pe care le-am baut...

 Sunt un fel de cetateanul turmentat, cel care pe care il punea Caragiale sa intrebe cu cine voteaza. Si e nasol sa fii turmentat cu apa chioara. Ideea e ca nu mai inteleg nimic. Citesc peste tot, presa, social media, vad la TV cum Romania si-a pierdut industria, cum a fost devalizata toata industria ramasa de la comunisti, cum ne-au furat strainii toate fabricile caramida cu caramida, surub cu surub. Sau le-au demolat ca sa faca Mall-uri… In acelasi timp vad la serbarea campeneasca sri lankezii pazind oala de sarmale si nepalezii invartind la mici pentru ca nu se gasesc localnici care sa faca asta. De ce nu se gasesc localnicii? Oooo… pai tu nu vezi ca au plecat toti afara? Si totusi, conform cu numaratoarea vreo 18-19 milioane mai sunt inca pe aici. Doar ca au joburi, in industria care nu mai exista. Industria de high tech, automotive, food, etc… unde te uiti plin de fabrici. Pline de oameni nemultumiti ca nu au salariul mai mare. Dar asta e alta poveste. Mai ales cand te gandesti ca din salariul ala mic, platesc serviciile scumpe ale afganilor, pakistanezilor sau ce alt neam ii mai serveste pe la tarabe.

Cert este ca oricum o intorci, de la o vreme e cam greu sa gasesti romani ca sa ii angajezi. Altfel nu ar fi inflatie de imigranti asiatici care sa faca anume treburi. Sunt peste tot, in constructii, in bucatariile restaurantelor, plimba mancarea pe biciclete, scutere, cam tot ce pot ei folosi ca sa livreze. Pe livratori ii vezi cel mai repede, cum se strecoara ei in trafic ignorand orice regula, la fel ca la ei acasa. Nu cred ca trece zi sa nu injur vreunul.

Mai citesc in statistici ca peste 30% dintre romani traiesc sub pragul saraciei. Eu, la fel de turmentat nu inteleg care e pragul ala. Ca rar mai vezi o casa fara televizor color, frigider, aragaz, internet. De smartphone nu mai vorbim, ca deja intra la consumabile. In aiureala mea iar nu mai inteleg, daca sunt asa de saraci, de amarati, cum se face ca nu isi iau joburile alea pentru care altii aduna bani cu anii ca sa poata sa plateasca drumul de mii de kilometri pana la noi?  Ce nebunie de para malaiata asteapta peste 30% din conationali?  Am ajuns la un paradox. Pe de-o parte suntem saraci lipiti, pe de alta nu gasim oameni sa angajam si de aia ne impiedicam la tot pasul de straini importati ca sa ne faca treaba

Sau poate iar sunt statistici ca sa faca cineva un punct de vedere. Ca sa ne arate ce amarati am ajuns in lipsa comunismului. Ca am ajuns asa de de saraci incat sunt mai ieftine bananele decat merele. Incep sa cred ca suntem o republica bananiera. Una care isi importa bananele de la mii de kilometri. Ca si pe muncitori.

Ca pe multi de-ai nostri i-am exportat. Da, daca suntem 18 milioane de votanti intr-o tara cu 18 milioane de locuitori inseamna ca ori voteaza si bebelusii, ori pe langa cei din tara mai sunt vreo  4-5 milioane imprastiati prin lume. Mai nou au si o denumire, diasporeni, adica cei din Diaspora. Diasporenii au ajuns importanti cand unii politicieni i-au vazut ca pe o masa de manevra in alegeri. Pentru inceput, i-au facut sa se creada speciali. Si au votat in cauza. Dupa ce au votat nu i-a mai bagat nimeni in seama. Nu mai contau. Oare atunci s-au simtit si ei sedusi si abandonati? Apoi, ca in orice lucru romanesc, politicienii s-au sucit. Nu le-a mai convenit nici lor ce le-au cerut celor plecati sa voteze.  Diasporenii au ajuns sa imi semene. O mare de cetateni turmentati care nu mai stiu ce sa voteze. Dar de votat, au votat din nou. Cu cine li s-a parut lor ca merita. Cu cine i-a bagat in seama. De data asta a iesit festival. Semn ca voturile lor chiar au contat. Cand au votat cei plecati in targ au dat peste cap toate socotelile de acasa.

