negocieri in vremuri de votare

 A trecut primul tur de alegeri prezidentiale. Trecand peste surpriza rezultatelor nu pot sa nu remarc cat de actuale sunt principiile pe care le predic in cartea mea de negociere.

Inca de pe coperta spun ca in viata nu primesti ceea ce crezi ca meriti, nici ceea ce crezi ca ti se cuvine. Ci ceea ce reusesti sa negociezi.

Daca va uitati la cei ce se credeau indreptatiti sa primesca voturi si ce mofluzi au ramas, ramane ca am dreptate. Au primit fiecare ceea ce a negociat.

Spun eu in carte, ca daca ai putere de negociere, castigi. Ca sa ai putere de negociere trebuie sa ai informatii. Ei bine ia uitati-va unde au dus sondajele mascarite si manipulate. Nu l-a vazut nimeni pe adevaratul concurent. Pe baza unor sondaje mega falsificate unii din candidati s-au omorat intre ei, s-au balacarit in fel si chip, au scos de la naftalina toate rufele murdare si le-au atarnat pe toate gardurile. L-au ignorat insa pe cel care nu se vedea in sondajele aranjate, asa ca acesta a trecut in fata fara sa il deranjeze aproape nimeni. Au ignorat si vechiul proverb romanesc care zice ca daca doi se bat, al treilea castiga. Acum s-au batut vreo cinci. 

Nici nu stiu cum sa calific asta, lipsa de informatii sau intoxicatie deliberata cu informatii false.  Cum ziceam, pe baza informatiilor gresite nu credeau ca ii va afecta, asa ca nu au “negociat” si cu el. L-au lasat in pace sa isi faca jocul. Omul a fost suficient de inteligent sa negocieze doar cu cei al caror vot il cerea. Si nu a zgandarit cuibul de viespi. S-a mai intamplat ceva. Candidatii au ignorat complet un principiu de baza in marketing, Ce anume isi doreste clientul? Alegatorul de data asta. Ei bine, au descoperit dupa ce s-au numarat voturile. Alegatorul e satul de mofturile vecinului din nord care se victimizeaza in masini de lux. Alegatorul e satul de reguli care sa il protejeze de el insusi. Alegatorul e satul sa auda cum toti cei alesi pana acum l-au tot furat.

Deci, fara informatii bune, si-au dat in freza toti. Au mai pierdut si vremea cu referendumul prin care primarul general al capitalei vrea puteri discretionare. Oare ce se va intampla in ziua in care alegatorii bucuresteni vor pune un mic dictator cu toate acele puteri? I-as aminti acelui primar ca nimic nu e vesnic. Si ca ceea ce face el este o negociere.

A mai castigat puncte un candidat. Mai repede o candidata. Ea nu s-a bazat pe informatii, ci a produs informatii. A speriat pe toata lumea cu sondajele ei. I-a facut pe toti concurentii sa se certe, sa se omoare intre ei. Practic in lupta ei pentru primul loc i-a netezit calea celui pe care il ignora sau pe care il ajuta cu sondajele produse. Daca imi recitesc cartea, as ajunge la capitolul in care predic puterea concurentei. A creat o concurenta artificiala prin care pe unii i-a adormit – convinsi fiind ca au avans in timp ce pe altii i-a facut sa para mai slabi decat erau, iar in cele din urma chiar au devenit atat de slabi.

Problema ei e alta. Prin faptul ca l-a adormit pe cel din coltul rosu a ajuns in finala. Doar ca in finala a uitat de puterea de negociere a concurentului. Puterea pe care o are coeziunea celor ce l-au votat. Cei care se considera fraieriti in mod constant de catre asa zisele elite. Pentru ca astazi a ramas un vot al white collars versus blue collars. Blue collars sunt satui de managerii prost pregatiti de la lucru. Nu ii mai vor si la carma tarii. Asa ca daca e sa prezic ceva, as spune ca cei aurii si cel putin jumate din sustinatorii rosii vor vota alaturi de cel care a produs supriza. Ori asta inseamna peste 50%. Poate gresesc in analiza mea, dar mai repede ii vedeam pe cei de dreapta sa voteze rosu ca sa nu iasa candidatul necunoscut decat invers. Cei de dreapta au mai facut-o impotriva lui Vadim. Pe cei de stanga nu ii vad sa o faca. Campania de denigrare si a votului de blam care au inceput impotriva candidatului surpriza poate avea efecte adverse, ii poate infuria pe cei considerati prosti si efectul poate fi complet opus celui scontat. Si oricum in timpul atat de putin ramas cam dificil sa poti produce toate acele povesti sau informatii care sa schimbe paradigmele. Nu imposibil, dar dificil si scump.

Ramane sa vedem ce iese. Cum spuneam si in carte, o negociere nu se termina niciodata. Mai mereu apare ceva nou de negociat.

Si mai avem anul asta inca multe de negociat, un candidat, o echipa de comanda, un guvern, un parlament…

Iar daca ma uit cu putina atentie, negocierea de acum inseamna un efort insemnat pentru ca un anume candidat sa ajunga presedinte, un fel de presedinte al CA (consiliul de administratie). Un presedinte care este la mana parlamentului. Care parlament, prin cei ce obtin majoritatea parlamentara pot decide prim ministrul - acel CEO care conduce in realitate Romania. Si tot parlamentul voteaza legile pe care apoi presedintele ... daca nu are obiectii foarte pertinente trebuie sa le cam semneze. Din nou o problema de informatii, o parte din ele se gasesc in Constitutie... nu cere mult timp sa citeasca cineva carticica aia...

 Post Scriptum – in toata povestea asta, vedem un partid care a iesit extrem de sifonat. Este cronica unei morti anuntate. Pardon, sinucidere. Au facut pact cu inamicul lor politic. Nu doar ca si-au lasat inamicii sa le demoleze liderul, ci au participat de multe ori activ la aceasta flagelare a sefului lor. Au facut-o si in trecut, cu capitanul de vapor, au facut-o si acum cu cel care tocmai isi termina mandatul. Ma intreb azi, ce e mai rau, sa zbori cu avion privat la intalniri oficiale sau sa zbori cu avion privat platit de cei ce au nevoie de semnatura ta la formula 1? Oare noul presedinte, oricare ar fi el, cum o sa se duca la intalniri afara din tara? Cu trenul? Sau nu isi face acea parte din fisa postului si nu se duce? Si nu in ultimul rand, cand s-au tradat si omorat intre ei, a contat vreo secunda ce isi dorea cel ce punea stampila? Ma indoiesc, mai ales de cand am vazut ce candidat au produs la primaria Timisoarei, un candidat in favoarea celorlalti. Nu departe de ei sunt si vechii lor concurenti si parteneri. Nu atat de rau, dar si ei sifonati din plin.

restructurare

 Trump isi face echipa. Unele nominalizari par a fi la misto. Dar sa nu uitam ca omul a fost protagonistul unui show TV care se numea ‘’the apprentice’’ – ucenicul. Un show in care facea interviuri cu pretendentii la joburi. Ii angaja, ii hamalea si ii evalua.

Acum pare ca face la fel, nominalizeaza multi tineri. Unii dintre ei cu o atitudine destul de directa. Satui de corectitudine politica. Satui de socialism mascat in egalitaritarism. Unii satui si de dictatura ofensatilor din orice. Ca mai nou nici sa glumesti nu mai poti ca sa nu se simta vreunul sau vreuna atacati. Am vazut si pe unii ceva mai varstnici printre nominalizati, astia sunt satui de lipsa de raspundere. Si de coruptie guvernamentala. Coruptie care se manifesta in multitudinea de agentii si organizatii care iti dau voie sau nu sa ai initiativa. Exact! Agentii care dramuiesc baza dezvoltarii americane, initiativa.

