dilema prizonierului

 Am scris o carte despre negocieri si spuneam acolo ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat. Cred sincer in aceasta afirmatie pentru ca mi-am demonstrat-o de prea multe ori.

Ma intorc catre societatea de astazi si vad o ruptura imensa intre partide, intre oameni, intre diferite categorii sociale sau in cazul acelei categorii sociale. Totul vine din faptul ca oamenii desi au aceleasi interese au decis cai diferite de a isi atinge scopul. Sa luam de pilda partidele politice. Interesul fiecarui partid este sa ia puterea. Acuma, ca sa ajunga la putere toti predica bunastarea cetateanului votant iar o data puterea luata, cam toti au acelasi obiectiv, sa o foloseasca pentru a le merge lor bine. Oamenii au inceput sa isi cam piarda increderea in cei care au fost la putere pana acum pentru ca nu prea au sesizat diferente in ceea ce priveste interesul lor individual si nevoile lor personale.

Desi mie personal mi se pare ca la noi in tara tocmai am trait o perioada de bunastare fara precedent, nevoia politicului din opozitie, de a arata cat de rai sunt cei ce au puterea a indus o perceptie mai degraba negativa asupra acestei bunastari. Am avut recent o remarca apropo de copiii rasfatati. Cei care au avut tot timpul la dispozitie orice si-au dorit nu pretuiesc nimic, pentru ca stiu ca oricand pot obtine ce vor. Spre deosebire, cei fara posibilitati, au invatat sa lupte si sa pretuiasca orice le da viata si orice pot obtine. Ca sa fiu foarte plastic in exemplificare, un pusti de bani gata trateaza cu nepasare masina scumpa primita cadou de la parinti, in timp ce un pusti fara posibilitati va avea grija ca de ochii din cap de masina second hand pe care si-a cumparat-o cu greu.

Si da, societatea este impartita in categorii sociale inegale, dar daca e sa o comparam cu societatea de acum 20-30 de ani, vedem ca zona de comfort, de buna stare este mult mai ridicata, oamenii isi permit sa fie propietari pe locuinte, sa le utileze cu aparate, sa mearga in vacante. Doar ca fiecare isi doreste casa mai mare, aparate mai smechere si vacante mai exotice.

Dar sa ne intoarcem la ziua de azi si la faptul ca este o negociere politica imensa intre cei ce conduc si cei ce i-au votat. O negociere care se bazeaza pe faptul ca votantii se simt fraieriti, deci sunt afectati. Cei ce conduc nu se simt inca afectati prea puternic, mai este timp pana la alegeri din punctul lor de vedere. Si aici as vrea sa vorbesc despre incredere, despre faptul ca actiunile lor duc la lipsa de incredere, care ii va afecta si pe ei si pe cei ce i-au votat. Pentru asta as vrea sa va povestesc despre Dilema prizonierului.

Dilema prizonierului este unul din cele mai dure experimente din lume si implica deopotriva psihologie, matematica si filozofie.

Imaginati-va ca impreuna cu un prieten sunteti prinsi pentru o infractiune destul de grava dar pentru care politia nu are foarte multe probe cu care sa va incrimineze. Din cauza asta politia va va face o oferta, recunoasteti tot si plecati liber dar pica totul pe amic care va face 10 ani de puscarie. In acelasi timp si amicul primeste aceeasi oferta, sa recunoasca si sa dea vina pe dumneavoastra ca sa plece liber in timp ce dumneavoastra veti ramane 10 ani in puscarie. Daca ambii tradeaza cealalta persoana, veti face fiecare cate 5 ani de puscarie. In schimb daca nici unul nu tradeaza, politia nu prea are multe argumente si atunci ambii scapati mult mai repede, sa spunem in 3 luni cat poate dura ancheta. Deci … care sa fie scenariul pe care ati merge?

Teoria jocului spune ca in mod traditional, strategia dominanta si cea mai buna este sa tradezi, pentru ca nu conteaza ce va face cealalta persoana, asa iti maximizezi sansele sa iesi cu cea mai buna oferta. Aici devine dilema prizonierului interesanta, pentru ca daca ambii au incredere unul in celalalt si vor fi dispusi a lua un risc personal, ambii vor iesi mai castigati si individual.

Cam asa functioneaza societatea in general, se bazeaza pe increderea in ceilalti. Incredera asta vine din respectul fata de lege (increderea ca oamenii vor respecta legile si regulile), din faptul ca in general oamenii  sunt cinstiti si in general oamenii sunt buni. Noi suntem toti mai buni ca si grup daca avem incredere unii in ceilalti. 

Dilema prizonierului arata ionsa ca nu doar egoistii sau oamenii rai pot fi o problema, ci mai degraba frica de a nu fi tradati de un egoist sau un om rau ii poate face pe toti sa devina o problema. 

Increderea este unul din cele mai importante elemente ale umanitatii, fara ea societatea nu functioneaza deloc bine si are derapaje semnificative.

Am inceput prin a comenta despre clasa politica si relatia cu votantii. Acolo in societate este cel mai puternic vizibila. Modul in care se aplica legile dau incredere sau lipsa de incredere. Modul in care sunt tratati cei mai putin norocosi arata cat de multa incredere exista sau lipseste.

La fel functioneaza lucrurile si in firme. Daca oamenii au incredere in cei ce ii conduc, daca ii vad fiind corecti si drepti, vor avea incredere in ei si ii vor urma. Altfel, asa cum spune si dilema prizonierului, vor alege calea care le promite maximizarea sanselor pentru iesire din problema. De aia spun celor din echipele cu care colaborez ca obiectivul comun trebuie sa fie ai puternic decat agendele personale, asa pot toti sa colaboreze si sa isi construiasca acea incredere. Asa pot toti sa castige. 

Din pacate, in societatea de astazi individualismul si agenda personala sunt atat de ridicate incat increderea a ramas undeva in desuet. Cei mai multi din cei ce conduc sunt atat de egocentrici incat nu mai lasa nimic si pentru cei cu mai putine sanse. Ori asta rupe lumea intr-o multime de bucatele mici si fara putere. In lipsa increderii, aliantele se rup, oamenii nu se pot baza decat pe ceea ce pot face individual, adica isi vor maximiza sansele. Vor trada, vor fi tradati si vor pierde separat in loc sa castige impreuna. Pana cand nu vor invata cat de mult ii costa, pana cand nu vor realiza cat sunt de afectati incat sa isi schimbe modul de negociere, cam asta va fi modelul.

Iar cei ce predica increderea, vor parea niste naivi, vor fi inlaturati si/sau ignorati.

Spuneam in cartea mea despre stilul rusesc de negociere. Sunt celebri pentru ca nu fac concesii, iar daca li se face o concesie, considera ca li se cuvine si nu dau nimic la schimb. Ca sa faca si ei concesii trebuie sa fie afectati puternic si fie foarte vizibil faptul ca sunt afectati. 

Se pare ca astazi, indiferent cat de mult nu ne convine, suntem toti prizonierii acestui model, care distruge increderea si ne transforma in niste egoisti.

despre scoala, dar sa nu obosim prea tare

 M-a certat mama pentru ca mi-am dat cu parerea despre protestele profesorilor. Pentru ea, profesorii au pastrat aceeasi aura pe care o aveau atunci cand eram eu trimis la scoala. Daca era sunata de la scoala pentru vreo tampenie facuta de mine, ma caftea de numa, ca sa imi intre mintile in cap. Nici nu se punea problema sa ma creada pe mine ca de fapt greseala mea nu a fost chiar asa de grav precum era prezentata.

Dar ca sa revenim la protest, fie vorba, s-a terminat destul de repede si destul de fasait, dar pentru ca mi-am dat cu parerea si am zis ca nu e chiar ok cum fac acei oameni, ar trebui sa spun si ce ar trebui sa faca dupa mintea mea.

Pai hai sa vedem, profesorii au protestat din cauza de norma si salarizare, dar au lasat la o parte mandria de a fi profesor, au uitat complet de ce aceasta meserie inseamna atat de mult pentru societate. Profesia asta trebuie sa ne pregateasca viitorul, ori daca ma uit in jur, viitorul pica bacul cu brio, chiar si asa cu subiecte ajustate incat sa poata fi trecut. Viitorul se joaca cu telefonul mobil, filmeaza profesorii, se ofenseaza imediat ce nu ii convine ceva. Deja orice copil speculeaza "viciul de procedura". A ridicat profesorul tonul, si-a pierdut rabdarea cu lipsa de respect a elevilor, etc, etc in secunda doi elevii s-au pus pe reclamat, iar parintii lor fac demonstratie in fata scolii.

OK, am evoluat, nu se mai accepta nuiele si rigle de lemn la palma pentru lipsa de respect in fata profesorilor. Poate ca este o evolutie buna si corecta. Sa faca asta parintii acasa. Oups, pare ca nici ei nu mai au voie, pentru ca risca sa fie decazuti din drepturi. Cum sa ii spun mamei ca lumea e altfel. Eu luam si rigla la palma de la profesor si nuia la fund de la mama.

Dar revenind la mandria de a fi profesor, ei bine, pentru asta sa protesteze profesorii… pentru dreptul si capacitatea de a isi face meseria.

Atunci cand Cerasela unghi cu gel si Marean tinichigerie vin in clasa sa ceara socoteala pentru notele proaste ale odraslelor, acestia sa fie trimisi la plimbare. Iar daca insista, sa primeasca un cartonas rosu cum primesc antrenorii de fotbal care contesta prea mult decizia arbitrilor.

Profesoprii sa poata lasa corigenti si repetenti fara sa le fie frica sa isi piarda scaunul pentru elevii se cara din scoala, sau raman pe dinafara din cauza ca li se rupe de invatat si de scoala. Conceptul asta de 12 clase obligatorii mi se pare gresit inteles. Statul sa asigure acces la scoala. Iar daca babuinii nu pot trece clasa, atunci sa gaseasca of forma de evaluare a capacitatii lor intelectuale – capacitate intelectuala pana in clasa 7-a… sau a 11-a, asta déjà e mai sus. Cand s-o duce cu certificatul sa se angajeze sa stie cel care il ia, n-are creier dar poatre are dexteritate sau e puternic. Se vorbea de vremea lui Ceasca, cum ca au facut o statistica la academia de militie. I-au pus pe astia sa bage niste forme, triunghi, cerc, patrat prin niste gauri corespunzatoare formei. Desi promovau toti a reiesit ca mai mult de jumate din ei erau puternici.

Copiii de azi au cam de toate, si nu apreciaza nimic. Educatia paralela facuta pe tiktok, pe tv, pe orice canal media main stream sau online le da noilor generatii perceptia ca pot trai din combinatii, ca nu mai trebuie sa munceasca, ca nu mai trebuie sa faca mare lucru pentru a isi imbunatati viata. Perceptia asta vine si din cauza ca pot trece clasa fara sa invete.

Si pot asta pentru ca ori profesorii inchid ochii, ori se lasa corupti si dau note nemeritate. Ori in momentul ala, profesorii vor fi evaluati de cei pe care i-au lasat sa ajunga doctori in facebook si tiktok, filozofii de azi care au un spirit de turma incredibil.

Daca as fi spus ca pamantul e plat cand am facut eu scoala generala, ar fi ras si repetentul clasei de mine. Astazi fac parte din membrii "flat earth society", uite asa de-al naibii. Mai si pun pe forum chestii destepte prin care demonstrez ca asa e. Ca doar am invatat la matematica Teoria reducerii la absurd. Dar ce mai este absurd in ziua de azi.

Ca sa revin la profesori. Oamenii aia si nu doar ei ar trebui sa se bata pentru ideea de elita. Scoala sa produca elite, sa produca oameni care pot sa inventeze, sa inoveze, sa ridice societatea. Asa este, EQ va fi mereu mai bogat decat IQ, dar asta nu inseamna ca IQ va muri de foame, pentru ca EQ nu va putea sa faca bani fara stiinta lor (conform teoriilor moderne cei cu Emotional Inteligence sunt mai predispusi sa se imbogateasca decat cei cu Analitical Inteligence). Daca ne uitam la noi in tara, un IQ semiadaptat in societate a ajuns presedinte, deci face bine sa mergi la scoala.

Spuneam ca cei care au de toate nu apreciaza nimic. La fel pot spune despre cei ce nu au nimic ca apreciaza tot ce primesc.  Cam asa ar trebui tratata scoala. Sa fie disponibila, dar doar pentru cei care pot arata ca o pot parcurge.

Profesorii nu isi vor pierde scaunele. Daca sistemul se transforma si lasa doar pe  cei ce au ceva in cap sa mearga mai departe, va apare si un sistem paralel care va da diplome celor ce nu pot merge mai departe in sistemul gratuit. Doar ca atunci cand vor plati, abordarea celor ce vor cumpara diplome va fi putin diferita, pentru ca ii va durea. Asa se pune premiza aparitiei scolilor particulare, care vor fi autonome, acolo statul nu mai trebuie sa plateasca, sau macar sa nu mai plateasca tot. Acolo vor plati si beneficiarii. Da, stiu, exista scoli particulare, dar astazi sunt doar unele elitiste. Ma intorc la ce spuneam despre MBA. Poti sa il faci ca sa ai o diploma de aratat, si atunci alegi ceva usor unde ai dat banul si primesti patalamaua, sau poti sa il faci ca sa inveti si acolo te stradui, muncesti, pentru ca trebuie sa ai un retur in capitalul investit.

Stiu ca nu se va intampla nimic din utopia pe care am scris-o eu. Dar sunt convins ca daca cineva ar avea curajul sa implementeze asa un sistem, povara pe costurile administrative ar scadea, motivatia in favoarea scolii ar creste, iar sansa sa avem o societate mai buna ar creste. Nu stiu cu cat, dar putem intreba cercetatorii britanici.

Ca veni vorba despre ei, la mare in Grecia erau cateva cupluri britanice. Nu pareau situati prea sus in sistemul lor de categorisire sociala, dar m-a marcat faptul ca citeau. Toti aveau carti pe prosopul de plaja. Asta in comparatie cu ai nostri, tara care se afla pe un loc codas la citit in Europa.

Si cred ca asta spune cam tot…

Domnul Trandafir si zona de confort

Profesorii protesteaza. Nu am urmarit ce se intampla si de aia nici nu prea mi-e clar ce se isi doresc ei acolo. Nu mi-e clar ce anume cer si de ce. In timp ce profesorii de la stat plang dupa bani si drepturi, cei din privat sau trainierii traiesc destul de bine din predat. Diferenta e de unde vin banii.

Cum spuneam, nu i-am urmarit dar nu e ceva ce as face eu. Pentru ca protesteaza total aiurea. Vor un protest ca lumea ? Sa isi dea demisia in masa. Sa lase scolile fara cadre didactice. Atunci vor obliga guvernul sa ia masurile pe care le spera ei. Dar poate le e frica de altceva, ca se poate si fara ei! In plus, poate ca mai au o problema, daca pleaca din invatamant unde se pot duce?

Sunt ei oare suficient de uniti? Sunt ei suficient de bine pregatiti? Sunt atat de putini incat si daca apar spargatori de greva sa se vada ca nu se poate fara cei ce pleaca? 

Pentru ca ce se vede din afara e altfel. Sunt cateva scoli unde dascalii fac diferenta. Cam 20% cum ar zice Pareto. Cam cei 20% care au auzit de Pareto. 

In rest, vedem niste fabrici, era cat pe ce sa zic ferme, de absolventi disfunctionali. Un fel de analfabeti adica. (Doamne fereste-ma, era sa zic anal fabeti, doar ca nu stiu cum sa explic ce sunt fabetii aia de bagat in fund)

Ma intorc in timp si mi-e greu sa inteleg breasla asta. Sunt experti in taiatul cracii de sub picioare. Pe vremea impuscatului erau cei mai vehementi intelectuali care se opuneau celebrului decret care ducea la demografie. Prin disparitia decretului le-au disparut clientii. Fara copii ce sa faci cu profesorii? 

