451 Fahrenheit… temperatura la care arde o carte. Asa pretinde Ray Bradbury, cel care a a prezis cum o sa arate lumea in 2081. O lume in care cartile vor fi arse, ca sa opreasca transferul de informatie iar lumea sa se bucure de tehnologie si sa se opreasca din gandit. Un fel de Romania de azi, dar fara sa fie nevoie sa dea foc la carti… statistic vorbind, suntem tara cu cele mai putin carti vandute sau citite, cu peste 42% din populatie care nu a citit nici o carte in ultimii doi ani.
Una din
cele mai mari greseli pe care le facem ca oameni este sa citim. Cititul poate
fi foarte periculos, o spun din proprie experienta.
Uite cu ani
in urma am citit niste carti despre Hong Kong scrise de un tip James Clavell.
Niste carti de aventuri cu putina aroma de istorie a formarii si transformarii
celebrei insule. Apoi mi-am dorit sa vad acele locuri. Eram prea sarac pentru a
imi permite un bilet de avion si o cazare in zona… doar ca cititul e o chestie
diabolica si vine la pachet cu oferte la fel de satanice.
Primisem o
oferta sa plec pe un job mai bun si mai bine platit, cand seful meu m-a sunat
si mi-a dat pe la nas cu o alta super oferta “bai, ai grija sa nu pleci in
concediu luna viitoare pentru ca o sa mergem la Hong Kong la o sedinta si o sa
fie misto”. Adica, desi nu imi permiteam din salariul meu sa ma plimb la Hong
Kong, mergeam pe banii firmei acolo. Daca nu ma punea Satana sa citesc si sa
imi doresc sa vad locul, plecam pe jobul mai bun si mai bine platit, asa… am
renuntat la oferta ca sa vad Hong Kong. Nu doar ca l-am vazut, dar apoi am
devenit abonat la delegatiile pe Hong Kong si China. Un intreg chin! Zboruri de
peste 12 ore, jet leg si acomodarea cu alt fus orar, si peste toate astea multa
munca, sedinte, batai de cap. Si nu doar munca, dar si mai multe
responsabilitati si… evident si mai mult de invatat si implicit de citit.
In timpul
asta, altii, erau promovati in joburile de acasa. Castigau mai bine si dormeau
in patul lor in fiecare seara. Si nici nu ii punea nimeni sa citeasca si sa
afle chestii noi, erau laudati pentru ceea ce stiau fara sa mai trebuiasca sa
mai citeasca.
Problema la
mine nu a fost doar ca am avut mult de munca si de invatat, dar m-am si virusat
cu asta. In loc sa imi adun bani ca sa imi cumpar o masina frumoasa, sa imi iau
o casa mai mare, am ramas bolnav cu prostia asta, ca imi trebuie mereu sa
calatoresc, ca sa vad locurile despre care am citit. Chiar si acuma cand scriu pe
blog, iar sunt teleleu prin Asia. Asta dupa ore de zbor, trambalari, oboseala.
Asta in loc sa fii stat naibii acasa, sa ma uit la colinde si sa mai dau o tura
pe la frigider, ca doar cu ocazia sarbatorilor ar fi fost plin cu sarmale si alte
chestii normale de mancat.
Asa cum ar
face niste oameni normali, pe care nu i-a imbolnavit prostia aia de citit.
Iar
calatoritul asta nu e doar obositor, dar e si frustrant. Uite ca ziceam de Asia
pe care o tot vizitez de-a lungul a peste 25 de ani. Am vazut cum au iesit
unele tari din mizerie si s-au umplut de tehnologie. S-au umplut de
infrastructura, de zgarie nori, de sosele, de lumini care iti fura ochii
noaptea. O alta lucratura diabolica! Da dependenta, te face sa revii. Vezi cum au trecut de la drumuri pe pamant
batatorit, cel mult pietruit la sosele suspendate si autostrazi cu cate patru-cinci
benzi pe sens, cu intersectii incalcite ca spaghetele pe mai multe nivele de se
incurca navigatia pe ele. Si pline de masini, semn ca lumea isi permite. Asta
in conditiile in care tot in acesti ani, unii dintre ei au trecut de la
locomotive pe abur la trenuri de mare viteza, care merg cu peste 350 km/h. E
drept ca in aceleasi locuri vezi si civilizatia oprita la nivel de tuk-tuk sau
mobre legate la niste tiriflisti de te ia cu capul inainte sa urci in ele.
Chiar daca pe mobre scrie Honda sau Yamaha. Si odata ce te lovesti de locurile
pe care le vizitezi descoperi ca nu ai citit destul, asa ca o iei de la inceput
si iar te pui si citesti… si piticul de pe creier iar gaseste o destinatie noua…
Acasa, e in
regula. Nu s-a intamplat mare lucru. Calea ferata a putrezit de tot, iar autostrada
asteapta sa isi termine ursii cina sau pranzul ca sa pota trece pe acolo. Cel
mai provocator lucru vine din partea politicului, unde oamenii se cearta daca
sa voteze sau nu pe unii care le promit steaguri si biserica sau pe cei care le
promit progres, dar nu prea stiu pe unde sa il gaseasca.
Poporul
trebuie sa fie informat, asa ca se uita la televizor sau pe facebook ca sa isi
faca o opinie. Asta e bine, pentru ca nu le mai ramane timp de citit. Nici de
calatorit. Asa, oamenii pot avea o viata buna, de calitate, cu un comfort rezonabil
care este intrerupt din cand in cand de lamentarile celor care se considera
sclavii vestului. Acest vest abominabil care ne seaca resursele si uneori
incearca sa ne scoata din zona de comfort.
Un tip aparent
destept, cred ca Ezra Pound, spunea ca un sclav este acel om care asteapta sa
vina altcineva sa il salveze. As spune ca e o mare prostie. Cum adica, daca tu
nu ai chef sa muncesti, nu muncesti! Esti liber, esti independent, esti chiar
suveran pe ceea ce tine de tine. Probleme fac doar tampitii care au citit prea
mult si isi imagineaza ca toata lumea e ca ei sau ca trebuie sa ii inteleaga.
Uneori si cei care pretind ca au citit si se dau progresisti. In ambele cazuri ne
vand vestului asupritor. Ne dau pe gratis si ne pun sa muncim.
Ma gandesc
serios ca intr-o zi sa ma opresc din citit. Si din calatorit. Sa incep sa
investesc in mine. Sa ma informez de la stiri, de pe facebook… etc Mi-o fi si mie mai bine sa frec menta pe
canapea uitandu-ma la televizor in loc sa umblu creanga prin lume. Si poate si
mai comod… doar ca … piticul de pe creier spune ca ziua aia mai trebuie sa mai
astepte… mai am inca destinatii si carti
pe lista…