Acele agentii care definesc daca ai voie sau nu sa prestezi in anumite campuri de activitate. Sunt aceleasi agentii cu care cei care o dau de gard se acopera. Stiu ca produsul meu afecteaza pe cei care il folosesc sau consuma, dar sunt acoperit, am avizul, am licenta, am aprobarea agentiei sa il pun pe piata. Daca aveti vreo problema, adresati-va guvernului, sa va plateasca din banii contribuabililor pentru ca ei mi-au dat voie. Agentia lor a spus ca produsul e bun, e responsabilitatea lor. Ca doar pe banii contribuabililor agentia s-a angajat sa ii protejeze pe acesti contribuabili. Responsabilitatea mea a fost sa ii corup sau sa ii fraieresc pe cei din agentie si apoi sa va iau banii.

Am mai vazut chestia asta prin corporatii. Am vazut comisii de toate felurile si angajati platiti sa frece menta. Ca sa justifice niste alte joburi de manageri. Am vazut si comisii al caror scop este sa se ocupe de corectitudine politica. Rezultatele lor se vad atunci cand din firma sunt dati afara cei ce trag (pentru ca au rabufnit in vreun fel) ca sa fie pastrati cei ce sunt acoperiti de reguli si proceduri facute parca pentru politicieni.

Am vazut si ce se intampla atunci cand rezultatele financiare nu sunt prea fericite, cand firma merge nu prea bine, cand prapastia dintre management si oamenii care fac treaba este imensa, iar viitorul nu pare sa arate prea fericit. Daca cei ce tin fraiele corporatiei nu se pricep ce sa faca, corporatia dispare sau ajunge pe mana unora care se pricep. Iar cei ce se pricep fac chiar asta – se numeste restructurare de cele mai multe ori. Oamenii care se pricep nu stau prea mult la discutii. Organigrama foarte fancy care spune ca trebuie sa fie ocupata de un anume % de oameni de anume etnie, de anume culoare, de anume religie, sex, orientare etc… incepe sa fie schimbata cu organigrama care spune ca oamenii care primesc roluri trebuie sa stie naibii ce au de facut. Si ca fac foarte bine ce au de facut. Pentru ca altfel se scufunda barca si se duc toti la fund indiferent de orientare religioasa, politica sau sexuala.

Cam asa vad eu azi America. Cei ce trag sa tina USA corporation pe linia de plutire au cam terminat resursele. Asa ca au votat un alt Consiliu de administratie si vor un nou CEO. Unul care le-a promis sa faca restructurare si prin asta sa faca rost de bani. Ca sa faca rost de bani va lua decizii dureroase. Am vazut ca a pus doi corporatisti intr-un asa zis minister al eficientei. Cei doi vor sa reduca din cele 450 de agentii guvernamentale diferite. Ca un bun roman cam inteleg ce se doreste sa se intample pe acolo. Daca cei doi reusesc, se vor pierde multe joburi de fii si fiice, de nepoti, matusi, amante sau datorii politice. Va fi dureros. Si cei indurerati se vor ridica sa isi ceara drepturile proaspat pierdute. O chestie pe care nu ai s-o vezi la noi.

Doar ca in corporatii se mai intampla ceva. Dupa ce trece furtuna, dupa ce lucrurile se pun la punct si corporatia incepe sa functioneze, apar iar pensatii si ofensatii. Care isi cer drepturile. Pentru ca da, intr-o organizatie functionala, care livreaza, lucrurile par simple. Si atunci oricarui nepriceput i se pare ca poate conduce. Ala va fi momentul in care vor avea din nou putere cei ce castiga usor banii prostind pe altii. V-ati intrebat de ce California e de stanga ? Pai ia uitati cat castiga unii din show business. Ce usor fac bani. Si ce multi bani. Comparati cu cei ce muncesc in agricultura sau pe banda de montaj in industrie. Si veti intelege ce nu pot ei sa inteleaga. Pentru ca atunci cand ai milioane facute usor in cont iti permiti sa faci pe desteptul. Iar daca ai facut praf milioanele… trebuie sa fie cineva de vina.

