Am vazut recent intr-o tara care functioneaza cat de cat bine niste pancarte in care politicienii aflati la final de mandat le multumeau votantilor pentru privilegiul de a fi putut sa ii serveasca. Adica bre oameni buni, va multumesc ca m-ati pus sef aici, ca mi-ati dat salariu ca sa dau legi si sa va conduc. Sper ca am facut o treaba buna si ca ma mai puneti o tura.
La cei mai
multi li se pare ciudat ca un politician vrea bani, pensie si salariu. Vrea
prerogative. Pai de ce mama la proces verbal s-ar mai chinui cineva sa se duca
pe postul ala in care il injura toti. Ca sa aduca bani de acasa?
Pe de-o
parte, la noi, a aparut o psihoza comunista cum ca politicienii nu ar trebui sa
castige bani, pe cealalta ca daca ii castiga de ce ii si cheltuie ca sa se
bucure de banii aia. Cumva tot pesonal marketingul asta de dinainte de alegeri suceste
mintile oamenilor si ii face sa creada ca daca cineva intra in politica este o
chestie de hobby, de mare angajament personal sau de altruim feroce. Oamenii
incep sa creada ca ar trebui sa fie perceputa o taxa pentru cei ce intra in
politica si ajung sa conduca. Sa plateasca frate daca vor sa fie acolo. Si apoi sa traiasca in mizerie ca sa fim noi fericiti.
Adica ei sa primeasca salarii, dar politicienii care influenteaza bunul mers al tarii si implicit salariile si puterea lor de cumparare sa plateasca pentru asta. Cat de ipocrit sa fii?
La fel si cu oamenii din servicii, oricare ar fi ele, de la educatie la sanatate si de la armata la servicii secrete. In primul rand oamenii ceia fac niste joburi si ca sa le obtina au facut niste investitii pe care trebuie sa le recupereze. Ca unii au urmat cursuri academice, ca altii au avut doar noroc, ca au pupat in fund pe cine trebuie sau ca au doctorat in scoala vietii, oricum o dai, au muncit intr-un fel sau altul ca sa ajunga acolo. Si vor sa ajunga acolo pentru ca da, se castiga niste bani. Asta e ideea! sa castige niste bani si apoi sa se bucure de ei.
Aici e de fapt problema de abordare. Problema nu e ca ei vor sa castige
ceva ci daca merita sa castige ceva si cat merita sa castige apropos de
rezultatele pe care le au.
Nu ar fi
mai normal sa intrebam pe politicieni ce a facut pentru banii aia? Sa justifice
cumva faptul ca ii merita? Ca si-au atins niste indicatori de performanta.
Asa mi s-ar
parea corect – vino nene sau tanti si spune-ne ce anume te califica pt prerogativele
pe care le ceri si ce anume justifica bonusul. Sa fim fericiti sa ti-l dam
pentru ca il meriti. Sa vedem ca in urma muncii tale traim toti mai bine si ca
in visterie sunt bani din care sa iei tu bonus. Asta ar trebui sa ii uneasca pe
ei in lupta pentru obtinerea unui rezultat comun bun si nu sa ii faca sa se sfasie
intre ei in lupta pentru putere. Ca la corporatie. Dragilor, ia sa vedem ce ati
promis. A iesit, luati pensie. Nu a iesit… nu pupati pensie. Ca aveti scuze ca
v-ati omorat intre voi? E problema voastra, data viitoare invatati sa colaborati.
V-am prins cu prostii, se suspenda toate prerogativele pe durata cercetarii sau
daca in urma cercetarii a iesit ca ati calcat pe bec, se suspenda definitiv. Salut
si pensie si orice alte drepturi suplimentare ati primit. Ar schimba complet
poza.
Nu prea am
vazut nici unde la noi ca un politician sa puna pancarde la sfarsit de mandat
in genul “a fost un privilegiu pentru mine pentru ca am putut sa va servesc si
sper din suflet ca v-am facut sa fiti mandri de serviciul adus”. E mai degraba
ceva de gen, bai aia care ati fost cu mine hai ca poate mai merge o tura,
restul da-va dracului cu aia de ii votati impotriva mea.
Am fi tentati
sa dam vina pe masinariile de marketing personal al candidatilor. Masinariile
de marketing politic urmeaza trendul. Ne prezinta candidati exemplari, morali,
incoruptibili. Toti se bat cu balaurii si cu mafia si cu te miri ce ca sa ne
fie noua bine. La final nu ne e. Pentru ca prea putini din acesti oameni de pus
in icoana se pricep cu adevarat la ceea ce au de facut. Faptul ca omul nu bea,
sau ca merge la biserica sau ca a avut succes in muzica populara sau rock nu
inseamna ca omul acela stie sa faca management. Faptul ca a castigat bani in
concert sau pe scena inseamna ca are talent in show biz nu ca se pricepe sa
conduca un oras sau o tara. Ca isi da cu parerea si influenteaza pe cei ce il
admira ne duce inapoi la stramosii romani. Paine si circ. Paine cam este, circ
din plin. Ori noua nu asta ne lipseste, ci partea de management. Oameni care sa
stie sa organizeze si sa conduca. Cum lumea traverseaza o perioada in care
painea se cam gaseste, ne ramane sa consumam mult circ. Pentru asta exista
masina de marketing. Masina de marketing poate face un mare om politic dintr-un
primar incompetent, fara experienta de comanda, fara experienta administrativa,
dar dragut si simpatic ca un ursulet de plus. Niste articole acolo cum ca se
bate asta cu mafia din capul lui si gata, e un fel de Sf Gheorghe cu balaurul. Sau
o Maica Teresa daca e femeie. Ca oamenii traiesc intr-un oras mizer, ca se
enerveaza in trafic, ca apa la robinet e plina de nisip si pute, ca nu au o
calitate a vietii mai buna, nu mai conteaza. Sa fim cinstiti, in final e vina oamenilor
ca au votat asa. Cum zicea Reagan, cea mai crunta pedeapsa pentru prostia
alegatorilor e modul in care ajung sa traiasca.