S-au gasit si vinovatii. Unii care dadeau dume pe TikTok. TikTok era de vina ca nu a functionat partea de comunicare, ca nu s-a potrivit realitatea cu discursul. Eu, si alti turmentati ca si mine, am urmarit nebunia in linistea omului care abia se tine pe picioare, in eroare de confuzie, incercand sa afle in ce directie sa o ia. Chiar si asa nu pricepem ce e in jur - daca suntem saraci si importam muncitori ca sa ne faca treaba… suntem cumva niste saraci aristocrati? Daca diaspora a votat dupa TikTok si nu ne-a convenit ce rezolvam daca interzicem aplicatia la noi in tara? Daca parerea la diaspora e asa de importanta de ce nu ii baga nimeni in seama nici macar dupa ce au sucit rezultatul la alegeri? Daca bananele sunt mai ieftine decat merele de ce nu facem alcool din ele? Daca ne creste numarul de muncitori imigranti o sa introducem Coranul in programa scolara? Daca ne cresc taxele la alcool nu o sa ni se pare mai ieftine drogurile?

In final, daca nu mai suntem turmentati, oare ce o sa decidem sa facem? Pe cine o sa credem cand ne lovesc dilemele? Sau ne mai punem un pahar si asteptam ca timpul sa le rezolve in felul lui pe toate. Si o sa ne bucuram iar de comunism?

Paradoxul Abilene

 Totul pleaca de la o poveste din 1974 relatata de profesorul si expertul în management Jerry B. Harvey. In poveste o familie joaca un joc impreuna intr-o zi fierbinte de vara, cand socrul le sugereaza sa faca un drum de 53 de mile din oraaul lor natal, Coleman, pana în Abilene, Texas ca sa ia masa la un anume restaurant. In ciuda faptului că nu vor cu adevarat să meargă, ceilalti membri ai familiei sunt de acord si ajung sa faca un drum lung si inconfortabil pana la un restaurant mediocru si inapoi.

Povestea exploreaza dorinta de a face pe plac, de a fi politicos sau de a fi apartenent la un grup de o anume factura. De acolo si incapacitatea unei multimi de a iesi dintr-un anumit tipar. Cand deja le e clar ca au decis o prostie o continua. De ce? ei bine, in negocieri tine de puterea implicarii, puterea investitiei. O data ce ai investit timp, nervi, bani, orgoliu sau creier in decizie, nu te mai poti dezice de ea. Fiecare individ din multime isi tempereaza propriile temeri ca ar fi ales gresit pentru ca multimea e pe acelasi trend. Din punctul asta de vedere individul se bazeaza pe decizia de grup, din convingerea ca grupul decide corect. Si cand toti indivizii au aceeasi idee, apare acest paradox. Toti vor decide pentru ceva in ce nu cred.

Cam asta s-a intamplat in recenta campanie electorala. Un candidat a reusit sa convinga pe fostii concurenti sa ii dea sustinerea. Problema a aparut in momentul in care grupul de sustinatori ai celor care au fost de acord au inceput sa isi puna intrebari. O parte s-au aliniat ideii, dar o mare parte au avut o problema mare in a se alinia.

Aici avem doua aspecte.

Primul a fost din partea celor care au fost de acord sa mearga la Abilene, dar au decis ca merg cu masina lor, cand au ei timp. Acestia sunt cei care si-au rezervat dreptul de a mima drumul. Sunt cei ce nu au aderat complet la idee si care au reusit sa se extraga de la calatorie fara insa sa o parcurga. Ei vor induce o eroare de perceptie, pentru ca grupul celor care vor ajunge cu adevarat la Abilene va fi mai mic decat ceea ce apare pe listele de participanti.

Cel de-al doilea aspect va induce o a doua eroare de perceptie. Candidatul care se bazeaza pe o participare masiva la pranzul din Abilene va avea surpriza sa descopere ca a comandat prea multe portii, pentru ca participantii lipsesc, chiar daca se jura ca au fost acolo.

Primii pot fi condamnati doar pentru lasitatea de a isi exprima opiniile. Ideea e ca daca i-ai pune in autobuz, adica ai putea sa verifici actiunile lor si asta ar avea consecinte, ei ar merge la Abilene. Din aceeasi lasitate din cauza careia nu isi exprima opiniile. Desi par de condamnat… mai repede i-as condamna pe cei care ii obliga sa isi calce principiile. Da, nici ei nu sunt total de iertat, pentru ca lasitatea lor ii face pe toti sa ia decizii in care nu cred si care poate ii va afecta.

