sâmbătă, 23 ianuarie 2016

limba de lemn


 Exista la romani un proverb ca limba dulce mult aduce. Ca sa fiu sincer, nu prea inteleg de ce trebuie sa fie dulce, pentru ca foloseste la … lins in fund. Ma scuzati pentru exprimarea cam abrupta dar asta e realitatea. Ca sef am experimentat procesul, si sincer la varsta mea, tinand cont si de usoare iritatii hemoroidale, as prefera mai degraba catifelata, matasoasa…
Dar sa ne intoarcem la subiectul pe care vroiam sa il abordez. Vorbeam de limba dulce si ma pregateam sa ii fac introducerea in “corporate culture”. Sincer? Nici aici nu mi se pare ca se potriveste. Daca e prea in public se prind toti si esti luat in balon. Chiar si cel al carui fund este mangaiat se simte prost cand incep mistocariile. Except ca e chiar batut in cap, caz in care nici nu mai conteaza ce limba il trateaza.

Sa revenim, spuneam asadar ca limba de corporatie nu trebuie sa fie nici dulce, si nici macar catifelata. Nooo, trebuie sa fie expresiva, eclectica, citita si erudita, ca sa impresioneze audienta. Musai sa foloseasca niste termeni consacrati din literatura de specialitate si adaptati la subiect, dar si chestii noi nemaivazute… pardon, nemaiuzite.
Vorbim de continuous improvement, evident ca daca vrei sa impresionezi, te bagi in seama cu o declamatie de genul “colegii mei dragi, dar despre ce vorbim aici? Evident ca in goana noastra dupa “eliminate waste”  facem o greseala majora, pentru ca ne focusam doar pe “muda” cand in realitate “mura” si “muri” sunt cel putin la fel de importante!” Sa-l vad pe ala de recunoaste ca nu stie ce sunt alea.

Poti continua cu o repriza scurta de pumni in plina figura “am facut deja trei Shingijistu, un Kaizen  si patru Hoshin, si totusi nu se vede nimic! Fara o implicare clara din partea echipei, si fara sponsorshipul top-managementului nu o sa iasa nici un rezultat, si degeaba o sa blamati echipa de Lean, pentru ca tot ce se intampla aici este o lipsa totala de implicare. Ma astept la o participare totala din partea tuturor, pentru ca Lean trebuie sa fie in cultura noastra si nu o treaba a unei echipe marginalizate!”
Pot sa continui asa vreo doua pagini, fara sa ma repet. As putea face o analogie cu… Partidul, Ceausescu, Romaniaaaaa!!!

Ia sa vedem cum suna:
"Stimati tovarasi, (...) Congresul are loc in imprejurari internationale deosebite, cand in fata tarilor socialiste, a tuturor popoarelor, se pun noi si noi intrebari si probleme cu privire la calea progresului economico-social, a lichidarii inegalitatilor si asupririi, a inlaturarii pericolului razboiului nuclear, care ar duce la distrugerea a insasi vietii pe pamant, cu privire la caile de transformare revolutionara a lumii, de realizare a unor relatii sociale si noi relatii intre state si popoare in vederea asigurarii si fauririi unei lumi mai drepte si mai bune pe planeta noastra".
Boonnn… asta dar asta nu mai este inginereasca..  e deja co clasa mai sus, deci hai sa vedem cum fac marii manageri cand au congres… aaa… pardon, sedinta!

“Gentlemen, ne-am adunat ca sa discutam cat se poate de serios despre strategia pe care urmeaza sa o dezvoltam si sa o implementam pe urmatorul interval de timp. Sunteti toti sefii de departamente, si trebuie sa hotaram impreuna calea de urmat, astfel incat sa ne atingem obiectivele. De ceea ce hotaram noi astazi depinde viitorul acestei firme, si pot sa spun fara sa gresesc ca si viitorul nostru!”
Hai, hai… manati mai!!!

