Va amintiti ce a ramas in cutia Pandorei? Speranta!
Eii bine, conform cu definitia din dictionar, speranta este acel sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei actiuni. Cu alte cuvinte este ceea ce vand toti marii sau micii sarlatani.
Cel mai
simplu exemplu, sa luam bolnavii incurabili care se agata de orice ca sa traiasca,
sa supravietuiasca. Cumpara alifii, icoane, beau lichid de frana, sau de racire, merg in patru labe in jurul
bisericii, sunt capabili de chestii nebanuite iar sarlatanii sunt acolo, gata
sa ii sprijine emotional, sa le vanda speranta pe bani buni. Si oamenii in necaz
continua sa se agate de speranta, chiar daca ratiunea le spune ca fac o
prostie, chiar daca pe langa problema initiala mai apare si o durere de
genunchi sau de sale de la atata mers in patru labe, asta desi li se usureaza
portofelul, dar ei tot nu isi pierd speranta.
Ati vazut
cum sunt si cei pierduti in dragoste. Toti Romeii si Julietele care dau bani la
ghicitoare, la oricine le promite o iubire ca pe Netflix. Acolo nici nu e chiar
asa minciuna, ca pe Netflix mai sunt si drame. Si acolo e o chestie de
negociere simpla, daca nu a iesit iubirea, ghicitoarea zice fraierului ca
celalalt a dat mai mult la alta ghicitoare si a iesit mai tare vraja cealalta.
Asa ca daca vrea sa aibe succes, sa creasca potul, sa mai aduca un plic de bani
ca sa compenseze. Ma mir ca nu a aparut inca in manualul de aritmetica, daca y
este puterea vrajii sa se calculeze x care este contravaloarea de platit. Va fi
usor si pentru stat sa impoziteze prostia, pardon speranta.
Tocmai am spus ca speranta si cei ce profita de ea pot fi legalizate. Si ma refer in principal la politicieni. Ati vazut promisiunile electorale? Cum suna “fara dobanda la credite pentru tot neamul”? Culmea este ca ei nu sunt in stare sa isi taie nici propria dobanda cand vine vorba de banci. Cum e sa auzi la fiecare patru ani “taiem taxele” ca apoi sa le creasca. De vina fiind cei care au pierdut alegerile pentru ca au zis ca le maresc. De aia au si pierdut alegerile, pentru ca nu vindeau gogosi, pardon, speranta.
Va curge
lapte si miere, nu trebuie sa mai munciti, votati-ma pe mine si v-ati scos,
stati toti in vacanta pe banii statului. Va creste salariul minim pe economie
si nu trebuie sa faceti nimic pentru asta, ajunge doar ca respirati. Respiratul este deja
un efort insemnat, nu mai ramane energie ca sa si ganditi.
Daca la
ghicitoare sunt de vina vrajile concurentei, in politic au alti tapi ispasitori,
magarii astia de manageri si
antreprenori, care au bagat salariul in preturi, ce nenorociti! Ca deh, au observat toti ca atunci cand creste
un pic salariul minim explodeaza si preturile ca petardele. Se intampla mereu ca
fiecare promisiune electorala sa aibe un efect colateral negativ mai nasol
decat promisiunea. Dar de aia nu o sa votam niciodata pe cel care zice ca
trebuie sa muncim. Ca doar nu ne-am tampit, noi vrem salariu si vacanta nu
munca. Hopaa… mai apare o chestie aici. Parerea generala ca managerii nu
muncesc. Ei doar dau ordine. Asa ca speranta fiecaruia e sa devina sef!
Si asa
ajungem la speakerii motivationali care ne invata cum sa fim toti sefi si sa
munceasca altii pentru noi. Sau mai lesnea, sa devii patron! Astia nu muncesc
nimic, doar numara banii. Cum suna aia “daca imi dai mie niste bani te invat
cum poti sa devii oricine vrei”. Fantastic, deja imi imaginez o broasca
testoasa cum se duce la un eveniment din asta si apoi incepe sa zboare. Era o gluma, cu unul care a scris o carte ce te invata cum
sa te imbogatesti si care ii facea reclama “daca imi cumperi cartea ai parcurs
deja jumate din drum pana a fi bogat” iar Ion fericit ii arata la Gheo “uite
bai, … am cumparat doua carti, cate una pentru fiecare jumatate de drum”. La
care Gheo “bai Ioane, ce fraier esti, puteai sa cumperi doar una si sa o
citesti de doua ori!”. La care Ion “fraier
esti tu, ca nu zice nici unde ca trebuie sa o citesc, trebuie doar sa o cumpar.
Asa ca gata!
nu trebuie sa citesti, nici sa inveti, nici sa ai un minim de neuroni la
mansarda. E destul sa fii abonat pe Facebook la stiinta care trebuie si le
rezolvi pe toate. Acolo se gaseste expertiza pentru orice problema. Neuronii aia pe care ii ai
sunt degeaba, e chiar riscant sa ii ai, ca daca faci Doamne Fereste igrasie la
mansarda ti se strica si plangi dupa ei. Lasa-te in voia celor ce vand speranta.
Am ajuns o societate care traieste din speranta. Din speranta ca pentru orice lucru pe lumea asta exista o scurtatura. De ce sa muncesti pentru o diploma cand poti sa o cumperi examen cu examen. Sau mai simplu, sa o cumperi de pe net. De ce sa iti bati capul cu un doctorat cand se poate aranja contra cost un plagiat mic acolo. Totul este sa te adaptezi, sa te prinzi cum a ajuns sus cel care conduce, ce bresa a gasit in sistem, ce scurtatura sau promisiune ce nu va putea fi vreodata onorata. Apoi nu trebuie decat sa faci la fel. De ce sa risti sa rezolvi probleme cand poti doar sa te adaptezi si sa spui lumii ce vrea sa auda. In felul asta poti fi oricine vrei. Important este sa ai idealuri mari si sa gasesti pe cineva suficient de sus care sa cumpere promisiunile tale. Sincer, la final nu e prost cine cere banii pe speranta ci cei care o cumpara.
Asa ca daca vrei sa reusesti, trebuie sa devii cel ce vinde
speranta si nu cel ce o cumpara.
