Quo vadis?

Era unul Malraux care a zis ca secolul nostru va fi religios sau nu va fi deloc. Abia acum am inteles la ce se referea omul cand a zis religios, la faptul ca suntem condusi de emotie, ca lasam la o parte orice bruma de ratiune atunci cand frica, cea mai tare emotie pe care o traim, ne ia mintile. Fascinant cum istoria se repeta, fascinant cum emotia bate ratiunea la fundul gol. Nu credeti?

Si ce repede trece lumea de la o extrema la alta, come se dice… from hero to zero? De ce? Hai sa luam beleaua cu Covid19. La inceput a fost acea inclinare spre optimism – o chestie departe, nu ne atinge pe noi asa ceva – China chiar e departe. Am uitat ca avem avioane si ca se face turism la greu dinspre China, ca facem mereu misto de modul in care pozeaza chinezii tot ce le zgarie retina. Asa ca ce era departe a devenit foarte aproape. Mai e si speranta ca o rezolva ei acolo. Au tot avut tot felul de molime si au trecut. Cred ca si ei au fost la un moment dat optimisti si au crezut ca se rezolva.

Apoi a aparut brusc problema la unii mai aproape de noi si ne-am ingrijorat. Am facut misto de ei, ca uite aia de mananca risotto sunt atacati de virus, ca deh, orez ca si chinezii. Daca unii au facut glume, altii au dat in teoria conspiratiei, dar ne-am pastrat aura de vitejie. Noi inca paream departe de problema. Pana cand a aparut la noi si ne-am taiat ca maioneza. Ne-a iesit bascalia pe nas. Prima stare de dupa eroarea de apreciere optimista a fost furia! De ce naiba vin aia incoace cu virusul! Ce minte au cei ce vor cu orice pret sa ajunga acasa, nestiind ca sunt purtatori sau nu de virus. De ce insista sa duca acel cadou nedorit familiei si prietenilor?

Pai ei cred ca sunt curati, si fug de virus ca sa scape! De ce? Pentru ca virusul asta are o particularitate, o perioada de incubatie lunga in care victima nu prezinta simptome. Sau ce spun specialistii – ca unii nici macar nu vor avea vreodata simptomele. Au spus medicii asta, dar nu au tradus pe limba tuturor. Ce dracu e aia perioada de incubatie? Am vazut oameni furiosi pe autoritati pentru ca la aeroport nu se face nimic ca sa ii depisteze pe bolnavi. Cu ce ma? Cu ce sa ii fi depistat, ca nu aveam inca testere. Apoi au aparut, dar cine ar sta patru ore pentru test in aeroport? Si daca ar sta, oare ajung testerele pentru toti cei in tranzit? Ca avem un numar limitat de ele. Cum sa ii sorteze cei din aeroport pe aia buni de aia afectati?

Cel putin in cazul asta specific, ar trebui sa le spuna la toti ca s-a dus dracu democratia si ca fiecare trebuie sa plece de la premisa de vinovatie! Adica de la premisa ca e posibil sa fie infectat sau sa ajunga in apropierea cuiva infectat. Asta insa ar insemna o buna comunicare.

Daca guvernul ar avea experti in comunicare pe bune, care sa faca o analiza a situatiei si sa puna la punct un plan de comunicare care sa educe putin poporul, ceva mai mult decat spalati-va naibii odata, macar pe maini, macar acum in vremea ciumei. Dar nu am vazut prea multi care sa spuna ca daca ai luat virusul ai intre 5 si 14 zile in care sa nu simti nimic, sa nu te doara nimic si totusi sa fii in belea, e ca si cum a pus cineva contract si a trimis asasinul platit sa iti ia gatul si tu iti bei linistit cafeaua fara sa stii ce te ameninta. Pe asta cred ca ar fi trebuit sa insiste planul de comunicare.