Deci sa nu va asteptati ca faza cu restructurarea sa tina prea mult.

Dar sa ne intoarcem la CEO of US Corporation. Faptul ca a pus in unele locuri oameni fara experienta politica sau fara un discurs bombastic si curtenitor se poate intoarce impotriva lor. Astazi lucrurile arata rau, majoritatea se supune unei minoritati sufocante. Dar ce se va intampla daca majoritatea nu va avea nervi sau rabdare cu noua echipa. Sau se va intoarce iar spre socialismul cel caldut.

Cumva, vazut din elicopter, astazi vedem cum functioneaza socialismul american, si sa sa o citez pe Iron lady – Maggie Thatcher – socialismul se termina cand se termina banii altora. Cei ce au votat au cam ajuns la fundul sacului si vor o schimbare, vor sa iasa din socialism. Dar cand lucrurile se vor indrepta putin... care le va fi reactia? Imi amintesc discutia cu un amic care se simtea rau. In primele zile de tratament a respectat cu sfintenie tot ce a recomandat medicul, dar dupa ce s-a simtit mai bine si-a bagat picioarele in tratament si reguli. Si pana nu a ajuns iar sa il doara nu si-a revizuit atitudinea. Doar ca la recidiva l-a durut un pic mai tare.

In cele din urma, ideea este ca exista speranta pentru americani. Exista promisiunea ca noul CEO va repara din probleme. Si mai exista istoria care se repeta. America s-a mai reinventat de cateva ori pana acum. Sa vedem daca reuseste sau nu. Va ramane solutia de imperiu prin influenta si nu prin ocupatie valida? Va reusi noul presedinte sa o faca mare din nou? Va veni altcineva dupa el sa incerce asta? Vom mai apuca sa vedem ca vine cineva dupa el?

highway to hell

Dupa ani de stabilitate, liniste si crestere economica, iata ca lumea a ajuns din nou sa isi redefineasca ordinea. Iar in acest moment, armatele lumii vestice sunt total nepregatite. Ca efect al pacii dar si al protectiei Aliantei Nord Atlantice, cele mai multe tari au facut cost cutting masiv pe bugetele de inarmare. Cand Statele Unite ale Americii si-au definit rolul de lider si de protector al civilizatiei vestice, au facut-o pentru a conduce si au vrut sa conduca pentru a satura lacomia celor care creasera noul imperiu. Cand nevoile comerciale si de expansiune ale noului infiintat imperiu au depasit granitele lumii noi, interesul lor a fost sa se asigure ca toti aliatii lor depind de ei. 

