Dupa definitie puterea inseamna sa poti. Sa fii mai puternic, mai capabil, mai inteligent, mai rapid, mai orice decat ceilalti. De multe ori puterea este asociata cu conotatii neplacute, cu relatia de stapan-sclav, cu relatii de forta, de dominare. Perceptia nu e departe de realitate, iar in negociere e cam la fel.
In lumea moderna s-au stabilit niste reguli sociale care sa mai atenueze putin din asperitatile asociate puterii. Doar ca regulile alea au efect doar daca sunt respectate sau daca exista o putere mai mare care sa le impuna.
Am tot citit la stiri de oameni batuti sau omorati de altii care au incalcat ordinul de protectie. O forma de negociere in extremis. In cele din urma, a contat doar cine a avut puterea. Cu tot cu conotatiile ei negative. Societatea civila a reactionat si ea cu putere, doar ca prea tarziu. O negociere terminata in lose-lose ...
Daca ne dam un pas in spate si ne uitam la ce se intampla acum in lume, e cam la fel. Tratatele conteaza doar atat cat sunt dispusi sa le respecte cei care au puterea. Cei care nu au acea putere, au cateva alternative … care nu le plac.
Una ar fi sa aleaga pe unul dintre puternici si sa plateasca intr-un fel sau altul pentru protectie. Ori plateste cu resurse, ori cumpara marfa de la respectivul, ori il va plati sa construiasca ceva pe teritoriul lui.
O alta varianta ar fi cea diplomatica. Asta daca poate sa isi construiasca acea putere – adica sa se inarmeze. Asa zicea unul Blaise Pascal, ca diplomatia este arta de a zice "cutzu, cutzu…" pana cand apuci sa pui mana pe o piatra sau un bat.
Ideea este ca de cele mai multe ori in diplomatia mondiala functioneaza aceasta putere a recompensei sau a pedepsei, un apanaj al celor puternici. Puterea militara este cea care este folosita din plin ca argument de negociere. Seamana mai mult cu mafia – daca platesti taxa de protectie vei fi aparat, daca nu…
Cand esti mic si neputincios, cand nu ai cum sa iti creezi acea putere militara, pentru ca nu ai fost in stare sa iti creezi o putere economica cu care sa cumperi si sa echipezi armata, trebuie sa iti alegi un protector. Iar apoi sa ai ce sa ii oferi. Altfel, dupa o alta vorba de-a noastra … fara protectie vei ajunge si f… si cu banii luati.
Puterea asta este un drog al naibii. Un drog dorit, dar care adoarme odata ce te-ai invatat cu el. Asa ca unul din principiile puterii in negociere spune sa nu te transformi de bunavoie din leu in pisicuta, sau daca tot vorbeam de diplomatie din pitbull in pudel. Adica sa nu adormi de puternic ce esti.
Un principiu de negociere de multe ori ignorat de cei puternici, care in aroganta puterii afisate nu realizeaza ca uneori puterea muschilor poate fi batuta de puterea inteligentei. Si asta a inceput cu Goliath, cel care desi era mare si puternic, a ignorat faptul ca David poate sa puna mana pe o prastie sa ii dea in freza. Un tip diplomat acest David, i-a cantat cutu-cutu la Goliath pana l-a facut sa doarma pe el in timp ce s-a inarmat. Ar fi unii tentati sa spuna ca David nu a fost tocmai fair. Asa o fi, dar la final legenda il prezinta ca pe un mare invingator, pentru ca istoria de invingatori e scrisa. Iar in negociere conteaza mai putin cat ai fost de fair ci ce ai obtinut. Cum spuneam, cei care au putere dar se lasa adormiti de cantece despre dreptate si egalitate, vor rata momentul in care cei ce le canta vor lua puterea si vor uita si de dreptate si de egalitate.
Povestea asta s-a repetat de o multime de ori si continua sa se repete in toate formele posibile, de aia si avem noi zicala aia cu buturuga mica de rastoarna carul mare.
A invatat si Trump lectia asta. Daca in prima domnie s-a purtat mai cu manusi si a mai lasat pe ici pe colo cate un adversar pe functie, ei bine acum pare pregatit sa ii execute pe toti cei ce i-ar putea sta in cale. Sa fie asta o mica dictatura in democratie ?
Ce mai conteaza, omul negociaza la modul cel mai dur cu toti cei din jur. Nu face concesii decat daca este nevoit. De aia si incepe sa fie comparat cu Putin.
Putin pare sa fi invatat la scoala de partid… pentru ca la ei nu exista alta forma de negociere. Cei ce nu au destula putere cad de pe geam sau beau ceai. In ambele cazuri, negocierea se termina prost pentru ei. Si nu doar in curtea lui se poarta asa ci peste tot pe unde muschii americani inca mai conteaza.
Asa ca pentru cei ce nu inteleg ce se intampla astazi in lume, incerc sa explic ca este o negociere. De fapt o re-negociere, pentru ca negocierea nu se termina niciodata. Amstaff-ul s-a trezit ca a fost fraierit cu niste oase ieftine in timp ce facea tumbe cand altii il zapaceau cantand “cutu-cutu”. As zice ca s-a trezit ca dupa ce ca are parte de oase ieftine, le mai si imparte cu niste chihuaha si niste ciobanesti leneviti. Asa ca a inceput sa maraie la cei din jur. Acolo unde nu s-a inteles mesajul a inceput sa muste. In paralel isi flexeaza muschii si se pune de acord cu un Husky siberian pe boabele unui Barzoi obosit si jegarit. Are nevoie de o alianta in curte dupa ce a descoperit ca niste Chow-Chow s-au inmultit si cam ii limiteaza raza de actiune. Si astia sunt cam pe felie cu niste ciobanesti persani si ceva greyhounds arabi. Deci Amstaff, va trebui sa faca mai mult decat sa latre. Problema va apare daca se va trezi ca prietenii cu care impartea oase ieftine, terrierii, retrieverii si ciobanestii se vor supara ca au fost scosi din amortire si se vor intoarce tot impotriva lui. Daca tot au inceput si ei sa se agite si sa puna muschi pe ei. Mai mult, Chow Chow astia au surplus de boabe si chiar daca nu e cel mai bun petfood, macar arata a fi moka.
Ramane sa vedem cat ii va tine pe toti redefinirea puterii in ograda. Daca avem noroc si se restabileste echilibrul, se vor intoarce toti la casuta lor ca sa isi termine bobitele. Daca nu, se va lasa cu muscaturi. In cele din urma tot aia va fi, se vor intoarce la casute, dar nu neaparat la aceleasi si nu neaparat toti.
Asta e… s-a mai intamplat acum nici o suta de ani sa se nerveze dobermanii si sa piarda terrierii imperiul.
Ciobanescul mioritic s-a dovedit mai mereu prea lenes si prea intarziat. Cea mai noua realizare a fost sa latre la un german shepperd adormit pana l-a trezit si l-a facut sa plece. Atat a putut. Ramane sa vedem ce ne aduce viitorul, o sa mai faca Labus al nostru ham-ham sau trece pe wouf-wouf?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu