ala mic, platesc serviciile scumpe ale afganilor, pakistanezilor sau ce alt neam ii mai serveste pe la tarabe.

Cert este ca oricum o intorci, de la o vreme e cam greu sa gasesti romani ca sa ii angajezi. Altfel nu ar fi inflatie de imigranti asiatici care sa faca anume treburi. Sunt peste tot, in constructii, in bucatariile restaurantelor, plimba mancarea pe biciclete, scutere, cam tot ce pot ei folosi ca sa livreze. Pe livratori ii vezi cel mai repede, cum se strecoara ei in trafic ignorand orice regula, la fel ca la ei acasa. Nu cred ca trece zi sa nu injur vreunul.

Mai citesc in statistici ca peste 30% dintre romani traiesc sub pragul saraciei. Eu, la fel de turmentat nu inteleg care e pragul ala. Ca rar mai vezi o casa fara televizor color, frigider, aragaz, internet. De smartphone nu mai vorbim, ca deja intra la consumabile. In aiureala mea iar nu mai inteleg, daca sunt asa de saraci, de amarati, cum se face ca nu isi iau joburile alea pentru care altii aduna bani cu anii ca sa poata sa plateasca drumul de mii de kilometri pana la noi?  Ce nebunie de para malaiata asteapta peste 30% din conationali?  Am ajuns la un paradox. Pe de-o parte suntem saraci lipiti, pe de alta nu gasim oameni sa angajam si de aia ne impiedicam la tot pasul de straini importati ca sa ne faca treaba

Sau poate iar sunt statistici ca sa faca cineva un punct de vedere. Ca sa ne arate ce amarati am ajuns in lipsa comunismului. Ca am ajuns asa de de saraci incat sunt mai ieftine bananele decat merele. Incep sa cred ca suntem o republica bananiera. Una care isi importa bananele de la mii de kilometri. Ca si pe muncitori.

Ca pe multi de-ai nostri i-am exportat. Da, daca suntem 18 milioane de votanti intr-o tara cu 18 milioane de locuitori inseamna ca ori voteaza si bebelusii, ori pe langa cei din tara mai sunt vreo  4-5 milioane imprastiati prin lume. Mai nou au si o denumire, diasporeni, adica cei din Diaspora. Diasporenii au ajuns importanti cand unii politicieni i-au vazut ca pe o masa de manevra in alegeri. Pentru inceput, i-au facut sa se creada speciali. Si au votat in cauza. Dupa ce au votat nu i-a mai bagat nimeni in seama. Nu mai contau. Oare atunci s-au simtit si ei sedusi si abandonati? Apoi, ca in orice lucru romanesc, politicienii s-au sucit. Nu le-a mai convenit nici lor ce le-au cerut celor plecati sa voteze.  Diasporenii au ajuns sa imi semene. O mare de cetateni turmentati care nu mai stiu ce sa voteze. Dar de votat, au votat din nou. Cu cine li s-a parut lor ca merita. Cu cine i-a bagat in seama. De data asta a iesit festival. Semn ca voturile lor chiar au contat. Cand au votat cei plecati in targ au dat peste cap toate socotelile de acasa.

S-au gasit si vinovatii. Unii care dadeau dume pe TikTok. TikTok era de vina ca nu a functionat partea de comunicare, ca nu s-a potrivit realitatea cu discursul. Eu, si alti turmentati ca si mine, am urmarit nebunia in linistea omului care abia se tine pe picioare, in eroare de confuzie, incercand sa afle in ce directie sa o ia. Chiar si asa nu pricepem ce e in jur - daca suntem saraci si importam muncitori ca sa ne faca treaba… suntem cumva niste saraci aristocrati? Daca diaspora a votat dupa TikTok si nu ne-a convenit ce rezolvam daca interzicem aplicatia la noi in tara? Daca parerea la diaspora e asa de importanta de ce nu ii baga nimeni in seama nici macar dupa ce au sucit rezultatul la alegeri? Daca bananele sunt mai ieftine decat merele de ce nu facem alcool din ele? Daca ne creste numarul de muncitori imigranti o sa introducem Coranul in programa scolara? Daca ne cresc taxele la alcool nu o sa ni se pare mai ieftine drogurile?

In final, daca nu mai suntem turmentati, oare ce o sa decidem sa facem? Pe cine o sa credem cand ne lovesc dilemele? Sau ne mai punem un pahar si asteptam ca timpul sa le rezolve in felul lui pe toate. Si o sa ne bucuram iar de comunism?

Paradoxul Abilene

 Totul pleaca de la o poveste din 1974 relatata de profesorul si expertul în management Jerry B. Harvey. In poveste o familie joaca un joc impreuna intr-o zi fierbinte de vara, cand socrul le sugereaza sa faca un drum de 53 de mile din oraaul lor natal, Coleman, pana în Abilene, Texas ca sa ia masa la un anume restaurant. In ciuda faptului că nu vor cu adevarat să meargă, ceilalti membri ai familiei sunt de acord si ajung sa faca un drum lung si inconfortabil pana la un restaurant mediocru si inapoi.

Povestea exploreaza dorinta de a face pe plac, de a fi politicos sau de a fi apartenent la un grup de o anume factura. De acolo si incapacitatea unei multimi de a iesi dintr-un anumit tipar. Cand deja le e clar ca au decis o prostie o continua. De ce? ei bine, in negocieri tine de puterea implicarii, puterea investitiei. O data ce ai investit timp, nervi, bani, orgoliu sau creier in decizie, nu te mai poti dezice de ea. Fiecare individ din multime isi tempereaza propriile temeri ca ar fi ales gresit pentru ca multimea e pe acelasi trend. Din punctul asta de vedere individul se bazeaza pe decizia de grup, din convingerea ca grupul decide corect. Si cand toti indivizii au aceeasi idee, apare acest paradox. Toti vor decide pentru ceva in ce nu cred.

Cam asta s-a intamplat in recenta campanie electorala. Un candidat a reusit sa convinga pe fostii concurenti sa ii dea sustinerea. Problema a aparut in momentul in care grupul de sustinatori ai celor care au fost de acord au inceput sa isi puna intrebari. O parte s-au aliniat ideii, dar o mare parte au avut o problema mare in a se alinia.

Aici avem doua aspecte.

Primul a fost din partea celor care au fost de acord sa mearga la Abilene, dar au decis ca merg cu masina lor, cand au ei timp. Acestia sunt cei care si-au rezervat dreptul de a mima drumul. Sunt cei ce nu au aderat complet la idee si care au reusit sa se extraga de la calatorie fara insa sa o parcurga. Ei vor induce o eroare de perceptie, pentru ca grupul celor care vor ajunge cu adevarat la Abilene va fi mai mic decat ceea ce apare pe listele de participanti.

Cel de-al doilea aspect va induce o a doua eroare de perceptie. Candidatul care se bazeaza pe o participare masiva la pranzul din Abilene va avea surpriza sa descopere ca a comandat prea multe portii, pentru ca participantii lipsesc, chiar daca se jura ca au fost acolo.

Primii pot fi condamnati doar pentru lasitatea de a isi exprima opiniile. Ideea e ca daca i-ai pune in autobuz, adica ai putea sa verifici actiunile lor si asta ar avea consecinte, ei ar merge la Abilene. Din aceeasi lasitate din cauza careia nu isi exprima opiniile. Desi par de condamnat… mai repede i-as condamna pe cei care ii obliga sa isi calce principiile. Da, nici ei nu sunt total de iertat, pentru ca lasitatea lor ii face pe toti sa ia decizii in care nu cred si care poate ii va afecta.

Pe ceilalti ii va condamna rezultatul final, atunci cand descopera ca socotelile din targ nu se potrivesc cu cele de acasa.

In cazul asta specific, nu o sa stim niciodata cum ar fi iesit, pentru ca au intervenit altii. Ceva de genul vecinii familiei din poveste i-au chemat la gratare si uite asa nu s-au mai dus la Abilene. Nu vor sti niciodata daca drumul ala era o prostie sau nu pentru ca nu au trait experienta. La fel nu vom sti nici noi cum ar fi iesit votarea. Putem sa o banuim, dar nu vom avea niciodata o certitudine.

Ramane ca cei care au fost de acord cu drumul spre Abilene au timp acum sa isi reconsidere decizia. Pot propune alta destinatie, alt parcurs, alt mod de deplasare… La fel si cei care sperau ca vor avea clienti la destinatie trebuie sa isi faca temele ceva mai bine. Daca se bazeaza in continuare pe numarul celor inscrisi ar fi o mare prostie. Nu este imposibil ca ei sa fie luati de val si sa isi faca temele asa.

In cele din urma, jocul din familie doar s-a amanat. Ramane in continuare ca mai devreme sau mai tarziu, cineva va propune iar sa luam masa in Abilene, la un restaurant mediocru. Ne va fi jena sa refuzam, asa ca ne vom plange pe urma de disconfortul pe care tot noi l-am acceptat.

Goana dupa ... vinovati...

Romanii au vrut in Europa. Au vrut foarte mult sa mearga in vest. Nu au cerut nimic de la Europa de vest, nu au pus conditii ca sa fie primiti, au vrut doar sa fie acceptati. Au fost de departe cea mai obedienta natiune in ceea ce privea conditiile pe care vestul le punea pentru acceptarea lor. Cam ca un fel de disperare dupa anii de dictatura. Erau satui de rusi.

Europa a folosit asta din plin. I-a folosit la munca, mai ales la munca de jos pe care vesticii nu mai erau curiosi sa o faca. A fost o vreme cand oameni cu studii superioare se inhamau la munci mult sub nivelul pregatirii, doar ca sa aibe un job in vest. In tot timpul ala, Europa i-a obligat sa accepte discriminarea cand fara discernamant i-a categorisit pe toti romanii drept tigani. Si ma refer la termenul categorisit drept peiorativ in DEX si interzis ca fiind discriminatoriu. Dar chiar si asa, chiar daca era o adresare incorect politic si de principiu condamnata, mi-e greu sa uit cu ce texte a castigat Sarkozy presedintia Frantei sau ce alte povesti aveau in ei italienii, nemtii, olandezii la adresa romanilor. Dar romanii au acceptat pentru ca isi doreau vestul si li se parea ca nu au ce oferi in schimb. In plus ei nu se identificau cu cei care dadeau acel termen peiorativ.

