fumarit…

Se facea ca era un taran mandru si falnic in sat, mare gospodar cu ferma mare dar si cu probleme multe, ca asa e se intampla cand e paranghelia mare. Omul nostru era mai conservator din fire si nu prea intelegea cum merge tehnologia moderna asa ca atunci cand a fost vremea sa se modernizeze a preferat sa ramana cu acareturile lui vechi, de le stia el rostul mai bine. Din cauza asta in loc sa isi puna si el sistem din asta nou de incalzire cu panouri solare si alte eoliene a preferat sistemul vechi si sigur de incalzire pe lemne si carbuni. Ei bine, intr-o zi a trecut pe la poarta lui baiatul cela de batea toba in sat si a anuntat o taxa noua de la stapanire „fumaritul”! Cei de la ferma l-au auzit cum rapane din toba dar nu le-a fost prea clar cu ce se mananca taxa asta, asa ca la un moment dat cand a venit portarelul sa le ceara banii pe taxa de fum au fost prinsi cam cu izmenele in vine. 
Asa ca omul nostru s-a dus repede sa intrebe pe cumnatul lui din satul vecin. Cumnatul, si ala mandru si falos si avut in satul lui i-a explicat cum sta treaba. Om mai atent la schimbarile vremii, avea puse de-o parte niste inscrisuri cu care se platea fumaritul asa ca l-a imprumutat pe al nostru. Dar asa cum e la noi, frate, frate dar branza pe bani barbate, nu i le-a dat chiar de pomana, a mai vrut si el niste banuti acolo.
L-a si invatat pe al nostru cum se face, ca uite ala mic a lu’ Gheo de a umblat pe la facultate si prin strainataturi e mare negustor de inscrisuri din astea pentru fumarit. E cam ciubucar el, dar daca te duci si cumperi din timp, cand e a lu Gheo in nevoie de bani poate mai lasa la pret. Altfel, e negru la suflet asta mic, iti ia si camesa de pe de tine.
Ce sa mai, a invata omul nostru cum sta treaba si a inceput sa faca afaceri cu ala mic a lu’Gheo. Nu ii convenea ca nu reusea mai niciodata sa prinda pretul mic, dar macar nu venea stapanirea sa ii ceara si mai mult. 
In fine, omul mai avea o problema, fii si  fiicele deja incepusera sa cam maraie prin casa. Ca ei vor biciclete scumpe, ca ele nu au rochii noi, ca arunca banii pe prostii. Ca uite a facut pod si scari noi la casa. Ca a plantat niste cocotieri de se usuca iarna, numa bataie de cap sa ii care in casa in fiecare toamna. Ca a vopsit gardul... ce sa mai, nu prea mai avea liniste cu ei. 
De suparare a facut ce a facut si a lasat toata sandramaua pe mana unui nepot de sora. Nu ca ar fi vrut el asta, dar cu sora mai avea si o discutie pe mosteniri si ca sa scape cumva de tot scandalul a facut-o si pe asta. Asta mic, prieten cumva cu a lu’ Gheo ala de vinde inscrisuri, scolit si asta prin Germania, cu prieteni plini de carte si desteptaciune de pe la oras s-au apucat sa schimbe lucrurile in batatura.  Atat ca plini de entuziasm si crezand in prietenia cu a lu’ Gheo au tot lungit-o cu cumparatul de inscrisuri. Problema insa a devenit nasoala. A lu’ Gheo a simtit ca acum e momentul sa isi faca plinul asa ca vazand pe astia tineri lipsiti de experienta o lungesc si se codesc sa dea banii a tot crescut pretul. Nepotul era convins ca poate sa demonstreze unchiului cat sunt de destepti, el si prietenii lui. Asa ca au refuzat si pe cumnatul din satul vecin cand a venit ala cu oferta de inscrisuri, au tot umblat pe la ceilalti prieteni ai lor, doar, doar s-o putea gassi amanare sau ieftineala. Doar ca a lu’ Gheo, mai snapan din felul lui i-a anuntat si pe ceilalti vanzatori de inscrisuri ca ai nostri copiii sunt cam in buda si ca acum e momentul sa ii jupoaie. 
Ce s-o mai lungim. A venit scadenta si nu a mai contat nici prietenia si nici rubedenia cu mai marii de la stapanire, portarelul a lasat documentul cu amenda in poarta.  De unde aveau ei deja probleme cu banii ca scrataia ferma aia din toate incheieturile, acum a mai aparut si amenda. Nu doar ca a aparut amenda, dar portarelul a scris in document clar ca daca nu fac rost de inscrisuri pentru fumarit, le mai da inca o amenda, pana ii satura de facut fum.
Asa ca acum ii stiu toti ca iar au limita de timp sa cumpere inscrisurile alea. A lu’Gheo deja s-a vorbit cu toti smenarii lui de se tin de specula si deja pretul la inscrisuri aproape s-a dublat. Timpul trece si banii nu vin de nici unde. Nici inscrisuri nu mai au de unde sa ia ieftin. Cumnatul de ii ajutase se intreaba acum daca sa ii mai ajute sau nu, mai ales ca ala batran il indeamna sa nu o faca. Ca na, trebuie sa ii arate si el nepotului ca are un cuvant de spus in batatura.
Cam asa se intampla peste tot. Cand esti ocupat de fala si mandria ta in loc sa iti vezi de curte si familie, te trezesti ca te vand astia la primul nepot.
La fel si daca esti tanar si mandru, vezi ca unchiul are ferma mare si ravnesti la ea. In loc sa te gandesti cum sa rezolvi problemele incepi sa te vaiti de necazurile pe care ti le-a lasat unchiul si asa dai de stire la toti cam ce pot sa jupoaie de pe tine. 
Cam ce putere de negociere sa ai atunci cand cel cu care te sfatuiesti e cel ce l-a creat pe a lu’ Gheo si inscrisurile lui si acum nu mai poate da inapoi. Ce le mai poti spune la neamurile care credeau in tine ca o sa le dai biciclete si rochii frumoase cand tu le pierzi banii? Cum o sa rezolvi cu restul vietuitoarelor din curte cand ramai fara cuptoarele de lemne cu care se incalzeau iarna? 
Cum sa exemplifici cel mai bine relatia dintre informatii si limitele de timp atunci cand vorbesti despre negocieri decat sa te uiti la ce se intampla in curtea celor de care v-am povestit.
Ca daca nepotul invata din greselile unchiului poate cumpara inscrisuri de la a lu’Gheo la timp si poate le lua chiar mai ieftin.  Acuma are alta problema. Familia deja e iritata, au aparut la masa si prietenii nepotului dar mai sunt in continuare si prietenii de table ai unchiului, e suparata ca nu mai are cocotierii dar nici trandafiri in loc si mai e si frica de iarna care vine fara cuptoare si lemne in batatura. Unchiul ii intarata ca uite macar inainte era gardul vopsit, acum nici asta nu le-a mai ramas. 
Si unde ar trebui sa se adune si sa isi spele rufele in familie, se cearta si spun la toti ce necazuri au. Asa ca a lu’Gheo is ai lui stau la panda sa vada ce mai pot jupui de pe bietii oameni. Si cam tot ce pot ei cumpara va fi tot mai scump...

Orice asemanare cu realitatea e pur si simplu intamplatoare