Apoi, vine
intrebarea, bai, de ce nu se baga in politica unii care stiu si pot. De foarte
multe ori am auzit asta. Pai de aia, ca aia care stiu cum se face sunt facuti
terci de cei care au in spate masina de marketing. Oamenii care vor sa faca ce
trebuie deranjeaza pe cei ce nu joaca tocmai corect. Ori cei ce nu joaca tocmai
corect sunt cei ce baga banii in masina de marketing. Si unde ne-a dus masina
de marketing azi?
Un pusti
extraordinar a avut mega performante sportive, ca urmare au aparut contractele
de sponsorizare si cu ele si banii. Ca atare pustiul si-a luat o masina scumpa.
Si a aparut dezamagirea… bai, de ce sa dea atatia bani pe masina si sa se simta
el bine? Pai el este o comoara nationala, ori daca l-am pus pe piedestal, ar
trebui sa traiasca ca un pustnic, ca Daniil Sihastrul, sa isi dea banii la
saracii care il aplauda dar nu fac nimic sa fie ca el.
Au aparut
si cei care i-au luat apararea. Sa faca ce vrea cu banii lui. Sunt de acord cu
ei, dar nu e normal sa trebuiasca sa ii iei apararea unui om pentru ca vrea sa
traiasca clipa. Mai ales ca a muncit din greu pentru acea clipa.
De ce sa se
bucure mah de banii aia? Ca noi l-am aplaudat plini de mandrie patriotica. Sunt
banii nostri mah. Ca Ion si Gheorghe care primeau 100 $ pe luna de la Vasile
cel plecat in America. Cand le-a zis Vasile ca are probleme cu banii, ca a
intrat ala mic la facultate si costa si le mai trimite doar cate 50$ pe luna,
au sarit astia doi piscati de fund. Pai cum bah, Vasile isi tine copilul la
scoala pe banii nostri?
In final,
problema tine de cultura noastra. Spuneam ca in viata nu primim ce credem ca
meritam ci ceea ce negociem. Si noi ce negociem? Banii lui Vasile?
Normal ar
fi sa spunem, uite bai, un model de urmat pustiul ala. A muncit din greu si
acum isi permite sa traiasca bine din munca. Nu a dat in cap, nu a furat, nu e
mostenitor. Asta e exemplu. Vrei masina scumpa, pune-te si munceste, nu mai
spera sa iti pice sau sau furi de undeva. Vorba la romani “nu toti poate”.
Si cu
politicienii la fel. Ce negociem? Cerem bani mai multi si ei asta ne dau. Doar
ca daca banii aia mai multi nu au valoare isi pierd valoarea in inflatie. Ne
bucuram cand vin politicienii si ne explica cum cresc taxele la afaceri si la
averi fara sa realizam ca taxele alea se vor regasi in preturi si implicit in
inflatie. Ca pana la urma, orice taxa ar pune politicienii, ca o pun in benzina
ca o pun pe masina, pe metrul patrat de pamant, pe orice, taxa se va regasi in
preturile produselor pe care le cumparam toti. Daca ne bucuram ca aparent nu
suntem taxati individual ci sunt taxati doar unii, cei ce castiga mai bine, ne
imbatam cu apa rece. Taxa nu o va plati doar cel ce aparent este taxat ci toti
cei carora cel taxat le vinde ceva. Cat va putea si ala sa supravietuiasca sau
ii va conveni situatia. Ca va fi injurat de lume pentru ca muta taxa in pret.
Ramane ca
traim un socialism glorios si modern. Cat va dura? Ei bine Maggie Thatcher,
amica lui Reagan spunea ca dureaza pana se termina banii altora.
La final,
ramane intrebarea… ce ne dorim? Ce negociem cu politicienii? Negociem sa ne
conduca pentru o viata mai buna sau pentru promisiuni false. Tot de la stramosii
romani avem acel Carpe Diem. Traim ziua si vedem apoi ce o sa mai facem. Nu mai
facem planuri de viitor, traim cat putem. Asa ca ne purtam ca si cum am urmari un
serial de Netflix, luam o punga mare de pop corn si vedem cate serii si cate episoade
va rezista…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu