451 Fahrenheit

451 Fahrenheit… temperatura la care arde o carte. Asa pretinde Ray Bradbury, cel care a a prezis cum o sa arate lumea in 2081. O lume in care cartile vor fi arse, ca sa opreasca transferul de informatie iar lumea sa se bucure de tehnologie si sa se opreasca din gandit. Un fel de Romania de azi, dar fara sa fie nevoie sa dea foc la carti… statistic vorbind, suntem tara cu cele mai putin carti vandute sau citite, cu peste 42% din populatie care nu a citit nici o carte in ultimii doi ani.

Una din cele mai mari greseli pe care le facem ca oameni este sa citim. Cititul poate fi foarte periculos, o spun din proprie experienta.

Uite cu ani in urma am citit niste carti despre Hong Kong scrise de un tip James Clavell. Niste carti de aventuri cu putina aroma de istorie a formarii si transformarii celebrei insule. Apoi mi-am dorit sa vad acele locuri. Eram prea sarac pentru a imi permite un bilet de avion si o cazare in zona… doar ca cititul e o chestie diabolica si vine la pachet cu oferte la fel de satanice.

Primisem o oferta sa plec pe un job mai bun si mai bine platit, cand seful meu m-a sunat si mi-a dat pe la nas cu o alta super oferta “bai, ai grija sa nu pleci in concediu luna viitoare pentru ca o sa mergem la Hong Kong la o sedinta si o sa fie misto”. Adica, desi nu imi permiteam din salariul meu sa ma plimb la Hong Kong, mergeam pe banii firmei acolo. Daca nu ma punea Satana sa citesc si sa imi doresc sa vad locul, plecam pe jobul mai bun si mai bine platit, asa… am renuntat la oferta ca sa vad Hong Kong. Nu doar ca l-am vazut, dar apoi am devenit abonat la delegatiile pe Hong Kong si China. Un intreg chin! Zboruri de peste 12 ore, jet leg si acomodarea cu alt fus orar, si peste toate astea multa munca, sedinte, batai de cap. Si nu doar munca, dar si mai multe responsabilitati si… evident si mai mult de invatat si implicit de citit.

In timpul asta, altii, erau promovati in joburile de acasa. Castigau mai bine si dormeau in patul lor in fiecare seara. Si nici nu ii punea nimeni sa citeasca si sa afle chestii noi, erau laudati pentru ceea ce stiau fara sa mai trebuiasca sa mai citeasca.

Problema la mine nu a fost doar ca am avut mult de munca si de invatat, dar m-am si virusat cu asta. In loc sa imi adun bani ca sa imi cumpar o masina frumoasa, sa imi iau o casa mai mare, am ramas bolnav cu prostia asta, ca imi trebuie mereu sa calatoresc, ca sa vad locurile despre care am citit. Chiar si acuma cand scriu pe blog, iar sunt teleleu prin Asia. Asta dupa ore de zbor, trambalari, oboseala. Asta in loc sa fii stat naibii acasa, sa ma uit la colinde si sa mai dau o tura pe la frigider, ca doar cu ocazia sarbatorilor ar fi fost plin cu sarmale si alte chestii normale de mancat.

Asa cum ar face niste oameni normali, pe care nu i-a imbolnavit prostia aia de citit.

Iar calatoritul asta nu e doar obositor, dar e si frustrant. Uite ca ziceam de Asia pe care o tot vizitez de-a lungul a peste 25 de ani. Am vazut cum au iesit unele tari din mizerie si s-au umplut de tehnologie. S-au umplut de infrastructura, de zgarie nori, de sosele, de lumini care iti fura ochii noaptea. O alta lucratura diabolica! Da dependenta, te face sa revii.  Vezi cum au trecut de la drumuri pe pamant batatorit, cel mult pietruit la sosele suspendate si autostrazi cu cate patru-cinci benzi pe sens, cu intersectii incalcite ca spaghetele pe mai multe nivele de se incurca navigatia pe ele. Si pline de masini, semn ca lumea isi permite. Asta in conditiile in care tot in acesti ani, unii dintre ei au trecut de la locomotive pe abur la trenuri de mare viteza, care merg cu peste 350 km/h. E drept ca in aceleasi locuri vezi si civilizatia oprita la nivel de tuk-tuk sau mobre legate la niste tiriflisti de te ia cu capul inainte sa urci in ele. Chiar daca pe mobre scrie Honda sau Yamaha. Si odata ce te lovesti de locurile pe care le vizitezi descoperi ca nu ai citit destul, asa ca o iei de la inceput si iar te pui si citesti… si piticul de pe creier iar gaseste o destinatie noua…

Acasa, e in regula. Nu s-a intamplat mare lucru. Calea ferata a putrezit de tot, iar autostrada asteapta sa isi termine ursii cina sau pranzul ca sa pota trece pe acolo. Cel mai provocator lucru vine din partea politicului, unde oamenii se cearta daca sa voteze sau nu pe unii care le promit steaguri si biserica sau pe cei care le promit progres, dar nu prea stiu pe unde sa il gaseasca.

Poporul trebuie sa fie informat, asa ca se uita la televizor sau pe facebook ca sa isi faca o opinie. Asta e bine, pentru ca nu le mai ramane timp de citit. Nici de calatorit. Asa, oamenii pot avea o viata buna, de calitate, cu un comfort rezonabil care este intrerupt din cand in cand de lamentarile celor care se considera sclavii vestului. Acest vest abominabil care ne seaca resursele si uneori incearca sa ne scoata din zona de comfort.

Un tip aparent destept, cred ca Ezra Pound, spunea ca un sclav este acel om care asteapta sa vina altcineva sa il salveze. As spune ca e o mare prostie. Cum adica, daca tu nu ai chef sa muncesti, nu muncesti! Esti liber, esti independent, esti chiar suveran pe ceea ce tine de tine. Probleme fac doar tampitii care au citit prea mult si isi imagineaza ca toata lumea e ca ei sau ca trebuie sa ii inteleaga. Uneori si cei care pretind ca au citit si se dau progresisti. In ambele cazuri ne vand vestului asupritor. Ne dau pe gratis si ne pun sa muncim.

Ma gandesc serios ca intr-o zi sa ma opresc din citit. Si din calatorit. Sa incep sa investesc in mine. Sa ma informez de la stiri, de pe facebook… etc  Mi-o fi si mie mai bine sa frec menta pe canapea uitandu-ma la televizor in loc sa umblu creanga prin lume. Si poate si mai comod… doar ca … piticul de pe creier spune ca ziua aia mai trebuie sa mai astepte…  mai am inca destinatii si carti pe lista…

Sub Crucea Sfantului Andrei

Acum ca a trecut si ziua Sfantului Andrei, a trecut si ziua nationala, intre timp s-au umplut ai nostri de patriotism si piosenie, dupa atatea zile le-a si trecut… asa ca eu cred ca pot sa incep sa imi dau cu parerea.

Nu vreau sa comentez prea multe despre ziua nationala. In cele din urma este o alegere laica si cat se poate de conventionala, bai nene, la data de… sarbatorim ziua nationala, iesiti cu steagul, cu defilarea, ciolanul si fasolea sau dupa caz muzica patriotica sau populara si hai sa fim romani pentru ca e ziua noastra. Hai baieti ca e doar o zi, nu dureaza mult, va pupati un pic in piata libertatii (ca sa citez pe Caragiale) apoi va intoarceti la ce faceati inainte… va dati in cap sau va infigeti cutite in spate.

Din punct de vedere emotional un fiasco total ziua asta. Ba se gaseste cate un artist mai destept care nu sarbatoreste pentru ca el e mai cu mot, ba cate unul care este minoritar si ofensat, pentru ca i s-a umflat democratia la mansarda, ba… E si aleasa ziua de un mare fel, e frig, ploua, etc… ai face orice ca sa stai la cald si sa te uiti la televizor la fraierii de afara cum se chinuie sa sarbatoreasca cu mucii pana la genunchi. In cele din urma parca zici ca au ales cei din industria farmaceutica ziua, ca ei beneficiaza din plin de pe urma celor ce ies in strada, la ploaie si frig.

Dar sa ne intoarcem la Sf Andrei,  patronul spiritual al Romaniei. Am citit cateva chestii dar nu am intrat in detalii apropos de acest sfant. Foarte sumar, a participat la cina cea de taina, semn ca ii plac chiftelele si vinul, apoi a predicat pana i-a suparat pe unii care l-au ingropat pe undeva prin Patras. Asta dupa ce l-au rastignit pe o cruce in X care a devenit apoi semnul definitoriu al Sfantului Andrei.

Nici asta nu este relevant pentru ce incerc sa spun, pentru ca nu asta era ideea, nu ma gandeam sa il judec pe Sf Andrei indiferent ce a facut el.