Pe ceilalti ii va condamna rezultatul final, atunci cand descopera ca socotelile din targ nu se potrivesc cu cele de acasa.

In cazul asta specific, nu o sa stim niciodata cum ar fi iesit, pentru ca au intervenit altii. Ceva de genul vecinii familiei din poveste i-au chemat la gratare si uite asa nu s-au mai dus la Abilene. Nu vor sti niciodata daca drumul ala era o prostie sau nu pentru ca nu au trait experienta. La fel nu vom sti nici noi cum ar fi iesit votarea. Putem sa o banuim, dar nu vom avea niciodata o certitudine.

Ramane ca cei care au fost de acord cu drumul spre Abilene au timp acum sa isi reconsidere decizia. Pot propune alta destinatie, alt parcurs, alt mod de deplasare… La fel si cei care sperau ca vor avea clienti la destinatie trebuie sa isi faca temele ceva mai bine. Daca se bazeaza in continuare pe numarul celor inscrisi ar fi o mare prostie. Nu este imposibil ca ei sa fie luati de val si sa isi faca temele asa.

In cele din urma, jocul din familie doar s-a amanat. Ramane in continuare ca mai devreme sau mai tarziu, cineva va propune iar sa luam masa in Abilene, la un restaurant mediocru. Ne va fi jena sa refuzam, asa ca ne vom plange pe urma de disconfortul pe care tot noi l-am acceptat.

Goana dupa ... vinovati...

Romanii au vrut in Europa. Au vrut foarte mult sa mearga in vest. Nu au cerut nimic de la Europa de vest, nu au pus conditii ca sa fie primiti, au vrut doar sa fie acceptati. Au fost de departe cea mai obedienta natiune in ceea ce privea conditiile pe care vestul le punea pentru acceptarea lor. Cam ca un fel de disperare dupa anii de dictatura. Erau satui de rusi.

Europa a folosit asta din plin. I-a folosit la munca, mai ales la munca de jos pe care vesticii nu mai erau curiosi sa o faca. A fost o vreme cand oameni cu studii superioare se inhamau la munci mult sub nivelul pregatirii, doar ca sa aibe un job in vest. In tot timpul ala, Europa i-a obligat sa accepte discriminarea cand fara discernamant i-a categorisit pe toti romanii drept tigani. Si ma refer la termenul categorisit drept peiorativ in DEX si interzis ca fiind discriminatoriu. Dar chiar si asa, chiar daca era o adresare incorect politic si de principiu condamnata, mi-e greu sa uit cu ce texte a castigat Sarkozy presedintia Frantei sau ce alte povesti aveau in ei italienii, nemtii, olandezii la adresa romanilor. Dar romanii au acceptat pentru ca isi doreau vestul si li se parea ca nu au ce oferi in schimb. In plus ei nu se identificau cu cei care dadeau acel termen peiorativ.

A fost apoi momentul NATO. In timpul razboiului din Iugoslavia, NATO a avut nevoie de Romania si a bagat-o pe repede inainte in alianta, pentru ca sa ii poata folosi spatiul. A fost un moment in care un presedinte mai zurbagiu de felul lui a reusit sa negocieze ceva. Sub acelasi presedinte si din alte ratiuni si nevoi romanii au fost primiti si in UE. Apoi nu s-a mai intamplat nimic. Vesticii au inceput sa se bata pe ceea ce aveau romanii de oferit. Un port la Marea Neagra, forta de munca ieftina si calificata, alternativa pentru bazele NATO la turcii cei zurbagii, etc, etc.

Romanii au sperat sa intre in Schengen, dar mai mereu s-a gasit cineva sa zica nu. Au vazut cum altii intra in fata lor, gen Croatia. Au vazut apoi tot vestul primind in urale refugiati. Cum s-or fi simtit ei cand vedeau in gari si aeropoarte blondele vestului cu pancarte pe care scria Welcome refugees, care refugiati veneau doar sa le strice zona de confort si lifestyle-ul vestic. Desi au pus umarul la economia europeana, ei nu au fost niciodata asteptati cu Welcome. Din contra, au fost trimisi acasa ca tigani. Cireasa pe coliva a venit odata cu conflictul din Ucraina. Cum te simti ca roman, cand ti se cere sa ii ajuti pe vecini din saracia ta, iar ei iti rad in nas cand se dau cu Porschane si Rollsuri toata ziua prin Monaco.

Pot fi acuzat de exagerare, dar si metafora are rostul ei.

Asa e, trebuie sa accept ca in timpul asta, unii dintre romanii mai scoliti s-au ridicat in multinationale si au emigrat cu capul sus. Nu doar managerii dar si medicii au fost bine primiti de vestici. Si alti romani bine pregatiti. Intelectualii, cei cu functii au avut parte de adresare politic corecta. Nu li s-a spus in fata cu termenul peiorativ, eventual erau barfiti dar nu in fata.

Acasa insa, toti incepeau sa se sature de asteptare si de conditii. Pe de-o parte asteptau sa intre in Schengen, pe de alta de la capitala europeana veneau tot felul de cereri si conditii. Pe multe oamenii nu prea aveau cum sa le inteleaga. Loveau in traditiile si ideile lor fara sa le dea ceva la schimb.

Spuneam eu ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat. Europa nu a negociat cu romanii, ci le-a impus tot felul de lucruri ca sa ii primeasca. Romanii nu au avut putere de negociere sau cel putin nu au stiut ca pot avea, asa ca au acceptat cam tot. Pe asta au mizat cei ce nu ii voiau pe romani in Europa, acestia au inceput sa le explice cum e cu mandria. Sa le-o starneasca. Oamenii simpli, satui de corvoada au fost primii care s-au aliniat. Au urmat si altii, frustrati ca dupa ce au muncit pentru vest s-au trezit cu un sut in fund doar pentru ca nu aveau pasaport de culoarea corecta. Asa au inceput sa creasca si sa se dezvolte grupurile si gruparile celor revoltati. Inamicii Europei s-au folosit din plin de frustrarile lor si i-au alimentat emotional cu sloganuri de mandrie nationala si suparare anti europeana. Din pacate Europa e prea ocupata sa salveze planeta de la CO2, sa lege dopul de sticla, sa schimbe pampersii la refugiati, in mare de orice altceva, mai putin sa ii bage in seama pe romanii care deveneau tot mai incrancenati. La un moment dat unii prin Europa si prin Romania au gandit sa ii salveze pe romani si au decis sa dea o alternativa la partidele vechi si sa infiinteze o camilo struta de partid de dreapta cu idei asa zis progresiste venite din stanga. Parca nu era destul pentru romanii ale caror valori au fost terfelite, au mai primit si cateva lingurite de curcubeu neo progresist. O chestie pe care cei care au fost acceptati si s-au ridicat in lumea internationala au acceptat-o. Unii mai mult pentru ca le aducea avantaje. Vorbim din nou de interese si de o negociere bazata pe acele interese. Noua aparitie a inceput sa dea la gioale celor cu titlu de istorici. Pe un stil de negociere mai degraba sovietic, care nu facea nici o concesie, ci doar cerea de la toti si cu o atitudine un pic marxista de tipul cine nu e de acord cu noi e prost si nu merita sa fie bagat in seama (ba chiar flagelat), a creat fara sa isi dea seama o perdea de fum care a indus supararea generala inspre politicienii care nu mai comunicau cu poporul. Multi din cei ce au aderat la noua formatiune traiesc decent in zona de office a multinationalelor si nu prea inteleg ce se intampla pe shop floorul acelorasi multinationale. Ei nu vad ca cei de pe shop floor ii considera vinovati de neimplinirile lor si nici nu le trece prin cap ca oamenii din productie ii considera incompetenti si ca dau vina pe ei pentru esecuri, ca ii considera un fel de postasi care doar transmit ordinele strainilor. Asa ca cei din zona blue collars au inceput sa se uite spre partide care sa ii reprezinte, care sa lupte cu neghiobii de manageri vanduti strainilor, cu noii vatafi care ii “exploateaza”. Daca nu ma credeti incercati sa obtineti un feedback sincer de la ei. Nu cel din evaluarile confidentiale care ajung la sefi cu nume si prenume, ca s-au prins si ei de mult de asta.

