negocieri afghane

Undeva dupa al doilea razboi mondial am asteptat sa vina americanii si sa rezolve problema comunismului si a ocupatiei pentru noi. Apoi ne-am suparat pentru ca nu au venit.

Acum ma uit la afghani... americanii s-au dus acolo ca sa ii pedepseasca pe cei care ii suparasera. Si i-au pedepsit. Apoi din ratiuni care tin de politica lor au decis sa mai ramana. Din aceleasi ratiuni care tin tot de politica lor au ajuns la concluzia ca nu se mai renteaza sa stea in Afghanistan. Din punctul de vedere al americanilor i-au ajutat pe cei de acolo cam cu tot ce tinea de ei. Cu bani, cu arme, cu educatie (training militar, administrativ, etc).

Ca unii din localnici au crezut ca o sa dureze la nesfarsit deja devine problema lor. La fel de multi alti localnici si-au dorit si au luptat pentru ca americanii sa plece.

Azi cei ce au ajutat pe americani se vaita ca sunt vanati de talibani. Cei mai multi sunt din cei care au alimentat sistemul corupt ori s-au facut ca nu il vad. Un sistem corupt pana in maduva oaselor care lua de la americani si dadea la talibani. Trebuie sa fii un mare naiv si sa nu intelegi ca toata tara aia spunea vestului ceva ca sa se vada cu ceva in traista si ca apoi sa dea la altii.

Cei din asa zisa armata s-au complacut in acelasi sistem. Au fost instruiti si in loc sa plateasca pentru educatia militara au fost platiti. Cei mai multi au jucat la doua capete. De aia armata a devenit inexistenta in doua secunde. Pentru ca asa cum spuneam, cei mai multi din cei ce compuneau asa zisa armata se dadeau ziua soldati iar noaptea talibani, iar cand americanii au decis sa plece au intors pur si simplu armele. Altii, care au vazut ce fac colegii lor, s-au complacut in situatia aia si in loc sa ia atitudine au spus vesticilor ce credeau ei ca se asteapta lumea de la ei sa spuna. Cert este ca nu luptau, ci se asteptau ca vesticii sa lupte pentru ei. Sa ii pazeasca, sa moara in locul lor. Acum se mira ca sunt vanati...

Acum afghanii se dau de ceasul mortii ca au nevoie de protectie si de suport. Asteapta ajutor de la cei pe care i-au tradat si mintit sistematic vreo 20 de ani. O mare parte din ei au luat calea vestului. Stiu ca ma expun oprobiului lumii pacifiste si progresiste dar nu prea am chef de ei. Pentru ca treaba lor este sa lupte pentru tara lor sau sa se alinieze celor impotriva carora nu vor sa lupte. Au avut toate sansele si resursele din lume, tot suportul posibil si si-au batut joc de el.

Toata povestea asta confirma inca o data ca nu stim sa apreciem cadourile. Afghanii au primit cadouri peste cadouri. Dar pentru ca au primit si nu a fost ceva pentru care sa se bata nu au stiut sa aprecieze.

Daca as fi american si as vedea cum talibanii se distreaza cu jucariile pe care le-am dat celor din armata afghana ca sa lupte impotriva talibanilor as fi plin de manie la adresa netotilor care si-au batut joc de darurile facute.

Mai vad si cum se incearca in media obtinerea unui curent de compasiune la adresa femeilor afghane. Serios, sa le spuna cineva ca un ghiocel nu inseamna primavara. Pentru ca eu cand ma uit la stirile si le povestile astea sfasietoare si pline de compasiune vad ca e vorba de un procent extrem de mic de femei care au incercat altceva. Marea majoritate sunt cu cearsaful in cap. Sunt mamele, surorile, sotiile talibanilor. Mai ales mamele, cele care i-au educat in spiritul asta. Sunt asa de multe cele cu fata acoperita care le judeca pe cele atat de putine din povestile sfasietoare. Sunt asa de multe femei cu cearsaf in cap care le vor moarte pe cele ce au vrut emancipare. Si ele sunt femei! Pe ele de cine sa le salvam? Credeti ca ele vor sa fie salvate? Mai ales ca ele reprezinta marea masa de femei. Tot ele sunt si vor fi responsabile de educatia fiilor lor.