Asa… asta ar fi introducerea… 95% aceeasi in orice sedinta… nimic concret si nimic coerent, dar suna bine si motivant…

“Apreciez implicarea voastra si sincer va spun, ma astept sa puneti lucrurile pe masa, sa fie o sedinta transparenta, in care sa discutam pe fata toate problemele pe care le avem, si sa le gasim solutii. Pentru garantia reusitei avem nevoie de implicarea voastra, de transparenta si cooperare.”
Waw… motivant, inaltator.. putem in sfarsit sa spunem ce avem pe suflet!

La asa un mesaj, primul care deschide gura o musca rau, pentru ca incepe sa se vaite si sa spuna ce si-ar dori cu adevarat, dar… dupa nici trei minute… apare nevoia de corectie politic corecta …
 “Domnilor, nu ne-am adunat ca sa ne acuzam si sa ne certam intre noi! Va rog sa lasati frustrarile si certurile, trebuie sa discutam chestiuni serioase, sa definim planul de actiune pentru urmatorii trei ani, deci va rog sa va concentrati pe subiect! Nu pot sa accept ca ne intoarcem in trecut! Aici trebuie sa discutam ce facem de acum inainte”.

Pam … Pam… dupa ce s-a fraierit unul si a luat-o peste bot  totul se transforma, si prinde alta forma:
“Dragi colegi, asa cum spunea si domnul director, avem nevoie de o pozitie clara, concisa. Haideti va rog sa ne adunam, si sa facem o treaba ca lumea”

“Da, da… Ne trebuie o echipa puternica, unita, sa facem tot ce depinde de noi ca sa ne atingem obiectivul. Trebuie sa fim uniti, sa fim o echipa!”
“Pai asta spuneam si eu, sa ne unim fortele, sa mergem toti in aceeasi directie, sa lasam orgoliile si conflictele dintre noi la o parte, si sa …”

E cazul sa intervin…  sa le arat cum se face… citisem recent ca daca nu ai nimic de spus, sa o bagi pe aia cu problema de comunicare…
“Serios vorbind, mi se pare ca pierdem timpul aiurea, uite discutam de jumate de ora si nu am luat nici o decizie. E clar ca avem o problema de comunicare. Asa cum s-a mentionat de la inceputul discutiei, ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume, si sa terminam cu toate formularile apologetice. Si nu e cazul nici sa ne mironisim intr-un spectacol apofactic pentru ca nu e cazul. Ce dracu’domnilor, suntem intre noi, ar trebui sa nu ne mai invartim in jurul cozii, daca are cineva ceva de spus, sa o faca, punem problema pe masa, rupem pisica, si mergem mai departe, ca altfel ne apuca noaptea batand campii.

Din punctul meu de vedere, strategia pe care am avut-o pana acum era foarte buna, dar lipsa noastra de comunicare a facut-o disfunctionala. Ar trebui sa abordam mai serios problema leadershipului organizational, si sa ne axam pe lucrurile importante.  Ori noi, de cele mai multe ori cadem in desuetul maruntisorilor si din atat micro-management, nu mai vedem padurea de copaci. Uite, daca ne dam un pas in spate, am putea observa ce nu a mers bine, stiu, stiu sa nu ne intoarcem in trecut, dar… ar fi bine sa incepem prin a nu repeta aceleasi greseli. Hai sa lasam orgoliile la o parte, si sa incepem sa cooperam.  Propun sa ne impartim pe echipe cross functionale, si sa ne stabilim pasii urmatori de urmat.  Sustin propunerea domnului director, si sunt la dispozitia voastra.”
Puteam sa fac speech-ul mai lung, credeti-ma. Cei care ma cunosc stiu ca pot bate campii ore  fara sa spun nimic. Dupa cum vedeti, daca facem analiza pe text, avem de toate – indemnuri motivationale, termeni rari si eclectici, impresioneaza, si nu o sa intrebe nimeni ce inseamna, ca sa nu pice de fraieri, arata cat de erudit pot fi… avem si termeni corporate, cuvinte cheie, cum ar fi leadership, comunicare… merge la fel de bine team work, obiective, viziune, actiuni corective sau action plan. Oh si mica iesire in decor, cu injuratura aruncata in aer te face sa fii atat de implicat! De natural! Cum e sa iti auzi “la naiba, baiatul asta e chiar implicat”.