De ce? Pai simplu, pentru ca noul imperiu avea nevoie sa intre peste sfera de influenta a aliatilor lui. Rand pe rand noul imperiu a propovaduit democratia si suveranitatea popoarelor aflate sub conducerea sau influenta aliatilor. Atunci cand Egipt a ocupat Canalul Suez – aflat in proprietate franco-britanica, europenii au trecut la represalii, doar ca United States i-a oprit. Avea nevoie sa fie principalul pol de influenta pe acea zona importanta din logistica pe mare a comertului in Mediterana. La fel si cand China a cerut Hong Kong, britanicii au dat inapoi nu doar teritoriile luate in gestiune pe 99 de ani dar si cele pe care le aveau cumva in proprietate. La fel a fost si cu Macau care apartinea portughezilor. Si asta in principal pentru ca interesul american nu a fost de partea lor, aveau propriile nevoi commerciale de interactiune cu China. Au lasat de la ei atunci cand britanicii si-au luat inapoi Falkland, dar in rest, au sprijinit din umbra o suma de alte miscari de independenta. La fel a fost si Cipru, acolo unde perfidia britanica a rabufnit si le-a sugerat turcilor sa pedepseasca pe grecii cei visatori de independenta. Rand pe rand Statele Unite si-au intins influenta in America Centrala si de Sud, de unde i-au scos pe europenii care nu mai faceau fata dupa razboi. Portughezii au pierdut meciul pentru Brazilia, Spania a pierdut restul continentului. La fel au sprijinit si incurajat fostele colonii europene din Asia, unde din nou marele perdant a fost Imperiul britanic. Dar si Franta, care i-a lasat cu Vietnamul in brate. La fel au facut si in Kosovo, ca sa se asigure ca au acces ieftin la minele de crom. Nu mai conteaza ca a fost distrus un stat de drept si inlocuit cu unul corupt. Acolo unde coruptia e in favoarea Americii, este acceptata. Iar unde coruptia nu ii avantajeaza, va fi inlocuita cu o coruptie democratica in favoarea lor.
Pentru multi ani, United States of America a folosit puterea sa de negociere in meciul pe care il ducea cu sperietoarea occidentului, fosta Uniunea Sovietica. Uniunea Sovietica era inamicul de care se temeau toti, iar United States folosea din plin puterea de negociere pe care o aveau in aceasta disputa ca sa ii tina pe toti cuminti si astamparati.
Apoi, au facut o greseala. Exact ca in bancul cu batranul evreu, care este vizitat de cei trei fii pe cand tragea sa moara. Cel mare i-a povestit tatalui cum a ajuns mare medic si traieste foarte bine din acea meserie, al doilea s-a laudat ce tare este el ca mare constructor si dezvoltator imobiliar, iar praslea a inceput sa se laude ce mare avocat a devenit el, calcand pe urmele tatalui, si el un fost mare avocat. Praslea chiar a plusat “mai stii tata procesul ala cu care te-ai chinuit tu ani de zile ? ei bine, l-am castigat!“. "Offff, s-a ridicat tatal din pat… mai prostule, pai cu procesul ala am construit casa, v-am dat la scoala, v-am cumparat lucruri scumpe… ai omorat gaina cu oua de aur…’’

Asa a facut si America. A castigat Razboiul rece. A invins Uniunea sovietelor care s-au destramat. Cei ce aveau puterea in republicile sovietice, dar mai ales cei din Rusia, cei ce au lasat victoria din Razboiul rece americanilor s-au umplut de bani vanzand resursele tinute pana atunci sub cheie de comunisti. Si au facut banii astia vanzand mai ales europenilor, preponderent nemtilor. Asa ca aliatii americanilor au inceput sa faca din ce in ce mai multe afaceri cu fostii inamici. Dupa ce s-au vazut si lipsiti de o gramada de teritorii de prin lumea larga au inceput sa se uite cu interes la fosta comunitate comunista, republicile soviete si Europa centrala si de est, adica tarile foste comuniste aflate inainte sub influenta rusa. Au inceput timid cu tarile apropiate Germaniei si apoi din ce in ce mai curajos din ce in ce mai spre est. In timpul asta Rusia, care pierduse controlul sovietelor, se uita cum isi pierde influenta si pe restul tarilor dar face bani cu resursele pe care le vinde fostilor inamici. Economic vorbind, a devenit mai degraba o prietenie. O prietenie pe interese scumpe.