Ceea ce incerc eu sa fac, este o paralela intre doua popoare pastorite de acelasi sf Andrei. Unul, asa cum spuneam mai sus, suntem noi, poporul roman. Celalalt, un popor care pare sa aibe ceva radacini la nord de Marea Neagra, dar care s-a format in partea opusa a Europei, in nordul insulei Britanice. Pe vremea cand romanii vorbeau despre noi ca poporul ce locuieste in Dacia, vorbeau despre ei ca picti, cei ce locuiau in Caledonia si se pictau cu albastru. In plus, daca unii il considera pe sfant pedepsit si ingropat in Grecia, altii considera ca omul a bantuit si crestinat Romania, apoi a facut aceeasi chestie cu Scotia, sau Caledonia cum se numea pe vremuri. Adica a avut timp sa propovaduiasca crestinismul pe teritoriul Daciei, apoi s-a tot dus spre vest pana cand a propovaduit acelasi crestinism altor pagani din insula. Practic asta il si face patron spiritual si religios al tarilor pe care le-a pastorit. Complicat de explicat cum a facut el toate astea, dar la religie zice sa crezi si nu sa cercetezi.

Nu cercetez, dar am o dilema, cum putem sa fim atat de diferiti? Noi si ceilalti de care a avut grija Andrei?

Ma uit la un popor mic, care a invatat repede sa navigheze, sa faca barci si sa isi asume curajul de a pleca departe, foarte departe, Un popor de luptatori (de peste 300 ani, coloana vertebrala a armatei britanice, pentru ca imperiul a crescut si apoi s-a bazat pe ei).

Si acuma sa vedem unde semanam. Ambele neamuri, urasc un vecin sau pe cineva din apropiere cu care are conflict de sute de ani. Ambele neamuri sunt iubitoare de alcool. Si noi si ei avem o istorie plina de tradari si de tradatori.

Dar atunci, intrebarea fireasca – ce naiba au ei diferit de poate fi asa de tare admirat?

Ei bine, daca nu citeam legenda lui Scorillo ca fiind a noastra as fi jurat ca e a lor. Cum care legenda? aia cu cei doi caini care se bat pe un ciolan pana vine un lup cu pretentii la ciolan, moment in care cainii se unesc impotriva lupului si il elimina ca sa se poata intoarce la lupta lor. Ei bine, nu am prea mai vazut romanii sa faca front comun pentru o cauza nobila sau mai meschina, dar i-am vazut dezbinati si tragand fiecare pe treaba lui, mai repede unindu-se cu lupul in lupta cu ai lor.

In timpul asta, ma uit fascinat la ceilalti si la cei ii uneste. Desi tara e impartita intre catolici si anglicani , asta stiu doar ei. Pentru restul lumii, daca incerci sa te legi de ciolanul ala pentru care se bat… o faci pe riscul tau. Pentru ca brusc se vor uni si te vor face arsice. Apoi se intorc la bataia dintre ei. Asta nu prea am mai vazut in Romania. La noi e de preferat sa plece lupul cu ciolanul ca sa nu se omoare fratii intre ei pentru ciolan…

Apoi au mizeria aia de ciulin. Pe toate pozele, logo, reclame, semne de circulatie sau tot ce vrei. Ca e un logo sau poza din realitate, ca este ca un desen de copil… ei bine, sa nu te legi de ciulinul oamenilor ca ti-o furi rau de tot. Au ciulinul pe tricou, pe creier, pe imn. Cand noi cantam ca sa ne desteptam ei canta despre ciulini pacii, despre “Flowers of Scotland”. Cand noi ne prefacem ca ne loveste patriotismul, la ei ti se face parul maciuca imediat ce incep sa cante si dubleaza tot cu afurisitul ala de cimpoi. Nu a credeti, ia incercati pe facebook vreun meci de rugby sa vedeti cum canta stadionul. Cica am avea si noi frunza de stejar, macar la rugby. Nu o baga nimeni in seama. A incercat o blonda sa promoveze o frunza de fag. Nici aia nu a prins, a facut blonda si parnaie. Si cam gata, ca doar nu o sa ne reprezinte pe noi vreo buruiana.

Da, inca o chestie care ii uneste, cimpoiul si muzica specifica acestui cimpoi. Aveam si noi naiul, dar afara de francezii amatori de Gigi Zamfir nici naiba nu mai da doi bani pe naiul ala. Fratii vitregi intr-u Andrei marsaluiesc, canta pe stadion, canta la nunta, canta in vacanta, canta la cimpoiul pacii cam peste tot. Mai baga ei si niste tobe. In comparatie, noi… nu mai avem de mult treaba cu naiul. Nici nu stiu cu ce mai avem treaba. Cu manelele poate. Si cu dusmanii din ele.