La noi mai e o belea. Vitejia mioritica zice ca nu ne trebuie centura de siguranta ca nu facem accident. Ma mir sincer cum de au supravietuit unii ca specie? Ca actioneaza in total dezacord cu instinctul de conservare – uite, de exemplu politicienii s-au cerut testati preventiv, de frica unei potentiale infectii. Instinctul de conservare bun, le-a pasat prea putin de oamenii pe care cica ar trebui sa ii serveasca, ei sa supravietuiasca. In timpul asta, avem o gramada care refuza sa recunoasca ca vin din zona de risc si automat refuza potentialul ajutor pe care l-ar primi, isi refuza reducerea riscurilor.

Vorba aia, daca nu ma testeaza, nu ma descopera cu virus, daca nu ma descopera, nu il am. Logic nu? De ce sa stau in carantina? Poate ca daca aveam un plan de comunicare coerent, ar fi spus cineva la toti acestia ceva de genul “fratica, cred ca esti sanatos tun, dar vezi ca pe afara sunt toti bolnavi, colcaie virusii, fereste-te taica de ei, ca tu s-ar putea sa nu supravietuiesti”. Poate ca un pic de panica asa mai controlata i-ar fi facut sa stea in casa (ca uite, pana la urma s-au golit strazile)

Oh, si mai avem pe cei care conduc Audi sau BMW sau Mercedes… cei mai indisciplinati in trafic. Asa zicea un studiu ca astia cu masini premium nemtesti sunt cei mai indisciplinati in trafic. Ca o fi si greu sa intelegi de ce si avem nevoie de studiu pentru asta. In primul rand ca oamenii aia au dat mai multi bani decat restul lumii pe acele masini ca sa isi arate conditia sociala, succesul! Ori daca sunt oameni de succes au si aroganta de a considera pe restul inferiori si ca atare ii trateaza asa cum ii considera. Isi iau masini puternice si scumpe care sa zica pentru ei acel “da-te bah sarakie la o parte din calea mea”. Ce nu inteleg ei este ca acele deutsche panzer nu reprezinta neaparat o piedica in calea fatalitatii de pe sosea. Asa ca de multe ori sfarsesc proptiti in cate un stalp sau in vreun sant… care cu norocul lui. Dar ce ii caracterizeaza insa este credinta in superioritatea personala. Percepetia personala de invincibilitate. Asa au ajuns ca prin credinta lor de semizei care nu pot fi atinsi de nimic, sa creada ca nici kotzomedia asta de virus nu ii poate atinge chiar daca se plimba prin zone de risc. Si oricum ei au banii si relatiile necesare ca sa poata fi serviti peste rand. Si sa poata sa mituiasca pe oricine ca sa ii scape.

Si uite asa un mare mahar pensionar de lux cu pile si relatii, a reusit sa isi infecteze familia, spitalul, doctorii, amanta, pe toti cei pe care i-a intalnit in cale. Pe de-o parte pentru ca nu i-a spus nimeni foarte clar ca nu e invincibil. S-a purtat omul ca in filmele cu zombie, ala muscat care urmeaza sa devina zombie e calauza grupului, nu spune la nimeni si ii infecteaza pe toti!

Si mai avem o specie - jurnalistii neprotejati care alearga dupa senzatie. I-am vazut filmand, luand interviuri nas in nas cu potentiali infectati. Oare ce ii face sa se creada invincibili? De ce au nevoie sa se expuna? Ah, sa fie treaba ca aceeasi care vand panica fac si banii de pe urma ei? Cam pe orice canal ma uit stirile aproape ca ne indeamna sa ne dam in cap unii la altii. Vin aia de afara cu virusii! Ne ataca in vami! Inca x cazuri, uite pe Banica, uite si pe Veta, a luat-o cu izoleta! Au avut ghinion sa ia virus, e nimic pe langa ce le putem face noi ca oprobiu public.

Si totul escaladeaza rapid. Ignorantii si inconstientii imprastie virusul, iar altii fac rating din panica pe care o induc. Mai apare cate un specialist, care vorbeste cu calm si ratiune despre problema. Da sfaturi bune si coerente. Ne cere sa dam dovada de o minima disciplina. Sa respectam reguli valabile de cand lumea. Yeaks! Plictisitor!

