scoala lui ... Scoville

 Am ajuns intr-un moment al vietii in care a inceput sa imi reconsider pozitia si sa ma uit la ce hartii imi lipsesc, hartii care sa certifice ca am parcurs o anume pregatire. Asta pentru ca toti cer hartii care sa garanteze ca ai facut scoala. Calificarea la locul de munca nu mai este la moda. Asadar m-am inscris in ultima vreme la tot felul de cursuri ca sa imi iau si eu patalamalele lipsa, ca deh, se poarta si oricum asa cum spuneam au devenit mai importante decat experienta. Ma gandesc deja serios si la ceva doctorat. Mai ales cand vad ca deja e inflatie de doctorate. Mai stau si ma intreb daca nu e vreo aberatie ca in armata. Ca la noi sunt mai multi generali decat intr-o tara cu armata serioasa. Bine, unii sunt generali in tenis, altii in fotbal... Oare cati din doctorii astia sunt tot asa... tari in tenis.

Si cum ma plictiseam eu in introspectii si analize am zis sa fac si ceva util. De ceva vreme m-am apucat de agricultura de balcon la fara frecventa. Am inceput prin a pune in joaca rosii, busuioc si ardei. Daca pe primele le rezolv repede in salata, ei bine cu ardeii mai complicat, asa ca m-am apucat sa le caut intrebuintare. Nu stiu cati sunteti familiarizati cu scara Scoville, dar e o scara pe care se masoara iuteala la ardei. Ei bine, pe scara lu’ nenea Scoville asta, Jalapenos e pe undeva pe la parter cu iuteala pana in zece mii. Ardeii de i-am ingrijit eu toata vara, primiti de la un amic sunt undeva pe la etajele de sus, pe la niste sute de mii.

In fine, acum ma pot lauda ca am avut recolta de ardei iuti, chiar al naibii de iuti,  atat de iuti ca nu iese sa rontai doi, trei la ciorba sau la sarmale cum facem de obicei cu cei neaosi (adica aia din gradina maica-mii). La astia e de ajuns un varf de scobitoare si incepi sa crezi ca ai covid ca nu mai simti nimic. Iar dupa ce tot am vazut atatea emisiuni si tutoriale de gatit m-am gandit ca cel mai nimerit e sa fac dulceata de ardei iuti.

M-am documentat, am intrebat pe cei ce se pricep, am ales reteta (mi-am facut trainingul cum s-ar spune) si m-am apucat de treaba. Conform cu cele invatate de la profesori mi-am pus manusi. Cam toti mi-au explicat ca ardeii astia sunt asa de iuti ca o sa ii simt prin piele. Nici o problema, am luat niste manusi de latex si m-am apucat de curatat ardei. O treaba destul de migaloasa, ca trebuie scoase semintele, scoase nervurile interioare. Apoi ardeii astia iuti si rai respecta din plin regula care zice ca aromele tari se tin in recipienti mici, deci un chin pentru degetele mele care seamana cu niste carnaciori grasuti.

Astfel incat ceea ce parea o chestie rapida s-a transformat intr-o munca meticuloasa si de durata. Asa ca m-am gandit eu ca daca tot dureaza sa imi pun un pahar de vin si sa dau drumul la muzica. Am dat drumul la TV, am ales un canal cu muzica rock ca sa se potriveasca cu ardeii si am continuat treaba. Mai niste ardei curatati, mai o gura de vin, totul mergea bine pana cand a inceput sa ma manance nasul de la iuteala. Asa ca m-am frecat la nas. Cu manusa... plina de zeama si seminte de ardei din astia rai, de la mansarda lui Scoville.

Pfoai, mi-au tasnit lacrimile ca din arteziana, cred ca nici cu pistolul cu apa nu udam asa peretii! Plangeam inclusiv pe nas ca nu mai stiam daca imi curg mucii sau cu ce naiba imi apretam servetul si tricoul. Am descoperit ca stiu vreo doua volume de injuraturi si ca le pot recita in cateva secunde. Bai nene am fugit in baie si am facut ce invatasem eu cand lucram in logistica apropos de accidente cu acid. Direct dusul in mutra sa mai dilueze din ardei. Nici nu mai conta ca ma inecam, parea o moarte mai acceptabila decat iuteala aia. Cred ca aia de iau spray in nas nu sunt nici pe jumate loviti ca prostul de si-a bagat manusa cu ardei direct in nas. Ce sa mai ... m-am rosit, am tusit, am transpirat. Am si injurat. Am suferit cat am suferit dar am avut noroc ca dupa cateva minute a trecut. Am luat manusi noi si m-am apucat iarasi de treaba.

Am terminat de curatat ardeii avand grija sa nu mai apropii nici mana nici manusa de propria mutra. Asta se numeste acumulat de experienta... Descoperire stiintifica de-a dreptul. M-am apucat apoi sa tai niste pere, ca deh sa dau aroma la dulceata. Cum taiam eu asa perele mi-am amintit ca am chiulit la partea cu “alte fructe de pus in dulceata” si am zis sa fac o dubla verificare. Am evitat sa mai pun mana pe ceva asa ca am urlat la Siri sa ma ajute si m-a ajutat. In sensul ca a sunat dupa expertiza lipsa. Asa am aflat ca perele trebuiesc decojite. M-am uitat ca eu le feliasem dar le lasasem cu coaja.  Asa ca am ales alte pere si m-am apucat sa le decojesc ca apoi sa le feliez. In timpul asta m-am gandit ca pe cele cu coaja le pot manca. Vorba aia, decat la gunoi mai bine in burta la noi. Mergeau si cu vinul. Asa ca am bagat o felie in gura. Si brusc am luat foc! Daca atunci cand mi-am bagat manusa in nas au tasnit lacrimile, acuma tasnea transpiratia din cap. Osmoza cu jet frate! Parca ma transformasem intr-o tulumba de pompieri fara presiune si ma udam singur. Incepand din cap, unde simteam ca firele de par aveau o erectie necontrolata la cum se zbarlisera perpendicular pe chelie.  Simteam cum ma dezhidratez de la transpiratie si incepusem sa cred ca o sa seman cu o stafida umblatoare. In gura nu mai simteam nimic. Cred ca papilele gustative intrasera deja in coma. Mai ramasesera cateva supravietuitoare doar ca sa ma chinuie cu senzatia de iute. 

Atunci am realizat ce gogoman am putut sa fiu. Ca orice inginer am cantarit cat zahar, cat ardei, cate pere. Ei bine le-am cantarit pe toate intr-un castronel pe care il puneam pe cantar. Asa ca perele, cele cu coaja, statusera in acelasi castronel in care mai devreme a stat ardeiul,  destul cat sa apuce sa se imbibe cu urmele de ardei ramase pe fundul castronului.

Vedeti voi, cam asta a fost cea de-a doua experienta. Prima data in viata mea in care o para a fost mai infinit mai iute decat sosul iute de la restaurantul chinezesc

Tocmai imi aminteam ca la trainingul facut de prietenii cunoscatori sau in tutorialele de pe internet toti spuneau sa am grija cu ardeii iuti. Sa te feresti sa atingi ceva de ei, sau sa duci mana la nas sau la ochi. Sa te feresti sa mananci prea iute. Sa te feresti...

Dar pana nu am trait propria experienta nu am avut cum sa inteleg ce inseamna asta. La training/cursuri am cam sarit partea asta pentru ca eram atent la ce naiba trebuie sa pun in oala si mai putin la cum. Ce cantitati si in ce ordine. Abia dupa ce m-am fript am invatat cum sa abordez problema ardeiului.

Cu gandul la experientele abia traite am pus ingredientele la fiert, la foc mic si m-am pus sa ma uit la televizor. Aveam de asteptat putin pana cand sa fie gata dulceata asa ca am inceput sa ma iau la rand canalele in speranta a ceva interesant.

Asadar am mai baut din vin, am mai schimbat niste canale, mai un documentar, mai o stire, asa de plictiseala. Si in timp ce ma jucam cu telecomanda, m-a luat plansul. Si nervii. Si transpiratia. Va amintiti ce am facut cand m-am apucat de curatat ardei? Mi-am pus muzica. Si nu, nu mi-am dat manusile jos inainte sa folosesc telecomanda. Si da prostia aia de telecomanda a luat iuteala de pe manusile de latex si mi-a dat-o inapoi cand m-am frecat involuntar la ochi. Pana sa iau foc nici macar nu am realizat ce sunt pe cale sa fac. Asa ca am inceput o noua sesiune de transpiratie pe frunte, fata rosie, ochii rosii, asfixie condimentata cu injuraturile de mai devreme intr-o expresie a neputintei si frustrarii asupra propriei prostii. Bai, prima oara e accident, a doua oara neatentie dar a treia e prostie frate! A treia oara e poanta si la bancuri! 

 

In fine, in cele din urma dulceata a iesit spectacol. Oricum la cat eram deja de ardeiat oricum nu mai pricepeam mare lucru din arome. Si nici nu mai conta. Cert este ca trebuia sa transfer dulceata din oala in borcane. Am luat un polonic care s-a dovedit putin cam prea mare, dar m-am straduit sa nimeresc in borcane. Pana cand am dat putin pe langa. Si ce facem noi toti cand trebuie sa curatam buza borcanului de dulceata?

Nu, nu am pus limba, ca frigea borcanul. M-a dus capul sa iau excesul de dulceata cu o paletuta de silicon. Nu ca ar mai fi contat ca tot in gura am bagat-o. Finalul a fost ca nici eu nu mai stiam de ce urlu, din cauza iutelii, din cauza ca mi-am lasat  buzele pe lingurita, din cauza ca mi-am fript si ultimele papile ramase active sau din cauza ca am realizat ca insistat sa fiu prost pana la capat...

Asta se numeste experienta. Oricate cursuri ai citi, oricate diplome ai acumula, pana nu te frigi cu ciorba nu te apuci sa sufli in iaurt.

Si da, la cat de insistent am fost eu cu dulceata de ardei nu este nici asta o garantie ca te inveti minte sau ca inveti ceva din propria prostie.  De aia avem nevoie de diplome. Diploma garanteaza ca cineva ti-a spus chiar daca nu ai bagat la cap.  Apoi... e loterie.

Sau poate s-ar justifica textul ala scris cu litere mici "contine urme de inteligenta" sau "contine urme de experienta". Am vazut ca scriu toti pe etichete ca sa nu fie dati in judecata de alergici.