duminică, 17 aprilie 2016

paradigme


Cam totul a pornit de la o discute oarecum banala cu cineva care se plangea de relatia destul de dificila cu seful direct. Aparent, o problema de comunicare, in care seful spunea “dar este evident, nu inteleg de ce nu pricepeti” iar oamenii din subordine, incercau sa spuna “poate este evident pentru tine, ca pentru noi nu e”.

Evident ca cei in cauza plecau de la premize total diferite. Si clar ca nimeni nu statea sa isi traduca ce vrea celalalt. 

Probabil ca una din cele mai intalnite cauze de pierdere la traducere, atunci cand este si bunavointa, si dorinta de a face bine, de a face lucrurile sa se miste, vine din modul de abordare a  fiecaruia dintre noi. Pentru ca ne convine sau nu, traducem mesajele celorlalti prin prisma educatiei pe care o avem, a experientelor pe care le-am trait, a paradigmelor noastre.

Mi-am amintit de stewartul din avion care a intrebat la un moment dat pe vecinul de scaun ce doreste. Acesta a raspuns “o jumatate de pahar de apa si o jumatate de pahar de vin rosu”. Si pasagerul si angajatul liniei aeriene vorbeau engleza, dar care era pentru fiecare dintre ei o a doua limba. 

Stewartul a luat un pahar de plastic, a pus vin pana la jumate, si apoi fara sa clipeasca a adaugat apa pana l-a umplut. Chiar vroiam sa comentez ca este considerat un fel de basfemie sa pui apa in vin, iar sa il faci carcalete cu atat de multa apa… Si atunci am vazut perpexitatea si stupoareai persoanei care astepta doua pahare - unul plin pe jumatate cu apa si unul cu vin. Oups!

Atat de mare a fost surpriza ca nici nu a mai reclamat sau cerut ceva. Acum pe bune, pentru un moment chiar si eu crezusem ca asta a cerut… 

Fiecare din cei doi venea cu paradigma lui, unul din ei vroia sa manance respectiv sa bea putin, din cumpatare sau poate oripilat probabil de risipa mondiala de orice, in timp ce al doilea se gasea a nu stiu cata oara in fata vreunui pasager care amesteca vinul cu apa.

Acum, de ce nu i-a dat stewartul pasagerului sansa sa isi faca singur maglavaisul cela… pot doar sa speculez ca unul din indicatorii lui de performanta era legat de numarul de pahare pe care le consuma versus numarul de pasageri. Si ca daca salva x pahare de plastic per cursa… 

Si mai pot specula o chestie, cum ca fiecare a plecat acasa cu o experienta ciudata. Unul a povestit probabil mai tarziu ca “probabil am avut in avion pe cineva care incerca sa se lase de baut, chiar a indoit vinul cu apa cum rar am mai vazut” in timp ce al doilea se plangea de lipsa de creier in cazul angajatilor companiei aeriene care i-au turnat pur si simplu apa peste vin.

Intr-un cotext similar mi-am amintit doua povesti din suportul de IT. Unul din fostii mei colegi ne povestea stricandu-se de ras, cum a reclamat “blonda de la financiar” ceva legat de bunul mers al computerului., care nu mai raspundea la comenzi asa cum se astepta fata. Baiatul de la IT suport ar fi intrebat-o ceva de genul “bun, dar ce ai acum pe monitor?”, la care raspunsul a venit instantaneu “un mutzunachi de plus, l-am primit de la iubi meu, de la el e problema?”. Omul de IT vroia sa afle ce vede pe ecran si nu cu ce si-a ornat monitorul. Atat ca nu s-a putut abtine sa ii replice blondei “pai nu e bine, trebuia sa iti pui peste de sticla, de ala de se pune pe televizor ca sa tina mileul”. Imaginati-va cum a fost sa primeasca un raspuns de genul “pe bune? am unul acasa la mama, crezi ca daca il aduc la birou se rezolva problema? Tot nu inteleg de ce se zgarcesc astia si nu ne dau la toti?”.