E mult mai interesant doctorul japonez care a zis ca daca inchizi ochii nu mai vezi. Am probat si asa e. Tot el a zis ca daca iti poti tine respiratia nu ai virusul. Clar, daca ti-o tii de tot si scapi de boala, definitiv. Mai e si seful doctorilor din China care a zis ca vitamina C ne scapa pe toti. Eu stiam ca e buna la raceala si la scorbut. Am aflat ca si la pandemie. Cred ca mai nou se mai gaseste doar la specula. Si da! Americanii au vrut sa le dea peste bot chinezilor. Ah… nu, de fapt chinezii s-au imbogatit peste noapte, ca au cumparat firmele americanilor care au fugit de virus. Oare nu e cam mare numarul de conationali bagati in pamant si riscul sa se imbolnaveasca si sefii lor de partid? Hmmm… Inseamna ca rusii, ei nu au virusul. Ba… tot americanii, ca uite invadeaza Europa si umbla fara masti. Clar au vaccinul! Desi noi nu vrem sa ne vaccinam. Ba poate ca de data asta…

Si apoi sunt antreprenorii. Aia care au elixirul pentru cancer. Si pentru HIV… Acum e momentul. Ca imediat ajungem la disperare. Unii o sa vanda ceai de loboda la pret de aur. Ceilalti o sa vanda apa sfintita si icoane. Sunt foarte folositori si unii si altii. Cei care mor fara sa inteleaga de ce, ca doar au pupat moaste si au baut dragavei vor fi macar impacati ca au facut tot ce le-a stat in putinta.

Cine castiga din asta? Pai v-am dat mai devreme o idee, cei care vand panica sunt tot cei care profita de pe urma ei.

Din pacate pentru mine nu am fost educat in spiritul parvenirii. Realizez ca acum e momentul sa fac specula cu fasole si hartie igienica. Acum e momentul sa faci avere. Sa vinzi dezinfectant placebo (marketing pentru apa chioara), praf in ochi pentru cresterea imunitatii, ma gandesc si la niste icoane anti-virus… oh… si cate si mai cate ...

In toata povestea asta mai am o pilda. Cand eram mic si faceam cu varul meu boacane la bunica, primul pe care il prindea o lua urat pe cocoasa. Batrana se descarca si fizic si emotional pe ala pe care punea mana iar celalalt scapa. De atunci am invatat ca acolo unde se impart palme si pumni e bine sa stai departe. Nu stiu de ce am sentimentul ca e la fel si cu virusii…

fara panica ...

Vad periodic la TV cum hoardele de cumparatori dau buzna in vreun magazin nou deschis. Am trait cateva deschideri de magazine cu ochii mei si m-am mirat sincer de nebunia si furia cu care cumparatorii dau navala inauntru si apoi se bat pe cate un produs. Am intrebat pe cei din magazin daca e vreo reducere semnificativa care sa justifice nebunia. De fiecare data mi-au raspuns ca nici pomeneala.
Ei bine, daca navala pe intrare e asa, apoi sa vedeti navala pe iesire daca suna alarma de incendiu. Dementa curata! Cursa de tauri de la Pamplona e frectie. Macar aici exista o explicatie, pe langa riscul de a fi prins de incendiu mai este bonusul de a iesi din magazin fara a trece pe la casa. Asa ca multi considera indreptatit riscul de a fi calcat in picioare.
Dar cel mai misto in toate astea e sa ii vedeti pe aia mari si puternici strigand pe restul “ Fara panica!” in timp ce ei isi croiesc drum calcand in picioare pe cei mici.
Instinctul de aparare e o chestie grea. Ne zice ca sa ne salvam fundul si mai vedem noi dupa aia ce si cum. Cand am facut armata nu intelegeam ce rost are instructia de front. Mi-a luat ceva vreme sa pricep ca de fapt toate comenzile alea de par fara rost, toate “la stanga”, “la dreapta”, “inainte mars”, “salt inainte”, etc… aveau rolul de a ne programa sa functionam peste instinctul de conservare. Ca altfel, care nebun sa sara inainte cand aia din fata trag in noi? Bunul simt si instinctul de conservare ne invata sa ne caram dracului de-a colo! Cat de repede posibil spre o zona sigura! Fara panica! In schimb, instructia militara ne invata cum sa supravietuim. Stam cuminti si ochim pe aia de trag in noi. Parca mai multe sanse sa scapi daca nu mai trage nimeni in tine decat sa fugi ca o gaina beata cand incearca toti sa te impuste. Asta daca mai apuci sa fii rational. Pentru ca panica inseamna orice dar nu ratiune.
Bun, am aberat destul pe subiect ca sa fac un punct de vedere. Sa ne intoarcem la holera noastra. Pardon, la coronavirusul nostru cel de toate zilele. Am ajuns la concluzia ca habar nu am pe ce lume sunt si incerc sa ii ascult pe cei ce incearca sa ne instruiasca, care par calmi si care au ceva hartii la mana care sa certifice ca sunt pe domeniu (diplome de doctori si functii pe bune in domeniul medical). Ei ne tot tin teorii despre igiena, despre protectia personala, ne zic sa evitam spatiile aglomerate, etc. Dar, in aceleasi buletine de stiri apar apoi ziaristii de profesie. Unii pe care i-am mai vazut in cizme pana la gat dand stiri dintr-un parau pana la glezne, pe care doar ce i-am vazut golind rafturile intr-un magazin ca sa arate disperarea si psihoza. Au vocea pierduta, emana un puls pe la 160 de batai pe minut (zici ca i-a alergat ursul pana acum 2 minute) si in timp ce emana stiri de tipul “virusul UCIGAS, a facut noi victime” “noua boala ne va omora pe toti, vine apocalipsa, nu scapati nici unul” indeamna apoi la calm si la ratiune. Fara panica! Muriti dracului in liniste, lasati-ne pe noi sa ne agitam la stiri.
Aceste stiri in care una zice textul si alta zice limbajul non-verbal ii agita pe cei cu teoriile conspiratiei de pe internet – aia convinsi ca pamantul e plat, stiu ei ca au ajuns la margine si era sa cada peste balustrada. Tot ei stiu si ca luna e fake, de fapt e un studio de stiri unde se duc astronautii sa stea in imponderabilitate. Tot ei ca vaccinurile sunt facute sa ne omoare, chit ca ar fi bun sa avem unul impotriva virusului asta nou (cum au aia de conduc lumea, care sigur sunt protejati). Tot ei stiu sigur ca virusul a scapat dintr-un laborator, ca a scris Jules Verne sau Dean Koontz acum niste zeci de ani. Si au vazut si un film artistic facut de unii care stiau de problema. Clar! De fapt virusul e facut de industria de medicamente ca sa mai vanda niste buline ca stagneaza profitul. Pe facebook e concurs de ei! Personal cred ca Nostradamus e fake, pentru ca nu a prezis deloc nebunia de acum. Si la fel sunt de suparat si pe astia care tot anunta sfarsitul lumii, i-a prins virusul total nepregatiti. Nu ii mai citesc.