A fost apoi momentul NATO. In timpul razboiului din Iugoslavia, NATO a avut nevoie de Romania si a bagat-o pe repede inainte in alianta, pentru ca sa ii poata folosi spatiul. A fost un moment in care un presedinte mai zurbagiu de felul lui a reusit sa negocieze ceva. Sub acelasi presedinte si din alte ratiuni si nevoi romanii au fost primiti si in UE. Apoi nu s-a mai intamplat nimic. Vesticii au inceput sa se bata pe ceea ce aveau romanii de oferit. Un port la Marea Neagra, forta de munca ieftina si calificata, alternativa pentru bazele NATO la turcii cei zurbagii, etc, etc.

Romanii au sperat sa intre in Schengen, dar mai mereu s-a gasit cineva sa zica nu. Au vazut cum altii intra in fata lor, gen Croatia. Au vazut apoi tot vestul primind in urale refugiati. Cum s-or fi simtit ei cand vedeau in gari si aeropoarte blondele vestului cu pancarte pe care scria Welcome refugees, care refugiati veneau doar sa le strice zona de confort si lifestyle-ul vestic. Desi au pus umarul la economia europeana, ei nu au fost niciodata asteptati cu Welcome. Din contra, au fost trimisi acasa ca tigani. Cireasa pe coliva a venit odata cu conflictul din Ucraina. Cum te simti ca roman, cand ti se cere sa ii ajuti pe vecini din saracia ta, iar ei iti rad in nas cand se dau cu Porschane si Rollsuri toata ziua prin Monaco.

Pot fi acuzat de exagerare, dar si metafora are rostul ei.

Asa e, trebuie sa accept ca in timpul asta, unii dintre romanii mai scoliti s-au ridicat in multinationale si au emigrat cu capul sus. Nu doar managerii dar si medicii au fost bine primiti de vestici. Si alti romani bine pregatiti. Intelectualii, cei cu functii au avut parte de adresare politic corecta. Nu li s-a spus in fata cu termenul peiorativ, eventual erau barfiti dar nu in fata.

Acasa insa, toti incepeau sa se sature de asteptare si de conditii. Pe de-o parte asteptau sa intre in Schengen, pe de alta de la capitala europeana veneau tot felul de cereri si conditii. Pe multe oamenii nu prea aveau cum sa le inteleaga. Loveau in traditiile si ideile lor fara sa le dea ceva la schimb.

Spuneam eu ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat. Europa nu a negociat cu romanii, ci le-a impus tot felul de lucruri ca sa ii primeasca. Romanii nu au avut putere de negociere sau cel putin nu au stiut ca pot avea, asa ca au acceptat cam tot. Pe asta au mizat cei ce nu ii voiau pe romani in Europa, acestia au inceput sa le explice cum e cu mandria. Sa le-o starneasca. Oamenii simpli, satui de corvoada au fost primii care s-au aliniat. Au urmat si altii, frustrati ca dupa ce au muncit pentru vest s-au trezit cu un sut in fund doar pentru ca nu aveau pasaport de culoarea corecta. Asa au inceput sa creasca si sa se dezvolte grupurile si gruparile celor revoltati. Inamicii Europei s-au folosit din plin de frustrarile lor si i-au alimentat emotional cu sloganuri de mandrie nationala si suparare anti europeana. Din pacate Europa e prea ocupata sa salveze planeta de la CO2, sa lege dopul de sticla, sa schimbe pampersii la refugiati, in mare de orice altceva, mai putin sa ii bage in seama pe romanii care deveneau tot mai incrancenati. La un moment dat unii prin Europa si prin Romania au gandit sa ii salveze pe romani si au decis sa dea o alternativa la partidele vechi si sa infiinteze o camilo struta de partid de dreapta cu idei asa zis progresiste venite din stanga. Parca nu era destul pentru romanii ale caror valori au fost terfelite, au mai primit si cateva lingurite de curcubeu neo progresist. O chestie pe care cei care au fost acceptati si s-au ridicat in lumea internationala au acceptat-o. Unii mai mult pentru ca le aducea avantaje. Vorbim din nou de interese si de o negociere bazata pe acele interese. Noua aparitie a inceput sa dea la gioale celor cu titlu de istorici. Pe un stil de negociere mai degraba sovietic, care nu facea nici o concesie, ci doar cerea de la toti si cu o atitudine un pic marxista de tipul cine nu e de acord cu noi e prost si nu merita sa fie bagat in seama (ba chiar flagelat), a creat fara sa isi dea seama o perdea de fum care a indus supararea generala inspre politicienii care nu mai comunicau cu poporul. Multi din cei ce au aderat la noua formatiune traiesc decent in zona de office a multinationalelor si nu prea inteleg ce se intampla pe shop floorul acelorasi multinationale. Ei nu vad ca cei de pe shop floor ii considera vinovati de neimplinirile lor si nici nu le trece prin cap ca oamenii din productie ii considera incompetenti si ca dau vina pe ei pentru esecuri, ca ii considera un fel de postasi care doar transmit ordinele strainilor. Asa ca cei din zona blue collars au inceput sa se uite spre partide care sa ii reprezinte, care sa lupte cu neghiobii de manageri vanduti strainilor, cu noii vatafi care ii “exploateaza”. Daca nu ma credeti incercati sa obtineti un feedback sincer de la ei. Nu cel din evaluarile confidentiale care ajung la sefi cu nume si prenume, ca s-au prins si ei de mult de asta.

Partidele vechi nu s-au prins de ce se intampla. Desi au fost semnale, desi partidele noi au inceput sa creasca si sa adune adepti, cei aflati in zona de comfort nu au prins mesajul. Distanta dintre ei ei popor devenise prea mare. Ei au crezut ca daca maresc salariul minim pe economie va fi suficient. Nu au realizat ca efortul inflationar a sters cu buretele tot acest praf in ochi. A mers la inceput, dar dupa cateva mariri oamenii au vazut ca nu ii ajuta. Asa ca s-au dus spre alte promisiuni de buna stare. Chiar daca promisiunile cele noi sunt utopice, macar sunau bine, cantau muzica pe care acei oameni sperau sa o auda.

Astazi suntem la momentul in care romanii cei obedienti s-au rasculat. Explodeaza iar mamaliga. O gluma spune ca atunci cand in sfarsit suntem primiti in Schengen, nu mai vrem acolo.

Eu zic ca vrem cu vestul. Eu cred sincer ca ne place mai mult in vest, nu prea am auzit de prea multi sa emigreze in est. Doar ca vrem sa avem o alta forma de negociere. Romanii vor cere sa fie ascultati si bagati in seama. Intrebarea este daca cei din vest vor fi suficient de afectati sau de interesati in a sta de vorba cu noi in noile conditii puse de noi. Mai sunt si cei ce agita spiritele, amicii de la rasarit care nu ne iubesc dar au nevoie de noi ca sa starneasca un pic apele prin lumea europei de vest. Acesti prieteni desinteresati, care ne-au jumulit in trecut timp de zeci de ani sunt in pierdere de viteza si acum trebuie sa ii dezbine pe cei din vest ca sa poata sa se exprime. Au si ei punctul lor de vedere si nu vreau sa comentez daca au dreptate sau nu. Singurul meu comentariu tine de faptul ca romanii au inceput sa le faca jocul celor din est din cauza ca cei din vest nu le-au apreciat suportul neconditionat. Asa ca atunci cand “elita” se mira si se plange de alegerile poporului, ar trebui mai intai sa isi recunoasca greselile. Altfel nu le va putea indrepta. Sa dea vina pe troli, boti, roboti, tiktocki sau alte cele, nu ajuta. E ca si cum nu se vor considera vinovati de deciziile si alegerile lor, ori daca nu se considera vinovati nu au ce sa indrepte. Daca nu au ce sa indrepte… nu o vor face. Vor insista in greselile de pana acum cautand vinovati in alta parte. Iar cei din popor vor urma pe cei care le spune ce vor sa auda si vor alege chiar sa se indrepte spre prapastie daca aud cantecul care le place. Au mai facut-o si in alte randuri. Sa dai vina pe platforma care faciliteaza mesajele nu rezolva problema mesajelor. Mesajele vor gasi alta cale sa isi atinga tinta. Ca sa le contracarezi, trebuie sa ai o viziune si un mesaj mai bun.

Iar daca Europa se intreaba mirata ce naiba i-a apucat pe mamaligari, de ce nu le mai place sa-si manance sarmalele cu polenta si prefera sa se intoarca la mamaliga,  pai sa se uite putin in urma, la modul in care i-a tratat. Nu, nu pe cei pe care i-a pus vatafi la comanda firmelor ci pe cei condusi de acesti vatafi. Ma veti intreba de ce unii oameni cu stare s-au aliat cu nemultumitii din patura de jos. Poate s-or fi saturat si ei sa ajute vecinii de la nord in timp ce vecinii ne rad in nas din Rolls Royce. S-or fi saturat si ei sa fie tratati ca natiune de rangul doi in ciuda banilor pe care se duceau sa ii cheltuie in vest.

Ca si concluzie, nu are rost sa cautam vinovatii in alta parte. Fiecare din cei care se uita dupa vinovati si considera ca problema nu e la ei in curte, ar face bine sa isi re-evalueze pozitia. Si politicienii care au pierdut adepti, si elitistii care nu inteleg ce i-a apucat pe talpa tarii, chiar si europenii care nu cred ca au nevoie de romani. Ultimii chiar mai mult decat restul, nu de alta, dar pare ca incep sa se lamureasca cat de simpatici sunt cei pe care ii asteptau cu Welcome refugees si cat de nasoi sunt cei care le fac treaba prin tara.

negocieri in vremuri de votare

 A trecut primul tur de alegeri prezidentiale. Trecand peste surpriza rezultatelor nu pot sa nu remarc cat de actuale sunt principiile pe care le predic in cartea mea de negociere.

Inca de pe coperta spun ca in viata nu primesti ceea ce crezi ca meriti, nici ceea ce crezi ca ti se cuvine. Ci ceea ce reusesti sa negociezi.

Daca va uitati la cei ce se credeau indreptatiti sa primesca voturi si ce mofluzi au ramas, ramane ca am dreptate. Au primit fiecare ceea ce a negociat.

