dilema prizonierului

 Am scris o carte despre negocieri si spuneam acolo ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat. Cred sincer in aceasta afirmatie pentru ca mi-am demonstrat-o de prea multe ori.

Ma intorc catre societatea de astazi si vad o ruptura imensa intre partide, intre oameni, intre diferite categorii sociale sau in cazul acelei categorii sociale. Totul vine din faptul ca oamenii desi au aceleasi interese au decis cai diferite de a isi atinge scopul. Sa luam de pilda partidele politice. Interesul fiecarui partid este sa ia puterea. Acuma, ca sa ajunga la putere toti predica bunastarea cetateanului votant iar o data puterea luata, cam toti au acelasi obiectiv, sa o foloseasca pentru a le merge lor bine. Oamenii au inceput sa isi cam piarda increderea in cei care au fost la putere pana acum pentru ca nu prea au sesizat diferente in ceea ce priveste interesul lor individual si nevoile lor personale.

Desi mie personal mi se pare ca la noi in tara tocmai am trait o perioada de bunastare fara precedent, nevoia politicului din opozitie, de a arata cat de rai sunt cei ce au puterea a indus o perceptie mai degraba negativa asupra acestei bunastari. Am avut recent o remarca apropo de copiii rasfatati. Cei care au avut tot timpul la dispozitie orice si-au dorit nu pretuiesc nimic, pentru ca stiu ca oricand pot obtine ce vor. Spre deosebire, cei fara posibilitati, au invatat sa lupte si sa pretuiasca orice le da viata si orice pot obtine. Ca sa fiu foarte plastic in exemplificare, un pusti de bani gata trateaza cu nepasare masina scumpa primita cadou de la parinti, in timp ce un pusti fara posibilitati va avea grija ca de ochii din cap de masina second hand pe care si-a cumparat-o cu greu.

Si da, societatea este impartita in categorii sociale inegale, dar daca e sa o comparam cu societatea de acum 20-30 de ani, vedem ca zona de comfort, de buna stare este mult mai ridicata, oamenii isi permit sa fie propietari pe locuinte, sa le utileze cu aparate, sa mearga in vacante. Doar ca fiecare isi doreste casa mai mare, aparate mai smechere si vacante mai exotice.

Dar sa ne intoarcem la ziua de azi si la faptul ca este o negociere politica imensa intre cei ce conduc si cei ce i-au votat. O negociere care se bazeaza pe faptul ca votantii se simt fraieriti, deci sunt afectati. Cei ce conduc nu se simt inca afectati prea puternic, mai este timp pana la alegeri din punctul lor de vedere. Si aici as vrea sa vorbesc despre incredere, despre faptul ca actiunile lor duc la lipsa de incredere, care ii va afecta si pe ei si pe cei ce i-au votat. Pentru asta as vrea sa va povestesc despre Dilema prizonierului.

Dilema prizonierului este unul din cele mai dure experimente din lume si implica deopotriva psihologie, matematica si filozofie.

Imaginati-va ca impreuna cu un prieten sunteti prinsi pentru o infractiune destul de grava dar pentru care politia nu are foarte multe probe cu care sa va incrimineze. Din cauza asta politia va va face o oferta, recunoasteti tot si plecati liber dar pica totul pe amic care va face 10 ani de puscarie. In acelasi timp si amicul primeste aceeasi oferta, sa recunoasca si sa dea vina pe dumneavoastra ca sa plece liber in timp ce dumneavoastra veti ramane 10 ani in puscarie. Daca ambii tradeaza cealalta persoana, veti face fiecare cate 5 ani de puscarie. In schimb daca nici unul nu tradeaza, politia nu prea are multe argumente si atunci ambii scapati mult mai repede, sa spunem in 3 luni cat poate dura ancheta. Deci … care sa fie scenariul pe care ati merge?

Teoria jocului spune ca in mod traditional, strategia dominanta si cea mai buna este sa tradezi, pentru ca nu conteaza ce va face cealalta persoana, asa iti maximizezi sansele sa iesi cu cea mai buna oferta. Aici devine dilema prizonierului interesanta, pentru ca daca ambii au incredere unul in celalalt si vor fi dispusi a lua un risc personal, ambii vor iesi mai castigati si individual.

Cam asa functioneaza societatea in general, se bazeaza pe increderea in ceilalti. Incredera asta vine din respectul fata de lege (increderea ca oamenii vor respecta legile si regulile), din faptul ca in general oamenii  sunt cinstiti si in general oamenii sunt buni. Noi suntem toti mai buni ca si grup daca avem incredere unii in ceilalti. 

Dilema prizonierului arata ionsa ca nu doar egoistii sau oamenii rai pot fi o problema, ci mai degraba frica de a nu fi tradati de un egoist sau un om rau ii poate face pe toti sa devina o problema. 

Increderea este unul din cele mai importante elemente ale umanitatii, fara ea societatea nu functioneaza deloc bine si are derapaje semnificative.

Am inceput prin a comenta despre clasa politica si relatia cu votantii. Acolo in societate este cel mai puternic vizibila. Modul in care se aplica legile dau incredere sau lipsa de incredere. Modul in care sunt tratati cei mai putin norocosi arata cat de multa incredere exista sau lipseste.

La fel functioneaza lucrurile si in firme. Daca oamenii au incredere in cei ce ii conduc, daca ii vad fiind corecti si drepti, vor avea incredere in ei si ii vor urma. Altfel, asa cum spune si dilema prizonierului, vor alege calea care le promite maximizarea sanselor pentru iesire din problema. De aia spun celor din echipele cu care colaborez ca obiectivul comun trebuie sa fie ai puternic decat agendele personale, asa pot toti sa colaboreze si sa isi construiasca acea incredere. Asa pot toti sa castige. 

Din pacate, in societatea de astazi individualismul si agenda personala sunt atat de ridicate incat increderea a ramas undeva in desuet. Cei mai multi din cei ce conduc sunt atat de egocentrici incat nu mai lasa nimic si pentru cei cu mai putine sanse. Ori asta rupe lumea intr-o multime de bucatele mici si fara putere. In lipsa increderii, aliantele se rup, oamenii nu se pot baza decat pe ceea ce pot face individual, adica isi vor maximiza sansele. Vor trada, vor fi tradati si vor pierde separat in loc sa castige impreuna. Pana cand nu vor invata cat de mult ii costa, pana cand nu vor realiza cat sunt de afectati incat sa isi schimbe modul de negociere, cam asta va fi modelul.

Iar cei ce predica increderea, vor parea niste naivi, vor fi inlaturati si/sau ignorati.

Spuneam in cartea mea despre stilul rusesc de negociere. Sunt celebri pentru ca nu fac concesii, iar daca li se face o concesie, considera ca li se cuvine si nu dau nimic la schimb. Ca sa faca si ei concesii trebuie sa fie afectati puternic si fie foarte vizibil faptul ca sunt afectati. 

Se pare ca astazi, indiferent cat de mult nu ne convine, suntem toti prizonierii acestui model, care distruge increderea si ne transforma in niste egoisti.