Povestea e veche, de pe vremea cand monitoarele si televizoarele erau atat de mari ca mai puteau accepta celebrul peste de sticla colorata. Fata asta vazuse acasa si in contextul in care specialistul recomandase … parea credibila solutia. 

Pe de alta parte, o poveste mai recenta cu unul din amicii mei din IT descriau o reclamatia primita de la o colega mai in varsta. ZIce asta “bai m-a sunat mamaie ca i se tot blocheaza computerul. Eu stiind ce poama e, ca deschide mii de fisiere pana se blocheaza tot, i-am zi ceva de genul - inchide te rog toate ferestrele. Am auzit ceva zgomote suspecte, si apoi pe ea spunandu-mi - Nelutu’ mama, calculatorul e tot blocat, crezi ca ar trebui sa inchid si usile?” 

Mamaie are un nepotel, si pentru ea, cam toate problemele, virusii, raceala, gripa apar din cauza curentului. Si apoi care e smecheria cu virusii de calculator? O fi luat saracul vreo raceala, sta in curent toata ziua.

Pai nu? Oare daca punem hard-disckul intr-o cuva antiseptica la policlinica, nu scapa de virusi? Sau daca il fierbem? Ca asa umbla vorba, ca toate ganganiile astea mor la fierbere…

Lasand insa bascalia la o parte, in cele din urma avem cuvinte comune, imprumutate dintr-un domeniu in altul, si asta duce la traduceri din cele mai neasteptate. Cum spuneam fiecare cu treaba si cu experienta lui. Si daca ai timp si empatie lucrurile se rezolva. Dar atunci cand punem orgoliile in geam, si cand e mai important sa arunci cu noroi in celalalt ca sa arati cat de destept esti tu… sa te tii. Pentru ca atunci cand.

Cel mai bine a exprimat asta un fost colet, sef de IT care a ales numarul de telefon pentru suport *646… nu de alta, dar “e” si “i” se cam confundau in engleza vorbita de noi… In felul si umorul lor IT-istii au ales sa ne spuna ca “what goes around comes around” . Sa avem deci cum traducem ce spun ceilalti si sa incercam sa ii intelegem, pentru ca poate maine, vom avea nevoie sa traduca si ei ce spunem noi, si poate nu o sa ne convina …

Acum, scriind despre cat de mult ne influenteaza experientele proprii modul in care vedem lumea, mi-am amintit si de bunica mea. Si prima ei experienta cu telefonul mobil. Eu tanar si mare manager, posesor de caramida inventata de cei de la motorola, nu m-am putut abtine sa ma dau mare. Asa ca atunci cand s-a ivit ocazia, mi-am scos jucaria din buzunar si evident ca m-am apucat sa sun si pe cei cu care aveam treaba si pe cei cu care nu aveam, doar ca sa arat cat de smecher si important sunt. Batrana m-a lasat sa imi fac show-ul si apoi, foarte senina mi-a trantit una de genul “bai nepoate, hai, ti-ai facut damblaua, te-ai dat mare, dar tu chiar crezi ca m-ai fraierit cu jucaria aia a ta? Pai ce ma crezi proasta? Eu nu am vazut ca telefonul tau nu se leaga cu nici un fir de zid, de vreo priza?” 

Cu alte cuvinte … mai du-te bai in wireless-ul meu. Mi-ati livrat imprimanta fara cablu!!! Sa remediati imediat problema! Am platit si in plus ca sa o iau wireless, si voi mi-o livrati fara cablu? Fira-ti ai naibii de snapani cu cost reductionu’ vostru!