Acum ca am lamurit-o cu constipationistii, sa ne intoarcem la jurnalisti. Acesti supermani care lupta cu eroism pe frontul informarii si dezinformarii. Sunt admirabili cum se bat ei pentru un click in plus pe facebook. Este admirabila lor lipsa de instinct de conservare, cum stau ei gramada la poarta spitalului de boli infectioase ca sa ne poata informa cine a mai luat, cine a mai scapat… Vorba aia, sa se dea pe cartela ca sa ajunga la toti. Mastile bai, nu virusul. Ma gandeam asa ca incompetentul, ala de are vreo infectie si trebuie sa mearga la spital, ca sa ajunga la poarta trece printre ei. Ca ambulantele sunt ocupate cu corona. Cu virusul sper, nu cu berea. Deci, trece omul printre jurnalistii aia. Asa ca bietii jurnalisti au toate sansele sa ia orice alte belele. Dar ce nu face omul pentru o stire minunata, la prima mana. Asa ca i-am vazut la televizor atunci cand personalul medical, luau pe unul confirmat ca sa il aduca la spital. Erau 4 paramedici imbracati ca niste cosmonauti si vreo 20 de cameramani, stiristi cu microfoane si alte cele, imbulzindu-se la nici jumate de metru de bolnav echipati perfect de mers la mall. De ziceai ca aia duc un manechin inofensiv si nu un confirmat cu boala. Astept cu interes sa aud cum vreun amarat din asta, biet jurnalist trimis sa isi riste sanatatea a contractat virusul in timpul reportajului. Accident de munca, nu? Sacrificiul suprem pe campul de lupta al informatiei corecte. Acuma, pe de alta parte, ma intreb si eu ca prostul, daca zice la lege ca dupa ce ai stat in preajma vreunui posibil infectat ca tre sa stai 14 zile la izolare, baietii si fetele de s-au dus sa filmeze si sa ia interviu, nu ar fi normal sa stea 14 zile acasa, izolati? Intreb pentru un prieten…
Dar sa vedem ce efect paralel are psihoza asta in lumea reala. Luam un sat de sub munte, ascuns din sosea si populat de niste morometi cu acces la internet si televiziune. Un sat imbatranit, de altfel si depopulat pentru ca urmasii intemeietorilor s-au carat care pe unde pentru o viata mai buna. Un sot al unei urmase, indragostit de sat are proasta inspiratie sa vina in sat tocmai in vremea coronavirusului. Unul din cei care il mai ajutau in batatura si-a oferit serviciile, dar omul l-a refuzat. Nu avea ce sa ii dea de facut. Baietii de la birt – de altfel cei mai mari filozofi si eruditi in toate problemele lumii au ajuns repede la concluzia ca omul a fost refuzat pentru ca “ala e la izolare”. Comitetul de urgenta a mai bagat niste tuici, a mai dezbatut un pic si clar “de aia a venit aici in sat, pentru ca tre sa stea la izolare si noi avem un sat izolat”. Apoi, au mai baut niste tuici si au ajuns la concluzia ca o sa dea “ala” drumul la virus in sat si o sa ii omoare pe toti. Au ajuns acasa si au spus la neveste. Nevestele au format un plan de actiune rapid – au comunicat prin “Radiosant” si in cateva ore toata comuna aflase de pericolul care ii paste. Mai putin bietul om venit in concediu, care habar nu avea sa aibe vreo problema. In ignoranta lui si-a vizitat unele rude (vezi, el nu stia ca e la