Spun eu in carte, ca daca ai putere de negociere, castigi. Ca sa ai putere de negociere trebuie sa ai informatii. Ei bine ia uitati-va unde au dus sondajele mascarite si manipulate. Nu l-a vazut nimeni pe adevaratul concurent. Pe baza unor sondaje mega falsificate unii din candidati s-au omorat intre ei, s-au balacarit in fel si chip, au scos de la naftalina toate rufele murdare si le-au atarnat pe toate gardurile. L-au ignorat insa pe cel care nu se vedea in sondajele aranjate, asa ca acesta a trecut in fata fara sa il deranjeze aproape nimeni. Au ignorat si vechiul proverb romanesc care zice ca daca doi se bat, al treilea castiga. Acum s-au batut vreo cinci. 

Nici nu stiu cum sa calific asta, lipsa de informatii sau intoxicatie deliberata cu informatii false.  Cum ziceam, pe baza informatiilor gresite nu credeau ca ii va afecta, asa ca nu au “negociat” si cu el. L-au lasat in pace sa isi faca jocul. Omul a fost suficient de inteligent sa negocieze doar cu cei al caror vot il cerea. Si nu a zgandarit cuibul de viespi. S-a mai intamplat ceva. Candidatii au ignorat complet un principiu de baza in marketing, Ce anume isi doreste clientul? Alegatorul de data asta. Ei bine, au descoperit dupa ce s-au numarat voturile. Alegatorul e satul de mofturile vecinului din nord care se victimizeaza in masini de lux. Alegatorul e satul de reguli care sa il protejeze de el insusi. Alegatorul e satul sa auda cum toti cei alesi pana acum l-au tot furat.

Deci, fara informatii bune, si-au dat in freza toti. Au mai pierdut si vremea cu referendumul prin care primarul general al capitalei vrea puteri discretionare. Oare ce se va intampla in ziua in care alegatorii bucuresteni vor pune un mic dictator cu toate acele puteri? I-as aminti acelui primar ca nimic nu e vesnic. Si ca ceea ce face el este o negociere.

A mai castigat puncte un candidat. Mai repede o candidata. Ea nu s-a bazat pe informatii, ci a produs informatii. A speriat pe toata lumea cu sondajele ei. I-a facut pe toti concurentii sa se certe, sa se omoare intre ei. Practic in lupta ei pentru primul loc i-a netezit calea celui pe care il ignora sau pe care il ajuta cu sondajele produse. Daca imi recitesc cartea, as ajunge la capitolul in care predic puterea concurentei. A creat o concurenta artificiala prin care pe unii i-a adormit – convinsi fiind ca au avans in timp ce pe altii i-a facut sa para mai slabi decat erau, iar in cele din urma chiar au devenit atat de slabi.

Problema ei e alta. Prin faptul ca l-a adormit pe cel din coltul rosu a ajuns in finala. Doar ca in finala a uitat de puterea de negociere a concurentului. Puterea pe care o are coeziunea celor ce l-au votat. Cei care se considera fraieriti in mod constant de catre asa zisele elite. Pentru ca astazi a ramas un vot al white collars versus blue collars. Blue collars sunt satui de managerii prost pregatiti de la lucru. Nu ii mai vor si la carma tarii. Asa ca daca e sa prezic ceva, as spune ca cei aurii si cel putin jumate din sustinatorii rosii vor vota alaturi de cel care a produs supriza. Ori asta inseamna peste 50%. Poate gresesc in analiza mea, dar mai repede ii vedeam pe cei de dreapta sa voteze rosu ca sa nu iasa candidatul necunoscut decat invers. Cei de dreapta au mai facut-o impotriva lui Vadim. Pe cei de stanga nu ii vad sa o faca. Campania de denigrare si a votului de blam care au inceput impotriva candidatului surpriza poate avea efecte adverse, ii poate infuria pe cei considerati prosti si efectul poate fi complet opus celui scontat. Si oricum in timpul atat de putin ramas cam dificil sa poti produce toate acele povesti sau informatii care sa schimbe paradigmele. Nu imposibil, dar dificil si scump.

Ramane sa vedem ce iese. Cum spuneam si in carte, o negociere nu se termina niciodata. Mai mereu apare ceva nou de negociat.

Si mai avem anul asta inca multe de negociat, un candidat, o echipa de comanda, un guvern, un parlament…

Iar daca ma uit cu putina atentie, negocierea de acum inseamna un efort insemnat pentru ca un anume candidat sa ajunga presedinte, un fel de presedinte al CA (consiliul de administratie). Un presedinte care este la mana parlamentului. Care parlament, prin cei ce obtin majoritatea parlamentara pot decide prim ministrul - acel CEO care conduce in realitate Romania. Si tot parlamentul voteaza legile pe care apoi presedintele ... daca nu are obiectii foarte pertinente trebuie sa le cam semneze. Din nou o problema de informatii, o parte din ele se gasesc in Constitutie... nu cere mult timp sa citeasca cineva carticica aia...

 Post Scriptum – in toata povestea asta, vedem un partid care a iesit extrem de sifonat. Este cronica unei morti anuntate. Pardon, sinucidere. Au facut pact cu inamicul lor politic. Nu doar ca si-au lasat inamicii sa le demoleze liderul, ci au participat de multe ori activ la aceasta flagelare a sefului lor. Au facut-o si in trecut, cu capitanul de vapor, au facut-o si acum cu cel care tocmai isi termina mandatul. Ma intreb azi, ce e mai rau, sa zbori cu avion privat la intalniri oficiale sau sa zbori cu avion privat platit de cei ce au nevoie de semnatura ta la formula 1? Oare noul presedinte, oricare ar fi el, cum o sa se duca la intalniri afara din tara? Cu trenul? Sau nu isi face acea parte din fisa postului si nu se duce? Si nu in ultimul rand, cand s-au tradat si omorat intre ei, a contat vreo secunda ce isi dorea cel ce punea stampila? Ma indoiesc, mai ales de cand am vazut ce candidat au produs la primaria Timisoarei, un candidat in favoarea celorlalti. Nu departe de ei sunt si vechii lor concurenti si parteneri. Nu atat de rau, dar si ei sifonati din plin.

restructurare

 Trump isi face echipa. Unele nominalizari par a fi la misto. Dar sa nu uitam ca omul a fost protagonistul unui show TV care se numea ‘’the apprentice’’ – ucenicul. Un show in care facea interviuri cu pretendentii la joburi. Ii angaja, ii hamalea si ii evalua.

Acum pare ca face la fel, nominalizeaza multi tineri. Unii dintre ei cu o atitudine destul de directa. Satui de corectitudine politica. Satui de socialism mascat in egalitaritarism. Unii satui si de dictatura ofensatilor din orice. Ca mai nou nici sa glumesti nu mai poti ca sa nu se simta vreunul sau vreuna atacati. Am vazut si pe unii ceva mai varstnici printre nominalizati, astia sunt satui de lipsa de raspundere. Si de coruptie guvernamentala. Coruptie care se manifesta in multitudinea de agentii si organizatii care iti dau voie sau nu sa ai initiativa. Exact! Agentii care dramuiesc baza dezvoltarii americane, initiativa.

Acele agentii care definesc daca ai voie sau nu sa prestezi in anumite campuri de activitate. Sunt aceleasi agentii cu care cei care o dau de gard se acopera. Stiu ca produsul meu afecteaza pe cei care il folosesc sau consuma, dar sunt acoperit, am avizul, am licenta, am aprobarea agentiei sa il pun pe piata. Daca aveti vreo problema, adresati-va guvernului, sa va plateasca din banii contribuabililor pentru ca ei mi-au dat voie. Agentia lor a spus ca produsul e bun, e responsabilitatea lor. Ca doar pe banii contribuabililor agentia s-a angajat sa ii protejeze pe acesti contribuabili. Responsabilitatea mea a fost sa ii corup sau sa ii fraieresc pe cei din agentie si apoi sa va iau banii.

Am mai vazut chestia asta prin corporatii. Am vazut comisii de toate felurile si angajati platiti sa frece menta. Ca sa justifice niste alte joburi de manageri. Am vazut si comisii al caror scop este sa se ocupe de corectitudine politica. Rezultatele lor se vad atunci cand din firma sunt dati afara cei ce trag (pentru ca au rabufnit in vreun fel) ca sa fie pastrati cei ce sunt acoperiti de reguli si proceduri facute parca pentru politicieni.

Am vazut si ce se intampla atunci cand rezultatele financiare nu sunt prea fericite, cand firma merge nu prea bine, cand prapastia dintre management si oamenii care fac treaba este imensa, iar viitorul nu pare sa arate prea fericit. Daca cei ce tin fraiele corporatiei nu se pricep ce sa faca, corporatia dispare sau ajunge pe mana unora care se pricep. Iar cei ce se pricep fac chiar asta – se numeste restructurare de cele mai multe ori. Oamenii care se pricep nu stau prea mult la discutii. Organigrama foarte fancy care spune ca trebuie sa fie ocupata de un anume % de oameni de anume etnie, de anume culoare, de anume religie, sex, orientare etc… incepe sa fie schimbata cu organigrama care spune ca oamenii care primesc roluri trebuie sa stie naibii ce au de facut. Si ca fac foarte bine ce au de facut. Pentru ca altfel se scufunda barca si se duc toti la fund indiferent de orientare religioasa, politica sau sexuala.

Cam asa vad eu azi America. Cei ce trag sa tina USA corporation pe linia de plutire au cam terminat resursele. Asa ca au votat un alt Consiliu de administratie si vor un nou CEO. Unul care le-a promis sa faca restructurare si prin asta sa faca rost de bani. Ca sa faca rost de bani va lua decizii dureroase. Am vazut ca a pus doi corporatisti intr-un asa zis minister al eficientei. Cei doi vor sa reduca din cele 450 de agentii guvernamentale diferite. Ca un bun roman cam inteleg ce se doreste sa se intample pe acolo. Daca cei doi reusesc, se vor pierde multe joburi de fii si fiice, de nepoti, matusi, amante sau datorii politice. Va fi dureros. Si cei indurerati se vor ridica sa isi ceara drepturile proaspat pierdute. O chestie pe care nu ai s-o vezi la noi.