Cat timp e fara cifre, fara ceva concret, e o poveste misto. Vorba aia, Pus astfel in lumina, ancorat in sinergia faptelor, recursul la metoda nu eludeaza meandrele concretului. Cu o singura fraza, Iliescu a intrat in topul nemuritorilor, alaturi chiar de Caragiale. A devenit nemuritor si vesnic aplicabil.
Ca sa ne intelegem, din postarea mea puteti lua ce vreti – puteti sa ii identificati pe aia de va strica sedintele, si sa ii opriti din retorica… sau puteti sa decideti sa va perfectionati retorica si sa stricati sedintele altora.
E verificat, daca habar nu ai pe ce planeta te afli, si tre sa pozezi destept,  sa dai bine in poza, un astfel de discurs te poate salva. Si mai destept e sa nu il livrezi dintr-una, ci sa te mai bagi din cand in cand in seama cu cate o prostie. Sa stai pe aceeasi parte de masa cu seful, de preferat in dreapta lui, si mai ales sa ii dai dreptate. Orice balarie da din el, o preiei si apoi cu cuvinte alese, ridici si mai mult stacheta. Daca e sa o dam de gard din cauza prostiei, macar sa fim grandiosi tovarasi!

Si accentueaza ca ideea a fost a sefului, ca nu te poate da nimeni afara pe prostia altuia. Vei trai asa ani multi si fericiti in corporatie. Poti sa fii si promovat, totul este sa fii atent la bombastica discursului, sa fie ideea sefului pe care o sustii si sa gasesti un fraier sub tine pe care sa poti da vina ca nu a inteles mesajul.
Fugi de cifre ca dracu de tamaie, ca aritmetica e periculoasa. Daca spui ca obiectivul e sa crestem vanzarile e una, dar daca spui si cu cat… e nasol… vorbim de commitment, de engagement… sa fii intotdeauna pregatit sa ii ceri socoteala altuia – sa spuna daca isi ia angajamentul si isi asuma responsabilitatea unui commitment de 10% crestere. Daca ai ghinion de unul mai smecher, mai o sansa daca nu spune 10% fata de ce…

Ironia face ca e al naibii de e misto sa faci risipa de timp, si de nervii colegilor discutand despre “waste management”. Mai ales daca stii despre ce e vorba, si vrei doar sa te distrezi pe seama celor care se dau cunoscatori, implicati si care manati de ambitie se vor baga in seama ca musca la …  bullshit…
Daca va intrebati ce m-a apucat, ei bine, scriu randurile astea dupa ce am participat la o sedinta, in care am vazut cam tot ce se poate in materie de spectacol artistic. Asta inseamna profesionalism! O inalta cunoastere, pregatire, experienta si cam tot ce vreti in materie de bagare in seama. Cea mai mare parte a participantilor sunt ca si mine vechi corporatisti care stiu foarte bine ce inseamna politica si corectitudinea politica. A fost o placere sa imi masor muschii neuronali cu niste experti in balet verbal. Ce mai, o simfonie a retoricii fara noima, care s-a terminat cum a inceput… La toti ne-a crescut valoarea, si nu avem nimic de facut ca urmare a maretei intalniri. Aaa… scuze… ne vom mai intalni inca o data…

Daca organizatia e suficient de mare, faceti cum va spun. O sa aveti timp de mers la sala, la restaurant, veti fi promovati, si veti trai foarte bine. Daca va suflecati mainile si chiar faceti lucrurile sa mearga, s-ar putea sa sfarsiti prost, pentru ca nu ati avut cuvintele la voi cand trebuia.
Oare ar fi vreo smecherie sa ma apuc de scris un ghid de supravietuire in corporatie?

vineri, 1 ianuarie 2016

cele doua fete ale monedei

Discutam recent cu un amic despre continuos improvements, si printre altele mi se plangea de logistica, in special de problemele pe care le are mai ales cu cei din transport, care nu livreaza la timp. L-am intrebat cam ce kpi are pe DOT (delivery on time), ca sa aflu ca e la peste 95%. Bine, si cat ai in contract? 95%
Si de ce te plangi prietene? Nu asta platesti?

Aaaa, pai stai, zice omul, nu livrarile normale ma omoara, ci alea mai cu cantec, ca avem “shortage” la cate un part number, si cand ii intreb imi spun ca mi le aduc mai repede, dar in realitate, ma mint cu nerusinare, si am probleme cu aia din productie, ca umbla sa ma spanzure pentru ca nu au materia prima de care au nevoie.

Ei nu mai spune!  Pai de reduce variability ai auzit?

Si din inertie, am inceput un mic 5 why… de ce aveti nevoie de livrari in regim de urgenta? Pai.. pentru ca ori a schimbat clientul lor comanda, si vor mai multe produse decat  au comandat la inceput – aha.. si plateste urgentele? Sau, pentru ca in depozit cineva a ratat complet un inventar, si de fapt nu aveau materia prima pe care se bazau. Sau un material planer a scrantit clear to build, si din nefericire cand a alocat componenta comuna la mai multe produse, nu s-a gandit ca daca stocul se consuma pe un produs, nu mai ajunge si pentru al doilea, si iaca… s-a ajuns in shortage… Sau pur si simplu, un demand planer a nesocotit lead time de livrare, si s-a trezit ca materia prima ajunge cu 2-3 zile intarziere… sau poate din cauza unei comenzi intarziate cineva a luat o decizie de load and chase… si chase a devenit everybody business…

Sunt sigur ca cei mai multi corporatisti care lucreaza in manufacturing sunt familiarizati cu termenii de mai sus. Dar mai ales cu problemele descrise.

Intr-o traducere simpla, reiese ca dintr-o multime de motive, o componenta de materie prima pentru realizarea produsului finit nu poate ajunge in timpul dorit.  Are un lead time de livrare prea mare, si ETA (estimated time arrival) depaseste momentul in care componenta respectiva ar trebui sa fie pe linia de productie. Asa ca… urmeaza celebra procedura de escaladare, prin care material planerul se duce la buyer si pune presiune pe el, sa discute cu furnizorul si sa livreze mai repede. Eventual vorbeste si cu seful buyerilor, ca sa fie sigur ca si-a acoperit fundul, in sensul ca a facut destul circ si le-a spus la toti cat de importanta e marfa respectiva, si faptul ca trebuie musai sa ajunga.

Buyerul nu tine presiunea la el, o da repede spre furnizor. Apeleaza si el la seful lui, eventual la “supply base managerul” care a negociat contractele. Un cor de furiosi care cer sa vina componenta mai repede se repede spre furnizor. Asta, se scuza cum ca a trimis deja marfa, care e pe drum, si ca a confirmat deja ETA si ca marfa fiind in tranzit, sa verifice oamenii  AWB-ul, ca na… va ajunge.

Neah… Prietene! Nu intelegi! Trebuie sa ajunga cu 2 zile mai repede! Altfel.. rupem prietenie, contract, facem pe dracu si pe ma-sa, urlam la telefon, ne certam, facem agitatie, simtim cat suntem de importanti! Furnizorul ce sa faca... se duce spre logistician, si incepe sa il agite pe ala…

Si in cele din urma, ca sa se linisteasca toata agitatia producatorului, incep toti sa promita ca vor face tot posibilul. Asta promisiune o face de obicei un sofer sau un dispecer de transport. Ca sa mai scape de toti care il suna, cearta, agaseaza etc. in loc sa il lase sa isi faca naibii treaba.