United States of America s-au sesizat. Au inceput sa puna presiuni, mai ales in ceea ce privea Nord stream Zwei… conducta care restabilea o mare prietenie, un fel de New Ribbentrop-Molotov. De la acea conducta a aparut si circul de dupa. Rusia si-a amintit ca avea totusi statut de mare putere si a reactionat. Nu ne lasati conducta, nu va lasam in Ucraina. Cumva, aliatii americanilor au facut ce li s-a spus. Au renuntat la conducta. Au renuntat la mai multe. Pe fata, ca pe din dos le iau cum apuca de prin tari care au devenit brusc amicele cele mai bune ale rusilor. Nu trebuie sa fii foarte smecher sa te prinzi ca fostele colonii europene din Asia s-au aliat cu rusii impotriva americanilor. Semn ca ceva nu a mers in incercarea americanilor de a deveni imperiu prin influenta si nu prin ocupatie.
In timpul asta United Stated… ca orice imperiu, a devenit lenes. A devenit corrupt si scump in interior. In Imperiul roman, cei adusi de peste tot la Roma, ca sclavi, ca servitori, ca soldati… au inceput in timp sa isi impuna ideile si sa macine puterea imperiala. La fel vedem cum America se sufoca sub propriile povesti oxymoronice despre democratie si hegemonie in acelasi ambalaj. Cei veniti de peste tot sa traiasca mirajul american, au adus cu ei si problemele de acasa. In loc sa se adapteze si sa se integreze au inceput sa ii transforme pe cei gasiti acolo. Iar America a inceput sa sufere. A inceput sa simta durerea economica din cauza zonei de confort in care s-a complacut in ultimii ani. Lacomia americanilor i-a facut sa isi tina la san un sarpe destept si implicit sa il imbogateasca pana cand l-a transformat in dragon. Si ca sa iasa din suferinta are nevoie de bani. Asa ca se va intoarce impotriva amicilor din alianta. Le va cere taxa de protectie. Sau le va cere bani pentru armele pe care le va vinde. Le va cere sa isi faca iar armate, pentru ca nu poate sustine conflictul pe atat de multe fronturi. 

Amicii vor cumpara sau vor produce propriile arme. Desi au jucat murdar pe alocuri cu America, facand bani pe spatele influentei si protectiei americane in timp ce se dadeau in barci si cu fostul inamic rusesc se vor simti frustrati de noua oranduire. Se vor vedea concurati intr-o forma pe care o vor considera neloiala si apasatoare. Si vor avea o problema serioasa de pozitionare economica. Cu rusii sunt certati, macar de fatada, cu chinezii e complicat, deja inunda vechiul continent cu toate produsele lor, africanii sunt prea lenesi ca sa aibe forta ca sa devina o piata serioasa, iar latino americanii sunt cam in alt film. In plus, luati de valul ipocriziei americane, europenii mai au si problema salvarii planetei din ghearele dioxidului de carbon, o problema pe care nu o impartasesc si ceilalti, asa ca in timp ce ei salveaza planeta, fostele colonii o afuma din greu. Din pacate pentru ei, prostia numita climate change nu i-a ajutat sa gaseasca o alternativa solida la energiile conventionale asa ca Europa este in recesiune. Si dependenta de vechile forme de energie pe care le cumpara pe sub mana de la rusi. Sau arabi. Alte foste colonii ajutate de americani sa se „elibereze” si sa se intoarca impotriva vestului.  Si acum ori accepta solutiile chinezesti la climate change ori spera sa se impace America cu Rusia si sa curga iar energia ieftina, mai ales ca America este mai inundata de chinezi cu jucarii decat Europa. Iar Europa in recesiune este fortata sa se inarmeze cu banii pe care tocmai nu ii mai are la dispozitie din cauza recesiunii.

America incearca sa se trezeasca, dar asta va duce la framantari interne. Rusia isi joaca ultimii asi. Europa e prinsa la mijloc, incapabila de o Uniune pe bune, arabii isi numara banii iar China vrea sa stea la masa nasilor si are argumente solide. Si toti se inarmeaza de zor asa ca  lumea sta pe un butoi de pulbere care isi asteapta scanteia…
Asa ca intrebarea care se pune acum este daca Alianta Nord Atlantica se va transforma intr-o placinta Indo-Pacifica sau intr-o petarda apocaliptica…