Astazi avem mai multe locuri de facultate decat absolventi de Bac. Suntem tara in care facultatile se bat pe absolventi. Daca a reusit prapaditul sa ia Bacul si inca mai respira, este bun de student.

Ma intreb eu asa, malitios, daca ar fi coada de studenti americani, chinezi sau japonezi la usa facultatilor noastre, sa se bata o suta pe zece locuri, dispusi sa plateasca cu un rinichi cele 6-8 semestre de scoala, ar mai face cineva protest?

Noi avem mai multe vorbe de duh, una din ele vorbeste despre somnul natiunii, e aia care zice cum iti asterni asa dormi. M-as duce inapoi la presedintele care a vrut o Romanie educata. I s-a spart ideea in nas. A fost concurs national ca sa ii demonstreze toti ca nu functioneaza. Firesc pe de alta parte. 

Suntem tara in care scandalurile pentru diplome obtinute prin plagiat au fost asa de multe incat lumea nici nu mai reactioneaza la ele. Iar o diploma de doctorat a ajuns sa fie luata in bascalie. 

Si nu m-as duce pana la doctorat, m-as opri mai jos la MBA, pentru ca am ajuns la un punct de vedere personal destul de trist.

Am avut o discutie recenta despre “ce MBA ar putea face cineva”. Ei bine, daca te dai un pas in spate si te uiti la clasa politica, s-au batut toti sa obtina o diploma cumva. Si pentru ca am intalnit personal un astfel de caz, un cineva care a adunat diplome, dar care nu era in stare sa aplice nimic din ce a invatat prin scolile prin care a trecut, am ajuns la o parere simpla.

Daca ai nevoie de diploma pe care sa o atarni pe perete asa cum fac frizerii ca sa isi impresioneze clientii, nu trebuie sa iti bati capul cu ce curs de MBA urmezi. Evident ca nici nu are rost sa arunci banii pe geam pe scoala, pentru ca in cele din urma e vorba doar de o amarata de diploma pe care sa o atasezi la CV, si cu existenta careia sa iti justifici orice aberatie vei scoate din gura mai tarziu. Babele vor fi impresionate de engleza ta de balta, iar bombardierii se vor uita piezis la tine pentru ca poti sa citesti ora exacta de pe un ceas analog, din ala cu cadran si cu ace care se invart.

Dar pentru cei ce vor sa conduca o afacere pe bune, daca vor sa si functioneze afacearea aia, daca vor sa invete ca sa poata sa aplice apoi ceea ce au invatat … e de recomandat o scoala pe bune. Da, scoala devine mai scumpa. Bataia de cap e mai mare, examenele se dau pe bune. Totul este mai complicat. Complicatia vine si din faptul ca motivatia trebuie sa fie alta. Ca student obiectivul nu mai este sa iei naibii o nota acolo de trecere, cu care sa obtii o patalama de pus in rama. Obiectivul devine altul, sa inveti de asa fel incat apoi cand va trebui sa aplici ce ai invatat sa iti scoti banii pe scoala. Si nu doar sa ii scoti, sa ii multiplici si sa ii ajuti si pe altii sa manance o paine din ce predici tu. Si nu facand politica ci conducand o afacere. Aici e diferenta intre ti-am dat banii da-mi diploma si ti-am dat banii desteapta-ma. 

Se viralizase pe la noi o chestie despre un anume citat scris pe o tabla pe la o universitate de prin lume. Unii au spus ca e fake news. O fi ca nu e scris acolo unde se spune, doar ca citatul ala viralizat cam are dreptate. Asa ca il “plagiez” si eu aici:

„Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și permisiunea fraudei la examenele studenților. Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici. Clădirile se prăbușesc, fiind construite de asemenea ingineri. Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști. Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea judecători. Crahul învățământului este crahul națiunii.”