Doar ca in corporatii se mai intampla ceva. Dupa ce trece furtuna, dupa ce lucrurile se pun la punct si corporatia incepe sa functioneze, apar iar pensatii si ofensatii. Care isi cer drepturile. Pentru ca da, intr-o organizatie functionala, care livreaza, lucrurile par simple. Si atunci oricarui nepriceput i se pare ca poate conduce. Ala va fi momentul in care vor avea din nou putere cei ce castiga usor banii prostind pe altii. V-ati intrebat de ce California e de stanga ? Pai ia uitati cat castiga unii din show business. Ce usor fac bani. Si ce multi bani. Comparati cu cei ce muncesc in agricultura sau pe banda de montaj in industrie. Si veti intelege ce nu pot ei sa inteleaga. Pentru ca atunci cand ai milioane facute usor in cont iti permiti sa faci pe desteptul. Iar daca ai facut praf milioanele… trebuie sa fie cineva de vina.

Deci sa nu va asteptati ca faza cu restructurarea sa tina prea mult.

Dar sa ne intoarcem la CEO of US Corporation. Faptul ca a pus in unele locuri oameni fara experienta politica sau fara un discurs bombastic si curtenitor se poate intoarce impotriva lor. Astazi lucrurile arata rau, majoritatea se supune unei minoritati sufocante. Dar ce se va intampla daca majoritatea nu va avea nervi sau rabdare cu noua echipa. Sau se va intoarce iar spre socialismul cel caldut.

Cumva, vazut din elicopter, astazi vedem cum functioneaza socialismul american, si sa sa o citez pe Iron lady – Maggie Thatcher – socialismul se termina cand se termina banii altora. Cei ce au votat au cam ajuns la fundul sacului si vor o schimbare, vor sa iasa din socialism. Dar cand lucrurile se vor indrepta putin... care le va fi reactia? Imi amintesc discutia cu un amic care se simtea rau. In primele zile de tratament a respectat cu sfintenie tot ce a recomandat medicul, dar dupa ce s-a simtit mai bine si-a bagat picioarele in tratament si reguli. Si pana nu a ajuns iar sa il doara nu si-a revizuit atitudinea. Doar ca la recidiva l-a durut un pic mai tare.

In cele din urma, ideea este ca exista speranta pentru americani. Exista promisiunea ca noul CEO va repara din probleme. Si mai exista istoria care se repeta. America s-a mai reinventat de cateva ori pana acum. Sa vedem daca reuseste sau nu. Va ramane solutia de imperiu prin influenta si nu prin ocupatie valida? Va reusi noul presedinte sa o faca mare din nou? Va veni altcineva dupa el sa incerce asta? Vom mai apuca sa vedem ca vine cineva dupa el?

highway to hell

Dupa ani de stabilitate, liniste si crestere economica, iata ca lumea a ajuns din nou sa isi redefineasca ordinea. Iar in acest moment, armatele lumii vestice sunt total nepregatite. Ca efect al pacii dar si al protectiei Aliantei Nord Atlantice, cele mai multe tari au facut cost cutting masiv pe bugetele de inarmare. Cand Statele Unite ale Americii si-au definit rolul de lider si de protector al civilizatiei vestice, au facut-o pentru a conduce si au vrut sa conduca pentru a satura lacomia celor care creasera noul imperiu. Cand nevoile comerciale si de expansiune ale noului infiintat imperiu au depasit granitele lumii noi, interesul lor a fost sa se asigure ca toti aliatii lor depind de ei. 

De ce? Pai simplu, pentru ca noul imperiu avea nevoie sa intre peste sfera de influenta a aliatilor lui. Rand pe rand noul imperiu a propovaduit democratia si suveranitatea popoarelor aflate sub conducerea sau influenta aliatilor. Atunci cand Egipt a ocupat Canalul Suez – aflat in proprietate franco-britanica, europenii au trecut la represalii, doar ca United States i-a oprit. Avea nevoie sa fie principalul pol de influenta pe acea zona importanta din logistica pe mare a comertului in Mediterana. La fel si cand China a cerut Hong Kong, britanicii au dat inapoi nu doar teritoriile luate in gestiune pe 99 de ani dar si cele pe care le aveau cumva in proprietate. La fel a fost si cu Macau care apartinea portughezilor. Si asta in principal pentru ca interesul american nu a fost de partea lor, aveau propriile nevoi commerciale de interactiune cu China. Au lasat de la ei atunci cand britanicii si-au luat inapoi Falkland, dar in rest, au sprijinit din umbra o suma de alte miscari de independenta. La fel a fost si Cipru, acolo unde perfidia britanica a rabufnit si le-a sugerat turcilor sa pedepseasca pe grecii cei visatori de independenta. Rand pe rand Statele Unite si-au intins influenta in America Centrala si de Sud, de unde i-au scos pe europenii care nu mai faceau fata dupa razboi. Portughezii au pierdut meciul pentru Brazilia, Spania a pierdut restul continentului. La fel au sprijinit si incurajat fostele colonii europene din Asia, unde din nou marele perdant a fost Imperiul britanic. Dar si Franta, care i-a lasat cu Vietnamul in brate. La fel au facut si in Kosovo, ca sa se asigure ca au acces ieftin la minele de crom. Nu mai conteaza ca a fost distrus un stat de drept si inlocuit cu unul corupt. Acolo unde coruptia e in favoarea Americii, este acceptata. Iar unde coruptia nu ii avantajeaza, va fi inlocuita cu o coruptie democratica in favoarea lor.
Pentru multi ani, United States of America a folosit puterea sa de negociere in meciul pe care il ducea cu sperietoarea occidentului, fosta Uniunea Sovietica. Uniunea Sovietica era inamicul de care se temeau toti, iar United States folosea din plin puterea de negociere pe care o aveau in aceasta disputa ca sa ii tina pe toti cuminti si astamparati.
Apoi, au facut o greseala. Exact ca in bancul cu batranul evreu, care este vizitat de cei trei fii pe cand tragea sa moara. Cel mare i-a povestit tatalui cum a ajuns mare medic si traieste foarte bine din acea meserie, al doilea s-a laudat ce tare este el ca mare constructor si dezvoltator imobiliar, iar praslea a inceput sa se laude ce mare avocat a devenit el, calcand pe urmele tatalui, si el un fost mare avocat. Praslea chiar a plusat “mai stii tata procesul ala cu care te-ai chinuit tu ani de zile ? ei bine, l-am castigat!“. "Offff, s-a ridicat tatal din pat… mai prostule, pai cu procesul ala am construit casa, v-am dat la scoala, v-am cumparat lucruri scumpe… ai omorat gaina cu oua de aur…’’

Asa a facut si America. A castigat Razboiul rece. A invins Uniunea sovietelor care s-au destramat. Cei ce aveau puterea in republicile sovietice, dar mai ales cei din Rusia, cei ce au lasat victoria din Razboiul rece americanilor s-au umplut de bani vanzand resursele tinute pana atunci sub cheie de comunisti. Si au facut banii astia vanzand mai ales europenilor, preponderent nemtilor. Asa ca aliatii americanilor au inceput sa faca din ce in ce mai multe afaceri cu fostii inamici. Dupa ce s-au vazut si lipsiti de o gramada de teritorii de prin lumea larga au inceput sa se uite cu interes la fosta comunitate comunista, republicile soviete si Europa centrala si de est, adica tarile foste comuniste aflate inainte sub influenta rusa. Au inceput timid cu tarile apropiate Germaniei si apoi din ce in ce mai curajos din ce in ce mai spre est. In timpul asta Rusia, care pierduse controlul sovietelor, se uita cum isi pierde influenta si pe restul tarilor dar face bani cu resursele pe care le vinde fostilor inamici. Economic vorbind, a devenit mai degraba o prietenie. O prietenie pe interese scumpe.

United States of America s-au sesizat. Au inceput sa puna presiuni, mai ales in ceea ce privea Nord stream Zwei… conducta care restabilea o mare prietenie, un fel de New Ribbentrop-Molotov. De la acea conducta a aparut si circul de dupa. Rusia si-a amintit ca avea totusi statut de mare putere si a reactionat. Nu ne lasati conducta, nu va lasam in Ucraina. Cumva, aliatii americanilor au facut ce li s-a spus. Au renuntat la conducta. Au renuntat la mai multe. Pe fata, ca pe din dos le iau cum apuca de prin tari care au devenit brusc amicele cele mai bune ale rusilor. Nu trebuie sa fii foarte smecher sa te prinzi ca fostele colonii europene din Asia s-au aliat cu rusii impotriva americanilor. Semn ca ceva nu a mers in incercarea americanilor de a deveni imperiu prin influenta si nu prin ocupatie.
In timpul asta United Stated… ca orice imperiu, a devenit lenes. A devenit corrupt si scump in interior. In Imperiul roman, cei adusi de peste tot la Roma, ca sclavi, ca servitori, ca soldati… au inceput in timp sa isi impuna ideile si sa macine puterea imperiala. La fel vedem cum America se sufoca sub propriile povesti oxymoronice despre democratie si hegemonie in acelasi ambalaj. Cei veniti de peste tot sa traiasca mirajul american, au adus cu ei si problemele de acasa. In loc sa se adapteze si sa se integreze au inceput sa ii transforme pe cei gasiti acolo. Iar America a inceput sa sufere. A inceput sa simta durerea economica din cauza zonei de confort in care s-a complacut in ultimii ani. Lacomia americanilor i-a facut sa isi tina la san un sarpe destept si implicit sa il imbogateasca pana cand l-a transformat in dragon. Si ca sa iasa din suferinta are nevoie de bani. Asa ca se va intoarce impotriva amicilor din alianta. Le va cere taxa de protectie. Sau le va cere bani pentru armele pe care le va vinde. Le va cere sa isi faca iar armate, pentru ca nu poate sustine conflictul pe atat de multe fronturi. 

