duminică, 22 mai 2016

antrenoriat...

O chestie tare team buildingurile astea, o sarbatoare a muncii in echipa. Oamenii se urca in masini, si pleaca pentru cateva zile in afara biroului, ca sa se simta bine, sa se distreze, sa mai uite de cotidian. Off… dar ce te faci cu carpanosia sefului, care nu suporta sa isi vada subalternii fericiti, si in loc sa lase lumea sa se distreze, angajeaza cate un trainer care sa ne tina speach-uri despre leadership, si despre cum putem noi toti sa devenim leaderi. Mai ales cei din joburile de nisa, care sunt singuri singurei, fara colegi, fara subalterni.
Intr-un astfel de discurs, am aflat si noi ca un leader adevarat investeste in oamenii competenti si nu alege sa isi piarda vremea cu incapabilii si neputinciosii care nu performeaza asa cum isi doreste firma sau in linie cu obiectivele stabilite de sefii cei mari.

Bun, deci in urma unui astfel de discurs, am decis sa fim niste leaderi buni, si sa investim in performerii nostri. Asadar ne-am facut temele, si am ales sa facem cadou training pentru cativa din oamenii de baza ai firmei. Si uite asa am trimis la un training de “coaching” pe unul dintre sefii de echipa din engineering. Un tip competent, apreciat de colegi, care isi conducea foarte bine echipa.

Se duce omul la training, invata ce invata, si se intoarce mai instruit si mai desteptat. Doar ca … problem. Colegii lui incep sa se planga de el, subalternii devin din ce in ce mai iritati, si ei suparati. In loc sa obtinem cresterea performantei si rezultate mai bune, am inceput sa vedem cum performanta omului regreseaza, ce mai, varza totala. Proiectele livrate la timp incep sa intarzie… tot ce tinea de echipa lor o luase vertiginos la vale.

Nu se poate asa ceva, ma intrebam ce o fi cu el, poate are omul o problema personala care l-a afectat, asa ca l-am scos la masa ca sa inteleg ce s-a intamplat. Mergem la o carciumioara locala, si comandam. Domul inginer cere o supa, eu iau o salata, primim felul intai, la care tanarul il cheama pe chelner.
- Vrei te rog sa gusti supa asta?
- Are vreo problema? intreaba cel ce ne-a servit?
- Nu, te rog doar sa o gusti, se poate?
- Va pot aduce alta daca nu va place, o putem schimba… spune omul de la restaurant
- Nu vreau sa o schimbi, vreau doar sa o gusti, spune colegul meu.
- Bine, ok, unde este lingura?
- Ei vezi? asta era problema!

Ma uit la el si il intreb de cand au dat sarcasmele in el? Putea sa ceara o lingura si gata, nu trebuia sa faca atata circ. 
Deja ma gandeam cum pune chelnerul gandaci in salata, cum ne toarna nisip in piure, si alte din astea.  Stiu de la bunicul ca nu tre sa ii superi pe oamenii astia, pentru ca dupa aia nu mai stii ce mananci.

- Pai, zice el, nu m-ati trimis la training de coaching? Sa invat sa interactionez cu oamenii, sa ii ajut sa se descopere, sa isi creasca singuri valoarea? Asa mi-au spus, ca sa nu le dau peste, ca se vor satura o masa, sa ii invat sa pescuiasca, si vor avea de mancare toata viata. Si cel mai bine, sa ii ajut cu intrebari astfel incat sa se descopere singuri. Sa vada unde au gresit si sa nu mai repete.

M-am dus la birou si primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut definitia la `”coaching” - asadar, coachingul profesionist foloseste o mare varietate de aptitudini de comunicare, de tip ascultare, intrebari, clarificari, care sa ii ajute pe cei vizati sa isi schimbe perspectivele, sa descopere abordari diferite ale problemelor pentru a isi atinge obiectivele.