Partidele vechi nu s-au prins de ce se intampla. Desi au fost semnale, desi partidele noi au inceput sa creasca si sa adune adepti, cei aflati in zona de comfort nu au prins mesajul. Distanta dintre ei ei popor devenise prea mare. Ei au crezut ca daca maresc salariul minim pe economie va fi suficient. Nu au realizat ca efortul inflationar a sters cu buretele tot acest praf in ochi. A mers la inceput, dar dupa cateva mariri oamenii au vazut ca nu ii ajuta. Asa ca s-au dus spre alte promisiuni de buna stare. Chiar daca promisiunile cele noi sunt utopice, macar sunau bine, cantau muzica pe care acei oameni sperau sa o auda.

Astazi suntem la momentul in care romanii cei obedienti s-au rasculat. Explodeaza iar mamaliga. O gluma spune ca atunci cand in sfarsit suntem primiti in Schengen, nu mai vrem acolo.

Eu zic ca vrem cu vestul. Eu cred sincer ca ne place mai mult in vest, nu prea am auzit de prea multi sa emigreze in est. Doar ca vrem sa avem o alta forma de negociere. Romanii vor cere sa fie ascultati si bagati in seama. Intrebarea este daca cei din vest vor fi suficient de afectati sau de interesati in a sta de vorba cu noi in noile conditii puse de noi. Mai sunt si cei ce agita spiritele, amicii de la rasarit care nu ne iubesc dar au nevoie de noi ca sa starneasca un pic apele prin lumea europei de vest. Acesti prieteni desinteresati, care ne-au jumulit in trecut timp de zeci de ani sunt in pierdere de viteza si acum trebuie sa ii dezbine pe cei din vest ca sa poata sa se exprime. Au si ei punctul lor de vedere si nu vreau sa comentez daca au dreptate sau nu. Singurul meu comentariu tine de faptul ca romanii au inceput sa le faca jocul celor din est din cauza ca cei din vest nu le-au apreciat suportul neconditionat. Asa ca atunci cand “elita” se mira si se plange de alegerile poporului, ar trebui mai intai sa isi recunoasca greselile. Altfel nu le va putea indrepta. Sa dea vina pe troli, boti, roboti, tiktocki sau alte cele, nu ajuta. E ca si cum nu se vor considera vinovati de deciziile si alegerile lor, ori daca nu se considera vinovati nu au ce sa indrepte. Daca nu au ce sa indrepte… nu o vor face. Vor insista in greselile de pana acum cautand vinovati in alta parte. Iar cei din popor vor urma pe cei care le spune ce vor sa auda si vor alege chiar sa se indrepte spre prapastie daca aud cantecul care le place. Au mai facut-o si in alte randuri. Sa dai vina pe platforma care faciliteaza mesajele nu rezolva problema mesajelor. Mesajele vor gasi alta cale sa isi atinga tinta. Ca sa le contracarezi, trebuie sa ai o viziune si un mesaj mai bun.

Iar daca Europa se intreaba mirata ce naiba i-a apucat pe mamaligari, de ce nu le mai place sa-si manance sarmalele cu polenta si prefera sa se intoarca la mamaliga,  pai sa se uite putin in urma, la modul in care i-a tratat. Nu, nu pe cei pe care i-a pus vatafi la comanda firmelor ci pe cei condusi de acesti vatafi. Ma veti intreba de ce unii oameni cu stare s-au aliat cu nemultumitii din patura de jos. Poate s-or fi saturat si ei sa ajute vecinii de la nord in timp ce vecinii ne rad in nas din Rolls Royce. S-or fi saturat si ei sa fie tratati ca natiune de rangul doi in ciuda banilor pe care se duceau sa ii cheltuie in vest.

Ca si concluzie, nu are rost sa cautam vinovatii in alta parte. Fiecare din cei care se uita dupa vinovati si considera ca problema nu e la ei in curte, ar face bine sa isi re-evalueze pozitia. Si politicienii care au pierdut adepti, si elitistii care nu inteleg ce i-a apucat pe talpa tarii, chiar si europenii care nu cred ca au nevoie de romani. Ultimii chiar mai mult decat restul, nu de alta, dar pare ca incep sa se lamureasca cat de simpatici sunt cei pe care ii asteptau cu Welcome refugees si cat de nasoi sunt cei care le fac treaba prin tara.