Sa-mi aduceti cablul cela imediat! E dreptul meu! 
 

duminică, 10 aprilie 2016

juridica


Ati vazut vreodata cum arata o lege? Din cele de cea mai mare importanta pentru bunul mers al economiei, si cu mare impact in ceea ce inseamna fenomen coruptional?
Sa va dau un exemplu:
Legea 50 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial nr. 933 din 13 octombrie 2004

Legea pentru modificarea şi completarea art.7 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Monitorul Oficial nr. 870/2011

  • OUG 85/2011 - pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 11 octombrie 2011 Monitorul Oficial 716/2011 
  • OUG 214/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 14 octombrie 2009 Monitorul Oficial 847/2008
  • OUG 214/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 14 februarie 2009 Monitorul Oficial 847/2008
  • OUG 228/2008 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative 05 ianuarie 2009 Monitorul Oficial 3/2009
  • Legea 101/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 18 mai 2008 Monitorul Oficial 371/2008
  • Legea 117/2007 - pentru modificarea art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 10 mai 2007 Monitorul Oficial 303/2007
  • Legea 376/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 16 octombrie 2006 Monitorul Oficial 846/2006
  • Legea 52/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 19 martie 2006 Monitorul Oficial 238/2006
  • OUG 122/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 19 mai 2005 Monitorul Oficial 1152/2004
  • OUG 122/2004 - pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 06 decembrie 2004 Monitorul Oficial 1152/2004

V-am spart! Mai stie naiba de unde se pleaca si unde se ajunge. Daca Guvernul si Parlamentul ar trebui sa ia un audit ISO, ar cadea certificarea cu mare succes.  Nu cred ca ar fi prea multi care sa poata spune de unde incepe si unde se termina ceva. Si in mod cert ar trebui sa aibe toate procedurile pe masa, si alea noi (in vigoare) dar si cele expirate.
Oare cat de greu ar fi ca atunci cand modifica o lege – adica o procedura din punctul meu de vedere, sa anuleze tot ce a fost pana atunci, sa retraga tot din „productie” si sa lase doar ultima versiune.
Sau, daca ar fi sa o iau altfel, oare ce s-ar alege din productie, daca muncitorii ar citi instructiuni de lucru, sau proceduri care sa zica ceva de genul „se fixeaza saiba pe surub, apoi se introduce in gaura, si se infileteaza piulita conform cu procedura SPB 23, articolul 3 alineatul 14”.  Mda... republicata in Manualul calitatii modificat si completat ... etc, etc..

Si ar tine-o tot asa...  
Deja imi inchipui sedintele operationale in care pe langa ingineri, planeri si manageri de productie ar aparea pe langa cel de la QA si „avocatul operational”.  Al carui speach sa fie ceva de genul:

„dragi colegi, tinand cont de alineatul paishpe’ litera „w” din procedura de infiletare, numarul 103 din 2012, revizuit in 2014 si republicat in 2015, nu se considera neaparat o greseala de calitate, faptul ca saiba grower a fost inlocuita cu una clasica. Conform manualului calitatii, revizia nshpe’ din 2016, va rog sa verificati daca surubul a fost strans cu un cuplu de „y” daN, care ar corespunde cu procedura 25 din manualul calitatii publicat in 1966 si neabrogat inca - si care asigura fixarea organelor de masina demontabile”.
Ne-am mira sincer daca s-ar mai produce ceva functional.

Dar daca legile ar fi clare, fara interpretari si fara trimiteri in toate partile, asa cum sunt procedurile de productie? Ar fi prea simplu nu? Ar fi prea clar pentru cei ce citesc legile sa le inteleaga, nu ar mai fi loc de interpretari avocatesti, si legile ar putea avea efect?
Sau poate tocmai de asta trebuie sa fie mega rasucite si completate, si ras-adaugate, pentru ca intotdeauna se gaseste cate unul sa o ia pe langa procedura, si sa speculeze vreo gaura in lege? Iar legislativul incearca sa tot puna petice la gauri, pana nu se mai stie de unde s-a plecat?

Oh... sa fac si eu o trimitere la blogul asta...
http://pierdutlatraducere.blogspot.ro/2011/12/procedura.html

Ce incercam eu sa zic, e ca in corporatii, acolo unde managementul e corect, se poate drege ceva. Si atunci de ce nu se poate drege ceva si in sistemul care guverneaza o tara?
Am participat recent la o discutie despre taxe. Un reprezentant al autoritatii, s-a apucat sa citeasca de prin codul fiscal. Pe mine m-a pierdut pe la a doua pagina de excluderi de la plata taxelor de catre unii. Probabil ca daca as lua problema inginereste, sa imi fac un checklist cu toate cele de acolo, as reusi la un moment dat sa ii dau de cap, dar ar fi ceva de munca, si oricum greu de inteles pentru tot poporul. Care popor plateste respectivele taxe.
Reprezentantii statului spuneau ca isi doresc „colaborarea voluntara” a contribuabilului.  De ce naiba ar colabora contribuabilul? Si cum?

Contribuabilul ar colabora, daca sistemul educational i-ar spune ca daca toata lumea plateste corect, atunci taxele ar fi mai mici pentru ca s-ar colecta de la toti. Si atunci l-ar reclama pe cel ce nu plateste, tocmai ca sa nu plateasca el si in locul fraudatorului. Atat ca la noi contribuabilul descopera ca e fraierul s(t)atului pentru ca plateste. Din  banii lui, periodic este arestat cate un „destept” care a smecherit sistemul si a deturnat fondurile spre buzunarele proprii. Ca sa scape apoi cu toti banii in buzunar...
Si atunci de ce sa plateasca? Nu mai bine cauta o portita prin care sa il imite pe smecher? Sa evite plata, si sa ramana cu mai multi bani in buzunar?

As mai avea un exemplu, in care controlul amendeaza soferul pentru depasirea greutatii camionului. Si atunci, cand calatoresti prin Romania ii auzi pe toti cum se anunta unde sunt controalele, si cum se pot feri de ele. Mai ales ca bietul sofer poate nici nu stie daca e in regula sau nu. Pentru ca el trebuie sa creada hartiile de insotire a marfii care spun ca duce 20 de tone. Care pot fi oricate ... pentru ca domnul sofer nu are cum sa cantareasca paletii care i se introduc in camion.
Dar daca ar fi amendat proprietarul marfii?  Nu ar deveni soferul colaborativ? Ar merge relaxat catre control cu hartiile, si ar  reclama pe cel ce incalca legea. Automat, toti cei in cauza s-ar asigura ca nu se depaseste masa utila acceptata in camion. Si uite asa, ar rezista si soselele mai mult, ar rezista si structrua remorcilor, ar scade consumul de motorina...

Si probabil ar fi mai putini functionari la stat...

de cate ori poti duce ulciorul la apa?


Da sefu’totul este ok, nu avem nici o problema.
Kpi sunt toti verzi, habar nu ai cat ne-am straduit sa ii pictam. Evident ca nu iti spunem cat ne-am chinuit sa tragem de cifre ca sa apara asa cum vrei tu sa le vezi. Am schimbat baza de calcul, am schimbat formula unde a fost nevoie, am rotunjit in sus sau in jos, dupa caz.  Nu-i asa ca iti place cum arata? Ne-am straduit sa iti aratam exact ce vroiai sa vezi, chiar daca realitatea este oricare alta!
Desigur dragul meu coleg, ma bucur ca avem kpi verzi, nici nu te intreb cum de ti-au iesit asa, nici nu te intreb de ce cheile de control nu se potrivesc. Ma bucur sa ma mint pe mine si sa castig si eu putin timp in care sa nu pun presiune pe tine si pe ceilalti din echipa.