Perfect, omul incepuse sa ne trateze pe noi toti de noi insine. Cum sa fac sa il opresc? 

M-am intors la povestea cu chelnerul, si i-am povestit despre bunicul meu, care ajunsese la un moment dat sa conduca serviciile la un mare hotel din capitala, undeva in perioada interbelica. Unul din clientii lui, un recalcitrant, a trimis chelnerul la plimbare pe motiv ca nu e destul de fierbinte cafeaua. S-a dus omul la bucatarie, a cerut o cafea si mai fiarta, si mai fierbinte, si mai …. S-a chinuit bucatareasa sa o fiarba, dar ce te faci, afurisita de apa nu trece de o suta de grade celsius cand fierbe, asa ca de la bucatarie pana la etajul trei, apuca sa se raceasca, atat cat sa fie trimis sa o incalzeasca din nou. Asa ca a apelat la seful lui (bunicul meu) si l-a intrebat cum ar putea sa o fiarba in fata usii… Bunicul s-a dus la bucatarie sa incerce sa gaseasca o solutie, si acolo un tip mai hatru, i-a dat o idee - sa puna ceasca de cafea cu fata in jos pe plita incinsa la rosu, si sa o lase putin acolo. Ceramica se incalzeste mult peste suta aia de grade, si mai si tine caldura. Asa ca au urcat cei doi in camera, unde s-a dovedit ca de fapt clientul vroia sa fie servit de sef si nu de subaltern. Bunicul a luat farfurioara cu ceasca, a fixat ceasca, si a turnat cafeaua. A pus zaharul, a invartit de cateva ori din lingurita, si apoi l-a urmarit pe client cum duce ceasca la gura, doar ca sa ii vada buzele sfaraind in timp ce se prajeau si se lipeau de ceasca incandescenta. 
- Va rog domnule, este destul de fierbinte cafeaua?

- Bai, nu inteleg ce vrei sa imi spui cu povestea asta… Adica unde bati?
- Incerc sa-ti spun ca in acest moment ai fifty-fifty sanse sa primesti o lingura murdara. Pentru ca nu toata lumea vrea sa invete sa pescuiasca, unii vor doar pestele ca sa manance…. Daca i-ai fi cerut o lingura pur si simplu, si mai adaugai si un te rog, aveai toate sansele sa primesti rapid o lingura curata. Asa, el considera ca ai facut pe desteptul cu el, si ai toate sansele sa incerce sa isi ia revansa…

Cam la fel si cu colegii din birou, nu toti au nevoie de intrebari, mai ales cand timpul preseaza. Au nevoie doar de un raspuns, cat mai repede si mai succint. Daca incepi sa ii iei la intrebari, ca sa isi descopere singuri raspunsul, e posibil sa le soliciti nervii si rabdarea mai mult de cat au nevoie. Iar coachingul nu este un mod de viata pe care sa il experimentezi de cand te trezesti si pana adormi. 
Trebuie sa alegi persoanele, momentele si mai ales situatiile in care poti sa aplici “ inquiring process”  pe cei din jur.
Partea buna a povestii mele este ca cel din fata mea a respirat usurat cand i-am spus ca nu ne asteptam de la el sa se schimbe complet, si ca mi-as dori sa redevina cel ce a fost - colegul cel eficient, placut de echipa si cu rezultate bune. 
Se saturase si el sa tot plictiseasca oamenii cu intrebarile lui, doar ca sa ii faca sa gandeasca la ce nu aveau chef sa gandeasca, in loc sa le spuna ce au de facut pur si simplu.

Dar… daca pui intrebarile potrivite, in momentele potrivite, daca reusesti sa clarifici sau sa le amintesti oamenilor din jur care este intersectia dintre teorie si practica… ei bine, ai toate sansele sa iti imbunatatesti rezultatele.

Un comentariu:

  1. Fain articolul. Iar mesajul este unul extraordinar! Si de mare interes si actualitate!

    RăspundețiȘtergere