izolare) apoi a inceput sa se mire ca il evita lumea. Pana intr-o seara, cand comitetul de actiune a ajuns la una din rude si i-a expus pericolul. Rudele au sunat suspectul si s-au lamurit. Dar admiratorii lui Toma necredinciosul nu s-au dat batuti. Ei nu s-au lasat doborati de “fake news” cum ca omul e “safe”. Si le era clar de conspiratia rudelor care ascundeau adevarul! Au sunat la autoritati, au alertat sanatatea publica, au stresat pe toti cei ce puteau fi stresati. Care au ridicat din umeri pentru ca oricum sunt depasiti de situatie, doar de satul lu’ peste de care nu au auzit pana acum nu mai aveau ei de treaba. Aparatorii societatii au obosit intre timp, mai ales ca virusul nu isi facea efectul, dar stau vigilenti.
Omul din poveste este inca sub observatie. Cei ce au pus mana pe furci si topoare i-au acordat un ragaz. Dar, daca il pune dracu sa tuseasca, nu mai prinde ziua de maine. Fara panica!
Acuma, dupa toata retorica asta si dupa cateva pahare de dezinfectant la 40 grade devine irezistibil sa fac pe desteptul. Adica sa compar balamucul general cu orice institutie, fie ea de stat sau corporate. Adica ce au facut chinezii? Prima data au ascuns problema incercand sa gaseasca o solutie locala. Adica a venit seful si a intrebat pe operationali – guys, mai aveti mult pana o dregeti? Aia au intrebat specialistii (de obicei ingineri, de data asta medici). Si avem specialisti pe bune, care au spus – e groasa nene, habar nu avem despre ce e vorba (vezi medicul care a dat alarma) si cei cu aspiratii manageriale care au dat asigurari ca totul va fi bine. N-a fost… problema s-a extins. Atat ca era de preferat sa asculti unul care iti zice ce vrei si speri sa auzi in locul unuia care poate chiar stie ce vorbeste.
Apoi a devenit problema Chinei. Restul lumii s-a uitat mai cu ingrijorare, mai cu dispret la ei… pana cand au fost afectati. Dar pana sa fie afectati, au tratat problema destul de superficial. De ce? Simplu, nici un manager (a se traduce politician de top) nu a riscat sa admita ca “HABAR N-AVEM DESPRE CE E VORBA”! Nu stim exact cum se rezolva chestia asta, dar nu vreau sa ma sinucid politic dand vesti proaste sau devenind de buna voie tinta ironiilor. Si unde cultura macho e mai tare? Si turismul mai in floare? Din acelasi motiv, cu asta incep orice curs de negocieri! Nimeni nu negociaza daca nu e afectat!
Acum lupta toti ca sa opreasca nebunia, cu masuri drastice, apare nevoia de disciplina, si asa mai departe. Acum incepem sa trecem din partea glumeata a lucrurilor in partea ailalta, a panicii, cand toti incearca sa isi scape fundul.
De ce faceam o comparatie cu corporatiile? Pai e cineva care nu vede cat de similara e abordarea? Cum credeti ca apar falimentele spectaculoase?
Ca si in cazul asta, de fiecare data cand ajunge cineva intr-o pozitie pentru care nu se califica, se va baza doar pe vestile bune si nu pe cele corecte. Si va amana o decizie, dificila si dureroasa poate, pana cand tot sistemul va fi intr-o mare belea. Si la fel, nu vad cine sa admita ca “da bre, suntem intr-o mare belea” pana cand beleaua nu va fi suficient de mare.
Ironic, ala de a prezis ceva de belea va fi pedepsit pentru ca a cobit, iar cel care a facut beleaua mare si zgomot de fond in rezolvarea problemei va fi premiat pentru cat de mult circ a facut in timpul spectacolului. Asa ca se vor buluci toti spre dezastru, urland cat ii tin bojocii "Fara Panica!".
Asa ca dragilor, va recomand sa fiti inteligenti emotional! Pentru ca doar cei ce se adapteaza merg mai departe, restul dispar. Asa a zis Darwin… 

Starea vremurilor

Vremurile grele dau nastere la oameni puternici, 

oamenii puternici dau nastere la vremuri usoare, 

vremurile usoare cresc oameni slabi 

care aduc dupa ei vremuri grele…

Si uite asa se explica de ce istoria se repeta si cum ajunge  viata sa fie ciclica. Atunci cand omenirea traia crize, conflicte majore,  foamete, ajunsese sa vada ce inseamna vremurile grele, atunci a avut nevoie de oameni puternici, care sa isi exprime leadershipul, uneori cinismul, dar care sa rezolve problemele. Fara prea multe fasoane, fara corectitudine politica, fara sa se uite la victimele colaterale. Era mai important pentru intregul colectiv sa supravietuiasca si mai putin importanti indivizii aflati in zone de nisa, cei cu nevoi foarte speciale. Apoi problemele fiind rezolvate, o parte din cei ce au dus greul urgiei au fost acuzati de faptele lor, de lipsa lor de umanitate in cazul unora din deciziile luate. 

Ma fascineaza Popppy flower sau Remembrance Day! In Marea Britanie, se sarbatoareste cu oarecare fast (din ce in ce mai putin fast) ziua veteranilor, a soldatilor care au luptat, de multe ori au murit pentru maretia imperiului. Oamenii aia au suferit, si-au riscat viata pentru ca urmasii lor sa aibe o viata mai buna. Am cativa amici, fosti ofiteri in armata britanica si imi place sa stau de vorba cu ei despre principii. I-am vazut cum sufereau cand niste artisti “liberali” ii infierau pentru razboaiele duse in trecut, ii acuzau de toate ororile si nebuniile. Si ma gandeam, oare daca acesti soldati nu ar fi existat, daca acesti soldati nu ar fi aparat valorile nationale, democratia, tot ce tine de lumea moderna occidentala, oare ce discurs ar fi avut toti acesti artisti care astazi castiga o caruta de bani injurand autoritatea si regulile? Oare care ar fi fost viata lor in vreun ghetou sau lagar de concentrare… si cat s-ar fi rugat pentru sansa de a fi eliberati de soldatii pe care astazi ii injura.

Ma uit la lumea care ne inconjoara si vad cat de mult conteaza minoritatile ofensate. Indiferent ce incerci sa spui, se poate interpreta si folosit impotriva ta de catre cineva care se va simti ofensat. Oh, si nu atat conteaza ca cineva se simte ofensat cat modul in care acel “ofensat” poate fi folosit in caz de nevoie impotriva cuiva. Imi amintesc cu Apple i-au facut la un moment dat vant lui Steve Jobs. Jobs crease o firma, o ridicase, facuse din ea o chestie super tare. Si apoi au venit unii care si-au dorit sa fie ei sefii. Asa ca au complotat si l-au zburat pe Jobs din propria creatie. Pentru ca da, Jobs era un sef dur, nu accepta prea multe compromisuri, nu se purta frumos cu toti oamenii si asta a fost un motiv folosit de multi ca sa il inlature. Apoi, cei veniti dupa el au facut terci creatia lui Jobs. Si a fost Jobs cel care si-a dorit sa revina, a rascumparat actiunile ajunse sa coste mai nimic si a demonstrat ca un om puternic poate sa ridice o firma. De data asta avea si experienta necesara sa lupte politic. Desi… poate daca nu ne parasea asa de repede, am fi vazut ce inseamna ca vremurile bune sa aduca la putere oameni slabi care sa duca la vremuri grele… Pentru ca sincer, daca ne uitam azi la Apple, cam gafaie sub presiunea concurentei si nu a mai venit cu nimic nou, impresionant ci tot storc si repeta la infinit din ce le-a lasat vizionarul disparut.

Dar cel mai misto exemplu este celebra emisiune Top Gear de pe BBC2. Acolo, politically incorrect devenise o chestie misto si de urmarit. Emisiunea surclasa cam tot ce avea BBC de aruncat pe piata, devenise o locomotiva de audiente si de ce nu, un cash cow in marketing. Doar ca Jeremy Clarkson si ai lui prieteni au scapat din vedere societatea in care traim. Asa ca … intr-o zi, un tip care isi castiga salariul umil din faptul ca ei aduceau audienta si bani pentru canalul respectiv, s-a simtit ofensat de tratamentul primit. Cum adica sa ridice vedeta tonul la el pentru ca sandwich-ul e rece si nu chiar ce i se ceruse omului sa aduca? Adica ce daca el nu si-a facut jobul pentru care era platit? Trebuia ca cel caruia nu  i s-a prestat serviciul cerut sa i se adreseze politicos, cu scuze prealabile pentru faptul ca avea o reclamatie. Uite asa dintr-o chestie aproape nesemnificativa, niste directori care nu suportau succesul celor din subordine (banuiesc eu ca si veniturile) au facut un mega show si au pus punctul corporatist pe i! Au zburat vedeta din show. De atunci, show-ul e in degringolada, cei ce au incercat sa compenseze nu au facut fata charismei lui Jeremy Clarkson, banii din publicitate s-au cam dus, echipa a inceput sa cunoasca rigorile “cost saving” pentru ca daca nu faci bani nu ai ce sa cheltui, s-a micsorat bugetul, au disparut banii din reclame si publicitate si uite cum oamenii slabi au adus vremuri grele pentru show si firma… Dupa filozofia veche romaneasca, tipul ala cu sandwich-ul a taiat craca de sub picioare la o gramada de colegi ai lui. Nu stiu cati au fost de acord cu el si l-au sustinut, dar sunt sigur ca dupa restructurarea emisiunii, cand au trebuit sa isi caute joburi in alta parte… nu au mai fost la fel de entuziasti.