Asta promisiune e folosita de sefii lor spre producatoru, si merge pe fir inapoi pana se intoarce spre cei de la care a plecat. In final se transforma din disperarea material planerului in commitment! De la un amarat care zice ca sa o sa se straduie, si o sa vada ce poate face, si dintr-o asa zisa incercare de linistire a apelor, prin traducerea lui “sa vad ce pot sa fac” in “commitment” devine un colac de salvare de care se agata toti.

In sedinta celor din productie, incepe sa apara “avem commitmentul celor din logistica”. Da sigur, vor face totul… Ce dreaq sa faca? Sa va povestesc ce se intampla pe piata de transport domestica. Un camion merge de la Bucuresti la Cluj cu 40 km/h. Oricat se dau astia cu fundul de pamant.  Daca dai marfa jos ca sa o incarci intr-un autoturism, ce dai pe mere pierzi pe pere, pentru ca timpul pe care il pierzi ca sa intorci camionul din drum, sa cauti coletul cu pricina, si sa il incarci apoi in autoturism, cu toate actele in regula anuleaza avantajul vitezei autoturismului. In plus, ii intarzii si pe ceilalti aflati in camion.

La fel si un vapor vine din China in 2 saptamani. Daca mai e si un grupaj, care trebuie deconsolidat, si apoi livrat in part load… pe undeva, intr-o solutie multidrop… ajunge si marfa aia cand i-o veni randul…

De obicei, prima promisiune a furnizorului, acel ETA pe care l-a dat prima data, e ceea ce se intampla. Pentru ca se bazeaza pe o oferta de transport care tine cont de experienta a mii de livrari. Ca il haituiesti si il faci sa promita sau nu, tot aia… Cel mult, nu iti mai raspunde la telefon, pentru ca nu are ce sa iti spuna. Sunt peste tot legi si proceduri, si viteza cu care se misca vaporul sau camionul nu se schimba in functie de agitatia unui material planer, sau a unui sef de productie. Oricat de furiosi si scandalagii ar fi ei.

Aaaa.. .exista alternative – asa zisul hand carry. Adica il suni pe furnizor, comanzi in plus niste marfa, si accepti sa ii platesti unui nene bilet de avion si toate cele, ca sa duca marfa la destinatie. Uneori costa logistica mai mult decat ziua de productie…

Cu ani in urma, eram cel ce haituia pe cei de la materiale, ca sa nu stea linia de productie. Rar a aparut marfa aia mai repede decat era planificata. Am reusit insa sa schimbam modul de comanda, colegii mei de la materiale de pe vremea ceea fiind profesionisti, am reusit sa evitam problemele de clear to build.

Am ajuns intre timp sa ma ocup de logistica, sa vad si sa inteleg cealalta fata a monedei.  

La inceput am explicat logic oamenilor din fata mea care sunt constrangerile din depozit si transport, si cum ma impiedica ele sa teleportez marfa pe care ei au uitat sa o comande, sau pe care au incurcat-o in comanda cu altceva.  M-am lovit de un zid care nu vroia sa auda de limite legale sau ale fizicii, asa ca am invatat si eu pe aia cu facem tot ce se poate. Si daca nu iese… ghinion, imi torn cenusa in cap pentru un commitment pe care nu l-am facut niciodata…

Si pot sa traiesc cu asta, pentru ca nici concurentii nu reusesc miracole, asa ca …

Printre altele mai punem de cate un proiect comun care reduce flexibilitatea comenzilor, standardizeaza modul de comanda, reducem variabilele care influenteaza parametrii logistici, etc… Delivery on time se imbuntateste, doarca dupa doua, trei luni ne intoarcem la normalitatea pompieristica si agitata a vietii care ne face pe toti sa ne simtim importanti sau victimizati in organizatiile din care facem parte.

Pentru ca daca as parafraza cele doua ziceri “iarna nu-i ca vara” si “iar ne-a prins iarna pe nepregatite”, ajung la “iarna asta ne-a prins vara pe nepregatite!”.