Asa ca sa ne intoarcem la protestele profesorilor. Inteleg ca protesteaza pentru drepturi si salarii. Se cearta pentru asta cu cei educati de ei, cu cei iesiti din mana lor. Cei ce au condus si pana acum sunt oameni cu diplome, oameni cu scoala. Cei ce au adus economia in punctul in care este acum sunt rezultatul muncii acelor profesori suparati de astazi. Profesori care s-au lasat mituiti la un moment dat. Un caz similar cu ceilalti care protesteaza, cei din justitie, care la randul lor s-au lasat mituiti ani la rand pentru a transforma justitia intr-o plastelina care se muleaza dupa nevoile celor ce conduc. Si acestia la randul lor fiind produsul unei scoli, fiind la randul lor oameni cu diplome obtinute de la aceeasi profesori care se plang azi. 

Chiar daca astazi se da vina pe un guvern sau altul, pe vreun presedinte sau altul, de fapt, vorbim de rezultatul unei perioada lungi de timp, vorbim despre un numar de generatii. Scoala care produce absolventi repetenti functioneaza asa de multi ani. Cand zic ca profesorii s-au lasat mituiti ma refer la faptul ca ani la rand au trecut clasa pe toti zevzecii ca sa nu aibe probleme in a atinge volumul de elevi care sa le asigure norma si implicit salariul. Atunci ar fi trebuit sa iasa in strada, sa se planga de faptul ca li se urca elevii in cap. Sa ii lase repetenti pe zevzeci si nu sa ii treaca clasa. Acum, culeg ce au semanat… destepti gramada care se pricep perfect pe facebook, dar care dau chix in lumea reala. Problema este ca si daca se reformeaza sistemul, cel putin o perioada de timp cei ce isi vor da cu parerea sunt cei educati in sistemul de acum. Atat s-a putut. 

Pentru cam toti am o recomandare, Michael G Hopf, Those Who Remain, The new world. In cartea aia se explica cum e cu "Vremurile grele creează oameni puternici, oamenii puternici creează vremuri bune, vremuri bune creează oameni slabi și oamenii slabi creează vremuri grele."

Traim vremuri bune, vremuri in care zona de confort imediat primeaza. De ce sa iti bati capul daca nu te doare, de ce sa te lupti pentru un sistem corect cand este mult mai confortabil sa mergi cu curentul si sa ai liniste si pace. As spune ca si protestele nu sunt pentru o educatie mai buna ci pentru pastrarea zonei de confort.

Lumea traieste ciclul asta de cand se stie. Mai umbla o chestie pe internet, atribuita unui tembel de prin Roma, unul suparat rau Marcus Tullius Cicero - "Bugetul trebuie echilibrat, trezoreria trebuie alimentată, datoria publică trebuie redusă, aroganța funcționarilor trebuie temperată și controlată, iar ajutorul acordat țărilor străine trebuie limitat pentru a nu da faliment Roma. Oamenii trebuie să învețe din nou să muncească, în loc să trăiască din ajutorul public."  Asta e un discurs undeva pe la anul 55 inainte de Cristi ... ma gandesc ca pe vremea aia inca nu aveau cafea si cum asta nu isi bause espresso de dimineata era putin cam recalcitrant. Mai este unul similar pe la -400 tinut de Socrate, dar mi-e lene sa il caut, ca na, zona de confort. 

Iar daca cineva din lumea academica sau juridica ma citeste are tot dreptul sa nu fie de acord cu mine. Are tot dreptul sa considere ca am generalizat aiurea, pentru ca da, mai sunt si uscaturi, dar ca persoanei in cauza nu i se aplica. 

In rest ce sa zic, chiar daca nu suna bine, trebuie sa accept ca fac parte din oamenii slabi, traiesc in vremuri bune si o sa las in urma vremuri grele... pentru ca si mie imi place confortul. Si apoi, de ce nu. Ca doar e mult mai usor sa imi dau cu parerea dupa ce am baut un pahar de whisky care sa ma ajute sa aberez. Intre timp au adus si cafeaua in Europa ca sa ma pot bucura de aroma dimineata. Asa ca de ce sa imi bat campul in loc sa ma bucur de viata?