Amicii vor cumpara sau vor produce propriile arme. Desi au jucat murdar pe alocuri cu America, facand bani pe spatele influentei si protectiei americane in timp ce se dadeau in barci si cu fostul inamic rusesc se vor simti frustrati de noua oranduire. Se vor vedea concurati intr-o forma pe care o vor considera neloiala si apasatoare. Si vor avea o problema serioasa de pozitionare economica. Cu rusii sunt certati, macar de fatada, cu chinezii e complicat, deja inunda vechiul continent cu toate produsele lor, africanii sunt prea lenesi ca sa aibe forta ca sa devina o piata serioasa, iar latino americanii sunt cam in alt film. In plus, luati de valul ipocriziei americane, europenii mai au si problema salvarii planetei din ghearele dioxidului de carbon, o problema pe care nu o impartasesc si ceilalti, asa ca in timp ce ei salveaza planeta, fostele colonii o afuma din greu. Din pacate pentru ei, prostia numita climate change nu i-a ajutat sa gaseasca o alternativa solida la energiile conventionale asa ca Europa este in recesiune. Si dependenta de vechile forme de energie pe care le cumpara pe sub mana de la rusi. Sau arabi. Alte foste colonii ajutate de americani sa se „elibereze” si sa se intoarca impotriva vestului.  Si acum ori accepta solutiile chinezesti la climate change ori spera sa se impace America cu Rusia si sa curga iar energia ieftina, mai ales ca America este mai inundata de chinezi cu jucarii decat Europa. Iar Europa in recesiune este fortata sa se inarmeze cu banii pe care tocmai nu ii mai are la dispozitie din cauza recesiunii.

America incearca sa se trezeasca, dar asta va duce la framantari interne. Rusia isi joaca ultimii asi. Europa e prinsa la mijloc, incapabila de o Uniune pe bune, arabii isi numara banii iar China vrea sa stea la masa nasilor si are argumente solide. Si toti se inarmeaza de zor asa ca  lumea sta pe un butoi de pulbere care isi asteapta scanteia…
Asa ca intrebarea care se pune acum este daca Alianta Nord Atlantica se va transforma intr-o placinta Indo-Pacifica sau intr-o petarda apocaliptica…

dopul

 Una din marile probleme ale democratiei este ca oamenii voteaza dupa cum sunt manipulati. Asa ca atunci cand politicienii au realizat ca in anumite zone, de exemplu vechiul continent, incep sa devina cam prea dependenti de cei care au resursele, au inceput sa gandeasca un plan pe termen lung astfel incat sa inlocuiasca resursele la care nu au access cu altele la care au access. Mai ales ca impuscau doi iepuri, al doilea fiind legat de poluare in toate formele ei – de la aerul plin de fumuri pana la mizeria de pe jos si/sau din ape.

 Asa a inceput nebunia cu schimbarea climatica. Pentru ca nu poti sa le spui la oamenii care voteaza ca ori facem razboi cu cei care au resursele ori cautam alte resurse. Nu te-ar mai vota nimeni. Dar poti sa ii sperii putin cu ideea ca pamantul se va duce naibii din clima si ca trebuie sa faci ceva cu chestia asta. Asa ca au aparut taxe menite sa creasca costul folosirii combustibililor fosili pentru a face attractive energiile alternative. Odata cu taxele, o parte din industria energofaga si poluanta a migrat spre Asia. In India nu isi mai bate nimeni capul cu costul energiei sau cu poluarea. Energia vine de la cei care trebuie sa o vanda undeva si nemaiputand sa vanda in Europa vand pe unde apuca, mai ales India sau China sau alte destinatii similare. India nu da doi bani pe poluare. Ce mai conteaza cateva pet-uri pe langa vaca moarta de o saptamana care se descompune in liniste pe strada. Intr-o mare masura, noi devenim curati, cautam alternative si devenim independenti energetic dar dependenti de Asia pentru produse pe care le faceam in Europa.

 Cei ce au ramas fara joburi pentru ca joburile au plecat in Asia au comentat putin, dar nu mult pentru ca s-au reprofilat. Ceilalti au fost fericiti ca planeta a devenit mai curata. Un aspect interesant, pentru ca si Asia, mai ales India se afla pe aceeasi planeta. E ca si cum ai locui la bloc, dai zilnic cu aspiratorul, schimbi odorizantele in casa si esti fericit de curatenia ta, doar ca ai un vecin nesimtit care traieste in mizerie si periodic vine cate o duhoare de la el, mai curge si cate conducta cu zoaie, mai arunca si gunoiul pe unde apuca. Asa ca desi ai curat in apartament, cam tot ce tine de casa scarii sau imprejurimile din cartier se afla in mizerie din cauza celor care nu au acelasi punct de vedere cu tine.

 Sa ne intoarcem insa la politicieni, care in lipsa de ceva mai bun si de plictiseala au ajuns sa aibe idei. In numele independentei energetice si in egala masura al reducerii poluarii am inceput sa discutam despre reciclare. Asa ca cineva cu mult timp liber s-a gandit ca ar ajuta reciclarea daca ar lega dopul de sticla. Din ce stiam, reciclatorii nu prea amesteca Pet – sticla cu HDPE - dopul (adica Polyethylenterephthala nu se prea amesteca cu High Density Poly Ethylene). Nu ar fi cea mai mare problema. La fel nici faptul ca recipientul cu dopul insurubat este etans si ca atare nu prea compresibil, deci logisticienii cara mult aer daca peturile vin cu dopul pus. De fapt nici o solutie nu e perfecta dar se pot gasi variante. Au aparut masini care sa sparga petul si sa il preseze cumva.

 Problema apare mai degraba la folosirea acestor nastrusnice inventii, mai ales atunci cand recipientele contin alteceva decat apa. O chestie inventata de unul Newton, gravitatia face ca lichidul care ramane in dop sa aibe prostul obicei sa cada pe camasa, cravata, sacou, etc... oriunde nu ar avea ce cauta. Daca mai si conduci masina si vrei sa bei un suc sau un iaurt, ai toate sansele sa te patezi si pe tine si orice altceva ai vrea sa nu patezi prin masina. Daca te grabesti si esti deja nervos, o sa fii si mai nervos. Daca mercur este in retrograd esti in pericol sa provoci un accident din cauza de nervi nervosi. Ma rog asta e de preferat sa spui politistului, care nu va fi de acord ca accidental este din cauza ca atentia ta se duce mai mult spre pete decat pe drumul pe care mergi.

 Daca esti in vreo sedinta, vei fi la fel de incantat de lichidul care va curge din dop pe oriunde i se nazare lui, ca de... asa sunt lichidele, curg. Pe hartia pe care tocmai o semnasesi, pe tastatura de la laptop, pe ecranul telefonului... va las pe voi sa continuati.

 Ce pot sa spun, drumul spre Iad e plin de intentii bune. De obicei ale unor naivi care cred ca schimbarea climatica se va rezolva cu dopul legat de sticla in Europa. Pentru ca pe restul continentelor dopul zburda liber pe unde are el chef.

 Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Reciclarea este o chestier super tare. Conceptul de economie circulara este unul foarte bun. Asa scapam de mizeria de pe jos, cineva duce petul la un centru de reciclare, adunam in sfarsit tonele de plastic ca sa nu ajunga in rauri. Este minunat sa fie curat. Poate chiar pe asta ar trebui sa fie focusul nostru, sa traim in curatenie, sa traim mai mult si mai bine pentru ca este curat in jur. Asta e ceva cee u pot intelege, e ceva ce nu depinde de mizeria in care traiesc altii in Asia sau in Africa sau oriunde altundeva. Si nici nu este asa de ipocrit ca povestea cu schimbarea climatica, pentru ca poate sa fie curat la mine chiar daca la altii nu este. Dar mi-e greu sa cred ca se va schimba clima daca eu leg dopul de sticla si platesc taxe pe flatulenta vacii in timp ce in India aceeasi vaca se descompune langa un cauciuc care arde linistit pe strada in timp ce niste copilasi se distreaza aruncand peturi pe foc. Si totul la cativa kilometri de niste fabrici ce trimit in aer tone de dioxid de carbon si alti compusi toxici pe cosurile lor.

Si pana la urma dopul legat de sticla poate nici nu e cel mai rau efect al celor ce au idei. Dar cum s-or numi cei cu idei care au pus capac la toata industria auto din Europa.

ce sa fie? papusarul sau papusa?

Era o vorba ca haina nu face pe om. Desigur, dar ne da cateva indicatii despre cel ce o imbraca. La fel cum si omul care poarta o haina o poate promova sau o poate face invizibila. As extrapola si la zona de leadership, unde omul poate ridica sau ingropa o institutie.

Mai sunt cateva luni in care domnul Johannis mai este presedinte. Si in aceste luni parca toata clasa politica si cam toata societatea s-au intors impotriva lui. Omul a reusit sa ajunga atat de nepopular incat si cei care ar mai crede in el se feresc sa ii ia apararea ca sa nu o incaseze si ei. Si apoi… daca el nu se apara, de ce ar face asta altcineva.

Una din ultimele lui ispravi a fost sa zboare la America cu un avion privat. Si au sarit toti sa il condamne pentru asta. Intrebarea insa ar fi ce alternative are presedintele, indiferent de numele lui si de popularitatea lui? Ca la America si in alte tari din vest ar fi normal sa mearga. La pozitia lui este un fel de business trip, e mers in delegatie. Am vazut super pareri, printre cele mai simpatice fiind propuneri de Ryanair si Wizz. Asta in conditiile in care o suma din ce in ce mai mare de romani se folosesc de avioane particulare ca sa calatoreasca in lume. Ati spune, da, dar pe banii lor, nu pe ai nostri. As spune si eu, da, tocmai de aia ma intereseaza ce a obtinut de la vizita aia mai mult decat modul de calatorie.

Pentru ca fiind asa de preocupati de modul in care cel ce ne reprezinta a mers in America nu l-a mai intrebat nimeni ce a obtinut acolo. Oricum nu ne spunea adevarul, dar asa a scapat de tot, nu mai trebuie nici sa minta, ca nu l-am intrebat.

Ne-a interesat mai mult daca a vizitat ceva pe acolo. Tot pe banii nostri. Si de ce sa nu fim sinceri, cati dintre noi nu au profitat de o delegatie ca sa mai vada si altceva nu doar sala de sedinte.

Dar pe mine unul, parca totusi m-ar interesa ce naiba a facut acolo. Cu cine s-a intalnit, cat a negociat pentru viitorul lui ca om si cat pentru viitorul nostru, al celor pe care ii reprezinta.

Si asa m-am dat un pas in spate si am realizat ca habar nu prea avem de multe. Ne e destul de clar ca suntem in sfera de influenta americana. Asta ne bucura pe unii si ii supara pe altii. Ii vad pe multi suparati ca nu avem o suveranitate si independenta absolute. Sunt aceeasi care tradeaza inainte sa li se ceara. Pe de alta parte, la cat suntem de mari si de puternici, nu prea vad cum am conta in ecuatie cand noi ne omoram intre noi inainte sa ne omoare altii.

In toata povestea asta cu omul pus pe acel scaun, caracterul nostru s-a vazut in altceva. Acelasi tip pe care l-am pus presedinte cu ceva vreme in urma a avut o idee, un program care s-a numit Romania educata. La ideea lui, marea majoritate a facut tot ce a putut ca sa nu mearga programul. Unii au negociat programul pentru interese personale, o chestie de cand lumea “Sefule daca vrei sa mearga, mie ce imi pica?”. Altii pur si simplu au regurgitat ideea, pai daca ii iese la nenea povestea, o sa il placa lumea si nu o sa ne mai voteze pe noi. Asa ca sarcina de partid a devenit “dati la gioale indiferent cat de buna este ideea”. Pentru ca avem un punct de vedere contra.

Altii, s-au transformat pur si simplu in turma si i-au urmat pe cei deja pomeniti.

In cele din urma, Romania a ramas ne-educata. Dar ne-am aratat puterea. I-am aratat noi presedintelui cat suntem de tari. Ca doar nu era sa il imbogatim din meditatii.

Oare cum ar fi fost daca i-am fi confiscat ideea? Oare cum ar fi fost daca toata lumea s-ar fi batut pentru un proiect care sa spuna “sa educam Romania cu orice pret”. Fara sa cerem ceva inapoi, fara sa ne pese de ideea presedintelui, fara sa conteze altceva in afara viitorului copiilor nostri?

Pentru ca da, spre deosebire de el, cei mai multi dintre noi avem copii. Si cei mai multi dintre noi le vrem binele acestor copii. Si platim meditatii. Culmea, ca cei ce dau meditatii nu par a se imbogati din ele, ci abia reusesc sa se descurce.

Dar avem un punct de vedere. Exista un tip pe care il putem injura si considera vinovat. Un tip care nici macar nu trebuie sa dea explicatii despre ce face pentru noi, pentru ca noua ne pasa cum face.

Tipul o sa dispara si o sa vina altcineva in locul lui. Care va trebui sa plece in delegatii. Oare cu ce va zbura? Sau va lua trenul?

Va avea oare vreun proiect de tara pe care sa il desfiintam? Ca sa nu ne plictisim?

Am putea avea un presedinte pe gustul multimii? Care sa se imbrace ieftin, sa zboare low cost, sa nu aibe pasiuni, sa nu stie vreo limba straina? Oare multimea realizeaza ca daca ar obtine asa ceva, persoana ar fi ori un mare papusar care sa o prosteasca ori o marioneta ieftina proasta si fudula ca a fost pusa in functie?

Cutia Pandorei

Va amintiti ce a ramas in cutia Pandorei? Speranta!

Eii bine, conform cu definitia din dictionar, speranta este acel sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei actiuni. Cu alte cuvinte este ceea ce vand toti marii sau micii sarlatani.

Cel mai simplu exemplu, sa luam bolnavii incurabili care se agata de orice ca sa traiasca, sa supravietuiasca. Cumpara alifii, icoane, beau lichid de frana, sau de racire, merg in patru labe in jurul bisericii, sunt capabili de chestii nebanuite iar sarlatanii sunt acolo, gata sa ii sprijine emotional, sa le vanda speranta pe bani buni. Si oamenii in necaz continua sa se agate de speranta, chiar daca ratiunea le spune ca fac o prostie, chiar daca pe langa problema initiala mai apare si o durere de genunchi sau de sale de la atata mers in patru labe, asta desi li se usureaza portofelul, dar ei tot nu isi pierd speranta.

Ati vazut cum sunt si cei pierduti in dragoste. Toti Romeii si Julietele care dau bani la ghicitoare, la oricine le promite o iubire ca pe Netflix. Acolo nici nu e chiar asa minciuna, ca pe Netflix mai sunt si drame. Si acolo e o chestie de negociere simpla, daca nu a iesit iubirea, ghicitoarea zice fraierului ca celalalt a dat mai mult la alta ghicitoare si a iesit mai tare vraja cealalta. Asa ca daca vrea sa aibe succes, sa creasca potul, sa mai aduca un plic de bani ca sa compenseze. Ma mir ca nu a aparut inca in manualul de aritmetica, daca y este puterea vrajii sa se calculeze x care este contravaloarea de platit. Va fi usor si pentru stat sa impoziteze prostia, pardon speranta.

Tocmai am spus ca speranta si cei ce profita de ea pot fi legalizate. Si ma refer in principal la politicieni. Ati vazut promisiunile electorale? Cum suna “fara dobanda la credite pentru tot neamul”? Culmea este ca ei nu sunt in stare sa isi taie nici propria dobanda cand vine vorba de banci. Cum e sa auzi la fiecare patru ani “taiem taxele” ca apoi sa le creasca. De vina fiind cei care au pierdut alegerile pentru ca au zis ca le maresc. De aia au si pierdut alegerile, pentru ca nu vindeau gogosi, pardon, speranta.

Va curge lapte si miere, nu trebuie sa mai munciti, votati-ma pe mine si v-ati scos, stati toti in vacanta pe banii statului. Va creste salariul minim pe economie si nu trebuie sa faceti nimic pentru asta, ajunge doar ca respirati. Respiratul este deja un efort insemnat, nu mai ramane energie ca sa si ganditi.

Daca la ghicitoare sunt de vina vrajile concurentei, in politic au alti tapi ispasitori,  magarii astia de manageri si antreprenori, care au bagat salariul in preturi, ce nenorociti! Ca deh, au observat toti ca atunci cand creste un pic salariul minim explodeaza si preturile ca petardele. Se intampla mereu ca fiecare promisiune electorala sa aibe un efect colateral negativ mai nasol decat promisiunea. Dar de aia nu o sa votam niciodata pe cel care zice ca trebuie sa muncim. Ca doar nu ne-am tampit, noi vrem salariu si vacanta nu munca. Hopaa… mai apare o chestie aici. Parerea generala ca managerii nu muncesc. Ei doar dau ordine. Asa ca speranta fiecaruia e sa devina sef!

Si asa ajungem la speakerii motivationali care ne invata cum sa fim toti sefi si sa munceasca altii pentru noi. Sau mai lesnea, sa devii patron! Astia nu muncesc nimic, doar numara banii. Cum suna aia “daca imi dai mie niste bani te invat cum poti sa devii oricine vrei”. Fantastic, deja imi imaginez o broasca testoasa cum se duce la un eveniment din asta si apoi incepe sa zboare. Era o gluma, cu unul care a scris o carte ce te invata cum sa te imbogatesti si care ii facea reclama “daca imi cumperi cartea ai parcurs deja jumate din drum pana a fi bogat” iar Ion fericit ii arata la Gheo “uite bai, … am cumparat doua carti, cate una pentru fiecare jumatate de drum”. La care Gheo “bai Ioane, ce fraier esti, puteai sa cumperi doar una si sa o citesti de doua ori!”.  La care Ion “fraier esti tu, ca nu zice nici unde ca trebuie sa o citesc, trebuie doar sa o cumpar.

Asa ca gata! nu trebuie sa citesti, nici sa inveti, nici sa ai un minim de neuroni la mansarda. E destul sa fii abonat pe Facebook la stiinta care trebuie si le rezolvi pe toate. Acolo se gaseste expertiza pentru orice problema. Neuronii aia pe care ii ai sunt degeaba, e chiar riscant sa ii ai, ca daca faci Doamne Fereste igrasie la mansarda ti se strica si plangi dupa ei. Lasa-te in voia celor ce vand speranta. 

Am ajuns o societate care traieste din speranta. Din speranta ca pentru orice lucru pe lumea asta exista o scurtatura. De ce sa muncesti pentru o diploma cand poti sa o cumperi examen cu examen. Sau mai simplu, sa o cumperi de pe net. De ce sa iti bati capul cu un doctorat cand se poate aranja contra cost un plagiat mic acolo. Totul este sa te adaptezi, sa te prinzi cum a ajuns sus cel care conduce, ce bresa a gasit in sistem, ce scurtatura sau promisiune ce nu va putea fi vreodata onorata. Apoi nu trebuie decat sa faci la fel. De ce sa risti sa rezolvi probleme cand poti doar sa te adaptezi si sa spui lumii ce vrea sa auda. In felul asta poti fi oricine vrei. Important este sa ai idealuri mari si sa gasesti pe cineva suficient de sus care sa cumpere promisiunile tale. Sincer, la final nu e prost cine cere banii pe speranta ci cei care o cumpara. 

Asa ca daca vrei sa reusesti, trebuie sa devii cel ce vinde speranta si nu cel ce o cumpara.

La Vache Qui Rit

Un concurs de intamplari interesante a facut sa ma intalnesc la un eveniment cu marele Nouriel Roubini. Pentru cine nu a auzit de el, merita un pic de Google. Pentru cine nu are chef de Google, omul este un celebru economist care cobit, pardon a prezis criza subprimelor intr-un mare fel. Este si profesor la ceva universitate americana, dar aia m-a impresionat mai putin, dar trebuie sa recunosc ca m-am simtit asa mai special. Uite bre, am stat in aceeasi camera, am respirat acelasi oxygen cu celebritatea.

Si evident am fost curios sa vad ce are de spus. Asa ca l-am ascultat vreo ora vorbind intr-o limba engleza cunoscuta despre concepte de macro-economie care pareau fara nici o noima. Efectele noii ordini mondiale si ca se vede cum economia mondiala ia o turnura anti-globalizare (ce surpriza, asta puteam sa ii spun si eu), ca incalzirea globala ne schimba modul de viata, schimba concepte economice, piete, etc… aici simteam cum ne ia pe toti la vale.

In nemernicia mea am mers si la pranzul organizat cu Nostradamus al economiei. Voi o stiti pe aia cu horoscopul?

