Presedintele american i-a acuzat pe ucraineni ca au inceput razboiul. Si asta a declansat o mica psihoza, cei care tin cu Putin i-au dat dreptate imediat in timp ce opozantii lui Putin i-au amintit de blitzkrieg-ul pe care acesta l-a incercat cu ajutorul Belarus-ului.
Dar totusi, ce a fost primul, oul sau gaina? E greu de spus,
depinde si cat de mult te duci inapoi in istorie. Dar hai sa nu ne intoarcem
chiar pana la Cnezatul kievean si Rusia Kieveana ci ceva mai recent, pe cand Ucraina
era o tara impartita intre doua imperii, Austro-Ungar si Rus. Dupa primul
razboi mondial tara s-a impartit in fel si chip, pro sau contra rusiei. Cert
este ca dupa cel de-al doilea razboi, ocupatia sovietica a facut din Ucraina o „perla
a coroanei”. Ucraina sovietica a prosperat,
a dat un presedinte URSS-ului si a primit bucati din teritorii ale altor state.
Dupa ce URSS s-a destramat, tara a ramas la fel de impartita intre est si vest
ca in ultimele 200 de ani – istoria lor spune ca au avut nenumarate conflicte
civile in incercarea de a isi defini o identitate.
Au primit suveranitatea, independenta fata de URSS, au pastrat resursele, dar nu au fost uniti si nu au stiut ce sa faca cu ele. Pe de-o parte sangele slav apa nu se face, pe de alta le suradea ideea de a se bucura de cultura vest europeana. Ucraina a mostenit de la defuncta URSS o flota la Marea Neagra cu tot cu unul din cele mai bine puse la punct porturi militare rusesti. A mostenit rachete intercontinentale cu focoase nucleare precum si tehnologia de a le produce. Doar ca in loc sa fie uniti, au fost despartiti de convingeri. Au preferat un nivel de trai occidental si au negociat puterea militara pentru comfort. Asa ca atunci cand Rusia s-a pus de acord cu USA i-au convins repede sa renunte la avantajele militare.
In 1994 Kievul se alătura Tratatului de Neproliferare Nucleară ca stat non-nuclear, fiind de acord să transfere toate focoasele sale nucleare Rusiei și să dezmembreze, cu asistență tehnică din partea Statelor Unite, toate ICBM-urile, silozurile, bombardierele și rachetele nucleare de croazieră de pe teritoriul său. Tânăra țară primea în schimb despăgubiri pentru materialele de fisiune din focoase și garanții de securitate din partea statelor nucleare recunoscute.
Unul din principiile de negociere spune sa nu te transformi
de buna voie din leu in pisicuta. Ori
Ucraina asta a facut. A renuntat la puterea militara.
Nu e in scopul meu sa dau dreptate cuiva sau altcuiva. Eu spun doar ca cei ce au putere de negociere obtin mai mult decat cei ce nu au. Si mai spun ca tratatele si contractele au valoare doar atat cat cel ce are putere de negociere e de acord sa le respecte.
Ce a facut Ucraina? Ei bine la divort a lasat pe fostul sot dominator sa ia toate batele din casa si apoi a inceput sa isi faca ochi dulci cu Uniunea Europeana. Fostul sot a tot marait si carait peste gard ca nu ii convine, a tot amenintat, doar ca nu prea era inca in stare sa sara la bataie. Asa ca a inceput sa mearga la sala (adica sa se pregateasca) in timp ce facea diplomatie. Repet acea definitie a diplomatiei - arta de a spune cutu-cutu pana pui mana pe piatra, sau care castiga timp si putere de negociere atunci cand ai nevoie de ele dar nu le ai inca. Asta au facut cei ce au negociat cu Ucraina, le-au cantat nani-nani pana cand i-au lasat fara putere, doar cu niste hartii semnate care nu prea mai inseamna mare lucru astazi. Ca sa citez un fost presedinte al nostru care urmarea cu atentie si un pic de ingrijorare situatia, rezulta ca la final ca au avut ghinion.
Astazi totul depinde de momentul in care banii vor fi mai
interesanti decat principiile si tratatele. Acel moment in care gazul si
petrolul rusesc vor deveni iar dezirabile, la fel ca si marea piata de
desfacere a masinilor si masinariilor fabricate in Europa. Adica, atat cat ii
trebuie noii conduceri americane sa influenteze alegerile in statele vestice.
Si in cele din urma, ce mai conteaza care a fost primul, oul sau gaina? Conteaza cine are putere astazi. Raspunsul la intrebare e doar ca sa ii lase pe unii sa isi dea cu parerea cum ca folosirea puterii este legitima sau ilegitima.
Cei care au putere o folosesc, iar cei care renunta la putere, o vor simti folosita pe ei. Pentru restul zic sa urmarim cu atentie si ingrijorare desfasurarea evenimentelor. Si sa speram sa nu avem ghinion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu