miercuri, 11 ianuarie 2017

politica si zapada


Ma uit de ceva vreme cum a explodat mediul virtual apropo de alegeri. Unora nu le convine ce a iesit, si ca altii nu au iesit. Cei carora le-a iesit incep sa “faca arogante” si vin cu tot felul de declaratii bombastice…

Zapada din dimineata asta de la Bucuresti m-a lamurit si cu unii si cu ceilalti…

Ca sa va explic, sunt in delegatie asa ca am stat la un hotel in Bucuresti. Zapada din parcare nu era curatata, asa ca m-am chinuit sa imi dezapezesc masina si sa mut din nametii de pe langa ea ca sa pot iesi. In tot timpul asta, o parte din personal dar si din ceilalti clienti se uitau la mine de pe geam. Nu s-a oferit nimeni sa ma ajute…

M-am dus inauntru si le-am cerut o lopata. Doamna de la receptie mi-a comentat ca daca am rabdare, o sa faca seful rost de un utilaj si dezapezeste mai tarziu. Nu, nu aveam rabdare. Am iesit si am continuat asa cum am putut sa mut masina spre iesire,

A mai aparut un tip care avea masina inzapezita.  A dat cu o matura zapada de pe masina lui, apoi a incercat sa ma impinga si in cele din urma a renuntat de tot.

Apoi peste vreo 10 minute a venit nenea care se ocupa de toate cele, care a scos o lopata de zapada si una clasica. M-am apucat sa dau la lopata, ca sa imi fac loc spre iesirea din parcare. Nenea de la hotel, mai de entuziasmul meu, mai de rusinea mea, a inceput sa dea si el timid la lopata.

In cele din urma, am reusit. Am facut culoar si pentru mine si pentru oricare altul ar fi avut apoi chef sa iasa cu masina.

Morala? Daca mai e vreuna… e simpla. Ne-am obisnuit sa vina cineva si sa faca pentru noi sau in locul nostru. Vorbesc despre dat la o parte zapada, cat poate fi de greu sa faci o carare, un drum in zapada?

Discutam in weekend cu un prieten despre starea generala si am ajuns la “cum naiba se facea pe vremuri?”. Pai simplu, asociatia de locatari iesea si dadea la lopata, acum asteapta sa vina autoritatile. Pe vremuri aveam parazapezi de-a lungul mai tuturor drumurilor care puteau fi afectate de viscol si zapada. Cele mai multe au fost furate de mult.

In cele din urma, cand vorbim de iarna si zapada, vorbim si de o minima implicare.

Ar mai fi vreo morala? Ah… da, sa nu uit cu ce am inceput. Vorbeam de cei care au votat sau nu, si de cei care se agita acum in ceasul al 13-lea in spatiul virtual.  De faptul ca unii au votat sa le pice para malaiata. Parerea mea e ca … o sa o tot astepte. O sa astepte sa vina cineva sa le dea zapada, sa le schimbe scutecele, sa le… Cand vor vedea ca ori nu vine nimeni, ori ca trebuie sa plateasca pentru comfortul pe care il sperau gratis, se vor infuria si vor vota iar invers. Au mai facut-o de cateva ori pana acum.

Cei ce au pierdut… de aia au pierdut. Pentru ca nu au fost in stare sa le dea para malaiata pe care au promis-o data trecuta.

Pentru mine, datul la zapada mai are o componenta. Cand muncesti, cand reusesti sa transpiri cu mainile inghetate pe lopata inveti sa intelegi pe omul cela care munceste undeva in zapada, in troiene. Pentru ca oricat m-as vaita, nu m-am spetit de sa-mi rup spinarea, am facut putina miscare si gata. Apoi m-am urcat in masina si am ajuns intr-un birou incalzit de unde sa dau mai apoi ordine si sa cer sa se faca lucruri. Atat, ca spre deosebire de cei care nu au fost curiosi nici macar de alea 15-30 de minute de dat la zapada, am o alta intelegere pentru soferul de tir care nu a putut ajunge la destinatie. Si inainte sa il sun si sa il fac pilaf pentru ca imi strica businessul si ma lasa fara vanzari ma gandesc ca poate omul ala imi raspunde dintr-un troian de zapada, chinuindu-se cu lopata sau lanturile sa scoata camionul ala si sa il duca unde trebuie. Si ma gandesc ca am noroc sa fiu intr-un birou caldut si nu in locul lui. Si ma mai gandesc ca daca nu il pot ajuta in vreun fel, macar sa nu ii stric si mai tare ziua cu comentariile mele deplasate.

Ah da… ma mai gandesc si cum sa imi calmez unii clienti care din birourile lor incalzite si comfortabile imi tin un pomelnic intreg despre penalizari si alte cele pentru ca … deh… iarna nu-i ca vara… si nu a ajuns camionul la destinatie.

Ce uita multi este ca si in mediul privat vin alegerile… Se numesc licitatii. Si sunt mai dureroase uneori decat cele din politica. Pentru ca daca nu mai esti ales e nasol… nu mai ai ce factura si cam gata. La fel si daca ai vandut o para malaiata frumos impachetata dar care nu poate fi sustinuta… ori nu iti scoti banii ori ii strici afacerea clientului, iar urmarea… ori nu supravietuieste si il pierzi ori supravietuieste dar nu te mai alege.

Iar cine crede ca din postura de client e mai usor sa alegi … s-o creada. Am vazut de prea multe ori alegeri neinspirate facute pe mirajul perei malaiete sau din aranjamente de culise. Am vazut de prea multe ori cum au fost alesi cei ce ambalau bine para malaiata in locul celor de buna credinta, pe care s-ar fi putut baza la o adica. Iar consecintele au fost aceleasi … nu au mai fost alesi la randul lor de clientii lor.

Finalul e acelasi, atunci cand alegerea e gresita, important e sa rezisti cat sa mai poti alege o data sau sa fii ales. Altfel e cam dificil, pentru ca si clientul si furnizorul isi fac praf afacerile de la o para malaiata prea frumos ambalata dar care nu poate fi sustinuta.

Asa ca dragii mei, iesiti si dati la zapada. Faceti si sport si poate cu putin noroc, aerul rece de afara va va ajuta sa faceti alegeri corecte.