SANATATE – astrele iti surâd,
BANI – astrele iti surâd si mai tare.
DRAGOSTE – astrele deja se caca pe ele de râs.

Ei bine cam asa m-am simtit si eu dupa ce l-am ascultat pe nenea asta. Ma intrebam cum ar putea sa ma ajute povestile lui despre macro-economie la viata mea de toata ziua de pe meleagurile mioritei. Omul prezicea niste chestii extraordinare, habar nu aveam ca parturile, pardon gazele de digestie ale unei cirezi de vaci din Norvegia pot accentua desertificarea Saharei care ar creste cu 100 de metri pe an spre sud. Dar chiar si asa, vacutele alea genereaza mai putin CO2 decat o flota de masini care consuma combustibili fosili... si bang! Mi-a picat si mie fisa intr-un tarziu de ce sunt aburit intr-un mare fel.

 Pai eu m-am apucat sa scriu si sa teoretizez despre negocieri. Printre altele una din regulile unei negocieri este sa iti dai seama daca obiectivul declarat in negociere este acelasi cu cel real al celui cu care negociezi. Asa am realizat ca marele Roubini negocia cu noi, ne educa in directia corecta. Combustibilii fosili sunt rai pentru planeta, treceti pe energie alternativa ca sa salvati planeta. De fapt, pe om il doare in cot de CO2, problema lui este dependenta macro economica de acesti combustibili, dependenta de producatorii de combustibili fosili care astfel dicteaza in piata. Doar ca nu o poate spune pe sleau.

La fel cum tara pe care o reprezinta duce democratia doar acolo unde interesele sunt suficient de interesante financiar. Vreti un exemplu? Somalia, au stat acolo cam doua saptamani. Pentru ca aia nu au nimic, nu au petrol, nu au diamante, nu au campuri de mac, sunt vai si amar. Ghinionul somalezilor, pentru ca altfel ar fi putut beneficia de un statut mai bun, de niste investitii care le-ar fi prins si lor bine. Asta e partea fericita cu americanii, ca macar in ipocrizia lor lasa o sansa si celor pe care pun ochii. Daca prindeau rusii interes erau vai si amar. Pentru ca rusii considera ca li se cuvine si ca sunt destepti.

Ca sa ma intorc la povestea cu obiectivul declarat si cel real, rusii aveau o gluma care umbla si pe la noi in comunism, un tip care scotea zilnic o roaba de rumegus din fabrica. Il tot controlau paznicii convinsi ca ascunde ceva de valoare in rumegus. Nu vedeau padurea de copaci, omul fura roabele. Gluma probabil vine din momentul in care japonezii au cumparat tone de sticla sparta si alte cioburi colorate de la rusi ca sa le arunce in mare. Ca sa reziste conditiilor de transport, cioburile se livrau in lazi din lemn de cedru. Cam ce ii interesa de fapt pe japonezi.

 Dar sa ne intoarcem la macro-economie si negocieri. Desi nu foarte vizibil pentru cei ce nu opereaza in logistica, dar devine sensibil la buzunare, costul de transport intre China si Europa a crescut simtitor.  In mare masura pentru ca vapoarele ocolesc pe la Capul Bunei sperante in loc sa o ia pe scurtatura prin Marea Rosie.

Asta pentru ca rebelii Houthi care au drone ieftine, rachete ieftine, baze de operare care se vad relativ usor din satelit… etc… etc… rebeli  ca sa nu dea prost guvernul din Yemen si ca sa nu poti sa te duci peste guvern cu vreun pretext ca deh, guvernul nu e de acord cu ei, deci rebelii astia ataca navele ce trec prin dreptul lor. Asa ca de frica sa nu le scufunde navele, armatorii au inceput sa ocoleasca Africa. Cu costurile de rigoare.

 In timpul asta, americanii au dat o racheta de croaziera in ceva radare si au lovit niste facilitati de comanda ale rebelilor, pentru ai pedepsi. O pedeapsa pentru ca nebunaticii aia au lovit nave sub interes american. Pedeapsa nu a fost ca sa ii linisteasca sau sa ii opreasca, ci doar asa, ca sa le arate pisica, daca mai lovesc navele gresite, primesc na/na la fundulet. 

Sa revenim la idee, Houthi, care au tehnologie minima si ieftina nu sunt starpiti. Nici guvernul lor nu este pedepsit. Pentru ca obiectivul nedeclarat este dat de efectul actiunilor lor. 

Daca te uiti la efectul actiunilor lor, insa, incepe sa existe o explicatie care nu se accepta in vreo instanta sau care sa fie admisa de vreun guvern. O asa zisa proba circumstantiala. Iar proba asta este costul logisticii intre Asia si Europa. Povestea nu e noua, mai intai au pus un vapor de-a latul in canalul Suez. O chestie care daca s-ar fi repetat ar fi dat in penibil, asa ca au gasit o solutie mai eleganta, niste rebeli de care nu stia nici dracu bombardeaza nave civile. Cine sufera?

In primul rand statele arabe care se cam uita spre Rusia. Scade traficul de marfa, scade businessul, deci Fratii musulmani sa se mai gandeasca o data cu cine vor sa faca aliante. 

Apoi marfa ce vine din Asia, preponderent China, ca ei au cam 80% din marfuri, devine scumpa. Lead time mare, costuri mari.. incepe China sa devina ne-atractiva.

O chestie invatata de la sahisti si jucatorii de go. La ei totul e cu premeditare, iti ataca nebunul, dar de fapt vrea sa iti ia calul care apara regina. Ataca regina, fugi cu ea in partea cealalta si iti da mat la rege. La cei ce joaca go e si mai complicat. Plimba aia nasturii pe tabla de joc de nu mai stiu nici ei unde voiau sa ajunga.

Dar sa ne intoarcem la Nostradamus din economie care ne explica ceva despre astrele ce guverneaza macro economia si negocierile mondiale. Cand zice ca astrele se invinetesc de la CO2, trebuie sa intelegeti ca s-au saturat de hegemonia araba si rusa in petrol, si musai de gasit alte metode. Dar nu o sa recunoasca niciodata ca asta e obiectivul, ei au ca scop declarat sa salveze planeta de CO2. Asa ca mai usor cu motoarele Diesel si cu Rib Eye steak.

Asa ca nu trag nici o concluzie. Pentru ca in nemernicia mea am in cap sigla unei firme frantuzesti de lactate La Vache Qui Rit. Nesimtita aia de vaca sigur stie macro economie si de aia se imprastie de ras.

eu cu cine votez?

 Am asistat la un dialog absurd.... cineva, indica altcuiva la telefon “vezi daca te suna de la sondaje de opinie sa zici ca votez cu xxx”.  Probabil ca mutra mea extrem de mirata a cerut o explicatie, pe care am si primit-o. “Mai da-i dracului, nici nu cred ca ma duc sa votez!”

Aha... dar de ce trebuie sa ii zapacesti la sondaje? Ca se presupune ca sunt secrete, nu o sa te spuna nimeni prietenilor carora le-ai promis ca ii votezi.

Apoi mi-am amintit alte discutii...

Unii din PSD sunt suparati de alianta cu PNL. E bine sa ai alianta puternica, dar de ce sa puna ailalti candidatul si nu noi. De ce sa votam noi inamicul. Si culmea, tocmai pe prostul asta!? Insa chiar daca gandesc cum gandesc, iesiti in public... oamenii spun ce trebuie, sau ceea ce cred ca se asteapta lumea de la ei. Vorba aia, pe de-afara ii vopsit gardul, pe ‘nauntru’ leopardul.

In oglinda sunt si din PNL suparati de alianta cu PSD. Public isi declara adeziunea si sustinerea, ca sa nu aibe probleme cu cei din partidul din care fac parte.  Dar povestea se repeta. De ce candidatul lor si nu al nostru.

Iar atunci cand candidatul vine din partid... de ce asta cu sustinerea inamicului si nu ala de l-am fi vrut noi.

Asta cu partidele mari, ca la cele mici aceeasi poveste. Cum sa vina ala de la partidul de dinafara si sa il votam noi? Sau, cum sa votam pe asta care nu ne-a convins cu nimic, mai bine le zic ca il votez si votez cu ceilalti, uite asa de-al naibii.

Ca sa n-o mai lungesc, fiecare spune ce crede ca trebuie sa spuna sau ce crede ca isi doresc sefii sa auda. Asa ca sondajele valoareaza ceva mai mult decat o ceapa degerata. Pentru ca ce iese in sondaj este ce spun oamenii ca sa dea bine si nu ceea ce cred ei pe bune sau ceea  vor decide sa voteze.

Iar noi... cetatenii turmentati, stam si ne intrebam Noi cu cine votam? Ca prietenii de ieri nu mai sunt prieteni, din contra, unul e in stanga, altul in dreapta, altul de miri pe unde. Oricum o dai nu e bine. Cei ce se injurau ieri se pupa azi. Cei ce se pupau se omoara intre ei pe fata. Iar noi pe cine naiba sa votam?

 

De ce asta? Pentru ca interesul poarta fesul? Sincer, si eu am votat pe cel al carui numar de telefon il aveam in agenda.

Dupa atatia ani de democratie, s-a instalat si credinta populara, conform careia, deja toti politicienii sunt hoti, toti fura, nu mai este nici unul cinstit. Statistic vorbind mai sunt si fraieri cinstiti, dar… culmea, pe aia ii fac toti praf. Pentru simplul motiv ca cei ce pot influenta lucrurile nu au nevoie de oameni cinstiti ci de oameni pe care sa ii poata cumpara sau cu care sa poata face afaceri. Iar cei care sunt prea corecti si prea cinstiti ii incurca. Ca atare, ei devin cele mai la indemana victime, pentru ca nu se gandesc nici o secunda ca vor fi atacati , ca vor fi denigrati, etc… ei stiu ca au facut bine ce au facut si daca sunt de buna credinta nu se gandesc nici o secunda ca cineva ii va face praf pe chestii total nefondate

Cand sunt atacati si facuti praf, reactia lor fireasca este sa se retraga, pentru ca nu se vad traind intr-o astfel de mizerie, cu familia si apropiatii expusi.