Si sa nu uit. Au acel kilt. Fereasca sa ii spui fusta, e kilt. Este o intreaga filozofie. Cu tesatura in patratele, cu culori care definesc fiecare mare clan scotian. Cu o gramada de accesorii pe langa. Noi nici iia nu am putut sa o promovam. Nici macar francezii care incercau sa ne ajute. In timpul asta scotienii marsaluiesc mandri in kilt, danseaza la nunti si botezuri in kilt, merg la razboi in kilt. Noua parca ne e rusine de iia aia, acea “la blouse romain”, ca daca ii zicea altfel tusea. In timp cei ei umbla in kilt de nebuni la toate evenimentele importante din viata lor, noi … ne-am indepartat de itari si iie ca de naiba. De umblat in port popular pe la petreceri, nici nu se pune problema, poate doar pe la evenimente care cer expres dres code folcloric. Poate ca pe ei ii ajuta alcoolul, o chestie care uneste cele doua natiuni de betivani. Uneori ma gandesc ca Sf Andrei se trage din vreun zeu betiv.

Au si bere, multaaa bere. Da, au si whisky. Nu este al lor, l-au furat ca si alcool de la irlandezi, l-au rafinat, l-au imbunatatit si acum toata planeta bem scotch (cum spun ei la whisky). Single malt daca se poate. Pentru ca au facut o cultura nationala din acest whisky. Il rafineaza, il marketeaza si il vand la super pret peste tot in lume.

La fel am facut si noi! Caram tuica in peturi de 2-2.5 litri peste tot in lume. Nu seamana a nimic. Cativa producatori mai seriosi au riscat volume mai mari. S-au oprit pentru ca nu prea le-a iesit. Pare ca suntem un neam de moonshineri (pentru cine nu stie ce e un moonshine, ei bine asa se numea alcoolul fabricat ilegal pe vremea prohibitiei si livrat pe sub mana). Hai sa ne uitam la noi. Tuica pe raft in magazine nu se prea gaseste pentru ca nu se prea vinde. In schimb in tara se bea tuica la greu, fabricata cumva in fiecare gospodarie. Si cam toti o muta cu sticle reciclate, dar mai ales in peturi de cantitati mari. Ca sa nu mai vorbim ca tuica nu este denumirea acceptata de toata tara. De exemplu ardelenii folosesc termenul de palinka si apoi se cearta cu ungurii apropos de primii care au facut palinka, sau primii care au gasit cazanul… sau indiferent, ideea este sa descopere care au fost primii.

Mai sunt chestii care seamana si chestii unde suntem total diferiti. Doar ca ramane esentialul. Au cateva simboluri care fac diferenta. Eu am numit cateva. Ei le-au dus dupa ei peste tot. Au dus steagul pe care este reprezentata crucea in X, pe fond albastru ca sa aminteasca de picti. Au ciulinul, au whisky, au birtul (scottish pub), au cimpoiul… Si oriunde ajunge unul de-ai lor vei regasi aceste simboluri.

In paralel, noi nu avem nici simboluri pentru ca le-am uitat sau pentru ca s-a trezit vreun artist idiot care sa “influenteaza” poporul si sa spuna ca nu este in regula. Iar sportul national a devenit cautatul de paie in ochii altora, paie greu de gasit pentru ca ne deranjeaza barna din ochiul personal.

Noi nu avem acea agenda comuna, tipic insularilor. Pe unde mergem ne integram. Nici macar sarmalele si micii pe care i-am imprumutat de la turci nu ne mai reprezinta.

Mi-as dori sa gasesc acel punct comun care sa ne uneasca, sa gasim acele simboluri care sa ne faca mandri de noi. Am avut pentru cateva saptamani tricoul galben. Au mai incercat unii sau altii sa ne trezeasca identitatea nationala. Din pacate, totul se fasaie inainte sa inceapa.

Si nu, asta nu este un discurs suveranist. Este un discurs unionist. Asa cum spuneam de scotieni, si ei sunt divizati de religie, puternic divizati de crezul in biserica catolica sau cea prezbiteriana, dar asta nu ii opreste sa gaseasca alte simboluri care sa ii uneasca peste religie. Care ar fi oare acele simboluri care sa ne aminteasca de acei inaintasi ai nostri care au facut diferenta, care ne-ar aduce inapoi mandria? O intrebare retorica, la care nu mai sper sa gasesc raspuns…