Cam toate bancurile cu psihologi se refera la esenta afacerii lor. Cel consiliat trebuie sa vrea sa se schimbe, altfel e pierdere de vreme.

In toata povestea asta m-am saturat sa aud povesti de mila si cum ar trebui sa ii ajutam noi pe afghani. Ei bine, raman fidel principiului pe care il predic si care spune ca in viata primesti ceea ce negociezi. De asemenea, atunci cand predic despre negocieri le spun cursantilor sa nu se transforme din lei in miei. Pentru ca de cele mai multe ori mieii ajunsi lei nu vor avea aceeasi mila in negocieri. Si cine vrea sa priceapa va pricepe ce incerc sa spun.

Oamenii aia primesc ce au negociat. Au savurat o viata buna sub protectie dar nu au luptat pentru pastrarea ei. Acum nu are cine sa le ofere protectia pe care ei nu s-au luptat sa o aibe.

Unii au plecat la timp. Cei ce vor negocia un statut decent in vest si vor renunta la statutul lor religios se vor asimila si se vor confunda cu cei care i-au acceptat. Din pacate, cei ce isi vor cere drepturile religioase si vor insista sa ii schimbe pe cei care sunt azi miei si ii primesc la san nu vor face altceva decat sa le trezeasca vesticilor anumite sentimente reprimate dupa cel de-al doilea razboi mondial. 

Mai stiu si ca valul de refugiati nu aduce sarmani. Sarmanii nu au nici putere financiara si nici nu rezista fizic unui astfel de exercitiu. Amaratii sunt ori carati de altii in exod ori raman acolo unde sunt si se complac. E cel mai simplu pentru liderii religiosi afghani sa isi trimita oamenii ca si refugiati spre vest. Sa mearga odata cu valul si sa mentina treaz spiritul islamic. Pentru ca oricate eforturi ar face lumea vestica nu va putea sa le dea ceea ce ei considera indreptatit sa primeasca. Si atunci frustrarea refugiatilor se va intoarce impotriva celor care i-au primit. 

Imi amintesc mereu bancul cu Ion si Ghe care primeau lunar cate 100$ de la Vasile, amicul lor plecat in America. Intr-o zi Vasile le-a trimis o scrisoare si i-a anuntat ca are costuri crescute pentru ca a intrat ala mic la facultate si ca nu mai poate sa le trimita decat cate 50$. Astia doi s-au intalnit la carciuma si au inceput sa comenteze frustrati "pai bine bai, Vasile il tine pe fiu-su la facultate pe banii nostri?" 

Este deja vizibil cum generatii precedente de refugiati si imigranti islamici au trait frustrari similare si s-au intors impotriva celor care i-au primit. De ce ne-am amagi ca cei care vin din urma vor face altfel?

Lumea vestului traieste de multi ani intr-o zona de comfort economic. Si asta a facut din lumea vestului sa fie permisiva, sa fie empatica. Sa speram ca lucrurile nu o vor lua razna si ca lumea vestului nu va ajunge iar in zona tulbure a perioadei interbelice. Pentru ca in criza se va duce naibii toata spoiala de bunatate si empatie. Atunci cand vorbim de supravietuire ne intoarcem la baza piramidei lui Maslow si reactiile sunt impredictibile.

Un singur lucru ramane cert. Istoria nu se repeta ci doar continua. Popoarele migratoare, care merg dinspre est spre vest nu sunt istorie. Sunt prezent. Cine si-a imaginat ca migratia s-a intamplat intr-o zi se inseala. Migratia s-a intamplat de-a lungul a zeci, sute de ani si asa cum vedem azi nu s-a oprit...