Ca sa revin, o chestie pe care o ignora toti managerii slabi de pe lumea asta, la fel ca si angajatii usor ofensabili e legatura cu firma pentru care lucreaza. Ei chiar cred ca patronii le platesc salariile. Sau ca exista o entitate nevazuta care plateste salarii in numele firmei sau al brandului reprezentat de firma. Aici le-as recomanda pe Henry Ford – cred ca el e cel ce a zis ca ca adevaratul patron este clientul. Prin simpla optiune de a cumpara sau nu, clientul decide daca plateste salariile celea. Daca nu cumpara, firma nu incaseaza nimic si da faliment. Iar daca firma da faliment, marii manageri raman fara obiectul distractiei, devin sefi peste nimic. In egala masura orice program social sau aberatie guvernamentala care decide programe sociale, salarii compensatorii, etc… nu isi mai are rostul, pentru ca nu sunt bani care sa finanteze acele plati! 

Asa ca poti decide sa iti alegi clientii atunci cand ai atat de multi incat sa poti face asta. Daca esti mare manager sau vanzator. La fel cum iti poti alege pe cine sa tii sau nu in firma, apropos de cati clienti iti aduce si cat de buni platitori sunt acei clienti.

M-am tot intrebat cum as putea sa ii deosebesc pe cei slabi de cei puternici. Nu stiu daca am un raspuns la aceasta intrebare dar am remarcat in timp, ce diferentiaza pe unii din manageri – unii isi asuma ceea ce se intampla sub comanda lor daca ceva merge prost si scot in fata pe subalternii care au facut ceva bun in timp ce altii au scuze si vinovati pentru cam orice atunci cand nu merg lucrurile bine dar sunt primii care sa se laude cu reusitele chiar daca nu le apartin. 

Am crescut in comunism, cu cozi si magazine goale, cu painea si laptele pe cartela. Oamenii se plangeau de greu. Si-ar fi dorit o piata libera, magazine cu marfa in ele, ar fi dorit sa poata sa se exprime…

Am vazut apoi perioada de trecere de la comunism la capitalism, cu somaj, lipsuri de toate felurile. Oamenii se plangeau de greu. Lucrurile se gaseau, dar nu erau bani, nu erau joburi ca sa poata castiga acei bani..

Acum avem magazinele pline si somaj aproape zero. Oamenii se plang de greu. Acum tuturor li se pare ca e saracie, ca nu au destul, ca este inegalitate. Acum vor sa puna limitari si vad cum se indreapta iar spre valorile din spatele comunismului. 

Ma intreb … oare cum putem sa ne dam seama daca traim vremuri grele sau usoare, ca doar oamenii se plang tot timpul de cate ceva.

Mi-am amintit ca citisem o chestie spusa de un tip, George Taylor prin 1926, cum ca bunastarea economica este invers proportionala cu lungimea fustei la femei – asa a aparut “hemline index”. În anii de boom economic, potrivit acestuia, fustele devin mai scurte, întrucât femeile au posibilitatea de a-și etala ciorapii scumpi de mătase. Însă, după crahul bursier de pe Wall Street, în octombrie 1929, doamnele au început să prefere fustele lungi, ascunzând sub ele ciorapii ieftini sau chiar picioarele goale. Dar ce te faci cand cele mai multe femei umbla in pantaloni? Cum iti mai dai seama ce fel de vremuri traim? 

Ma gandeam la ce statea in spatele comentariilor lui Taylor… fustele lungi acopereau lipsa ciorapilor si pantofii scalciati. Ei bine, daca ma uit pe strada… si majoritatea femeilor sunt in pantofi sport. 

In cazul asta, oare cati dintre noi realizeaza ca traim vremuri usoare? Oare cati dintre noi isi fac griji din cauza ca istoria se va repeta?