Am inceput sa imi dau cu parerea despre tehnici de negociere. Nu ca as fi vreun expert dar imi place sa urmaresc subiectul. Asa ca nu pot sa nu comentez ultimul eveniment care a inflamat societatea romaneasca. Constatam ca a innebunit social media din cauza unui eveniment – un print occidental a impuscat un urs din Romania. Acum doua luni. Dar povestea a explodat acum.
Nu cred ca este o noutate pentru nimeni ca Romania este plina de domenii de vanatoare, unde animalele sunt ademenite cu hrana si conduse spre zonele unde vor fi mai apoi vanate. La fel de bine sunt si ghiftuite ca sa devina trofee, ca trofeul nu e nici mistretul jegarit de foame si as spune ca in mod cert un urs flamand abia iesit din hibernare nu prea are cum sa arate a trofeu. As comenta ca vorbim de un fel de avicola mai mare si cu alte “pasarele”
Deci avem o afacere in care unii pe care ii putem cataloga drept oportunisti sau antreprenori (functie de interesul celor care ii eticheteaza) au gasit o forma de a face bani.
Am dubii ca ursul acela e cel mai mare, chiar nu cred ca are cineva un recensamant complet al ursinelor din Romania. Dar pentru reclama si pentru a lua banii printului a fost convinsa toata lumea ca e cel mai mare. Sunt convins ca toate hartiile s-au facut de asa fel incat cel care a platit sa fie acoperit legal pentru vanatoare. As comenta tendentios ca cei 7000 de euro comentati in presa sunt doar o parte din plata, ce nu se vede e partea de networking si relatii de afaceri (sau trafic de influenta – din nou, depinde pe cine intrebi si ce interes are).
Deci revenind, de la Fram ursul polar nu au mai plans romanii asa pentru un urs. Au luat si atitudine, au luat la palme pe print, s-au apucat sa ii darame castelul, etc.
Pe mine insa m-ar interesa ce se ascunde in spatele acestei povesti. Pentru ca in mod cert printul asta nu e nici primul si nu va fi nici ultimul vanator prin padurile noastre (sa nu uitam celebra vanatoare anuala organizata de Tiriac la Balc).
Pe cine vizeaza povestea? A calcat printul ala pe bataturi pe cineva pe afara sau e doar “collateral damage” intr-un alt razboi. Daca ma uit ca treaba s-a intamplat intr-o zona predominata de un anumit partid al unei anumite minoritati nu pot sa nu ma intreb daca se pregatesc oare niste polite de platit pentru ca nu au votat cu cine trebuie sau nu au fost de acord cu ceva? Sau se negociaza cu ei sa fie de acord cu ceva in viitorul apropiat?
Oricat mi-ar fi de mila de urs ma gandesc ca habar nu as fi avut ca exista la fel ca si cei mai multi din cei care il plang in social media. Acum ar trebui sa ma astept ca daca vreun fermier decide ca renunta la Joiana cea mai frumoasa din septelul satului ar trebui sa fie pus la zid pe social media pentru ca a vrut gratare in defavoarea laptelui? Si ar trebui sa aleg cu ce tabara votez - lapte sau carne.
Pentru ca atunci cand vorbim de negociere vorbim despre puterea de negociere, iar cand vorbim despre putere vorbim despre informatii. Vorbim si despre tehnici de guerilla in negociere. Vezi ca daca las chestia asta in presa o sa te fac pilaf asa ca mai bine sa imi dai ce vreau. Unii ar spune ca e santaj. Desigur, dar si santajul e o forma de negociere. Acum e o poveste emotionala. Se poate discuta si despre o poveste penala in cazul in care hartiile alea care acopera legal povestea nu sunt in regula.
Dar daca ne dam putin in spate descoperim ca povestea asta ne poate aminti de alte povesti.
De exemplu imi amintesc cum atunci cand Lucent a fost cumparat de Alcatel si managementul american s-a trezit cu sefi francezi a aparut un scandal de coruptie intr-un obscur cabinet guvernamental prin America de sud. Treaba s-a inflamat suficient de mult incat Alcatel sa trebuiasca sa plateasca o amenda consistenta intr-un moment de slabiciune financiara – tocmai cheltuise cash-ul pozitiv pe noua achizitie. Ca urmare, un fond de investitii american, total dezinteresat, i-a ajutat cu banii necesari in schimbul unui mic procent de control. Micul procent de control a facut ca peste noapte tot managementul noii firme a devenit american.
Sau as putea sa comentez cum Mercedes a cumparat Chrysler. Apoi seful Mercedes a inceput sa taie salariile sau joburile sefilor americani. Apoi au aparut scandaluri de coruptie cu masinile vandute de Mercedes – unul din scandaluri a implicat cumpararea de catre primarii din Romania a unor autobuze Mercedes fabricate in Turcia. Circul s-a stins dupa ce Chrysler a scapat de cosmarul Mercedes.
Mai am exemple din astea. E plin de ele, destul sa te dai un pas in spate si sa vezi cum s-au stins subit niste mega scandaluri.
Imi ramane intrebarea – cine negociaza si ce anume negociaza acum? Cine va castiga si cine va pierde din povestea ursului? Cine vinde acum blana ursului?
Fram era o poveste pentru copii dar Arthur este o poveste pentru oameni mari. Care ar trebui sa gandeasca, ar trebui sa incerce sa vada si ce anume se ascunde in spatele povestii.
Pentru ca dupa ce lucrurile si negocierea se va fi incheiat nu va mai sti nimeni nimic despre Arthur. Ar putea fi chiar o problema pentru neamurile lui, mai ales ca povestea a facut multa reclama (chiar daca negativa tot reclama se cheama) fondului cinegetic romanesc. Vanatori cu bani mai sunt si vor gasi o cale sa impuste legal si alti ursi.
Depinde foarte mult cum va decurge povestea din spate. Se va transforma intr-o furtuna intr-un pahar cu apa (pentru ca odata ajunsi la o intelegere cei implicati vor dori probabil sa puna batista pe tambal)? Sau va continua pana cand isi va pierde puterea de influenta.
Iar in momentul in care povestea nu mai prezinta interes toti cei care isi dau parerea azi, reactioneaza intr-un fel sau altul vor fi invitati sa plimbe ursul.
Sau vor fi invitati sa sufere si sa reactioneze pentru o alta cauza sau alte interese...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu