Terms and conditions

 Am avut un coleg care obisnuia sa spuna "nu-ti dau pe gratis oricat mi-ai da". Oxymoronic omul. Mai mult moronic, dar asta este alta poveste. Ramane insa acel gratis.

De ce ar face cineva ceva pe gratis ? De ce ti-ar da Meta Facebook sau Instagram gratis ? De ce ti-ar da Google tone de megabiti de  date pentru adresa de mail gratis.  De unde si pana unde atat altruism la companiile astea hi-tech, care cheltuie milioane pe servere si tehnologie ca sa dea la toti gratis.

De ce imi pun astazi astfel de intrebari ?  Pai pentru ca vad  pe multi ca tot isi pun pe facebook  un text cum ca nu da voie la Meta sa le foloseasca habar nu am ce  din postarile lor. Bre oameni buni, pai  daca nu va amintiti va spun eu ca la un moment dat, cand v-ati facut acele conturi gratis, ati dat click pe un document care se numea "terms and conditions". Atunci cand ati dat click-ul cela ati acceptat toate prostiile din lume , si le-ati acceptat fara sa cititi un rand.  Cei mai multi nici macar  nu au deschis documentul pentru care au dat acel click.

 

Ei bine, acel document spune cam ce platiti ca sa primiti gratis.  Platiti cu timpul vostru acele reclame pe care le scoate in fata orice aplicatie de social media – indiferent ca e facebook, youtube,  etc  Platiti cu comfortul vostru  toate  acele mesaje nesolicitate care va bombardeaza cu reclame. Pentru ca da, cei ce trimit reclamele  platesc pentru gratisul ala  al vostru. Iar  datele , statistica clickurilor, pozelor, intereselor pe care le manifestati pe  retelele sociale se transforma in  modele matematice, care le spun celor cu reclamele catre cine sa se indrepte. Pui poze de la pescuit, primesti reclame de undite si barci pneumatice, cauti instructiuni de montat  sifoniere, pac reclame la magazine de mobila.  E drept, nimic nu perfect, unele reclame sunt tardive, te enervezi la maxim cand primesti super reclame la ceva mai ieftin si mai bun decat ce ti-ai cumparat , dar la o zi sau doua dupa ce ti-ai cumparat. Asta tot din cauza ta, ca nu ai spus retelei sociale ce te intereseaza.  Ai mai pus si chestii din alea ca nu esti de acord sa te verifice.

 

Ca sa ne intelegem,  in momentul in care primim aceste servicii  "gratis"  practic suntem la ei acasa, pe teritoriul lor. Vrem nu vrem, trebuie sa le respectam regulile.  Daca nu ne convine, putem sa plecam – adica stergem contul cela. In cazul in care lor nu le convine, ne blocheaza contul. Ne fac sa stam si sa ne uitam ca prostii la calendar pana cand ne expira pedeapsa primita pentru ca am facut ceva ce nu le convine.

In cele din urma este vorba despre putere de negociere. Atata timp cat suntem dependenti de retelele sociale puterea noastra de negociere cu ele tinde spre  zero. Practic nu exista. Abia in ziua in care oamenii vor dori sa iasa din "Matrix" vor avea putere de negociere, pana atunci va trebui sa respectati termenii si conditiile pe care le-ati acceptat.

 Ca sa citez pe Margaret Thatcher…  abia dupa ce  se inchide capcana pricepe soarecele de ce a primit cascavalul pe gratis

Flexibilitatea principiilor

De multe ori cand sunt intrebat de anume decizii sau idei ale mele, de fapte sau actiuni care par de neinteles, raspunsul meu este "o chestie de principii"...

Sa va spun o poveste. Era odata ca niciodata, prin vara lui 2025 un tip Ginel. Omul a avut parte de un sir de nedreptati din partea autoritatilor si ajunsese la capatul rabdarilor. Cei ce ii facusera rau nu aveau neaparat o problema cu Ginel, practic ei nici nu realizau ca Ginel exista sau ca i se face vreo nedreptate. Ei pur si simplu asa functionau. Mai mult erau si super acoperiti legal. De cate ori ii mai dadeau cate o lovitura la Ginel o si justificau cu articole de lege frumos impachetate in raspunsuri oficiale. Ginel era total dezarmat. Cererile lui erau facute in spiritul legii. Doar ca modul in care cei ce reprezentau autoritatea interpretau litera legii se dovedea a fi total opus a ceea ce gandea Ginel ca ar fi normal sa se intample. Practic ii erau refuzate drepturile intr-un mod pe care nu il putea contesta, cei ce ii trimiteau refuzurile erau perfect acoperiti.

Doar ca intr-o zi, cineva a facut o greseala, undeva masina de scris refuzuri a gresit si refuzul a putut fi contestat. O greseala care i-a dat ocazia lui Ginel sa contracareze aceasta conspiratie impotriva lui. Documentul cu pricina a avut o greseala de interpretare atat de grosolana incat Ginel si-a luat avocat si s-a luat la tranta cu cei ce il nedreptateau. 

Odata ce Ginel a luat atitudine, s-a dus vestea si acesta a descoperit repede ca nu este singur. In acelasi stil erau trimisi la plimbare o multime de altii. In contrapartida, numarul celor carora li se rezolvau problemele era mic, foarte mic. Unii alesi pe spranceane si pe gene. Mai ales pe gene. Trebuia sa aibe ADN corect, sa fie parte din "familia" celor alesi. Si sa fie de incredere, ca degeaba ai ADN bun daca fugi sa dai cu subsemnatul la DNA.

Deci Ginel a prins curaj, s-a bazat pe faptul ca cei aflati in aceeasi situatie ca si el il vor sustine si ca vor reusi sa schimbe sistemul asta incorect. De altfel incurajarile si sustinerea aparusera din toate partile, un entuziasm generalizat.

La un moment dat, Ginel a fost abordat de cineva, cineva care i-a propus rezolvarea la toate problemele daca renunta la lupta. Dar Ginel nu a acceptat. Pe de-o parte pentru ca nu mai avea incredere in ei, ca prea ii promisesera de multe ori marea si sarea dar cand era sa se intample seca marea si se dizolva sarea. Pe de alta, pentru ca era sigur ca va izbandi si cu ocazia asta nu va mai avea nevoie de pile si propte, lucrurile ar fi urmat sa se desfaoare corect pentru toata lumea.

Insa daca Ginel nu a acceptat sa se vada cu sacii in caruta si sa taca, asta nu s-a intamplat si cu altii aflati in situatia lui. Unii dintre ei au acceptat repede si fericiti sa se vada cu problemele rezolvate, asa ca au luat promisiunile de bune. Pretul rezolvarii a fost chiar ieftin, sa iasa si sa spuna ca totul merge bine, ca autoritatile sunt corecte, impartiale si ca ii trateaza pe toti la fel, ca problemele chiar se rezolva, ca nu e diferenta intre spiritul si litera legii, ca nu se interpreteaza aiurea... Nici urma de coruptie, indolenta sau incompetenta. Poate uneori niste mici greseli, dar... cine nu greseste ? I se poate intampla oricui, nu ? Durdutu si Buburuzu, oameni cu nevoie mai mari decat Ginel, au iesit public si au spus cum li s-au rezolvat problemele, au inceput chiar sa infiereze pe Ginel pentru meschinaria lui.

In scurt timp opinia publica a descoperit ca Ginel era un mic monstru, un om rau care facea doar probleme societatii, caruia nu ii ajungea nimic oricat i se baga in traista. Nevoile lui erau profund imorale, mai ales ca Ginel urma sa ii fraiereasca pe toti, sa ii exploateze, sa ceara mai mult decat i se cuvenea. In loc sa fie sustinut, Ginel a inceput sa fie injurat. Lumea a inceput sa il ocoleasca, chiar si prietenii sa se uite la el cu mila sau sa il evite. Asa un monstru de om nu facea bine anturajului.

Ginel a trebuit sa renunte. Deja era o problema sa iasa pe strada, familia avea de suferit, asa un tip rau devenise. A primit o mica satisfactie, cand o parte din nevoile lui s-au rezolvat – asta pentru ca cei atacati de el aveau nevoie sa arata ca Ginel a primit ceva, dar e lacom si nu il mai satura pamantul la cate tot cere.

Viata a mers inainte. Ginel si-a invatat lectia si si-a revizuit asteptarile. A invatat ca daca vrea sa isi rezolve problemele trebuie sa stie pe cineva care stie pe cineva. Sa faca parte din "familie". Si-a calcat pe principii si a supravietuit.

Parea ca problema ridicata de Ginel se rezolvase si intrase in uitare, doar ca… ce sa vezi, Durdutu si Buburuzu au iesit la atac. Dupa ce problemele lor pareau ca incepusera sa se rezolve, aceste rezolvari au inceput sa nu se mai intample. Dupa ce amenintarea stafiei lui Gigel a disparut, au disparut si rezolvarile. Cei care erau binevoitori si incercau sa faca tot ce pot ca sa le rezolve problemele au revenit la obiceiurile initiale, au inceput sa scrie raspunsuri negative, impanate cu articole de lege, iar in litera legii nu se mai putea face nimic pentru cei doi.

Cei doi au incercat sa urmeze calea deschisa de Gigel, sa ii atace pe cei care ii nedreptateau. Doar ca … cine sa ii mai creada ? Mai ales ca s-au gasit altii care sa ii certe la fel cum certau ei pe Ginel, ca vor prea multe si ca este incorect. Cam tot ce au facut ei ca sa il opreasca pe Ginel s-a intors acum impotriva lor. Frustranta situatie pentru bietii oameni, isi cereau doar drepturile. Doar ca atunci cand au acceptat scurtatura si comfortul tradarii nu s-au gandit ca ii poate afecta si pe ei.

V-ati intrebat cum functioneaza coruptia? Sincer nu stiu sa va zic, povestea mea nu cred ca are treaba cu coruptia. 

V-ati intrebat de ce nu vom putea scapa de coruptie ? Ei bine, pentru ca din nefericire, coruptia are o putere de negociere mult mai mare decat dreptatea. Coruptia satisfice nevoi de comfort imediate. Din punct de vedere emotional este mai bine sa te vezi cu sacii in caruta chiar si doar pentru o zi. Stii ca exista riscul sa ii pierzi, dar macar ai speranta ca poate totusi ii poti pastra, in comparatie cu faptul ca poate nu o sa ajungi niciodata sa ii atingi. Si apoi, de ce sa te bati pentru altii mai ales cand nu ai nici o garantie ca o sa ti se recunoasca vreun merit. Mai mult ai toate sansele sa te tradeze careva si sa platesti mai multe oale decat ai spart vreodata.

In cele din urma este o chestie de principii. Acolo unde principiile exista si sunt respectate, ar fi pacat sa vii si sa strici, dar acolo unde acesstea nu exista sau sunt mai flexibile decat elasticul de la chilotii de babe, mai bine sa te pazesti. 

Quo vadis sensus communis ?

 un flash-back

Am avut o discutie recenta, cu o doamna in varsta, o doamna dintr-un sat de munte, mama prietenilor mei din copilarie. Am ajuns sa facem politica si mama prietenilor mei din copilarie spunea ca lumea a luat-o razna, ca ea cand isi dorea libertate nu asta intelegea prin libertate, sa fie o povara pentru oamenii cinstiti si corecti pentru ca in numele libertatii cei incorecti sa ii faca sa sufere pe ceilalti, Doamna spunea “nu, nu mi-e dor de Ceausescu si de regimul lui, dar mi-e dor de vremea cand puteam lasa usile descuiate la casa, de vremea cand va jucati pe drum in sat si veneati acasa zgariati si cu capetele sparte, plini de praf sau noroi dar nu aveam frica ca va fura sau va violeaza careva”. Pe vremea aia nebunii si dezaxatii nu aveau drepturi, ci stateau la locul lor, paziti sa nu isi faca rau lor sau la altii. 

un alt flash-back

Se intampla ca in numele unor nevoi de presiune politica, niste smecheri inventeaza un urs Arthur, fabrica o poveste despre printul din vest care impusca ursul cu colti de argint, bla bla. Pun presiune pe partidul care avea in portofoliu padurile si vanatul ca sa obtina un vot. O mizerie politica transformata apoi intr-o lege care protejeaza ursii mai mult decat e nevoie. Peste toata aberatia asta, apar niste lipsiti de inteligenta care ajung sa fie omorati de ursi.  Si apoi alte valuri de opinie publica pro sau contra ursilor. Si evident apare si o lege care amendeaza pe cei ce hranesc ursii ca fiind cei mai vinovati de problema. Ii amendeaza cu niste sume pe care putini le pot plati, o alta aberatie care va genera datori la stat si datorii care nu pot fi recuperate. Iar legea nu poate sa ii amendezi si pe cei ce fac selfie si mor… Ca am ajuns sa ma intreb care e logica legii? Sa amendeze niste amarati care arunca biscuiti dar nu vor putea plati amenda in timp ce curajosii cu selfie vor muri cu acelasi entuziasm cu care mor cei ce isi fac selfie pe marginea prapastiei. Apropos, oare cu cat sunt amendati cei ce hranesc prapastia? 

In final daca tot ne plac ursii si am legiferat asta… de ce ii pedepsim pe cei care ii hranesc?

un alt flash-back

O discutie cu doi amici medici. Ei imi spuneau ca sistemul medical este defect si ca nu ii poate salva pe toti. Dupa ei, sistemul ar fi trebuit sa le dea sanse egale la toti, doar ca bugetul nu permitea asta. Eu spuneam ca din pacate, din punct de vedere economic bugetul nu ii poate sustine pe toti si ca probabil undeva se vor face niste alegeri si prioritizari. Ca dupa mintea mea, acolo unde bugetul nu poate sustine actul sa poata sa intervina familia si sa plateasca ce lipseste. Dupa lege, azi nu este posibil pentru ca trebuie sa fie toti egali. Egali inseamna o masa de 20 lei pe zi pentru bolnavi. Acelasi buget trebuie sa tina in viata puscariasii. Puscariasii par sa aibe mai multe drepturi decat bolnavii. Nu stiu cat costa masa lor pe zi, dar puscariasii au dreptul la suportul din afara, pare ca au sanse mult mai mari la supravituire decat bolnavii. Culmea, cu banii platiti in taxe de cei ce au avut ghinion sa se imbolnaveasca. Stiu, e cinic, dar ma intreb de ce oare puscariasii, cei ce au facut rau au mai multe drepturi si o sansa mai mare la viata decat cei ce au fost corecti dar au avut ghinion sa se imbolnaveasca? 

flash-back…

Am dezbatut de curand doua subiecte, unul a fost Carlo Cipolla si a lui carte  despre legile stupiditatii. Simple legile, definesc prostii in cei ce isi fac rau lor, cei ce fac rau celorlalti si cei ce isi fac rau lor in timp ce le fac rau celorlalti. Un singur lucru ii uneste, fac rau.

Celalalt subiect, conectat la primul este despre efectul Dunning-Kruger, efectul care analizeaza indivizii care nu au educatia, experienta sau inteligenta minim necesara pentru ceea ce fac sau exprima, dar incep sa se creada mai destepti decat toti ceilalti si vor sa ii influenteze, sa ii conduca si sa le defineasca viata celorlalti. Dupa definitia lui Cipolla, niste prosti care isi fac rau si lor si celorlalti.

Desi se declara agnostici, ei se comporta extrem de sectar atunci cand vine vorba de ideile in care cred. Daca incerci sa le demonstrezi logic ceva te combat cu un stoicism asiduu si lipsit de argumente clare, exact pe tipicul crede si nu cerceta. Asta in timp ce ei te considera un prost cu logica si cu argumentele tale cu tot. Cum dracu sa vii sa le spui ca 1+1=2 cand ei au fost la training si au aflat ca in metrica sinergetica 1+1=3. Si daca zici ceva de Euclid iti vor replica ceva din Eros… ca da … mama+tata = mama, tata si kinder surprise.

un alt flash-back

Un tanar politician incepe sa iasa in evidenta prin afirmatiile lui. Pe de-o parte omul sustine cu tarie efortul de razboi ucrainean, o chestie decenta. Ii indeamna pe tinerii asemeni lui sa se implice si chiar sa participe. Ii indeamna pe altii, dar el, o aschimodie pe la 50 de kile care cade la prima adiere de vant, sa nu se bage. Pe de alta parte, acelasi individ are o problema cu costurile structurilor militare si paramilitare din tara. Nu i se pare normal sa plateasca pentru apararea tarii si nici pentru a lui proprie, asta in conditiile in care daca ii da cineva o palma il face sa zboare supersonic. Dupa mintea lui ar trebui sa existe niste fraieri care sa il apere pe el pe gratis doar pentru ca isi da cu parerea. Tot fraierii aia sa se duca eventual si la razboi, sa se sacrifice in timp ce el incaseaza un salariu de politician pe acasa. In acelasi partid o candidata isi critica contracandidatul in alegeri pentru ca nu are destula scoala in timp ce ea nici macar nu se apropiase de scoala. Alti candidati au mintit ca au diplome dar cand a fost sa le arate… s-a descoperit ca nu existau. O dubla masura unanim acceptata in congregatia lor. Ai lor sunt destepti si pot sa faca ce vor, restul sa le accepte punctul de vedere.

Toate aceste flash-backs au un subiect comun, iar eu incercam sa imi definesc ce naiba ii uneste pe toti oamenii astia. Iar concluzia mea este ca toti au o lipsa atroce de bun simt. 

De fapt toate problemele zilelor noastre de aici vin, de la minciunelele zilnice in care ajung unii sa creada din cauza lipsei de bun simt.

Ca sa incerc un enunt al acestei lipse totale a bunului simt este dubla masura cu care ei, cei afectati de acest sindrom evalueaza lumea inconjuratoare. 

Cand e vorba de cei pe care trebuie sa ii combata, cu ale caror idei nu sunt de acord, nimic nu este in regula. Daca insa, acele nereguli sunt gasite si in partea lor, ei bine, sunt niste mici chichite care nu au omorat pe nimeni.

Pentru nevoi si interese legile au ajuns sa fie ignorate si aruncate la cosul de gunoi pentru ca opinia publica creata de psihoze a fost mai puternica. Disciplina minima a disparut pentru ca cei ce trebuiau sa o mentina s-au vazut pusi la zid tocmai pentru ca isi faceau treaba. Hotul striga hotul mai tare ca oricand. Iar cand cineva cu bun simt incearca sa faca ceva, este ponegrit si pus la zid. Minciunica si frauda au devenit parte din cotidian. In caz ca vreunul e prins, gaseste o scuza sau pur si simplu ignora faptul ca au fost prinsi. Oamenii fara scoala au dus scoala in desuet, ca sa nu mai conteze ca ei nu au putut finaliza o scoala. 

Asistam tacuti sau en fanfare la moartea bunului simt. Unii mai speram la ceva, altii se bucura de situatie. S-a mai intamplat asta in istorie si de fiecare data s-a terminat prost. Sa vedem ce-o sa fie si de data asta.