Quo vadis sensus communis ?

 un flash-back

Am avut o discutie recenta, cu o doamna in varsta, o doamna dintr-un sat de munte, mama prietenilor mei din copilarie. Am ajuns sa facem politica si mama prietenilor mei din copilarie spunea ca lumea a luat-o razna, ca ea cand isi dorea libertate nu asta intelegea prin libertate, sa fie o povara pentru oamenii cinstiti si corecti pentru ca in numele libertatii cei incorecti sa ii faca sa sufere pe ceilalti, Doamna spunea “nu, nu mi-e dor de Ceausescu si de regimul lui, dar mi-e dor de vremea cand puteam lasa usile descuiate la casa, de vremea cand va jucati pe drum in sat si veneati acasa zgariati si cu capetele sparte, plini de praf sau noroi dar nu aveam frica ca va fura sau va violeaza careva”. Pe vremea aia nebunii si dezaxatii nu aveau drepturi, ci stateau la locul lor, paziti sa nu isi faca rau lor sau la altii. 

un alt flash-back

Se intampla ca in numele unor nevoi de presiune politica, niste smecheri inventeaza un urs Arthur, fabrica o poveste despre printul din vest care impusca ursul cu colti de argint, bla bla. Pun presiune pe partidul care avea in portofoliu padurile si vanatul ca sa obtina un vot. O mizerie politica transformata apoi intr-o lege care protejeaza ursii mai mult decat e nevoie. Peste toata aberatia asta, apar niste lipsiti de inteligenta care ajung sa fie omorati de ursi.  Si apoi alte valuri de opinie publica pro sau contra ursilor. Si evident apare si o lege care amendeaza pe cei ce hranesc ursii ca fiind cei mai vinovati de problema. Ii amendeaza cu niste sume pe care putini le pot plati, o alta aberatie care va genera datori la stat si datorii care nu pot fi recuperate. Iar legea nu poate sa ii amendezi si pe cei ce fac selfie si mor… Ca am ajuns sa ma intreb care e logica legii? Sa amendeze niste amarati care arunca biscuiti dar nu vor putea plati amenda in timp ce curajosii cu selfie vor muri cu acelasi entuziasm cu care mor cei ce isi fac selfie pe marginea prapastiei. Apropos, oare cu cat sunt amendati cei ce hranesc prapastia? 

In final daca tot ne plac ursii si am legiferat asta… de ce ii pedepsim pe cei care ii hranesc?

un alt flash-back

O discutie cu doi amici medici. Ei imi spuneau ca sistemul medical este defect si ca nu ii poate salva pe toti. Dupa ei, sistemul ar fi trebuit sa le dea sanse egale la toti, doar ca bugetul nu permitea asta. Eu spuneam ca din pacate, din punct de vedere economic bugetul nu ii poate sustine pe toti si ca probabil undeva se vor face niste alegeri si prioritizari. Ca dupa mintea mea, acolo unde bugetul nu poate sustine actul sa poata sa intervina familia si sa plateasca ce lipseste. Dupa lege, azi nu este posibil pentru ca trebuie sa fie toti egali. Egali inseamna o masa de 20 lei pe zi pentru bolnavi. Acelasi buget trebuie sa tina in viata puscariasii. Puscariasii par sa aibe mai multe drepturi decat bolnavii. Nu stiu cat costa masa lor pe zi, dar puscariasii au dreptul la suportul din afara, pare ca au sanse mult mai mari la supravituire decat bolnavii. Culmea, cu banii platiti in taxe de cei ce au avut ghinion sa se imbolnaveasca. Stiu, e cinic, dar ma intreb de ce oare puscariasii, cei ce au facut rau au mai multe drepturi si o sansa mai mare la viata decat cei ce au fost corecti dar au avut ghinion sa se imbolnaveasca? 

flash-back…

Am dezbatut de curand doua subiecte, unul a fost Carlo Cipolla si a lui carte  despre legile stupiditatii. Simple legile, definesc prostii in cei ce isi fac rau lor, cei ce fac rau celorlalti si cei ce isi fac rau lor in timp ce le fac rau celorlalti. Un singur lucru ii uneste, fac rau.

Celalalt subiect, conectat la primul este despre efectul Dunning-Kruger, efectul care analizeaza indivizii care nu au educatia, experienta sau inteligenta minim necesara pentru ceea ce fac sau exprima, dar incep sa se creada mai destepti decat toti ceilalti si vor sa ii influenteze, sa ii conduca si sa le defineasca viata celorlalti. Dupa definitia lui Cipolla, niste prosti care isi fac rau si lor si celorlalti.

Desi se declara agnostici, ei se comporta extrem de sectar atunci cand vine vorba de ideile in care cred. Daca incerci sa le demonstrezi logic ceva te combat cu un stoicism asiduu si lipsit de argumente clare, exact pe tipicul crede si nu cerceta. Asta in timp ce ei te considera un prost cu logica si cu argumentele tale cu tot. Cum dracu sa vii sa le spui ca 1+1=2 cand ei au fost la training si au aflat ca in metrica sinergetica 1+1=3. Si daca zici ceva de Euclid iti vor replica ceva din Eros… ca da … mama+tata = mama, tata si kinder surprise.

un alt flash-back

Un tanar politician incepe sa iasa in evidenta prin afirmatiile lui. Pe de-o parte omul sustine cu tarie efortul de razboi ucrainean, o chestie decenta. Ii indeamna pe tinerii asemeni lui sa se implice si chiar sa participe. Ii indeamna pe altii, dar el, o aschimodie pe la 50 de kile care cade la prima adiere de vant, sa nu se bage. Pe de alta parte, acelasi individ are o problema cu costurile structurilor militare si paramilitare din tara. Nu i se pare normal sa plateasca pentru apararea tarii si nici pentru a lui proprie, asta in conditiile in care daca ii da cineva o palma il face sa zboare supersonic. Dupa mintea lui ar trebui sa existe niste fraieri care sa il apere pe el pe gratis doar pentru ca isi da cu parerea. Tot fraierii aia sa se duca eventual si la razboi, sa se sacrifice in timp ce el incaseaza un salariu de politician pe acasa. In acelasi partid o candidata isi critica contracandidatul in alegeri pentru ca nu are destula scoala in timp ce ea nici macar nu se apropiase de scoala. Alti candidati au mintit ca au diplome dar cand a fost sa le arate… s-a descoperit ca nu existau. O dubla masura unanim acceptata in congregatia lor. Ai lor sunt destepti si pot sa faca ce vor, restul sa le accepte punctul de vedere.

Toate aceste flash-backs au un subiect comun, iar eu incercam sa imi definesc ce naiba ii uneste pe toti oamenii astia. Iar concluzia mea este ca toti au o lipsa atroce de bun simt. 

De fapt toate problemele zilelor noastre de aici vin, de la minciunelele zilnice in care ajung unii sa creada din cauza lipsei de bun simt.

Ca sa incerc un enunt al acestei lipse totale a bunului simt este dubla masura cu care ei, cei afectati de acest sindrom evalueaza lumea inconjuratoare. 

Cand e vorba de cei pe care trebuie sa ii combata, cu ale caror idei nu sunt de acord, nimic nu este in regula. Daca insa, acele nereguli sunt gasite si in partea lor, ei bine, sunt niste mici chichite care nu au omorat pe nimeni.

Pentru nevoi si interese legile au ajuns sa fie ignorate si aruncate la cosul de gunoi pentru ca opinia publica creata de psihoze a fost mai puternica. Disciplina minima a disparut pentru ca cei ce trebuiau sa o mentina s-au vazut pusi la zid tocmai pentru ca isi faceau treaba. Hotul striga hotul mai tare ca oricand. Iar cand cineva cu bun simt incearca sa faca ceva, este ponegrit si pus la zid. Minciunica si frauda au devenit parte din cotidian. In caz ca vreunul e prins, gaseste o scuza sau pur si simplu ignora faptul ca au fost prinsi. Oamenii fara scoala au dus scoala in desuet, ca sa nu mai conteze ca ei nu au putut finaliza o scoala. 

Asistam tacuti sau en fanfare la moartea bunului simt. Unii mai speram la ceva, altii se bucura de situatie. S-a mai intamplat asta in istorie si de fiecare data s-a terminat prost. Sa vedem ce-o sa fie si de data asta.