Suveranismul pe paine

De cand cu alegerile a aparut un nou cuvant care sa ne descrie ca romani – suveranist! M-am uitat in DEX si iese ca suveranistul asta, sau mai degraba suveranul e o persoana care dispune liber de soarta sa.

Nu suna rau. Doar ca ceva da cu virgula. Ar trebui ca aceasta persoana sa fie in stare sa nu depinda de nimeni. Hai ca daca iei pe unul singur e mai greu, am putea sa largim grupul, iar acest grup de persoane sa poata sa se gospodareasca fara prea multe interferente din afara. Sa traiasca suveran cu un grad mare de independenta.

Suna bine, nu? Suna al naibii de bine din moment ce atat de multa lume s-a indragostit de acest termen si a decis sa voteze reprezentatul curentului in cea mai importanta functie in stat

Doar ca a naibii dragoste, cam trece prin stomac. De ce fac acest comentariu prozaic? Pai ia sa vedem ce cumpara suveranistii nostri. Cam orice, dar nu fabricat in Romania. Daca ma uit pe comisia nationala de statistica, se vand cam multe masini produse in orice alta parte din lume in detrimentul celor fabricate la Mioveni. Si daca imi spune cineva ca acum au sigla Renault… O fi, dar muncitorii de sub sigla aia sunt romani, multi romani, cam vreo douaj' de mii de ei pe platforma aia de la Mioveni. Asta e doar un exemplu in care suveranistii prefera produse germane sau de alt soi. La fel prefera si vacantele in Turcia sau Egipt, ca sa nu comentez de Bulgaria sau Grecia. Ca sunt ieftine. Aha, foarte suverane vacantele, doar ca fac bine celor la care pleaca banii, ca ai naibii ies din tara cu tot cu suveranisti spre alte suveranitati.

Ma uit prin supermarket-uri si e plin de legume de import din Turcia. Sau Olanda. Iar magazinele de bricolaj sunt pline de marfa din India. Sau Vietnam.

Nu am comentat de China. Astia au reusit sa sufoce posta nationala si serviciile de curierat cu tsunami de produse cu care ne invandeaza.

Si atunci cum vrem sa fim suverani? Cand noi  nu ne sprijinim intre noi, nu cumparam marfa vecinilor, prietenilor sau altor fabricanti romani. Ca logo de pe marfa nu e neaparat local? Poate conteaza, dar ar trebui sa conteze ca daca marfa e produsa in Romania, dai de lucru altor romani.

Nu am comentat aici de produse scumpe, gen fabricate in Italia. Aia nu sunt prea suveranisti. Isi fac vacantele in Dubai, cumpara marfa scumpa, etc. Chiar daca uneori triseaza cu fake-uri.  As comenta insa ca italienii au invatat ce inseamna sa fii suveran(ist) fara sa faca circ electoral. Daca ii urmariti putin veti descoperi ca prefera marfa produsa de alti italieni. Si o prefera chiar inaintea marfurilor produse de nemti, sau americani, sau chiar impotriva ieftiniturilor asiatice. Iar de mancare nu mai discutam, astia fac alergie la orice nu este made in Italia.

Asa sunt puternici. Isi pastreaza banii intre ai lor. Ii sprijina cu business pe ai lor. Si asa isi pastreaza puterea economica. Nu urla pe niciunde ca sunt suveranisti. Dar masinile lor de cafea s-au raspandit in toata lumea. La fel si mancarea lor pizza, inghetatata, pastele, uleiul de masline. Alea de trec prin stomac si degaja serotonina aia de ne face fericiti si indragostiti. La fel si masinile sau hainele produse de ei. La fel si gresia sau faianta lor. Si vand si scump.

Spre deosebire de ei, noi avem alergie la tot ce produs de ai nostri. Probabil vom cumpara embleme cu suveranist pe care sa le expunem mandri. Probabil embleme produse in China sau India.

Pentru moment insa ne certam intre noi. De o cauza comuna, de sentiment de mandrie, nu se pune problema. Ne vom da in cap unii altora in numele unor sloganuri pompoase. Culmea, cei mai mari dezbinatori sunt unii care promoveaza uniunea. Drept e ca uniunea nu e unire. In final vom cumpara de la oricine ne vinde o prostie ieftina. Apoi ne vom vaita ca nu mai avem industrie. Pentru ca atat putem. Asta pana cand o sa ne doara stomacul de atata serotonina ieftina luata de pe aiurea din lume.

Pentru ca suntem vesnic nemultumiti. Pentru ca intre noi preferam mai tot timpul sa ascultam pe unul care predica dezastrul in loc sa ne bucuram de ce avem si sa preferam pe unul care predica fericirea de a avea ce avem. Cam cum fac macaronarii cu la dolce vita aia a lor.

Pentru moment insa suntem ocupati cu suveranitatea, suveranistii, etc. Pana cand o sa ne ia cu criza de fiere si o sa ni se aplece de atata suveranitate. Iar cand o sa plangem dupa ce am avut si am pierdut, sigur o sa apara un alt predicator de ulcer cu care sa mergem mai departe. Probabil vom inlocui suveranitate cu fudulia.

Pentru moment insa, permiteti-mi asadar sa va urez multa suveranitate.