Dar oare, clientul de ce are alta parere, ce anume reclama? La asa niste kpi perfecti se apuca sa trimita mailuri, sa dea telefoane. Pare extrem de furios, oare ce o fi patit?
Offf… indicatorii aia care descriau perfectiunea, care aratau  o lume minunata sunt de fapt pe langa subiect si total afara din realitate. Realitatea care nu se vede in cifre arata un client suparat, ale carui probleme operationale ii demoleaza vanzarile, si care nu primeste raspunsul asteptat de la furnizor. Realitatea se raporteaza la cifrele corecte, alea care ar fi aratat altfel in rapoarte, cu mult rosu sau galben in loc de verde, alea de dinainte de a fi rasucite si aiurite.

Si o data cu reclamatia clientului s-a dus si lumea de basm in care convietuiau pasnic expertii care indoiau cifrele si cei ce se bucurau de privelistea idilica aratata de rapoarte. Si brusc sefu’ isi aminteste de cheile de control, si la urmatoarea sedinta incepe sa puna intrebari, sa dea cu pumnul masa si cu subalternii de pereti.
Vai… toata lumea asta minciunea?

Sefu’ dar de ce te superi ca nu e vina mea, uite si ceilalti fac la fel, tu ne-ai lasat, as putea spune ca ne-ai incurajat chiar. Pareai asa de fericit cand vedeai indicatorii de performanta verzi, erai asa de incantat sa vezi ce productivitate mirifica avem, ce calitate nemaipomenita a proceselor. Hai ca doar tu ne-ai invatat ca rolling yield nu poate fi la 100% … ca este prea frumos sa fie adevarat. Si tot tu nu ai comentat nimic cand ai vazut aberatiile raportate de noi.

Nu e asa ca si tu ai inceput sa te minti pe tine cand ai inceput sa ne crezi? Atunci de ce te infurii acum?

Mda, trebuie sa admit ca asa e. Pentru ca si mie mi-e mai comod sa ii vad asa. Am si eu momentul de sef de partid comunist, care se uita cum productia la hectar bate toate recordurile. Cum suprafata raportata pe care s-a semanat grau este de doua-trei ori mai mare decat cea existenta. Este acel moment in care referintele pales, si Einstein insusi s-ar inchina la cat putem distorsiona spatiul si timpul in favoarea noastra.
Asa e, pentru ca m-am cam saturat sa tot am discutii in contradictoriu, sa tot scormonesc in rahat, ca sa iti arat ca iti furi caciula.
Cam asa e, ca sef sunt vinovat ca am acceptat, si ca te-am lasat sa ma minti. Sunt responsabil in fata sefilor si a clientilor de micile minciunele din subordinea mea. Si da, trebuie sa platesc faptul ca nu am controlat ceea ce se intampla in subordinea mea. Si platesc. Dar sa nu te mire daca o sa iti “refacturez” apoi beleaua, si mai adaug si de la mine un procent in factura.
Pentru ca in cele din urma responsabil de cifrele raportate este cel care le raporteaza. Responsabil este cel ce semneaza.
Problema cu indicatorii astia este ca cei care ar trebui sa ii foloseasca, si sa isi corecteze performanta in functie de ce arata rapoartele sunt in egala masura si cei ce se lauda sau nu cu ei. Si din pacate tot ei sunt cei care isi fura singuri caciula, ajustand cifrele sau formulele de calcul in directia in care sa arate bine, cu ideea ca “hai sa trecem sedinta, ca reparam problemele dupa si nu ne prinde nimeni”. Atat ca este mai comod sa ajungi sa crezi ca mica minciunica te protejeaza, si apoi sa te bucuri de confortul castigat asa.
Stiti proverbul cu ulciorul care nu merge des la apa? Mizeria aia de ulcior are tendinta sa se sparga… si tendinta de a se sparge cand il duci la apa este direct proportionala cu grija pe care o arati unui indicator de performanta care masoara statistic de cate ori il trantesti sau scapi din mana. Si chiar daca nu raportezi trantelile sau scaparile din mana, dupa un numar de incidente ulciorul tot se sparge…
Cine stie proverbul si vrea sa priceapa… intelege si traducerea…