duminică, 17 aprilie 2016

paradigme


Cam totul a pornit de la o discute oarecum banala cu cineva care se plangea de relatia destul de dificila cu seful direct. Aparent, o problema de comunicare, in care seful spunea “dar este evident, nu inteleg de ce nu pricepeti” iar oamenii din subordine, incercau sa spuna “poate este evident pentru tine, ca pentru noi nu e”.

Evident ca cei in cauza plecau de la premize total diferite. Si clar ca nimeni nu statea sa isi traduca ce vrea celalalt. 

Probabil ca una din cele mai intalnite cauze de pierdere la traducere, atunci cand este si bunavointa, si dorinta de a face bine, de a face lucrurile sa se miste, vine din modul de abordare a  fiecaruia dintre noi. Pentru ca ne convine sau nu, traducem mesajele celorlalti prin prisma educatiei pe care o avem, a experientelor pe care le-am trait, a paradigmelor noastre.

Mi-am amintit de stewartul din avion care a intrebat la un moment dat pe vecinul de scaun ce doreste. Acesta a raspuns “o jumatate de pahar de apa si o jumatate de pahar de vin rosu”. Si pasagerul si angajatul liniei aeriene vorbeau engleza, dar care era pentru fiecare dintre ei o a doua limba. 

Stewartul a luat un pahar de plastic, a pus vin pana la jumate, si apoi fara sa clipeasca a adaugat apa pana l-a umplut. Chiar vroiam sa comentez ca este considerat un fel de basfemie sa pui apa in vin, iar sa il faci carcalete cu atat de multa apa… Si atunci am vazut perpexitatea si stupoareai persoanei care astepta doua pahare - unul plin pe jumatate cu apa si unul cu vin. Oups!

Atat de mare a fost surpriza ca nici nu a mai reclamat sau cerut ceva. Acum pe bune, pentru un moment chiar si eu crezusem ca asta a cerut… 

Fiecare din cei doi venea cu paradigma lui, unul din ei vroia sa manance respectiv sa bea putin, din cumpatare sau poate oripilat probabil de risipa mondiala de orice, in timp ce al doilea se gasea a nu stiu cata oara in fata vreunui pasager care amesteca vinul cu apa.

Acum, de ce nu i-a dat stewartul pasagerului sansa sa isi faca singur maglavaisul cela… pot doar sa speculez ca unul din indicatorii lui de performanta era legat de numarul de pahare pe care le consuma versus numarul de pasageri. Si ca daca salva x pahare de plastic per cursa… 

Si mai pot specula o chestie, cum ca fiecare a plecat acasa cu o experienta ciudata. Unul a povestit probabil mai tarziu ca “probabil am avut in avion pe cineva care incerca sa se lase de baut, chiar a indoit vinul cu apa cum rar am mai vazut” in timp ce al doilea se plangea de lipsa de creier in cazul angajatilor companiei aeriene care i-au turnat pur si simplu apa peste vin.

Intr-un cotext similar mi-am amintit doua povesti din suportul de IT. Unul din fostii mei colegi ne povestea stricandu-se de ras, cum a reclamat “blonda de la financiar” ceva legat de bunul mers al computerului., care nu mai raspundea la comenzi asa cum se astepta fata. Baiatul de la IT suport ar fi intrebat-o ceva de genul “bun, dar ce ai acum pe monitor?”, la care raspunsul a venit instantaneu “un mutzunachi de plus, l-am primit de la iubi meu, de la el e problema?”. Omul de IT vroia sa afle ce vede pe ecran si nu cu ce si-a ornat monitorul. Atat ca nu s-a putut abtine sa ii replice blondei “pai nu e bine, trebuia sa iti pui peste de sticla, de ala de se pune pe televizor ca sa tina mileul”. Imaginati-va cum a fost sa primeasca un raspuns de genul “pe bune? am unul acasa la mama, crezi ca daca il aduc la birou se rezolva problema? Tot nu inteleg de ce se zgarcesc astia si nu ne dau la toti?”.

Povestea e veche, de pe vremea cand monitoarele si televizoarele erau atat de mari ca mai puteau accepta celebrul peste de sticla colorata. Fata asta vazuse acasa si in contextul in care specialistul recomandase … parea credibila solutia. 

Pe de alta parte, o poveste mai recenta cu unul din amicii mei din IT descriau o reclamatia primita de la o colega mai in varsta. ZIce asta “bai m-a sunat mamaie ca i se tot blocheaza computerul. Eu stiind ce poama e, ca deschide mii de fisiere pana se blocheaza tot, i-am zi ceva de genul - inchide te rog toate ferestrele. Am auzit ceva zgomote suspecte, si apoi pe ea spunandu-mi - Nelutu’ mama, calculatorul e tot blocat, crezi ca ar trebui sa inchid si usile?” 

Mamaie are un nepotel, si pentru ea, cam toate problemele, virusii, raceala, gripa apar din cauza curentului. Si apoi care e smecheria cu virusii de calculator? O fi luat saracul vreo raceala, sta in curent toata ziua.

Pai nu? Oare daca punem hard-disckul intr-o cuva antiseptica la policlinica, nu scapa de virusi? Sau daca il fierbem? Ca asa umbla vorba, ca toate ganganiile astea mor la fierbere…

Lasand insa bascalia la o parte, in cele din urma avem cuvinte comune, imprumutate dintr-un domeniu in altul, si asta duce la traduceri din cele mai neasteptate. Cum spuneam fiecare cu treaba si cu experienta lui. Si daca ai timp si empatie lucrurile se rezolva. Dar atunci cand punem orgoliile in geam, si cand e mai important sa arunci cu noroi in celalalt ca sa arati cat de destept esti tu… sa te tii. Pentru ca atunci cand.

Cel mai bine a exprimat asta un fost colet, sef de IT care a ales numarul de telefon pentru suport *646… nu de alta, dar “e” si “i” se cam confundau in engleza vorbita de noi… In felul si umorul lor IT-istii au ales sa ne spuna ca “what goes around comes around” . Sa avem deci cum traducem ce spun ceilalti si sa incercam sa ii intelegem, pentru ca poate maine, vom avea nevoie sa traduca si ei ce spunem noi, si poate nu o sa ne convina …

Acum, scriind despre cat de mult ne influenteaza experientele proprii modul in care vedem lumea, mi-am amintit si de bunica mea. Si prima ei experienta cu telefonul mobil. Eu tanar si mare manager, posesor de caramida inventata de cei de la motorola, nu m-am putut abtine sa ma dau mare. Asa ca atunci cand s-a ivit ocazia, mi-am scos jucaria din buzunar si evident ca m-am apucat sa sun si pe cei cu care aveam treaba si pe cei cu care nu aveam, doar ca sa arat cat de smecher si important sunt. Batrana m-a lasat sa imi fac show-ul si apoi, foarte senina mi-a trantit una de genul “bai nepoate, hai, ti-ai facut damblaua, te-ai dat mare, dar tu chiar crezi ca m-ai fraierit cu jucaria aia a ta? Pai ce ma crezi proasta? Eu nu am vazut ca telefonul tau nu se leaga cu nici un fir de zid, de vreo priza?” 

Cu alte cuvinte … mai du-te bai in wireless-ul meu. Mi-ati livrat imprimanta fara cablu!!! Sa remediati imediat problema! Am platit si in plus ca sa o iau wireless, si voi mi-o livrati fara cablu? Fira-ti ai naibii de snapani cu cost reductionu’ vostru!

Sa-mi aduceti cablul cela imediat! E dreptul meu! 
 

Un comentariu:

  1. Multumesc pentru acest post. Ar trebui sa-i ascultam mai atenti pe bunici :-)

    RăspundețiȘtergere