Pe acelasi criteriu a fost facuta praf si institutia academica. Toate doctoratele sunt pe naspa. Cat timp nu intri in politica poti sa ai doctorat si in sisteme auristice de frecat menta in regim cuantic ca nu intereseaza pe nimeni. Dar daca ai intrat in politica se va dovedi ca e plagiat. Menta se freca deja in cartea Ciocoii vechi si noi… deja conceptul este un plagiat.

 In cele din urma, poporul va obtine ceea ce i se baga pe gat. Iar in politica vor ramane doar cei cu o rezilienta foarte mare, in stare sa nu le pese prea mult de ce zice lumea. Sau care au un interes sufficient de mare ca sa treaca peste toate mizeriile.

Tot ce pot sa ma gandesc e ca oamenii sunt bulversati de la amestecatura asta si ca probabil nu vor iesi la vot.  Nu au iesit ei sa voteze cand le era clar cine cu cine, darmite acum. As vrea sa ma insel, dar in trecut am avut dreptate de cate ori am cobit.

Si daca ma intrebati cine castiga, o sa mai cobesc una. O sa castige cei care reusesc sa isi mobilizeze neamurile, prietenii, disciplina de partid, etc sa iasa la vot. Acolo unde disciplina de partid e comuna cu interesele va iesi ca in sondaje, altfel vor castiga minoritari care au prieteni multi sau oameni cu interese apropiate lor.

Cat de mare sa fie compromisul

Am citit recent povestea unui celebru regizor care a renuntat si la jobul de regizor bine platit dar si la cel de profesor la o reputata universitate americana. Un regizor care nu a acceptat sa faca un compromis in linie cu trendul. Candva considerat avangardist a refuzat sa distribuie un pusti transgender de culoare in rolul Julietei. Pentru ca dupa mintea lui, Julieta ar trebui sa fie o pustoaica alba si ingenua. Cei care il plateau ii cereau sa puna in acel rol un actor care promite, de un alb mai intunecat si cumva nedecis asupra sexului. Asa si? Un pusti transgender de culoare de ce nu ar putea fi o pustoaica alba si ingenua? Ce mare scofala, ar fi zis americanii…

 Asa cum este de exemplu Alba ca Zapada. Initial am crezut ca cei din stafful Disney traiesc intr-o zona foarte poluata. Alba ca zapada a lor aduce putin a negru de fum. Din fericire, mama vitrega cea rea arata intr-un mare fel. Oare cat de bulversata a fost oglinda cand a declarant-o pe aia mica mai frumoasa decat pe maica-sa… Acuma, suspectez ca era o oglinda digitala gestionata de un software de asta cu Inteligenta Artificiala. Acuma, sunt mai multe variante, ori ca softul era cam virusat la ora aia, ori ca ar trebui deja sa ne sperie Inteligenta Artificiala. Pare ca face concurs cu Prostia Umana.

Dar sa nu uitam subiectul in cauza. Cat de mare sa fie compromisul? Si cat de mult sa treci peste principii.

 Un ziarist spunea pe vremea cand era doar ziarist ceva de gen “Cu cât eşti mai prost, mai linguşitor, mai ticălos, mai curvă şi obligatoriu corupt, ai şanse să devii politician de top”. Apoi a ajuns politician de top. Ne intoarcem la dilema de mai devreme, ori ramane ca omul este foarte cinstit si ne-a spus de la inceput cu cine avem de a face, ori ca principiile lui sunt extrem de flexible.  Ori ca… este un pic bolnavior, sufera de insuficienta cronica de scrupule. Pentru cei interesati , DEX spune ca “SCRÚPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva.”

 De fapt cam asta e idee, cum negociezi cu tine insuti, sa poti sa pupi unde ai scuipat si sa mergi mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

 Cumva se intampla asta destul de des si in management. Acolo oamenii nu scuipa ci pupa. Este dovedit ca cea mai usoara cale de a promova vine din pupat. Si in cazul asta specific apare intrebarea legata de principii, cat de mult esti dispus sa pupi. La recomandarea unei colege am citit de curand “Calul Troian” de Paul Marcu, pe care o recomand la randul meu. Omul povesteste despre aventurile dintr-o firma in care ierarhia si cam tot ce se putea intampla acolo depindea intr-o mare masura de pupat si aproape deloc de competente.

 Ideea e la fel de simpla si negocierea e tot cu tine insuti. Fiecare is definesti principiile si stacheta orgoliului. Fiecare isi stabileste si limita de acceptabilitate. Daca nu ai altceva de oferit atunci trebuie sa cresti expertiza in pupat. In egala masura, daca vrei sa faci ceva pe termen lung, ar fi bine sa mai inveti si ceva pe langa. E posibil ca oricand sa te intreaca vreunul care pupa mai bine.

Iar daca e la fel ca in cartea pomenita de mine si vrei sa rezisti acolo invata sa pupi pentru ca nu le va pasa cat si ce stii.  De obicei cand cultura organizationala se bazeaza pe pupat, exista si o ierarhie in treaba asta. Ca deh, cine da vrea sa si primeasca.

Intrebarea in negociere e aceeasi - Cat de mare sa fie compromisul?

Preludiul unei evaluari

 Si a fost e simulare de evaluare nationala. Ca in fiecare an de altfel. Cu scandal. Ca in fiecare an de altfel. Notele cele mai mici au fost la matematica. Ca de obicei.

Si tot ca de obicei a inceput circul. Parintii se plang de faptul ca subiectele au fost prea grele. Pe bune acum, de ce sa ii chinuie pe bietii copii cu matematica? Azi orice fraier are smartphone cu calculator. Ce le mai trebuie la aia mici sa invete matematica. De ce sa ii chinuie cu subiecte grele? Conspirationistii s-au prins de ce. Pai daca nu ai nevoie de matematica in viata inseamna ca singurii care profita sunt profesorii care dau meditatii. Pentru ei s-au dat subiecte grele, ca sa nu isi piarda veniturile din meditatii. Umbla vorba ca unul si-a facut 6 case din meditatii.

Copiii s-au plans de profesori. Ca ii pun sa citeasca din carte. O chestier horror de altfel. De ce naiba nu se face si matematica pe Snpachat Sau mai bine pe TikTok. Sunt niste chestii decente pe care aproape le-ar gusta si ei. Daca tot nu foloseste matematica la nimic macar sa fie funny. Se stie ca profesorii au forme sofisticate de tortura, le cer bietilor copii sa scrie cifre si semne ciudate pe caiete cu patratele, sa faca exercitii, teme. Mai sunt cativa copii pierduti pentru societate pe care pun parintii o presiune enorma sa invete. Aia sunt amaratii care au luat notele de trecere. Niste copilasi chinuiti, care in loc sa isi petreaca tineretea chiulind si distrandu-se trebuie sa invete! Vai si amar…

Au profitat de situatie si profesorii, s-au plans de salarii. Nu prea inteleg eu logica, de ce ar fi notele la matematica proportionale cu salariile profesorilor? Daca profesorii ar primi mai multi bani ar invata copiii aia mai bine? Putin probabil. Nu zic ca nu e normal ca profesorii sa castige mai bine, dar parca nu as lega rezultatele de la simulare de salariile celor din invatamant. Mai degraba de “cultura organizationala de tara” si de “motivatie”. Cum sa ai motivatie in invatamant cand astia mici ii vad pe manelisti conducand super masini si aruncand cu bani, desi e clar ca nu au putut sa lege doi cu doi in scoala. Chiar si textele de la melodii sau dedicatiile lor sunt “fara numar”. Un mesaj clar ca nu ii intereseaza matematica de vreun fel. Nici macar sa isi numere banii. Au destui incat sa nu trebuiasca sa numere. Sa isi numere banii amaratii de profesori, ca oricat ar numara tot putini ies

Si daca tot am pomenit “cooltura organizationala”, ei bine asta e definita de politicieni. Indiferent ca sunt la putere sau in opozitie au luat toti atitudine. Vorba poetului “ce mai freamat, ce mai vuiet”. Vinovat e presedintele care a vrut o Romanie educata. In contextul dat, daca ne uitam in urma, in timp ce presedintele isi dorea un program de “Romania educata”, cam tot spectrul politic a facut orice i-a stat in putinta ca sa nu iasa. Desi ideea, programul, proiectul ar fi fost extraordinar pentru tara noastra. Doar ca de ce sa ii iasa presedintelui asa un proiect? Daca ii iese, va fi o reusita si un castig pentru el. Cum sa accepte lumea politica asa ceva? Asa ca desi partidele se omoara intre ele, s-au unit in a da in presedinte si proiectul lui. Si cum sa ii dai la gioale mai bine si mai usor decat cu proiectul lui de suflet? Asa ca da-o dracului de Romanie educata, noi avem de infipt cutite in spate si de demonstrat ceva, asa ca … la naiba cu educatia aia.

 Dar nici macar asta nu cred ca e motivul pentru care simularea a iesit cum a iesit. In cele din urma eu vad doar o pierdere la traducere. Oamenii inteleg ca scoala obligatorie inseamna ca toti trebuie sa faca scoala aia pana la capat. Ca e obligatoriu sa ii tarasti pe toti cu forta prin scoala. Cand de fapt, ar trebui ca obligatoriu sa fie accesul la scoala si nicidecum sa fie obligatoriu sa o termine orice tantalau. Pentru ca din nefericire cred ca am iar dreptate, iar simularea a avut rolul de a fi o pre-calibrare la nivelul elevilor. Asa a fost mai mereu in ultimii ani, o calibrare cu exercitii normale, iar la evaluarea reala au dat subiecte mai simple ca sa poata sa ii treaca pe cat mai multi.

Pentru ca evaluarea trebuie sa se muleze pe indicatorii de performanta din scoala. Aceeasi indicatori de performanta dupa care sunt evaluati profesorii. Sa ai multi trecuti clasa. Deja nu mai conteaza cata materie stiu elevii, daca esti masurat la cat e turma de mare, lasi sa treaca toti berbecii. Ca atare, inainte de evaluare, faci o simulare ca sa vezi ce poate turma, apoi le dai subiecte de asa natura incat sa poata turma trece la un nivel superior. Iar turma va behai fericita la trecerea dintr-un nivel in altul. Iar daca apare vreo problema de salt… ei bine turma va behai ofensata de nivelul ridicat al stachetei pana cand stacheta va cobori la nivelul pe care turma il poate trece.