negocieri in vremuri de votare

 A trecut primul tur de alegeri prezidentiale. Trecand peste surpriza rezultatelor nu pot sa nu remarc cat de actuale sunt principiile pe care le predic in cartea mea de negociere.

Inca de pe coperta spun ca in viata nu primesti ceea ce crezi ca meriti, nici ceea ce crezi ca ti se cuvine. Ci ceea ce reusesti sa negociezi.

Daca va uitati la cei ce se credeau indreptatiti sa primesca voturi si ce mofluzi au ramas, ramane ca am dreptate. Au primit fiecare ceea ce a negociat.

Spun eu in carte, ca daca ai putere de negociere, castigi. Ca sa ai putere de negociere trebuie sa ai informatii. Ei bine ia uitati-va unde au dus sondajele mascarite si manipulate. Nu l-a vazut nimeni pe adevaratul concurent. Pe baza unor sondaje mega falsificate unii din candidati s-au omorat intre ei, s-au balacarit in fel si chip, au scos de la naftalina toate rufele murdare si le-au atarnat pe toate gardurile. L-au ignorat insa pe cel care nu se vedea in sondajele aranjate, asa ca acesta a trecut in fata fara sa il deranjeze aproape nimeni. Au ignorat si vechiul proverb romanesc care zice ca daca doi se bat, al treilea castiga. Acum s-au batut vreo cinci. 

Nici nu stiu cum sa calific asta, lipsa de informatii sau intoxicatie deliberata cu informatii false.  Cum ziceam, pe baza informatiilor gresite nu credeau ca ii va afecta, asa ca nu au “negociat” si cu el. L-au lasat in pace sa isi faca jocul. Omul a fost suficient de inteligent sa negocieze doar cu cei al caror vot il cerea. Si nu a zgandarit cuibul de viespi. S-a mai intamplat ceva. Candidatii au ignorat complet un principiu de baza in marketing, Ce anume isi doreste clientul? Alegatorul de data asta. Ei bine, au descoperit dupa ce s-au numarat voturile. Alegatorul e satul de mofturile vecinului din nord care se victimizeaza in masini de lux. Alegatorul e satul de reguli care sa il protejeze de el insusi. Alegatorul e satul sa auda cum toti cei alesi pana acum l-au tot furat.

Deci, fara informatii bune, si-au dat in freza toti. Au mai pierdut si vremea cu referendumul prin care primarul general al capitalei vrea puteri discretionare. Oare ce se va intampla in ziua in care alegatorii bucuresteni vor pune un mic dictator cu toate acele puteri? I-as aminti acelui primar ca nimic nu e vesnic. Si ca ceea ce face el este o negociere.

A mai castigat puncte un candidat. Mai repede o candidata. Ea nu s-a bazat pe informatii, ci a produs informatii. A speriat pe toata lumea cu sondajele ei. I-a facut pe toti concurentii sa se certe, sa se omoare intre ei. Practic in lupta ei pentru primul loc i-a netezit calea celui pe care il ignora sau pe care il ajuta cu sondajele produse. Daca imi recitesc cartea, as ajunge la capitolul in care predic puterea concurentei. A creat o concurenta artificiala prin care pe unii i-a adormit – convinsi fiind ca au avans in timp ce pe altii i-a facut sa para mai slabi decat erau, iar in cele din urma chiar au devenit atat de slabi.

Problema ei e alta. Prin faptul ca l-a adormit pe cel din coltul rosu a ajuns in finala. Doar ca in finala a uitat de puterea de negociere a concurentului. Puterea pe care o are coeziunea celor ce l-au votat. Cei care se considera fraieriti in mod constant de catre asa zisele elite. Pentru ca astazi a ramas un vot al white collars versus blue collars. Blue collars sunt satui de managerii prost pregatiti de la lucru. Nu ii mai vor si la carma tarii. Asa ca daca e sa prezic ceva, as spune ca cei aurii si cel putin jumate din sustinatorii rosii vor vota alaturi de cel care a produs supriza. Ori asta inseamna peste 50%. Poate gresesc in analiza mea, dar mai repede ii vedeam pe cei de dreapta sa voteze rosu ca sa nu iasa candidatul necunoscut decat invers. Cei de dreapta au mai facut-o impotriva lui Vadim. Pe cei de stanga nu ii vad sa o faca. Campania de denigrare si a votului de blam care au inceput impotriva candidatului surpriza poate avea efecte adverse, ii poate infuria pe cei considerati prosti si efectul poate fi complet opus celui scontat. Si oricum in timpul atat de putin ramas cam dificil sa poti produce toate acele povesti sau informatii care sa schimbe paradigmele. Nu imposibil, dar dificil si scump.

Ramane sa vedem ce iese. Cum spuneam si in carte, o negociere nu se termina niciodata. Mai mereu apare ceva nou de negociat.

Si mai avem anul asta inca multe de negociat, un candidat, o echipa de comanda, un guvern, un parlament…

Iar daca ma uit cu putina atentie, negocierea de acum inseamna un efort insemnat pentru ca un anume candidat sa ajunga presedinte, un fel de presedinte al CA (consiliul de administratie). Un presedinte care este la mana parlamentului. Care parlament, prin cei ce obtin majoritatea parlamentara pot decide prim ministrul - acel CEO care conduce in realitate Romania. Si tot parlamentul voteaza legile pe care apoi presedintele ... daca nu are obiectii foarte pertinente trebuie sa le cam semneze. Din nou o problema de informatii, o parte din ele se gasesc in Constitutie... nu cere mult timp sa citeasca cineva carticica aia...

 Post Scriptum – in toata povestea asta, vedem un partid care a iesit extrem de sifonat. Este cronica unei morti anuntate. Pardon, sinucidere. Au facut pact cu inamicul lor politic. Nu doar ca si-au lasat inamicii sa le demoleze liderul, ci au participat de multe ori activ la aceasta flagelare a sefului lor. Au facut-o si in trecut, cu capitanul de vapor, au facut-o si acum cu cel care tocmai isi termina mandatul. Ma intreb azi, ce e mai rau, sa zbori cu avion privat la intalniri oficiale sau sa zbori cu avion privat platit de cei ce au nevoie de semnatura ta la formula 1? Oare noul presedinte, oricare ar fi el, cum o sa se duca la intalniri afara din tara? Cu trenul? Sau nu isi face acea parte din fisa postului si nu se duce? Si nu in ultimul rand, cand s-au tradat si omorat intre ei, a contat vreo secunda ce isi dorea cel ce punea stampila? Ma indoiesc, mai ales de cand am vazut ce candidat au produs la primaria Timisoarei, un candidat in favoarea celorlalti. Nu departe de ei sunt si vechii lor concurenti si parteneri. Nu atat de rau, dar si ei sifonati din plin.